130 matches
-
fost înregistrat de mai multă vreme ca particularitate regională, ca muntenism. E totuși greu de înțeles de ce s-a răspândit atât de mult în ultima vreme: nu are, ca alte inovații, rolul de a umple un gol, avantajul scurtimii, al dezambiguizării sau al insistenței. Nici numai, nici doar nu-i sunt prin nimic inferioare, învechite sau greoaie. E pur și simplu o ilustrare a rolului imitației și a imprevizibilului din evoluția limbii. Folosit de unii vorbitori fără nicio ezitare, în spațiul
Decât o negație by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/5653_a_6978]
-
au apărut dificultăți nu numai de calcul, ci și de denumire economicoasă. Astăzi, a spune "am nevoie de cinci sute" e perfect ambiguu, pentru că formula se poate referi la fel de bine la 500 RON sau la 500.000 de lei vechi. Dezambiguizarea se produce sau indicînd moneda, sau recurgînd la sumele vechi, care, prin mărimea lor, nu sînt ambigue: Am nevoie de 500 de mii" nu riscă, în mod normal, să fie interpretat ca o cerere de 5.000.000.000 (în
Denominare și denominații by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/7935_a_9260]
-
sînt ambigue: Am nevoie de 500 de mii" nu riscă, în mod normal, să fie interpretat ca o cerere de 5.000.000.000 (în lei vechi). Se știe că în comunicare funcționează deopotrivă nevoia de economie și cea de dezambiguizare. Calculul în vechea monedă mi se pare așadar mai ales un mijloc simplu, conversațional, de dezambiguizare.
Denominare și denominații by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/7935_a_9260]
-
ca o cerere de 5.000.000.000 (în lei vechi). Se știe că în comunicare funcționează deopotrivă nevoia de economie și cea de dezambiguizare. Calculul în vechea monedă mi se pare așadar mai ales un mijloc simplu, conversațional, de dezambiguizare.
Denominare și denominații by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/7935_a_9260]
-
să fie aproape uitate, relegate pe raftul „încercărilor de tinerețe", care au pregătit „marele salt" către romanesc. Persistă, mai ales, în legătură cu ele, o serie întreagă de clișee, favorabile și defavorabile, pe care nu se poate sprijini o relectură onestă. O dezambiguizare a contextului a operat, e drept, Nicolae Manolescu în Istoria critică a literaturii române, însă textele rămân - în absența unor ediții cum este cea de față - în mare măsură necunoscute publicului mai tânăr. Volumul Opere I. Mări sub pustiurieste fatalmente
Clasicizarea generației ’60 by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/6227_a_7552]
-
că, dacă în Occidentul cotidian avem aglomerate zeci de asemenea anecdote memorabile, aici, nici macar literatura nu abundă în note de gen. Simona Vasilache e, astfel, forțată să „inventeze” interpretativ o istorie vernaculara a onoarei, apelând încontinuu la analogii și la dezambiguizări. O face, însă, cu talent și de aceea convinge. Dac-ar fi procedat altfel, pozitivist să zicem, și ar fi dedicat fiecărui autor câte un medalion monografic (eventual cu mici inserturi de biografie), demonstrația și-ar fi pierdut din strălucire
Cozerii by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/4242_a_5567]
-
cea care constituie o clasă pe baza comunității de nume (Tachii, Popeștii) și cea care presupune o utilizare figurata, metonimica sau/și metaforica. În domeniul toponimiei, observațiile cele mai interesante privesc frecvențele terminațiilor numelor de țări sau localități, contextele de dezambiguizare, posibilitatea de a forma un plural neutru de la numele de localități (Bolintinuri, Clujuri), refacerea unei forme de singular a toponimelor cu forma de plural (Iasul, Bucureștiul) - acceptată că tendința normală a limbii, de regularizare formală și semantica. Nu ultimul dintre
Numele proprii by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/18024_a_19349]
-
specializare a formei „românizate” pentru sensul cel mai transparent-metaforic (a învesti pe cineva înseamnă, de fapt, a-l „îmbrăca” pe acesta cu veșmintele simbolice ale unei funcții sociale). Deși nu corespundea uzului, această diferențiere raționalistă (ghidată de un ideal al dezambiguizării și al specializării semantice) s-a impus prin instrumentele normative centralizate din anii ’50-’80. Cele de mai sus nu pun în discuție norma - o convenție care trebuie respectată; semnalează doar caracterul ei adesea arbitrar și dependent de contextul cultural
Învestire by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/4898_a_6223]
-
numi acest tip de context se folosește atât termenul de context cât și cel de cotext. Abordările pe această direcție sunt interesante În măsura În care ele explică/descriu procesul de identificare a lumii referențiale la care trimite enunțul (prin atribuirea referenților, prin dezambiguizarea cuvintelor polisemantice ș.a.) și, implicit, la configurarea semnificației literale a acestuia, pe care o vom folosi ca bază de ancorare a unor conexiuni ce ne vor duce dincolo de ea, spre/la scopul În care enunțul a fost produs. 2.1
Context şi semnificaţie. Abordare semio-pragmatică by Mircea D. Horubeţ () [Corola-publishinghouse/Science/675_a_1253]
-
că ești/te consideri o persoană urâtă (opusă lui frumoasă), fie simți/crezi că te urăște (cineva). Dacă enunțul lui A ar fi fost doar V-ați simțit urât? contextul propozițional al lui urât nu ar fi fost suficient pentru dezambiguizarea acestuia. Lui B i-ar fi fost necesară contribuția semantică a altor elemente contextuale, enunțurile imediat anterioare sau posterioare celui supus interpretării. Dezambiguizarea enunțului produs de A este asigurată, parțial, de expresia ce urmează lui urât: pentru ce ați scris
Context şi semnificaţie. Abordare semio-pragmatică by Mircea D. Horubeţ () [Corola-publishinghouse/Science/675_a_1253]
-
fost doar V-ați simțit urât? contextul propozițional al lui urât nu ar fi fost suficient pentru dezambiguizarea acestuia. Lui B i-ar fi fost necesară contribuția semantică a altor elemente contextuale, enunțurile imediat anterioare sau posterioare celui supus interpretării. Dezambiguizarea enunțului produs de A este asigurată, parțial, de expresia ce urmează lui urât: pentru ce ați scris. Ea elimină posibilitatea ca urât să Însemne urâțenie fizică, deoarece introduce o cauză, accidentală, a stării de a fi urât ce intră În
Context şi semnificaţie. Abordare semio-pragmatică by Mircea D. Horubeţ () [Corola-publishinghouse/Science/675_a_1253]
-
adjectiv predicativ cu semnificația de urâțenie morală/interioară, ca un sentiment temporar, generat printr-o reacție de feed back la ceea ce B a scris, cât și ca verb cu semnificația V-ați simțit urât de cineva pentru ceea ce ați scris? Dezambiguizarea completă este asigurată de existența În memoria lui A a semnificației următorului enunț produs de B cu câteva momente mai Înainte, care permite interpretarea cuvântului urât doar ca verb ... a lucrurilor bune pe care am reușit s'le fac. Și
Context şi semnificaţie. Abordare semio-pragmatică by Mircea D. Horubeţ () [Corola-publishinghouse/Science/675_a_1253]
-
ar fi referința definită și anaforică, elipsa, presupoziția, comentariile eliptice, pronominalizarea ș.a., cercetătorii au fost nevoiți să depășească granițele propoziției. Așa cum am văzut Într-unul din exemplele mai sus menționate, contextul la nivelul propoziției poate să nu conțină informațiile necesare dezambiguizării semnificației unui cuvânt sau expresii. În aceste 40 condiții, trebuie căutate legăturile semantice existente Între acestea și cuvinte sau expresii conținute În propozițiile/enunțurile anterioare propoziției/enunțului supus interpretării, adică În Întreg textul/discursul care-l conține. Imposibilitatea așa-numitelor
Context şi semnificaţie. Abordare semio-pragmatică by Mircea D. Horubeţ () [Corola-publishinghouse/Science/675_a_1253]
-
clară cu un element lingvistic anterior, Victor Îi cere lui Moromete să furnizeze informații lingvistice suplimentare pentru identificarea referentului la care asta trimite Ce anume, nea Ilie? Vom vedea, În subcapitolul dedicat teoriei pertinenței, că absența informației lingvistice suficiente necesare dezambiguizării unor cuvinte sau expresii poate fi compensată, parțial, printrun efort sporit al interpretului, care va fi obligat să parcurgă un proces inferențial complex, fiind nevoit să caute conexiuni pertinente În contextul extern și, mai ales, În cel psihologic.. 2.1
Context şi semnificaţie. Abordare semio-pragmatică by Mircea D. Horubeţ () [Corola-publishinghouse/Science/675_a_1253]
-
este elocventă. Moromete se posomorî dintr-o dată. (Moromeții, p.6) 4.3. Interpretarea unui enunț Sperber și Wilson propun următoarele etape fundamentale ale procesului de interpretare: 1) reconstituirea/construirea ipotezei care să corespundă conținutului explicit al enunțului (explicitarea) - prin decodare, dezambiguizare, atribuirea referenților etc. 2) reconstituirea/ construirea premiselor implicitate 3) derivarea/ construirea concluziilor implicitate <ref id=”134”>Wilson și Sperber 2003, p. 13 referință </ref> Înțelegerea acestui proces necesită o prezentare mai detaliată concomitent cu elucidarea semnificației anumitor termeni. În acest
Context şi semnificaţie. Abordare semio-pragmatică by Mircea D. Horubeţ () [Corola-publishinghouse/Science/675_a_1253]
-
permanență indicatorul nivelului de combustibil de la bordul avionului pentru a ști În orice moment ce cantitate de combustibil mai ai În rezervoare. Această explicatură fiind optim pertinentă pentru 326, procesul de completare a formei logice, de atribuire de referenți și dezambiguizare se oprește aici. Să presupunem că enunțul Ochii pe gaz! este produs de către cumpărătorul C, din exemplul de mai sus, iar vânzătorul ajunge la concluzia că Îi este adresat lui. Cei doi nu se cunosc. Care ar fi explicatura pe
Context şi semnificaţie. Abordare semio-pragmatică by Mircea D. Horubeţ () [Corola-publishinghouse/Science/675_a_1253]
-
articol nehotărât Cineva Întreabă dacă cineva omoară pe aici. Cineva Întreabă dacă există o moară pe aici. Pentru a descifra semnificația lingvistică a enunțului, B trebuie să contextualizeze cele două forme logice pentru a o selecta pe cea mai pertinentă. Dezambiguizarea se realizează simultan cu atribuirea referenților. Să ne imaginăm situația În care ipoteza că, În mediul fizic extins comun actanților, se află un criminal În serie face parte din contextul pe care cei doi Îl Împărtășesc. În lipsa altor ipoteze construite
Context şi semnificaţie. Abordare semio-pragmatică by Mircea D. Horubeţ () [Corola-publishinghouse/Science/675_a_1253]
-
În vedere de către emițător. În plus, având În vedere prezența efectivă a referentului, enunțul este constituit din semne privilegiate (ca niște etichete lipite pe obiectele desemnate). Ca o concluzie a acestui subcapitol, putem reține două caracteristici esențiale ale etapei de dezambiguizare și identificare a stării de lucruri la care se referă emițătorul 1) procesul de explicitare nu este un simplu proces de decodare; el implică, În mod necesar, procesele inferențiale; construirea unor ipoteze și procesarea lor, alegerea/selectarea formei propoziționale complete
Context şi semnificaţie. Abordare semio-pragmatică by Mircea D. Horubeţ () [Corola-publishinghouse/Science/675_a_1253]
-
selectarea formei propoziționale complete optim pertinente, a explicitării implică efectuarea unor demersuri raționale. Această concluzie vine să contrazică opinii anterioare teoriei pertinenței conform cărora inferența nu intervine decât după etapa de explicitare a enunțului. În termenii teoriei pertinenței, ipotezele privind dezambiguizarea „sunt construite prin decodare și evaluate prin inferență” . Un enunț este cu atât mai explicit (decodarea joacă un rol cu atât mai mare), cu cât implicarea contextului În construirea/interpretarea enunțului este mai mică (vezi ultimul exemplu); 2) construirea explicitării
Context şi semnificaţie. Abordare semio-pragmatică by Mircea D. Horubeţ () [Corola-publishinghouse/Science/675_a_1253]
-
44 După Vatamanu-Matei, 2010, p. 158. 45 Adaptare după Loghin et al., 1970, p. 146. 46 Vezi Loghin et al., 1970, pp. 106-107. 47 Cf. Ciobotaru, 2006b, pp. 40-41; Borde-Klein, 1980, p. 144 etc. 48 Pentru sugestii de dezvoltare și "dezambiguizări" ale unora dintre titlurile din Tabelul nr. 14, vezi Tatai, 2009; Spolin, 2008; Verhofstadt-Denève, 2000, capitolul 9 etc. ----------------------------------------------------------------------- COMUNICARE, DISCURS, TEATRU 2 1 COMUNICARE, DISCURS, TEATRU Pre-discurs sau... pre-spectacol (al comunicării) Comunicare discurs teatru: coordonate teoretice și aplicative COMUNICARE, DISCURS
Comunicare: discurs, teatru. Delimitări teoretice şi deschideri aplicative by Angelica Hobjilă [Corola-publishinghouse/Science/921_a_2429]
-
accent frastic pe ultima silabă accentuată a conectorului sau pe semiadverbul chiar), coroborată cu forma verbală (indicativ); accentul frastic pe ultima silabă accentuată a subordonatei, coroborat (opțional) cu condiționalul ori cu prezumtivul, conduce mai curând la o interpretare nonfactivă. O dezambiguizare univocă este însă posibilă doar contextual. În ambele lecțiuni, chiar dacă sugerează în plus probalitatea scăzută ca faptul evocat în condițională să aibă loc. 10 Cf. Gheorghe (2004: 157−158). 11 Nu trebuie confundate aceste construcții cu cele, aparent identice, în
[Corola-publishinghouse/Science/85001_a_85787]
-
serie de probleme de receptare și comprehensiune, deoarece intervin o serie de fenomene cum ar fi: polisemia cuvintelor, distincția sens literar, denotativ - sens figurat, conotativ; iar în ceea ce privește referința, ne izbim de problema vaguității unor termeni, ambiguității enunțurilor ce necesită o dezambiguizare prin atribuire de referenți. După ce clarifică ce înseamnă sensul și semnificația (referința) cuvintelor, termenilor, Frege se ocupă în Sens și semnificație și de propozițiile asertorice. Pentru el, o asemenea propoziție conține un gând, o informație, am putea spune, dar gândul
COMUNICAREA VERBALĂ / De la Cunoaștere la Acţiune by Constantin Romaniuc () [Corola-publishinghouse/Science/658_a_1041]
-
a înregistra o prezență masivă în scrisul jurnalistic eminescian, conferă valori expresive textelor, iar ocurențele în vecinătatea neologismelor devin surprinzătoare pentru cititor. De multe ori, prezența arhaismelor este însoțită în aceeași frază de echivalentul neologic al acestora, contribuind astfel la dezambiguizarea semantică a discursului: "Căci nouă ni se pare că oricât de identică ar fi expresia, nimărui nu-i va veni în gând de a confunda pe un maestru care fabrică sticle pentru telescopuri cu cel care fabrică sticle de vin
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
În acest sens, notarea parantetică a unui echivalent mai vechi sau a unui calc, inserarea termenilor noi alături de sinonime cunoscute, prezentarea unor definiții și explicații semantice detaliate, fie în corpul articolului, fie în subsolul paginii, constituie tot atâtea mijloace de dezambiguizare a limbajului. Explicitarea termenilor administrativi devine o constantă a scrisului jurnalistic din epocă, mărturia unui jurnalist de la Curierul românesc fiind relevantă în acest sens: "Redactorul luase răspunderea asupra sa și nu-și întrebuința foaia decât spre darea afară de noutăți, spre
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
sintactic. Toate verbele intranzitive sunt însoțite de un clitic care conține informații despre persoana și numărul argumentului S. O structură este ambiguă dacă S și O sunt la persoana 3, același număr. Acordul verbal și topica nu sunt relevante. Pentru dezambiguizare, e folosit fie pasivul, fie antipasivul. Există două tipuri de antipasiv: unul numit antipasiv absolutiv și altul numit antipasiv focus/agentiv. Pivot S/O. Topică VOA. Subiect nul. Pronumele independente apar rar, marcând emfaza. Se pare că nu apar niciodată
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]