204 matches
-
ca și cum un mut ar încerca să exprime prin cuvinte o tensiune emoțională imprimând astfel o bizară violență gesturilor lui, iar momâile care-l ascultă obedient-canin accentuează starea de spectacol hoffmannian. În timp ce Ceaușescu își descompune tot mai mult discursul în gesturi dezarticulate, obosită, Elena Ceaușescu ia un nepermis pe loc repaus sesizat de cameră: efectul este devastator pentru întreaga scenă, de un comic nebun. Andrei Ujică a reușit prin montaj, prin decupajul esențial, nu numai să ne ofere etapele degradării unui regim
Ceaușescu par lui-même by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/6250_a_7575]
-
toate, foarte interesante. Le enumăr doar premisele, cât să vă faceți o idee: despre incorectitudinea politică a lui Creangă, oarecum în siajul celui al lui Valeriu Cristea; despre Ion Barbu și dificultatea reală a contactului cu poezia lui; despre corpurile dezarticulate ale personajelor din nuvelistica lui Rebreanu; despre noua structură a romanului, care ar trebui să evolueze dinspre „textualismul scriptic” spre un „textualism mediatic”. Iată cu ce se ocupa un tânăr critic literar în anii nouăzeci!
Anii nouăzeci by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5614_a_6939]
-
mai vorbim despre drepturile bănești câștigate în instanță. Legea care permite bugetarilor recuperarea salariilor tăiate abia în anul 2016 este un nou abuz al actualei puteri și o nouă sfidare la adresa bugetarilor. Guvernul Boc este atât de neputincios, haotic și dezarticulat, dar și înfricoșat de rezultatul viitoarelor alegeri, încât a atins limita unui cinism care nu are nimic de-a face cu rolul unui guvern de a-și proteja cetățenii. Cei care conduc astăzi România trăiesc pe altă lume. Președintele Traian
Apocalipsa după Boc () [Corola-journal/Journalistic/46903_a_48228]
-
avea o părere cât se poate de proastă!), în rândurile "dreptei" este agitată fantoma lui Stolojan - om provenit el însuși din pepiniera ceaușeștiană. Care sunt faptele de arme ale acestui ex-prim-ministru al lui Iliescu, rămâne un mister! înafara unor propoziții dezarticulate și a tragerii de timp pentru ca Nelu-Cotrocelu să se aburce, în 1996, în șa, nu țin minte să se fi ilustrat prin vreo ispravă demnă de stima contemporanilor. Dimpotrivă. Șeful cancelariei ceaușeștiene scrie că "Ministerul Finanțelor, cu Stolojan în frunte
România post-constantinesciană by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/16994_a_18319]
-
articuleze un discurs cât de cât inteligibil, se ajută cu mâinile ca de obicei, se bâlbâie îngrozitor, face pauze nepermis de lungi între fraze își caută cuvintele, se screme. Nu-i iese. Tovarășii stau smirnă, în fața acestor marionete se află, dezarticulat, un cadavru politic. Care contiună să bântuie în vizitele de lucru magazine umplute la comandă cu produse care nu există pe piață. Totul este cenușiu în jur, pământiu, fețele, peisajul, mașinile. Cenușiul constituie substanța din care este plămădită România ultimului
Măștile comunismului românesc by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/5962_a_7287]
-
jos din mașină și să se descurce/ unul dintre ei a zis că e o poezie superbă și celălalt a zis că l-am atins în mijlocul sufletului profund și îi vine să plângă.” (p. 72) De urmărit, încă o dată, limbajul. Dezarticulat, dar molipsitor. Fragmentul nu e, în sine, memorabil, dar merită, cu un mic efort, învățat pe dinafară. Pentru că e excelent. Chiva atacă toate ritualurile discursului poetic, prefăcându-se că le urmează întocmai. De la cultul, ușor alcoolizat, al prieteniei dintotdeauna și
Postfață by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5327_a_6652]
-
Ziua străbate cu greu, pește ochii ei/ mașina ta de scris trece doliul panglicii sale - ficțiunea./ Și iată-i: se mișcă, se umplu de știri, de române fluviu,/ de lacrimi și foiletoane, aprige pamflete și reportaje de pe front, de țipetele dezarticulate ale poetului/ cîndva tînăr și genialoid, azi - un raft incert de bibliotecă. ăîncă puțină îți spui, ăîncă puțină îți șoptești, ași ai învinsă/ ziua străbate cu greu, Premiul Nobel pentru pace trișează/ și el anul acesta, firma I.B.M. lansează mașină
Poezia lui Dorin Tudoran by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17623_a_18948]
-
Roxana Sorescu în 1999 la Editura Anastasia. Precaritatea unor interpretări critice se însoțește uneori cu astfel de impardonabile lacune sau inexplicabile retardări documentare. Dacă biografismul lui Emil Manu (despre care am scris acum două săptămâni) e mult prea sec și dezarticulat, biografismul lui Florentin Popescu e prea descriptiv, liric și participativ. Narațiunea biografică obiectivă, fluentă, și documentarismul neutru, dar sugestiv și revelator, par destul de greu de atins.
Biografismul hagiografic by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12797_a_14122]
-
În absența contextului situațional, a datelor despre universul comun de discurs și în imposibilitatea de a nota toate mijloacele paralingvistice gest, mimică , aceste dialoguri pun în evidență diferența profundă dintre oralitate și scris: odată scrise, decontextualizate, replicile orale par incoerente, dezarticulate, aproape lipsite de sens: "Și am zis, zic... domne, zic, mi-a zis aseară: te rog frumos, vorbește cu Marilena, dacă nu, cumpără-ți un telefon că m-am săturat să ... te caut să ... nu știu ce..." ( am transpus citatele în punctuație
Cum vorbim by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/14012_a_15337]
-
în 1996, spre a se prăbuși apoi cu totul în "râpa deziluziilor", descoperind la toți "același fel de arivism, același nepotism, aceeași penurie de caractere". Concluzia e amar-sceptică: risipire a fost totul în acest interval de trăire intensă, de activism dezarticulat. A venit totuși ziua fastă, din mai 1991, când și-a reluat jurnalul. A umplut până acum (de fapt până în 2004!) zece caiete despre care ne spune însă că nu vor apărea decât postum. Astfel a hotărât. Poate se va
Un jurnal din "Epoca de Aur" by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/8243_a_9568]
-
pe aici? Parcă mi te închipui: purtând/ resturi animale și spori, dispărând în abis, visătoare...// Restul? E în fotografie, în spatele căreia/ pâlpâie ceva.". Textul este întru totul caracteristic pentru lirismul sincopat al lui Liviu Ioan Stoiciu; și pentru scenografia sa dezarticulată. Procesul creației poemului pare mai important decât produsul finit. Când acesta e în fine obținut, nu are rotunjime formală. Păstrează un aspect descusut și, mai mult decât atât, face vizibil efortul autorului de a-l fi scris. Ezitările, răsucirile, întreruperile
Fiți pe aproape by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/7704_a_9029]
-
cu sacoșele lor mari de pânză. În prima zi când i-am văzut recunosc că m-a încercat un fior de spaimă. Dar apoi mi-am dat seama că sunt inofensivi. Doar că nu îi poți numi oameni. Scot sunete dezarticulate și uneori cuvinte ciuntite, de ne-priceput. Am descifrat totuși ceva, la un moment dat, când unul dintre ei a dat semnalul: "Ai noștri, hai!" și toți s-au năpustit înspre ieșire. Expresia "ai noștri" m-a cutremurat când am
Să nu vinzi pianul! by Mirela Stănciulescu () [Corola-journal/Journalistic/7863_a_9188]
-
mișcare subiectivă, pe care o numim atmosonie. Într-o atmosonie nu mai distingem articulațiile punctuale (instrumentale) ci, peste acestea, doar variațiile/fluctuațiile (extensiile de stare/mărime ale) acestora, ca alunecări continue între valori aproximate, precum o serie de sunete contopite (dezarticulate) printr-un permanent glissando. În general, atmosonia se conturează interpretativ prin abaterile de la metrosonie, astfel încât, dincolo de/peste aspectul mecanic (indiferent oricărei abordări subiective), mișcării sonore să i se atribuie și cel de viu (referit printr-un subiect anume). Aceasta corespunde
Aspecte ale rela?iei timp ? oper? by George Balint () [Corola-journal/Science/83152_a_84477]
-
cu ochiul morții spre ochiul strălucitor pâlpâind al vieții mele 18 dec. 2008 Se duce și anul Se duce și anul acesta ca un cavaler teuton după prăduirea unui ținut inocent se duce și ducerea anului și rămâi cu pustiul dezarticulat, de parcă ai ține un copil mort în brațe Plină de fast, ultima zi a anului vechi sângeră în foaia de calendar atinge ca un crivăț obrajii de regi, de fecioare, de târfe, stinge apoi clipirea somnoroasă a câtorva stele pe
Poezie by Radu Ulmeanu () [Corola-journal/Imaginative/7403_a_8728]
-
altele, ale unor destine sincopate, utile ca detalii de viață ce întregesc tabloul Revoluției. Marea miză a lui Adrian Buz din 1989 are în vedere felul în care participarea la un miracol - Revoluția - se anulează, descrește și devine indiferență. Euforia dezarticulată ascunde altceva: timpul, bucăți de viață pierdute. Adrian Buz alege calea simbolică a unei duble risipiri: o dată timpul armatei, anchilozant („În toată viața noastră nu am întâlnit erori ale naturii câte am găsit în armată”) și apoi Revoluția însăși, la
De pe margine by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/2487_a_3812]
-
pasiune ardentă și cu entuziasm trei opusuri moștenite de la autori reprezentând tot atâtea generații de creatori. Fenruf J12 (2001) de Valentin Marti (născut în 1965, la Zürich) mi s-a părut a fi o muzică prescrisă, listată, în consecință previzibilă, dezarticulată, în plus, de o voluntară duritate prin adăpostirea sub umbrela unui expresionism carent de șarm și sex-appeal. Eine Hauch von Unzeit (1972) de Klaus Huber (născut în 1924, la Berna) este un lamento minimal și non-evolutiv, pigmentat, oarecum salvator, cu
De dor și inimă albastră by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/10261_a_11586]
-
și va rămâne pe gânduri și pe drumuri într-o carte în care autorul nu are nici pe departe pretenția să ofere totul: „Dar ceea ce făcea ca pentru Kubilai să fie prețios orice fapt sau veste relatate de informatorul său dezarticulat era spațiul care rămânea în jurul lor, un gol neumplut de cuvinte. Descrierile orașelor vizitate de Marco Polo aveau acest dar: puteai să le cutreieri cu gândul, să te pierzi în ele, să te oprești să iei o gură de aer
Alte o mie și una de nopți by Marieva Ionescu () [Corola-journal/Journalistic/5492_a_6817]
-
se conforma unei tendințe a stilului "înalt", le evită:"să o pot strînge în brațe" e rescris "s-o pot strînge-n brațe"; în loc de "nu aș fi scris" apare "n-aș fi scris" etc. Revizia constă și în reorganizarea unui text dezarticulat "Au făcut tot posibilul să ne despartă iau băgat tot felul de tâmpeni că sunt bolnavi sunt singuri nu au pe nimeni nu le ajunge pensia și culmea că nu îi mai lasă apartamentul dacă nu renunță la mine da
Scriere și rescriere by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/17300_a_18625]
-
lui Ion Vianu, Necredinciosul, în care orașul natal al personajului-narator este Hilariopoli (p. 15). La Radu Sergiu Ruba, Dialoguri și eseuri (LiterNet, 2002) reapare dilema - "cum să interpretăm dublul înțeles al acestui Hilariopolis: cetate luminată de bucuria vieții ori târg dezarticulat, hilar, abandonat deriziunii?" - și este creat un termen ironic pentru locuitori - hilariopolitani. Pentru cititorul de azi, care asociază automat termenul ilar cu ideea de ridicol, denumirea Hilariopolis pare într-adevăr o ironie. Speculațiile moderne trebuie totuși moderate de plasarea denumirii
Hilariopolis by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/7913_a_9238]
-
își păstrează demnitatea, și are o semnificație pe care clădirea funcțională nu o poate însuma. “Corpul uman”, scrie Walter Benjamin în cartea sa despre teatrul baroc,”își capătă dimensiunea alegorică numai în chip de cadavru, sau cel puțin de membre dezarticulate”. Se pare că un sistem hidraulic permitea pe vremuri să se mărească sau micșoreze sala principală după nevoie, iar tavanul, de la o înălțime de 80 de metri, să coboare la cinci metri de-asupra capetelor publicului. “Cu ce scop să
Trei încercări de-a petrece timpul la Berlin by Matei Chihaia () [Corola-journal/Journalistic/13556_a_14881]
-
și androgin" (p. 261). Dacă Tricephalos a fost numit de autoare roman, iar această carte este o continuare a acelei cărți, logic este să plasăm și această carte în teritoriul acestei specii a genului epic. Chiar dacă toată construcția este cam dezarticulată pentru ceea ce îndeobște numim roman, iar textele componente pot intra, fără probleme în categoriile proză scurtă, eseu (uneori) și chiar (puțin forțat) poeme în proză sau culegere de aforisme -capitolul final, Bărbați de noapte, de niciodată și de totdeauna - manual
The men's world by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9184_a_10509]
-
o corabie care se leagănă ușor înaintând într-un balans perfect, mișcarea de învăluire dă impresia unei pulsații, corpurile traversând asemeni planetelor un spațiu sideral. Există prin contrast cu această fluiditate totală a mișcării violență ei, deodată trupurile fluidizate apar dezarticulate, vibrând, într-o tensiune care parcă ar dori să le dizloce. Obiectele de pe scenă, cum spune unul dintre dansatori, sunt acolo că obstacole sau adjuvanți, totul depinzând de starea dansatorului. În jurul unei pietre uriașe dansează cuprinși de frenezie într-o
Magia Pina Bausch by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/5122_a_6447]
-
proprii, care mimează neantul fără a-i ceda. O dovadă suplimentară a faptului că Bacovia nu este "identic" cu descompunerea pe care o tratează ca pe o temă, o constituie intenția sa de performanță, intenția de-a face din rostirea dezarticulată, sincopată, din tăcere, o textură sui-generis. Vorbind cu sine însuși, ca interlocutor, a dorit a-și transforma discursul într-un obiect estetic valid, în felul său atractiv. A intenționat a-și construi, din rebuturi, din deșeuri, din negativități existențiale, o
Bacovia sau paradoxul degradării by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16142_a_17467]
-
anchetator al lui Ilie Cazane, și un ins care seamănă cu ministrul Justiției, fiind în fond Diavolul: "- Puteți să dormiți chiar de-acum. Recuperați. Trenul trecu peste un grup de macazuri, iar omul care semăna cu ministrul Justiției săltă ca dezarticulat și clănțăni din dinți. Părerea mea este că oboseala naște în capul omului tot felul de întrebări și-l face să se comporte și să vorbească aiurea-aiurea. După ce termină de spus acestea, ministrul Justiției se întinse și el pe spate
Cazul Cazane by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8627_a_9952]
-
să se comprime, și din această strîngere, din această compresie, s-a produs "Marele Bang". Toate ființele, toate viețuitoarele au fost supuse unei zguduiri teribile, totul a fost dat peste cap în învălmășeala care a rezultat, totul a fost dezmembrat, dezarticulat, nimic din alcătuirea inițială nu a mai rămas intact, sufletele mutilate și-au găsit alte învelișuri, capetele alte trupuri, trupurile alte membre - tot atîtea vase stricate și cîrpite la întîmplare prin fluxul de energie declanșat de Creator. De unde nepotrivirile, contradicțiile
Chipul și sufletul by Gina Sebastian Alcalay () [Corola-journal/Journalistic/7190_a_8515]