200 matches
-
foarte mulți ani împreunè, alesul pozițiilor la masè, dezbrècatul hainelor, drumul meu pânè la cel mai apropiat cuier, constatând cè, în ciuda emoției care mè cuprinde, mișcèrile trupului meu curg natural una din cealaltè, nu mè surprind fècând gesturi inutile sau dezarticulate, E ca si cum, dupè o lungè perioadè de absențè, m-aș întoarce acasè în propriul meu trup, pe masè, trandafirii și busuiocul, floarea norocului între noi, preocupându-ne deocamdatè de meniu, eu aruncându-mi ochii pe lista de specialitèți culinare, în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
crede Christa? Ce spui, dragul meu? Ce spui...? Spune-mi și mie... vorbește mai tare... vreau să Înțeleg și eu ce spui... De când nu mai vorbește românește când face dragoste cu o femeie? De când nu mai vorbește deloc? Doar sunete dezarticulate, doar strigătul profund al trupului, atunci când ejaculează... * — ...Se poate, la urma urmei, să fi și visat, de ce nu... E concesiv, ca să Închidă mai repede subiectul. Ce a putut Christa să-l audă spunând? Încă mai bâjbâie după vis, dar a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
I se încleiau pașii, așa încât fiu-său se întoarse din drum să-l ajute. Îl goni. Nu vroia să fie ajutat, îl înjura pe Mărgărit și dădea să fugă după el bălăngănind din mâimi și din picioare ca o păpușă dezarticulată, Mărgărite, încă-mi ești dator mânca-ne-ai, la care Mărgărit prompt, păi, cum să nu, nea Ghețule, și la matale, și la Zizi sunt dator și că io te respect ca pă tatăl meu, și nea Ghețu se uita
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
spațiul destinat dansatorilor se mai mișcau Încă mulți candidați În extaz. Nemțoaica se agita cu totul nefiresc, așteptând să devină agitată, dar degeaba. Unii fuseseră luați În posesie de Exu și afișau o expresie răutăcioasă, prefăcută, vicleană, făcând niște salturi dezarticulate. În acel moment o văzui pe Amparo. Acum știu că Hesed nu e numai sefirot-ul grației și al iubirii. Cum amintea Diotallevi, este și momentul expansiunii substanței divine ce se răspândește către periferia-i nemărginită. E grija celor vii față de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
Ash și Lambert trecură pragul. Ofițerul științific se grăbi să-i acorde lui Parker primul ajutor. Inginerul leșinase de mai multe minute și își venea în fire cu greutate. Ripley avea ochii deschiși dar restul capului rămânea flasc și ca dezarticulat; aspira nesățioasă aerul. Lambert puse una dintre buteliile de oxigen lângă prietena ei. Îi puse masca transparentă pe gură și nas și deschise valva. Ripley inhală profund. Plămânii i se umplură cu o minunată aromă. Închise ochii, lăsând valurile răcoroase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
componentele vedere-vorbire sunt solid prinse în aceste modele sofisticate. Mă așteptam să vorbească. Ea mai încearcă o dată. ― Ash, mă auzi? O voce familiară, deloc distantă, răsună în popotă. ― Da, te aud. Îi era foarte greu să se adreseze unui corp dezarticulat care, până la proba contrarie, nu era decât o mașină, ca detectorul sau arma electrică. Pe de altă parte, petrecuse atâtea ore la bordul lui Nostromo în prezența sa. ― Care... care era acest Ordin Special 937? ― Întrebarea vine împotriva programării mele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
secătuit de uscăciunea vânturilor deșertice. Aceste capacități ce par firești dar sunt miraculoase, putința de a rosti sau a cânta, posibilitatea de a asculta multitudinea de sunete ce ne împresoară, fie ele organizate în limbaj sau structură muzicală, fie ele dezarticulate sau fracționate până la nivelul unro frânturi și ecouri sonore, constituie o trăsătură excepțională a ființei umane, o caracteristică fără de care considerăm că această ființă este incomplectă, lipsită de o parte a propriei construcții de bază. Există, însă, semeni printre noi
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
de porumbel căzută pe ochi și gura un pic strîmbă, mic și nervos, dar greoi, ca și cum Rocky În interpretarea lui ar suferi un pic de reumatism și de o formă ușoară de afazie - În vorbirea lui apar foarte multe sunete dezarticulate. — Aeîu căeatea doălîoăi? — Asta e o Întrebare? Dă solemn din cap, Însă mi-e jenă să-i spun că nu pricep nimic, dar absolut nimic din ce spune. În cele din urmă Îmi dau seama că Îmi vorbește despre nevastă
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
ne regrupăm În formație undeva În spatele tunului. Dacă mi se pare că e foarte liniște, e pentru că sînt complet surd. Mă rog, aud, dar ce aud seamănă mai degrabă cu muzica sferelor, venind de pe fundul oceanului, un fel de orgă dezarticulată. A doua zi se repetă operațiunea. Doar că de data asta nu mai doborîm avioane, ci găurim tancuri. Mai precis, niște machete de placaj montate pe un sistem de cabluri. Se mișcă Încet pe buza mării la vreo cîteva sute
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
Fionei, de falanga Alex, George și Brian, vremelnic uniți. Doborâți de moartea fiicei lor (singurul băiat le murise în copilărie), plecaseră definitiv, la niște veri ai lor, în Noua Zeelandă. De acolo, îi scriseseră, mai târziu, lui Tom niște scrisori cam dezarticulate, la care el n-a răspuns niciodată, întrucât Alex, în înțelepciunea ei, le-a distrus (fără știrea băiatului) de cum au sosit. Din momentul în care Tom devenise proprietatea ei, Alex nu a mai suportat nici umbra vreunei revendicări asupra lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
iar cei care țipă se chinuiesc să țipe și mai tare văzând că nimeni nu-i aude. Toți își văd de treburile lor mai departe, ca și când nimic nu s-ar fi întîmplat, iar tu te simți atunci ca o păpușă dezarticulată. Ca să recapeți senzația că ești om trebuie să observi un semn că te aude cineva. Altfel înnebunești. Și ca să nu înnebunești, țipi și mai tare. Și deodată observi că vocea nu te mai ascultă. Țipătul a ajuns la limitele lui
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
în brațe cu ultimele puteri, în timp ce se-mbărbătează singură, în gând, cinci minute, încă cinci minute, doar cinci minute să mai rezist, cinci minute de cântat și legănat, chiar dacă legănatul și-a pierdut orice ritm și-a devenit o bâțâială dezarticulată, iar cântatul un suspin gâfâit, într-o clipă nebănuită somnul te va cuprinde în brațele sale ocrotitoare, și-atunci mami va rămâne o vreme încremenită de fericire, nici măcar nu va mai respira de teamă să nu destrame miracolul, te va
Cântec de leagăn. In: Poveşti cu scriitoare şi copii by Adina Rosetti () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1779]
-
ciudat și mecanic al unui joc de biliard - un trăgător îndepărtat trimite bilele ce izbesc, prin ricoșeu, un număr de destine ce se frâng. Ascuns în tranșeele sale, soldatul are acces la o manetă a destinului, la fel de silențioasă și de dezarticulată ca și pârghia unui joc mecanic dintr-un bar ordinar. De când ajunsese în acest colț de Spanie, de unde poate că nu avea să mai plece niciodată cu adevărat, jocul de-a v-ați-ascunselea cu moartea îi devenise indispensabil, parfumat și halucinogen
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
a îngrămădit în fața lor ca să sfârșească prin a se înghionti între uși țipând. Cottard și Tarrou, care doar se ridicaseră, stăteau singuri în fața uneia dintre imaginile a ceea ce era viata lor de atunci: ciuma pe scenă, sub înfățișarea unui actor dezarticulat și, în sală, tot luxul devenit inutil, sub formă de evantaiuri uitate și de dantele atârnând pe roșul fotoliilor. ÎN TIMPUL PRIMELOR ZILE ALE LUNII SEPTEMBRIE, RAMBERT LUCRASE SÂRGUINCIOS ALĂTURI DE RIEUX. EL CERUSE NUMAI O ÎNVOIRE DE-O ZI CÂND TREBUIA
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
sacrificiu omenesc“. Până În momentul acela, Belbo tremurase. L-am văzut destinzându-se, să nu zic Înseninându-se, dar privind scena cu curiozitate. Cred că În clipa aceea, În fața schimbului de cuvinte dintre cei doi adversari, văzând În față-i trupurile dezarticulate ale medium-ilor, În laturi pe dervișii care Încă tresăreau gemând, podoabele demnitarilor În dezordine, Își recâștigase darul lui cel mai autentic, simțul ridicolului. În momentul acela, sunt sigur, a hotărât că nu mai trebuia să se lase Înspăimântat. Poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
Își dădu seama că o ignorau. Era În mijlocul lor, se Învârtea printre ei, Împingându-i și Împiedicându-se În podeaua prost finisată, dar ei nu o vedeau. Nici nu exista. Era un corp străin. Tinerii aceia se legănau și săreau dezarticulați, aproape imponderabili, iar Maja simțea Înăuntrul ei o greutate ce o ancora de pământ. Greutatea de care n-ar fi putut niciodată să se elibereze, căci nu era din cauza copilului, ci venea din sinea ei. O usturau ochii. Fumul era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
el, și să crape cu toții, și cu toată puterea l-a îmbrâncit pe gardian, dar atât de violent încât el s-a dezechilibrat, și atunci celălalt gardian i-a tras un dos palmă, și atunci tata a început să urle dezarticulat, horcăind, și a luat-o spre mama, dar gardienii l-au tras înapoi de lanț, și atunci mama s-a năpustit asupra unuia dintre ei, și l-a lovit cu pumnii în piept, și a strigat, ajutor, nu-l lăsați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
fugise. Singurul martor - un profesor de engleză aflat la pensie - nu putuse să observe numărul mașinii din cauza ploii. Dar spunea cui dorea să stea de vorbă cu el că omu` ăla zbura prin aer ca un manechin, ca un manechin dezarticulat, iar eu citeam știrile sportive, cum e posibil așa ceva, nu e drept, aș fi vrut să pot interveni?! Dammit! Strânse paharul în pumn. Dintr-o dată, îi pieri cheful de băut și aruncă licoarea pe podea. Buzele reporteriței se mișcau ca și cum
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
o anumită fervoare ca și cum ar fi repetat toți în fața oglinzii această replică. Da, cineva îi învățase cum să reacționeze în fața mea, să nege cu același zîmbet pe față, cu același tremur perfid în glas. „Dacă un tînăr student stîngaci, puțin dezarticulat, cu o barbă neîngrijită, cu ochelari vă întreabă unde este intrarea la Cafeneaua timizilor, ce spuneți ?” „spunem fără nicio ezitare, cu un glas hotărît dar calm, privindu-l drept în ochi și chiar punîndu-i o mînă pe umăr, că așa ceva
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
unui tramvai cu cai. Dangăt de clopot, însoțit de o voce tăioasă, ce ar fi putut trece cu greu drept una de muiere, joasă, ușor răgușită și melodioasă, o bună voce de jazz. - Gabi Gabrielito, sifilitico și deshumato! Ai stors, dezarticulato, vălmășagul de ceapă?... N-am auzit nici până acum, peste căpățâna de ceapă, trântitură de ușă... Fătoaca țâșni, cu carnea dosului făcând o dulce plescăitură în aer, precipitîndu-se către tocăria ușii prin care se ivise și unde, înconjurînd bulbul unei
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
nu secret - al unui Adevăr personal, iar nu despre predarea în ștafetă a unor dosare colectând propoziții teologice inerte, tradiția joacă un rol crucial în viața Bisericii 1. Într-un sens apofatic, Adevărul ipostatic al tradiției este inarticulat (iar nu dezarticulat, pe contrasens); mai precis, invizibil, vocativ și universal. La celălalt pol, avem adevărul lumii, epuizat în enunțuri plate, descărnate, rigide, pronunțate eventual în registru inchizitorial. Prin urmare, se află în elementul predaniei nu cel care validează o listă canonică de
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
totul neputincioși... Și n-or să ne poată opri, nu-i așa, cum mergem spre marea întâlnire, statuile care cresc în oameni și oamenii cu chip de statui...“ Abia atunci Petrache privi cu băgare de seamă în jur. Înaintau aproape dezarticulat, trăgând greu un picior după altul, ajutându-se de mâini, ca trași de sforile unui păpușar nevăzut. Nu aveau măști, dar fețele lor încremeniseră, pentru fiecare, în forma unui singur cuvânt. Cortegiul urca încet, cu liniștea celor ce-și găsiseră
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
de frunze Când deschidea ochii, lumea arăta altfel și purta un alt nume. De astă dată spuse : — Oblicel. Maestrul păpușilor privi câteva clipe jucăria, apoi o îndreptă. — Și acum ? — Tot Oblicel. Maestrul suci, nedumerit, păpușa. Brațele ei moi se mișcară, dezarticulat, după trupul care i se răsturnase. — Dacă te iei după ele, spuse Tili, liniile sunt drepte. Dacă se iau ele după tine, liniile sunt piezișe. Și tu ai făcut la fel, fără să-ți dai seama. Copiilor o să le placă
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
câțiva ani în urmă, umplând lumea întreagă cu serviciile lor omnipotente se adaugă incapacitatea materială a aspiranților-mediumuri de a-și finanța ritualurile de inițiere prin căsătorie. Ceremoniile anuale, de căsătorie s-au rărit așadar; alterate, mai mult sau mai puțin dezarticulate sau avortate, ele nu mai atrag multă lume. Posesiunea pare aici mimată, aproape prefăcută, trist teatralizată și oferind spectacolul unei dereglări rituale conștientizate cu mâhnire de fiecare. Uneori geniile refuză chiar să se încarneze în mediumuri, care se mulțumesc să
Motive economice în antropologie by LAURENT BAZIN, MONIQUE SELIM [Corola-publishinghouse/Science/1015_a_2523]
-
să facă nimic, fiind proaspăt absolventă de liceu. Iam zis direct: d-șoară, dacă vrei cu adevărat să muncești vino la program peste două zile... Hm ! Un oarecare de vreo 21 de ani, cam dus cu mintea, cu acțiuni și gesturi dezarticulate scapă jos camera video, microfoane și pe orice mai pune mâna. Nu poate evita instrucția necesară pentru o slujbă normală. El "pleacă pentru că nu mai poate suferi să tot fie cal de bătaie" deși toți îl protejează... Un "operator" de
MERIDIANUL by Dumitru V. MARIN () [Corola-publishinghouse/Science/1703_a_2970]