289 matches
-
mă-ncerca un soi de panică lâncedă ca dinaintea unui leșin. Aveam nevoie de liniște ca să mă adun, ceea ce era desigur un nărav pe care-l dobândisem robotind la romanele vieții mele și de care uite nu reușeam să mă dezbar. Zbieram ca un dobitoc la văru' Laur, și Andrei Îmi făcea semn cu degetul la buze, ssssst, tânjea și ăsta după liniște, ca pentru muții și surzii la care ne adusese ca să ne scoată de unde chiar el ne băgase, dar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
trezise nimeni să mă-ntrebe de bilet. Bineînțeles că-s trenurile lor, dar s-ar putea ca asta să fie una din binefacerile Revoluției. O serie Întreagă de facilități, de care nu știu Încă să mă folosesc. Nu m-am dezbărat de vechile năravuri, de vreme ce am tras de pâine În loc s-o fi cerut. Lumea s-o fi schimbat cât de cât, iar eu am rămas același până și-n felul cum m-am Îndopat cu pâinea asta ca un disperat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
la realizarea neîngrădită a eului, cu scopul de a face din omul ce și-a (re)dobîndit firea naturală un purtător al unei noi sociabilități. Suferințele sînt calea de a ajunge la virtute, astfel producîndu-se convertirea la o sensibilitate adevărată, dezbărată de artificii."26 Romanul conține multe din temele predilecte ale autorului: natura ca refugiu, orașul ca mediu al pervertirii, visul fericirii și religia naturală, toate acestea tratate într-o mare intrigă romanescă, în mare măsură autobiografică. Saint-Preux și Julie retrăiesc
by IZABELA NICOLETA DINU [Corola-publishinghouse/Science/974_a_2482]
-
apă și cel din urmă bea venin. Acela-i om băutor cui i-a băut dracul la cumătrie. Cînd îți ghiorăie gîtul e semn de băutură. Oamenii gîtoși (cu mărul lui Adam dezvoltat) sînt de nea mul lor bețivi. Ca să dezbari pe un om de beție, să omori o rîndunică, și sîngele de rîndunică să-l torni într un pahar de băutură; s-o mesteci bine ca să nu se cunoască și să-i dai să beie, că din ceasul acela pătimașul
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
este necesară o literatură înaltă, pe măsura istoriei ce este în facere și scriere: „Istoria are astăzi la îndemână toate mijloacele de înregistrare. Cu epica e ceva mai greu. Înainte de toate îi trebuie un talent [...] ce va trebui să se dezbare de acel romanticism și exces de lingvistică, care, în mare parte, au copleșit literatura română, reducând-o, în cele mai multe cazuri, la tirade. Prefaceri sociale, prefaceri artistice. Adevărul și Realitatea. Nici că se poate două muze mai darnice în inspirație.” În
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286522_a_287851]
-
capete pentru toată viața un defect de mers. Silit să pună într-un picior mai multă forță decât în celălalt ca să-ți treacă brățara, așa cum i se spune la ocnă acestei bucăți de fier, condamnatul capătă, fără să se poată dezbăra de ea, obișnuința acestei sforțări. Mai tîrziu, cînd nu-și mai trage lanțul, se întîmplă cu această cătușă ca și cu picioarele tăiate care-l dor și mai departe pe amputat, ocnașul își simte mereu veriga, nu mai poate scăpa
by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
alcătuită din "mîine", ci din clipa prezentă, primul aspect al speranței nu putea avea nici o atracție, poate nici o semnificație. Tinzînd mereu către absolutul existenței, indianul caută să descopere, cum am spus, în clipa prezentă elementul permanent, străduindu-se să o dezbare de efemer, de temporar, de provizoriu, pentru a da de veșnicia ce se află în spatele fiecăreia. Clipa prezentă, așadar, trebuie luată în realul ei total, nu în ceea ce îi este accesoriu, legat de scurgere, de fenomen. Ori, tocmai speranța este
India şi Occidentul : studii de istoria culturii by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1393_a_2635]
-
și de multe familii de nobili, nefiind decât un episod din suita acelora de tristă amintire. În „durata lungă” a istoriei vom observa că asemenea crize de identitate se repetă constant, conservatorismul catolic polonez, și nu numai el, cu greu dezbărându-se de falsele acuze și deci de neînțelegerea iudaismului. Abia în deceniile din urmă, catolicismul continental, unde, iată, polonezii ar putea fi în prima linie, devine tolerant, cum tolerant tinde să fie întreg creștinismul. Nu e deci întâmplătoare deplasarea evreilor
[Corola-publishinghouse/Science/2253_a_3578]
-
introspecțiuni, să dea lumii personaje literare viabile”) sau Adela, scrierea lui G. Ibrăileanu. În schimb, Cartea nunții de G. Călinescu este doar „un roman de revizuire, de critică, de rafinare a dragostei”, întrucât „apreciabilul și subtilul nostru critic [...] nu se dezbară de scrutarea critică”. Cel mai mare entuziasm îl stârnește însă romanul Maitreyi al lui Mircea Eliade, prin construcția personajelor, abordarea inovatoare a narațiunii („sub forma originală a revizuirii unui jurnal”) și mai ales prin măiestria expunerii și arta cuvântului („fraza
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289015_a_290344]
-
pierderea athanasiei (aqanasia = „nemurire”) și căderea în apaideusie (apaideusia = „ignoranță”). Dar aceste blesteme nu erau insurmontabile. Omul vine pe lume muritor și ignorant, adică nedesăvârșit 20. Dar avea șansa desăvârșirii, adică posibilitatea de a recâștiga athanasia pierdută și a se dezbăra de apaideusie. De ce? Mitul androgynic mai furniza o idee fabuloasă: separarea jupiteriană nu fusese absolută. Anthropos vine pe lume cu două naturi: una vizibilă, dar degradabilă și supusă morții absolute: soma (swma = „trup”); alta rafinată, subtilă, invizibilă și nemuritoare: psyche
[Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
taxă de o mie de drahme pentru admiterea în Lykeon și sume mari pentru discursurile funebre pe care le scria (dar nu le putea rosti în public din cauza unui trac bizar, o timiditate maladivă de care nu s-a putut dezbăra niciodată). În fine, cei doi maeștri aveau opțiuni axiologice profund diferite. Platon s-a consacrat Adevărului (Alétheia) și cunoașterii adevărului. Isocrate s-a închinat Vorbirii (Logos) și rostirii măiestriei în public. Platon considera retorica doar o simplă aplicație a dialecticii
[Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
a teatrelor, după care își reia vechea funcție de director de scenă. Ctitor al școlii românești de regie, primul nostru regizor profesionist, G. a fost un meșteșugar destoinic, metodic și riguros. Bun pedagog, atent la rostirea scenica, s-a străduit să dezbare jocul actorului român de retorism și teatralitate, îndemnându-l spre o interpretare realistă. A publicat prin ziare evocări despre Grigore Manolescu, Matei Millo, Ștefan Iulian, Mihail Pascaly. Inspirat de practică și teoriile unor regizori nemți (cum ar fi Max Reinhardt
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287389_a_288718]
-
dragul meu! Am tăcut cam multe zile! Cum să-ți spun?! Aici, în munți, legăturile mele cu naturalul sînt mai copleșitoare decît s-ar părea. Parcă-n ciuda mea! Și, pentru mine, zăpada nu-i deloc o plăcere. M-am dezbărat de confuziile infantile, zăpada nu mă mai convinge, albul ei nu mi se mai pare curățenie, iar vîntul care sună într-un decor alb nu mi se mai pare un clopotar distins. Cel puțin așa e acum. Zăpada mă supără
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1459_a_2757]
-
brusc. Am citit: "parcurge literele, motilitatea, Sinagogă după acceleratul de ieri, trei pași minori, ușa, două persoane satanice. BMW german, nou". Din Ionesco am revenit la Agatha Christie. * Între 430 și 530 am gândit intens la șansa de a mă dezbăra, măcar pe cale scrisă, de "stereotipiile mentale" lângă care m-am tot aflat. Mi-e dor de oameni simpli, lipsiți de "idei", de mâncare simplă, de o plimbare oarecare, de gările de odinioară unde nu trebuia să aștept persoane satanice, unde
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
o amintire din copilărie, dar văd că ea îmi vine sub condei vreau, nu vreau. De ce? Pentru că în îndepărtata copilărie mi-a fost ino culată patima, pasiunea „vicioasă“ pentru cititul revistelor, de care nu mai am nici o șansă să mă dezbăr. Cum s-a întâmplat? Îmi amintesc foarte bine. Aveam opt sau nouă ani când tatăl meu mi-a pus în brațe un teanc de cărți cu povești și o revistă al cărei titlu era Universul copiilor. Cu siguranță că mai
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
fi Julieta), poeme sumbre, peste care parcă plutește un abur rău și care se învârtesc în cerc în jurul aceleiași stări: suferința provocată de o pierdere-absență nenumită. De această ambiguitate eleată, încremenire parcă în dosul unei măști a durerii, T. se dezbară în texte de cu totul altă factură, care continuă linia simplității inițiale, în confesiuni lirice, cu tușe onirice și simbolice: „Și iată, uitarea se-ntoarce.../ De ceață, luntrea e grea. Arțarul roșu/ îmi arată o mierlă, sub cortul penelor,/ căzută
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290034_a_291363]
-
o armată mult inferioară celei românești, masată la graniță. Intern, națiunea părea absolut solidară. Legionarii nu mai reprezentau o forță reală după ce Carol al II-lea le decimase conducătorii. Așa cel puțin vedeam eu lucrurile, bazat pe atmosfera presei și dezbărat de preocupări politice propriu zise. Sesizam prea vag lipsa a ceea ce se cheamă libertatea presei: bucuria mea de a putea publica literar orice doream, de a-mi procura și de a citi tot ceea ce mă interesa îmi asigura o plăcută
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
Nenițescu, pentru a descoperi și extrage sensul profund al intensului său efort de gândire și formulările uneori săgetătoare din buletinele sale critice, reprezintă într-adevăr un „eroism umil”, cum își numește Pleșu profesia. Dar această umilitate nu-l poate totuși dezbăra de talent. Transcriu aici câteva rânduri în care-și portretizează personajul : „...în toamna anului 1977, când l-am cunoscut, Nenițescu nu ne-a apărut ca un estet interesat de «piața» artistică, ci ca un cărturar afabil, aplecat, cu creionul în
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
Ori-ce adevărat om va găsi în juru-i numai oameni mai întăiu, cum se cuvine [...]** însă vede în juru-i numai fiare sălbatice. La curtea Liteanului. Descrierea satului și a dragostei boerului pentru o fată din sat, care însă nu se poate dezbăra de obiceiurile ei; fuge la horă, fuge la grădinița de-acasă; fuge cu un flăcău care i-i drag, și boerul care în bătrânețele lui are o mare slăbiciune pentru dânsa, o iartă de câte ori face una ca asta. Subiect de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
să accept, fără discuții, imaginea pe care o provoc În ochii altora. Cea fizică, se’nțelege! Obișnuit Însă cum sunt de decenii de a-mi forma, În ochii altora, propria-mi imagine, printr-un reflex de care nu mă pot dezbăra, mă apuc să-mi distrug aceasta vizibilă și aparentă imagine, figură de om cu părul alb, corpolent și greori În mișcări. Cum?, foarte simplu: printr-un discurs alert, etalându-mi, poate uneori nu În situațiile cele mai potrivite, inteligența și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
să-ți pui problema existenței unui așa-zis Sens al vieții, dar niciodată, niciodată În timpul trecutei noastre rătăciri existențiale și nici acum, deși am zâmbit nu rareori la pretențiile unora care pretindeau a-l defini, niciodată nu ne-am putut „dezbăra” de „ispita Sa”, de tentația de a-L imagina și căuta, niciodată nu am renunțat - nici noi și nici atâția alții, sute, mii, poate milioane, În fel și chip! -, nu am putut renunța la „ideea” că „el” ar fi, că
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
ouăle ar fi fost foarte scumpe pe acolo, ci pentru că (răspunsul hangiului la mirarea oaspetelui) „așa-s de rari prinții”! Cînd s-a trecut la „dialog”, l-a tot grăbit cu acel „Hai, mai la vale”, de care nu se dezbară. Vinovat a fost și publicul: din cauză că, necitind, nu prea știe ce să întrebe. Astfel, „prinții” n-au fost solicitați pe măsura puterilor lor. Blandianei i s-au pus întrebări legate de ce remonialul decernării Premiului Herder, cum și-a ales pseudonimul
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
se transformă în stăpân, poruncește, amenință, impune dog ma, în vreme ce ar fi trebuit să lase credința să încolțească în sânul speranței, atunci rațiunea se revoltă, dragostea, descu rajată, se închide în sine, iar îndoiala, de care în cepeam să ne dezbărăm, renaște tocmai pentru că ni s-a comandat credința. Aversiunea pe care le inspiră spiri telor independente este unul dintre inconvenientele for melor religioase, prea rigide și prea exclusive. Ele dăunează celor care le adoptă, pentru că îngustează și falsifică ideile; ele
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
de a ne scuza propriile slăbiciuni și tendințe spre rău, o eschivă penibilă de la a da socoteală. De sfârșitul epocii fanariote ne despart de altfel 200 de ani, timp în care am fi avut atâta timp în care să ne dezbărăm de apucăturile așa-zis fanariote, dacă am fi vrut... Ne întrebăm în final, împreună cu Nicolae Șuțu: și dacă până la urmă fanarioții au fost atât de răi precum pretindem, pe noi, urmașii lor ca trăitori pe aceste meleaguri, cine ne-a
AUTOBIOGRAFIA LUI PAISIE VELICIKOVSKI, O POETICĂ A DEVENIRII by NICOLETA-GINEVRA BACIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/346_a_610]
-
autoguvernarexe "„autoguvernare" la nivel individual. Lipsa autoguvernării merge în chiar inima ratărilor tentativelor de modernizarexe "„modernizare". Este greu de conceput că un spațiu politic și cultural unde individualismul, autonomia și autoguvernarea au fost teme politice și practice extrem de marginale se dezbară ușor de patriarhatxe "„patriarhat" în variile sale forme de manifestare, inclusiv cea de gen. Mai mult, Ghicaxe "„Ghica,Ion" insistă asupra unei cauze de fond a autonomieixe "„autonomie" scăzute a femeilor: dependența economicăxe "„dependența economică" față de bărbați. Încă din acea
[Corola-publishinghouse/Administrative/1944_a_3269]