828 matches
-
are știință asamblării suspansului în crochiuri comice și absurdiste, bordate într-un limbaj specific mediului carceral. Așa se derulează întreaga poveste, din care reținem câteva personaje bine realizate, desi românul are dimensiuni restrânse. În primul rând, comandantul Ilie Geangu. Fostul dezertor de armată gestionează situația bazânduse pe frică și ura, ca întotdeauna. Asigurat de o conștiință „surdomuta”, el vrea să claseze rapid faptele, insă devine victima bumerangului ideologic. Vigilenta lui anunță păienjenișul psihozei: crede că e compromis, ca ceilalți, de la Centru
Pașii de dincolo by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/3349_a_4674]
-
între tânărul fără căpătâi și Mădălina, fiica doamnei Stoican. După câteva episoade însă, povestea e abandonată. În locul ei, sunt derulate pe fast forward o serie de scene aiuritoare: Valeria decide să plece la muntele Athos pentru a-și găsi bărbatul „dezertor”, se rade în cap, camuflându-se în bărbat, are, pe drum, o criză pe jumătate extatică (își imaginează o scenă pe Sfântul Munte), pe jumătate clinică, se pierde într-un orășel nenumit (și, în fond, oarecare), pentru a fi în
Stângăcii by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3370_a_4695]
-
Hitler, l-a condamnat pe acesta la doar cinci ani de închisoare, din care Hitler a făcut numai treisprezece luni, în condiții de detenție confortabile, care i-au permis să scrie prima parte din Mein Kampf. Unde mai punem că, dezertor din armata austriacă în 1913, Hitler trebuia expulzat din Germania. Dacă judecata era corectă sau dacă Von Hindenburg nu ceda presiunilor, istoria evocată după opt decenii de către berlinezi ar fi arătat altfel. E părerea istoricului britanic.
Berlinul la întâlnirea cu istoria () [Corola-journal/Journalistic/3212_a_4537]
-
se respectă și sînt foarte respectați", nu vom afla sfîrșitul, poate tragic, al funcționarului ghinionist. În general, în literatura română se sinucid intelectualii. Excepție fac personajele lui Rebreanu: Ana trădată de Ion, care se spînzură, ca și Ițic Ștrul, dat dezertor și făcut scăpat de asasinat, dar inutil. De asemenea, se ucide Solomia din Amîndoi, o minte complicată și confuză. Dovedită ca asasină, ea recurge la acul de păr, modus operandi mai original decît baioneta lui Chiriac sau șicul de baston
Cronica neagra a personajelor literare by Horia Gârbea () [Corola-journal/Journalistic/10140_a_11465]
-
i-a violat soția, lăsând-o rănită, soldatul a fost prins și bătut cu furcile. Înaintându-i-se cazul, tatăl meu s-a deplasat la fața locului și a obținut declarații din care reieșea că soldatul era de fapt... un dezertor care caută să defăimeze Uniunea Sovietică. Prinși pe picior greșit pentru că nu era politic să se contra-argumenteze că de fapt soldatul făcea parte din mult lăudată Armata Eliberatoare, oamenii partidului au înghițit mușamalizarea, dar au obținut schimb că tatăl meu
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/86_a_359]
-
a eforturilor de a trece definitiv granița lingvistică din română în franceză, tema romanului sugerează autorului metafora repetată a evadatului pe care santinelele din miradoare îl pândesc și-l caută cu reflectoarele ca în povestea lui Gigi, „băiețel devenit soldat dezertor, imagine a scriitorului în căutarea unei noi limbi”. Este o aventură care hrănește și discuția amintită înainte despre „francofonia” autorilor români, pentru că în cartea lui Țepeneag, la un moment dat, textul francez reia textul românesc (textul românesc este tradus de
Călătorind prin limbi și literaturi by Mircea Anghelescu () [Corola-journal/Journalistic/2838_a_4163]
-
să-mi ude. Cu frunze în zbor îmi alungă vis că, Toamna vieții cu ele mi-am scris. Cu sărut rece îmi lasă fior, să-mi înghețe dorință de amor. Mă vindecă de iubire și dor, cât din misiune e dezertor. Suvenir îmi dă lira viorii. Pe-aripi mă poartă să ating norii. Cioburi de speranță-mi duce-n zare, până în primăvară cu floare. Din frunze strâng lacrimi de iubire, Toamna să-mi rescrie amintire. CÂND FRUNZELE MOR ÎMBRĂȚIȘATE Mă îmbrac
ILUZII DE TOAMNA (POEME) de MARIA FILIPOIU în ediţia nr. 1419 din 19 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/384627_a_385956]
-
Pungești-Vaslui, miercuri, 16 octombrie 2013, ora 20. Țăranii (vreo 500 - cu bătrâni, femei și copii!) sunt, încă, în câmp (câmpurile lor, nu ale primarului dezertor și hrăpăreț-profitor!), manifestând împotriva exploatării (căci “explorare-exploatare”, în viziunea companiilor colonialiste, este același lucru!) gazelor de șist, pe pământurile lor, pe sub casele lor, otrăvind apele de sub glia lor, din fântânile lor. “Protestatarii stau în genunchi, se țin de mână și
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/92932_a_94224]
-
Alexander F. Ragoza care a fost înlocuit de generalul Eremia Grigorescu la Mărășești și “revocat” de comitetele soldățești rusești revoluționare pentru „lipsă de democratism” și susținere a armatei române “ciocoiești”. În martie 1910, un fugar trece noaptea Prutul dinspre Galiția. Dezertorul în uniformă zdrențuită ce vorbea prost românește este prins de jandarmi și dus la Dorohoi. Îl scoate din temniță filantropul liberal Gheorghe Gh. Burghele. Om milos, acesta îl găzduiește luni în șir și-i pune profesor de română. Dar Cătărău
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/92964_a_94256]
-
oră ridicăm tabăra. — Speri să ajungi la timp la Cairo? — Te mai îndoiești? După cum te cunosc, nu. Zece minute mai târziu, Mecanicul intra în camionul cu remorcă ce-i servea drept cartier general și unde frații Mendoza - Julio și César -, dezertori din armata argentiniană și scăpați de o justiție care-i căuta pentru tortură, sechestru și asasinat, dormeau fără griji. Gata cu leneveala! spuse. Începe dansul. — Bine, dar totul e pregătit de acum două zile... - protestă fratele cel mare. — Pentru mine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
fie și-au schimbat numele ca să nu fie urmăriți de agenții Imperiului austriacă care cereau autorităților otomane și moldovene să-i extrădeze pe bejenari. Se impune iarăși o precizare: agenții Imperiului urmăreau atât în Moldova, cât și în șara Românească dezertorii din armata habsburgică care trebuiau descoperiți și extrădați, conform convențiilor încheiate între Poarta otomană, puterea suzerană în șările Române, și Imperiul habsburgic. Satul întemeiat pe valea Dunavățului, care s-a numit Lunca, s-a înfiripat în primăvara anului 1785, dar
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
erau apărate de gărzi înarmate până în dinți, puteau scuipa săgeți otrăvite oricât de incredibil ar părea, bătăușii poliției se aflau pe poziție, ambulanțele erau pregătite, iar înăuntru, în cabinete, încă deschizând și închizând ultimele dulapuri și sertare, guvernanții evadați sau dezertori, pe care, într-un stil elevat, ar trebui să-i numim fugari, adunau, cu părere de rău, ultimele amintiri, o fotografie de grup, alta cu dedicație, un inel din fire de păr, o statuetă a zeiței fericirii, o ascuțitoare de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
veche de alamă în trei colțuri, din acelea alimentate cu ulei, toate ferestrele deschise și revărsând în afară, în șuvoaie, un râu de lumină ca o inundație, o difuzie de cristale făcute din foc alb, însemnând drumul, marcând ruta fugii dezertorilor ca să nu se rătăcească, ca să nu se abată din drum prin scurtături. Prima reacție a responsabililor cu siguranța convoaielor a fost aceea de a lăsa deoparte toate măsurile de precauție, de a ordona călcarea accelerațiilor până la fund, de a dubla
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
mult decât suficient ca să justifice lanțul acela de morți. Închisă Într-un octogon. Suveranul putea să o fi ascuns În palatul său de la Castel del Monte? Dacă așa stăteau lucrurile, atunci scopul cruciadei devenea evident: să adune o gloată de dezertori pe care să Îi târască pe drumurile din Puglia, pentru Îmbarcarea spre Țara Sfântă. Iar apoi, odată ajunși În Capitanata, să se profite de Învălmășeală pentru a recupera comoara și a o ascunde printre carele din convoi. Dar de ce să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
regăsesc cuvintele, etapele, întrebările, răspunsurile. Nu inventez nimic. De altfel, de ce aș face-o? XVIII În dimineața de 3, în timp ce mă împotmoleam în noroi pe drumul spre casă, jandarmii opriră doi flăcăi aproape morți de foame și de frig. Doi dezertori. Din regimentul 59 infanterie. Nu erau primii pe care jandarmeria îi prindea în plasă. De câteva luni, începuse debandada. În fiecare zi erau soldați care fugeau de pe front și care se pierdeau prin locuri izolate, preferând uneori să crape singuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
și al sudorii, al respirațiilor, contemplarea chipurilor, cel mai mic cuvânt, adevărat sau nu, devine dinamită, o mașină infernală, o oală sub presiune gata să-ți explodeze în față fără să o atingi. Jandarmii simt ce se întâmplă. Grăbesc pasul. Dezertorii se mișcă și ei mai repede. Se refugiază toți patru în primărie, unde primarul li s-a alăturat. Urmează un moment de liniște. O primărie e aproape ca o casă. Dar o casă cu drapelul albastru-alb-roșu în fața ei și cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
ecou. — Care ucigași? spune primarul. — Ucigașii fetiței! i se răspunde. Primarul deschide gura uluit, apoi redevine stăpân pe sine și începe să țipe. Le spune că sunt bătuți în cap, că e o prostie, minciuni, elucubrații, că cei doi sunt dezertori și că jandarmii îi vor duce înapoi la armată, și că armata da, ea va ști ce să facă cu ei. Ei sunt, îi vrem! insistă un cretin. — Ei bine, nu-i veți avea, răspunde primarul, furios, încăpățânându-se. Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
primar, și un creier. Așadar ați auzit și ați înțeles. — Vreți poate să conduceți dumneavoastră ancheta? insinuează judecătorul. Primarul tace. Micul breton încă mai plânge. Celălalt stă drept și surâde. E deja în altă parte. El și-a făcut calculul: dezertor: împușcare. Ucigaș: ghilotina. În ambele cazuri, adio, lume! Nu voia decât să plece cât mai repede. Asta-i tot. Și să trimită la dracu lumea, cu ocazia asta. Bravo. Mierck chemă un jandarm care-l conduse pe tipograf într-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
Siffert o recunoscu fără dubii ca fiind bancnota pe care i-o dăduse finei sale în dimineața faimoasă. Era mania ei să deseneze cruci pe bancnote, modul prin care dovedea că banii aceia sunt ai ei și nu ai altcuiva. Dezertorul jură că găsise banii undeva de-a lungul canalului, pe mal. Deci chiar trecuse pe acolo! Da, și? Ce dovedește asta? Tot aici dormiseră tipograful și cu el, sub podul supranumit Caltaboșul - cunoscutul pod zugrăvit anapoda -, la adăpost de frig
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
carnală Scursă în monotonie Austeră, boreală, Palidă ceremonie Funerară și regală Ca-ntr-o sumbră simfonie, Ca într-o funestă gală Dintr-o goală colonie, Ca o liniște letală Veștedă și maronie Impasibil de brutală Injectând melancolie, Doza zilnică fatală Dezertorilor și... mie, Ca o boare, ca o pală Ca o scurgere sangvină, Ca o moarte de impală Între colții de felină... Tu, iubito, ești petală Sfârșind lent în agonie Și în moarte vegetală Ca o umbră cafenie... Toamna noastră-i
TOAMNĂ INFERNALĂ de ROMEO TARHON în ediţia nr. 981 din 07 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364340_a_365669]
-
în cel de-al doilea caz, această poruncă este relativă și discutabilă, pecum și faptul că nu poate fi aplicată mereu. Unii vor spune că soldatul poate dezerta, fugind în munți, dar și aici este un risc asumat, acela că dezertorul odată prins, va fi omorât chiar de către armata țării lui. Poți fugi în munți, dar familia ta nu poate pleca oriunde. Te poți ascunde în peșteri, dar țara îți va fi arsă din temelii, fântânile vor fi otrăvite, casele vor
EXCEPŢIILE CELOR ZECE PORUNCI de PAUL GHEORGHIU în ediţia nr. 1141 din 14 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/364050_a_365379]
-
aș dori să-l prind pe tatăl meu înainte să meargă la culcare. Am ceva urgent să vorbesc cu el. - Poți vorbi și mâine dimineață cu tatăl tău, așa că te rugăm să stai jos și să nu fugi ca un dezertor ce ești. - Nu avem aceeași oră de deșteptare. El pleacă foarte de dimineață la spital. - Nu te mai scuza! Vrei să fugi că ai vreo întâlnire cumva și nu vrei să se culce doamna? - Nici vorbă, nu mai am pe
CAP.VII de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1537 din 17 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/363012_a_364341]
-
Vest, care nu înțeleg de ce le-a tăiat cineva străzile, casele, familiile și sufletele în două jumătăți inegale. Un soldat sare peste gardul de sârmă ghimpată, o fracțiune de secundă care decide întreaga lui viață, linia subțire de demarcație dintre dezertor, mort sau om liber, mâna destinului imortalizată în chiar clipa închiderii definitive a porților, ora zero. A fost ultimul om scăpat din țara care, în secunda următoare, s-a transformat în închisoare, pentru mai bine de șaisprezece milioane de oameni
CHECKPOINT CHARLIE de GABRIELA CĂLUŢIU SONNENBERG în ediţia nr. 122 din 02 mai 2011 [Corola-blog/BlogPost/361197_a_362526]
-
și pa minie... După intrarea României în război, singura preocupare a lui Toader era cum să facă să dezerteze. Știa că dacă n-ar fi reușit să scape și ar fi fost prins, îl aștepta spânzurătoarea, asta era pedeapsă pentru dezertorii din armată imperiala. La 27 octombrie 1916, în trecătoarea Tulgheș, a reușit să se facă nevăzut și să se ascundă în scorbura unui fag bătrân, punând în fața ei o creangă stufoasa tot de fag, pe care a tăiat-o cu
SECTIUNEA PROZA SCURTA de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 2107 din 07 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/350256_a_351585]
-
a Demnității, când “individul-ideolog” și-a ucis “fratele-doctrinar”, când fiul risipitor a spulberat agoniseala părintelui, când discipolul și-a torturat maestrul, când logodnica și-a cununat alesul cu securitatea, când cel scăpat din mare primejdie și-a ucis salvatorul, când dezertorii și trădătorii au fost puși în onoruri, ierarhii și demnități, când sistemul-comunist, a uzurpat Vatra părintească a Neamului daco-român primitor de Dumnezeu și străini, și când Răscumpărătorul omenirii, a fost hulit, batjocorit, întemnițat și ucis de milioane de ori prin
IMN MUCENICILOR NEAMULUI de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 69 din 10 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/349064_a_350393]