1,677 matches
-
și ușor descurajabil în fața asalturilor realității), angoasa, ,,acea conștiință a fricii, o frică de grad secund reflectînd asupra-și", acea neliniște nelămurită, adesea fără obiect de care vorbeam la început, departe de a fi un simptom al indiferenței, aversiunii sau dezgustului față de ceea ce ne oferă viața, este, dimpotrivă, o reverberație a setei de a trăi, a nemulțumirii că nu putem fi la înălțimea ambițiilor și orgoliului nostru care ar ținti la mai mult, la mai sus, a oboselii în fața încleștării, mereu
Angoase by Gina Sebastian Alcalay () [Corola-journal/Journalistic/15644_a_16969]
-
ni-e teamă că "biografia ideii de literatură" nu e decît o "poveste", o halima sui generis!), dl Marino nu trage decît consecințele raționalismului d-sale de tip iluminist, liniar și uscat, ale inaptitudinii d-sale de-a percepe transcendența. Dezgustul d-sale suveran pentru literatură (și ea, la rigoare, o formă de transcendență) vine din aceeași perspectivă a unui raționalism ce nu se îndură a-și recunoaște limitele. Sînt efectele unei dramatice inadecvări între mentalitatea d-sale abstractizantă, pozitivă, materialistă
Adrian Marino între lumini și umbre (III) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15745_a_17070]
-
e, în plus, terorizat, de relatări și amintiri, cu privire la călători ce s-au pierdut în munți, recent sau în vechime. Iminența morții este o constantă. Cvasicertitudinea (fiindcă oricînd rămîne o speranță) că ai cancer și/sau tentația de sinucidere (din dezgust față de viață) sînt factori care te fac să-ți revezi întreaga existență și să explorezi, pînă în străfunduri, relațiile cu ceilalți, în general, și cu familia, în special. Și totuși, urcușul muntelui este, evident, o luptă pentru viață. "Nu eram
Urcușul muntelui spre sine by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/15775_a_17100]
-
în general, al reporterului călător, cronicar, sau autor de însemnări, ca marchizul de Custine ce făcuse praf Rusia la întoarcerea din voiajul istoric, egalat doar de "Întoarcerea din U.R.S.S" a lui André Gide, în dîra acestor scrieri de dezgust aflîndu-se mai tîrziu și Panait Istrati al nostru cu Vers l'autre flamme, oamenii scrisului erau curtați în felul în care și astăzi se încearcă ademenirea ziariștilor și comentatorilor de renume pentru a se creea o bună imagine unei anumite
Balzac în Rusia by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16196_a_17521]
-
încrezători într-un viitor mai bun. Dar cărți precum aceasta sînt best-sellers peste ocean, și s-ar părea, după unii, că devin bibliografie des cercetată de către comisiile Congresului American, sau chiar de către președintele însuși. M-a impresionat enorm un anumit dezgust, o anumită revoltă cu care Kaplan scrie despre România. E drept, cum altfel ar putea scrie, ca evreu el însuși, despre o țară în care au fost și cazuri de evrei uciși în abator, ca vitele? Dar oare aceasta să
Dincolo de rău by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16287_a_17612]
-
-și abandona lira într-o manieră compromițătoare, contrafăcîndu-i sunetul spre a face pe plac unor stăpîni pe cît de abuzivi pe atît de vremelnici, Ana Blandiana a rămas în rîndul poeților care au transpus pe corzile instrumentului autenticitatea morală a dezgustului și a revoltei sale. Lira n-a tăcut în mijlocul armelor, ci a devenit, în răstimpuri, ea însăși o armă: "Tu ai fost crucea mea/ Înaltă, subțire,/ În stare să mă răstignească/ Grindă pe grindă./ Eu am fost crucea ta/ Copilărească
În spatele celebrității by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16293_a_17618]
-
șsic!ț cu adevărat epuizarea fizică sau mentală, plictiseala sau suprasaturația." "în sexualitate, odată excitația eliminată, indiferent de numărul contactelor pur corporale, apare șsic!ț oboseala, plictisul, uneori chiar un fel de revoltă împotriva partenerului și a propriei persoane, câteodată dezgustul. Dimpotrivă, în erotism, astfel de fenomene nu se petrec, orgasmul însuși este mai intens și multidimensional." Pentru întărirea acestor afirmații, eseistul îl invocă, drept autoritate supremă, pe un autor de romane polițiste, San Antonio, din care citează: " Poți să-mi
Iubirea, bibelou de porțelan... by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16463_a_17788]
-
Iulia Alexa A înjura e un soi de reacție de "sinteză" a realității. Are un fel de știință la bază și se proferează aproape cu artă. Uneori poate fi o declarație de simpatie, un semn al indiferenței, o reacție de dezgust sau de disperare (depinde de intonație și, în general, fiindcă se situează între granițele frivole ale expresiei, mai rar frizează registrul grav). Oricum, e o chestie de rațiune și de gust: "Că-i spun unuia "Mă, boule!", nu înseamnă imediat
Povestiri cu înjurături by Iulia Alexa () [Corola-journal/Journalistic/16590_a_17915]
-
măsură. Neoavangardismul rus al anilor �70-'80 a folosit unele dintre procedeele maiakovskiene timpurii, refuzând să recunoască și cea mai infimă înrudire cu el. E vorba de caracterul șocant, de jocul de-a cinismul, de umorul negru, în sfârșit, de dezgustul față de cultură. Conceptualismul moscovit seamănă cu timpuriul Maiakovski prin manifestare și prin stilistica happeningurilor sale. Dar conceptualiștii, mai maturi și mai rafinați din punct de vedere cultural, au împrumutat image-ul formal al poetului, lepădându-se de conținutul acestuia. Maiakovski era
Patru eseuri de Viktor Erofeev by Tamara Tinu () [Corola-journal/Journalistic/11960_a_13285]
-
peste noapte un mentor spiritual și, împreună cu discipolii săi, în doar cîțiva ani, schimbă relieful literar al spațiului carpato-danubian. În locul muncitorilor strîns încolonați în jurul Partidului vom asista la avatarurile unor concepte homunculizate evoluînd într-un cosmos invocat insolit și muzical. Dezgustul față de niște șabloane simpliste, rudimentare, îi face pe tinerii poeți să inventeze o întreagă retorică aparent filosofică din care, ca și înainte, realul sensibil este în bună parte relegat. La o dogmă, s-a răspuns cu o altă dogmă, un
O antologie recuperatoare (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16031_a_17356]
-
comun (ab invidia), egalează în termeni cu un denunț dintre acelea care îngroșau dosarele noastre. Erau acuze meschine, pe motive inventate de o minte bolnavă de ură, falacioase în esență, cum mai apar și astăzi în publicații pretins literare. Numai dezgustul și cenzura i-au interzis atunci lui Blaga să răspundă printr-un pamflet ucigător. Talentul l-ar fi slujit, desigur, în mod superior.
Lucian Blaga pamfletar by Elvira Sorohan () [Corola-journal/Journalistic/16100_a_17425]
-
de socializare, oamenii se exprimă liber și chiar ți se pot adresa direct. Nu-ți mai poți refugia fundul sub balele admirative ale servitorilor. E suficient să deschizi un browser de net, ca să-ți țâșnească în față valuri puternice de dezgust, de scârbă incomensurabilă, de furie și de ură. Te urâm, dragă politicianule român, te urâm din tot sufletul, cu pasiune, cu determinare și cu consecvență, cum numai pe cineva odios poți urî. Iar ura asta crește în noi, pe zi
Dragul nostru politician, te urâm! by Simona Tache () [Corola-blog/Other/20070_a_21395]
-
și sângeros, Iar inima-mi de atuncea, ca într-un giulgiu gros, E-nmormântată toată-n această-alegorie. În insula ta, Venus, eu am putut găsi Doar chipul meu simbolic într-o spânzurătoare; - O, Doamne, dă-mi puterea și îndrăzneala mare Fără dezgust la suflet și trup de-a mă privi!
Charles Baudelaire - Din Florile răului by Octavian Soviany () [Corola-journal/Journalistic/2678_a_4003]
-
acord cu orice decizie va lua Talestri. Sincer, ceea ce va trebui să facă, s-ar putea să nu îi placă nici ei, dar trebuie... Ia zi, tu nu ai agățat niciun soldat până acum? Aela roși, schiță un zâmbet de dezgust, apoi începu să râdă în hohote. - Pe cine? Dintre ăștia? întrebă Aela arătând spre akkadianul de lânga ea și spre cel care tocmai intrase. Era chiar Rammu, care nu părea în apele lui. Le privi cu un aer ciudat pe
CLIMENE, O PROBLEMĂ CU DOUĂ SOLUŢII de AGA LUCIA SELENITY în ediţia nr. 1720 din 16 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381742_a_383071]
-
CONJUGAL/The Conjugal Bed, România, 1993 R. Mircea Daneliuc. Cu: Gheorghe Dinică, Coca Bloos, Lia Bugnar. Vasile Potop este administrator de cinematograf, după Revoluție. Economia nu merge, filmele nu mai au spectatori, menajul cu Carolina a eșuat în plictiseală și dezgust. În jur, toată lumea încearcă să facă un ban, apelând la idei de afaceri grotești... Vasile Potop is a cinema manager post Revolution. The economy is down, spectators no longer come to see films, his relationship with Carolina hâș failed în
PATUL CONJUGAL [Corola-blog/BlogPost/99164_a_100456]
-
Pe spate l-au furnicat mulți kilovolți "Eu ce-aș mai zice că să și dezvolți?" Zise Alin în încheiere. Culcându-se ei așa în suflet terifiați, Malin -"ce-aș mai zice că să dezbați?" Vorbea în somn de profund dezgust, Chiar cu tot sportul nu mai era robust. Dorin nu mai era cum el se și credea, Căci visa, pe o pajiște mare el se afla, Și alergă tare după stelele căzătoare, Toatele frumoase, duioase, călătoare. Malin n-avea cum
TRILOGIA PRIETENIEI ŞI A IUBIRII. (II) de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 1393 din 24 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/384130_a_385459]
-
Din nefericire, până în momentul definitivării acestor demersuri, Federația are obligația de a respecta prevederile acestui document", a declarat succesorul lui Sandu în fruntea fotbalului românesc. Întrebat ce părere are despre contractul lui Mircea Sandu, Răzvan Burleanu a răspuns: "Un imens dezgust față de modul scandalos în care o persoană a ajuns să își folosească influența pentru a înșela tocmai organizația pe care avea responsabilitatea să o protejeze. Eu sunt convins că domnul Sandu realizează penibilul situației în care se află, contractul său
Contract de rentă viageră, Mircea Sandu: Reacția lui Răzvan Burleanu după publicarea "Contractului de rentă viageră" a lui Mircea Sandu by Bratu Iulian () [Corola-journal/Journalistic/82259_a_83584]
-
Din nefericire, până în momentul definitivării acestor demersuri, Federația are obligația de a respecta prevederile acestui document", a declarat succesorul lui Sandu în fruntea fotbalului românesc. Întrebat ce părere are despre contractul lui Mircea Sandu, Răzvan Burleanu a răspuns: "Un imens dezgust față de modul scandalos în care o persoană a ajuns să își folosească influența pentru a înșela tocmai organizația pe care avea responsabilitatea să o protejeze. Eu sunt convins că domnul Sandu realizează penibilul situației în care se află, contractul său
Contract de rentă viageră, Mircea Sandu: Reacția lui Răzvan Burleanu după publicarea "Contractului de rentă viageră" a lui Mircea Sandu by Bratu Iulian () [Corola-journal/Journalistic/82258_a_83583]
-
spus manifestă o anume înțelegere, poate chiar o blîndețe moldovenească pentru asemenea ideologie. Nimic mai fals decît această interpretare superficială, deloc nevinovată în spiritul ei, dacă ne gîndim bine. Antisemitismul de orice soi și de orice intensitate îi provoacă un dezgust fără margini, după cum o dovedesc zeci de fraze ale cărții. Dar interesul uman e mai puternic, izbutind să domine și să depășească reacția instinctivă, iar dorința de a pătrunde în miezul lucrurilor îl determină să accepte aparentul compromis ideologic, să
Omenescul și literatura by Virgil Duda () [Corola-journal/Journalistic/8242_a_9567]
-
de sub pelerina de aviator, ca pe o delicioasă surpriză... Alimentele începeau deja să fie o problemă, în Germania" (p.26). În schimb, amintirea soldaților și ofițerilor sovietici îi provoacă, după mai bine de jumătate de secol, fiori de groază și dezgust fostei aviatoare, astăzi nonagenară. Își amintește Mariana Drăgescu: "Veneau în unitățile noastre - mai ales la noi, la Escadrila Sanitară -, veneau la comandant și cereau să le dea benzină. Furau mașini și aveau nevoie de combustibil. Comandantul unității noastre avea ordin
Amazoanele văzduhului by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/8311_a_9636]
-
monstruoase contraziceri cu sine însuși debitează", dar nu apucă, deoarece profesorul "era grăbit", alta în care scrie despre același: "Este cel mai complex și mai interesant om pe care l-am cunoscut", (după ce, în Cum am devenit huligan, notase cu dezgust "m-am înșelat"), intenția formulată în 1935: "Nu scriu aici decît cînd îmi face plăcere", numai bună pentru a fi pusă alături de rîndurile notate cînd află de la profesorul Balmuș, ceea ce îi spusese și profesorul Oțetea, anume că pogromul de la Iași
Jurnalul lui Sebastian by Virgil Duda () [Corola-journal/Journalistic/8497_a_9822]
-
o iubesc atît de incurabil?"). De vreme ce acea "o femeie" nu apare, se aliniază în schimb "episoadele", un lung șir de nume: Margot, Lilly, Dorina, Jeni, Thea etc. Nu lipsesc intențiile de sinucidere, nu întîrzie să apară secretul de nemărturisit: "oroare, dezgust, ceva murdar, obscen, trist pînă dincolo de orice limită...", iar ceva mai încolo "Comica, absurda și, în fond, teribila situație pe care o suport de 8 luni cu Zoe, va trebui s-o joc din nou pentru Leni. A fost aici
Jurnalul lui Sebastian by Virgil Duda () [Corola-journal/Journalistic/8497_a_9822]
-
mirositoare. Uliana Vladimirovna își făcu un sandviș cu icre negre, sorbi din nou din pahar, deschise din nou ziarul. "... respectatul regizor de film Nikita Mihalkov, fiul lui Mihalkov, a plecat în Africa." (Bine ar fi pentru totdeauna, își spuse cu dezgust Uliana, care considera că filmul "Bărbierul din Siberia" e un kitsch). "Moderatorul de televiziune Vladimir Pozner, împreună cu fratele său Pavel, a deschis la Moscova un restaurant franțuzesc, unde se mănâncă broaște și stridii". ŤSuma care i se impută "Iukos"-ului
Evgheni Popov în căutarea spiritualității pierdute by Margareta Șipoș () [Corola-journal/Journalistic/8639_a_9964]
-
de acum și îi inoculează tristețe. - Și ce-ai cumpărat? - Un costum de baie. - Un costum de baie! Brrr! În martie? Ea închide o clipă ochii; el o simte parcă inundată de fluxul subteran al băuturii și e năpădit de dezgust. - Mă face să mă simt mai aproape de vremea când o să pot să-l port. - Ce naiba te roade pe tine? Alte femei găseau că e plăcut să fii însărcinată. Ce-i cu toanele astea? Spune-mi și mie. Ce-i cu
John Updike Fugi, Rabbit by A. Gh. Olteanu () [Corola-journal/Journalistic/8410_a_9735]
-
bine gândită, al cărei mesaj l-am descifra prin noțiunea de „complicitate”. Partea pur orchestrală, care comentează propriu-zis acțiunea, se identifică opiniei spectatorului care, pentru moment, renunță a se mai amuza și se lasă cuprins de întristare, pe alocuri de dezgust față de atitudinea lunecoasă a personajelor. Tiparul împrumută unele accente expresioniste... Și așa se țese un spectacol plin de șarm, cu o scenografie agreabilă care îmbină trecutul cu prezentul și cu o regie care generează asimilarea lui independentă de text. Este
O scrisoare pierdută... by Corina BURA () [Corola-journal/Journalistic/84258_a_85583]