456 matches
-
caracterizate prin alternanțe fonetice motivate exclusiv istoric: masă-mese, fată-fete și substantive cu rădăcini diferite ca dezvoltare, explicabile, de asemenea, exclusiv prin istoria limbii: om-oameni, noră-nurori, soră-surori, cap-capete. La aceste substantive, opoziția de număr este marcată, în planul expresiei concomitent prin dezinențe: -ă/-e, -ă/-i (la feminine), -Ø/-i (la masculine), -Ø/-e (la neutre) și la nivelul rădăcinii (mas-/mes-, om/oamen-, nor-/nuror-, cap-/capet-). Neregulate sunt și substantivele ou/ouă și seminar/seminarii (salar/salarii), primul prin singularitatea
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
-ă/-e, -ă/-i (la feminine), -Ø/-i (la masculine), -Ø/-e (la neutre) și la nivelul rădăcinii (mas-/mes-, om/oamen-, nor-/nuror-, cap-/capet-). Neregulate sunt și substantivele ou/ouă și seminar/seminarii (salar/salarii), primul prin singularitatea dezinenței de plural -ă, celelalte, prin refacerea, la plural, a unei rădăcini depășite de istoria limbii: seminar (<seminariu) - seminari-i. Un număr relativ mare de substantive nu cunosc manifestarea opoziției semantice de număr în planul expresiei. Se cuprind în această clasă de
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
relativ mare de substantive nu cunosc manifestarea opoziției semantice de număr în planul expresiei. Se cuprind în această clasă de substantive invariabile: • substantive masculine cu terminația -i, dezinența-Ø, la singular și la plural: arici, ochi, pui, tei; • substantive feminine cu dezinența -e la singular, în structura sufixului de agent -toare: educatoare, dansatoare, directoare etc. Observații: Caracterul invariabil al substantivelor feminine marcate prin trăsătura semantică + uman permite evitarea confuziei cu pluralul substantivelor masculine formate prin varianta masculină a sufixului: -tor: dansatori, directori
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
sufixului de agent -toare: educatoare, dansatoare, directoare etc. Observații: Caracterul invariabil al substantivelor feminine marcate prin trăsătura semantică + uman permite evitarea confuziei cu pluralul substantivelor masculine formate prin varianta masculină a sufixului: -tor: dansatori, directori, educatori. Substantive feminine cu aceeași dezinență dar fără trăsătura semantică + uman formează pluralul cu dezinența -i: ciocănitoare - ciocănitori, privighetoare-privighetori. În felul acesta pluralul distinge unele substantive omonime la singular: semănătoare - semănătoare (ființa umană), semănători (mașină agricolă). • substantive feminine denumind primele cinci zile ale săptămânii: luni, marți
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
Caracterul invariabil al substantivelor feminine marcate prin trăsătura semantică + uman permite evitarea confuziei cu pluralul substantivelor masculine formate prin varianta masculină a sufixului: -tor: dansatori, directori, educatori. Substantive feminine cu aceeași dezinență dar fără trăsătura semantică + uman formează pluralul cu dezinența -i: ciocănitoare - ciocănitori, privighetoare-privighetori. În felul acesta pluralul distinge unele substantive omonime la singular: semănătoare - semănătoare (ființa umană), semănători (mașină agricolă). • substantive feminine denumind primele cinci zile ale săptămânii: luni, marți, miercuri, joi, vineri; • substantivele masculine denumind litere, cifre sau
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
mă duc, mamă, nu mă duc la Socola, măcar să mă omori...” (I. Creangă, p. 76) În enunțuri cu verbul-predicat la imperativ sau la persoana a II-a a celorlalte moduri, vocativul concretizează lexical funcția sintactică de subiect, rămasă implicită în dezinența verbului, direct, când intră într-o relație de incidență: „ - Aleargă după dânsul, bărbate, și nu-l lăsa. Câlții de la mămuca mi i-a luat.” (I. Creangă, p. 185), „Ce vrei să faci, măi omule?” (I. Creangă, p. 146) sau indirect
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
număr, opoziția de caz este foarte redusă la nivelul structurii interne a substantivelor. La acest nivel, substantivele neutre pot fi considerate chiar invariabile. Identitatea specifică a cazurilor este marcată, în planul expresiei, prin convergența mai multor mijloace, unele directe: 1) dezinențe, 2) prepoziții-morfem, 3) articolul, 4) intonația, 5) topica, altele indirecte: 6) prepoziția, 7) interjecția, 8) articolul genitival. 1. Dezinențe. Prin dezinențe se disting numai trei forme cazuale: nominativ-acuzativ, genitiv-dativ și vocativ, la nivelul întregii clase a substantivului. Separat, însă, niciuna
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
fi considerate chiar invariabile. Identitatea specifică a cazurilor este marcată, în planul expresiei, prin convergența mai multor mijloace, unele directe: 1) dezinențe, 2) prepoziții-morfem, 3) articolul, 4) intonația, 5) topica, altele indirecte: 6) prepoziția, 7) interjecția, 8) articolul genitival. 1. Dezinențe. Prin dezinențe se disting numai trei forme cazuale: nominativ-acuzativ, genitiv-dativ și vocativ, la nivelul întregii clase a substantivului. Separat, însă, niciuna dintre clasele omogene de substantive constituite în funcție de gen nu prezintă trei forme cazuale. Clasa substantivelor masculine cunoaște, la singular
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
chiar invariabile. Identitatea specifică a cazurilor este marcată, în planul expresiei, prin convergența mai multor mijloace, unele directe: 1) dezinențe, 2) prepoziții-morfem, 3) articolul, 4) intonația, 5) topica, altele indirecte: 6) prepoziția, 7) interjecția, 8) articolul genitival. 1. Dezinențe. Prin dezinențe se disting numai trei forme cazuale: nominativ-acuzativ, genitiv-dativ și vocativ, la nivelul întregii clase a substantivului. Separat, însă, niciuna dintre clasele omogene de substantive constituite în funcție de gen nu prezintă trei forme cazuale. Clasa substantivelor masculine cunoaște, la singular, două forme
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
sunt mai rare, condiționate sintactic, și intră în omonimie cu genitiv-dativul substantivelor marcate prin articol hotărât. Substantivele feminine se caracterizează prin alte două forme distincte dezinențial numai la singular: una pentru nominativ-acuzativ-vocativ: mamă, alta pentru genitiv-dativ: (unei) mame. Vocativul prezintă dezinențe specifice în limbajul familiar: bunic-o. La plural, cazurile nominativ-acuzativ-genitiv-dativ sunt omonime: mame. În interiorul sincretismului număr-caz, forma de genitiv-dativ singular este omonimă cu forma unică de la plural: unei mame - niște(unor) mame. Fac excepție de la această distribuire a omonimiei substantivele
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
mame. În interiorul sincretismului număr-caz, forma de genitiv-dativ singular este omonimă cu forma unică de la plural: unei mame - niște(unor) mame. Fac excepție de la această distribuire a omonimiei substantivele din tipul IV de flexiune, care au la plural, prin una din dezinențe, o formă distinctă de genitiv-dativ singular: (N.Ac.) vreme/(G.D. sg.) (unei) vremi/ (N.Ac.G.D. pl.) (niște, unor) vremuri. Vocativul intră în aceeași omonimie: mame sau intră în omonimie cu genitiv-dativul marcat prin articol hotărât: mamelor. Substantivele neutre, incompatibile
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
prin câte o singură formă la singular și la plural: tron/tronuri. Așadar, numai cazul vocativ se caracterizează printr-o identitate distinctă marcată dezinențial, dar numai la singularul substantivelor masculine compatibile cu acest sens gramatical. În același timp, la vocativ, dezinența cazuală iese din sincretismul număr-caz; flectivul substantivelor în vocativ prezintă o dezinență de număr și una de caz: copil + Ø; copil + Ø + e/ule, copi(l) + i + lor. La substantivele feminine, din motive fonetice, dezinențele de număr și caz, la
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
Așadar, numai cazul vocativ se caracterizează printr-o identitate distinctă marcată dezinențial, dar numai la singularul substantivelor masculine compatibile cu acest sens gramatical. În același timp, la vocativ, dezinența cazuală iese din sincretismul număr-caz; flectivul substantivelor în vocativ prezintă o dezinență de număr și una de caz: copil + Ø; copil + Ø + e/ule, copi(l) + i + lor. La substantivele feminine, din motive fonetice, dezinențele de număr și caz, la singular, se amalgamează, cu „victoria” dezinenței cazuale: fetiț-o, dar fetiț-e + lor. La
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
În același timp, la vocativ, dezinența cazuală iese din sincretismul număr-caz; flectivul substantivelor în vocativ prezintă o dezinență de număr și una de caz: copil + Ø; copil + Ø + e/ule, copi(l) + i + lor. La substantivele feminine, din motive fonetice, dezinențele de număr și caz, la singular, se amalgamează, cu „victoria” dezinenței cazuale: fetiț-o, dar fetiț-e + lor. La substantivele masculine două sunt dezinențele specifice de vocativ: -e și -ule, în distribuție defectivă; la unele substantive nu se pot înlocui una pe
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
flectivul substantivelor în vocativ prezintă o dezinență de număr și una de caz: copil + Ø; copil + Ø + e/ule, copi(l) + i + lor. La substantivele feminine, din motive fonetice, dezinențele de număr și caz, la singular, se amalgamează, cu „victoria” dezinenței cazuale: fetiț-o, dar fetiț-e + lor. La substantivele masculine două sunt dezinențele specifice de vocativ: -e și -ule, în distribuție defectivă; la unele substantive nu se pot înlocui una pe alta, la altele poate apărea oricare din ele. Dezinența -e caracterizează
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
de caz: copil + Ø; copil + Ø + e/ule, copi(l) + i + lor. La substantivele feminine, din motive fonetice, dezinențele de număr și caz, la singular, se amalgamează, cu „victoria” dezinenței cazuale: fetiț-o, dar fetiț-e + lor. La substantivele masculine două sunt dezinențele specifice de vocativ: -e și -ule, în distribuție defectivă; la unele substantive nu se pot înlocui una pe alta, la altele poate apărea oricare din ele. Dezinența -e caracterizează substantivele proprii: Antoane, Dane, Daniele, Ioane, Petre, Tudore etc. Fac excepție
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
cu „victoria” dezinenței cazuale: fetiț-o, dar fetiț-e + lor. La substantivele masculine două sunt dezinențele specifice de vocativ: -e și -ule, în distribuție defectivă; la unele substantive nu se pot înlocui una pe alta, la altele poate apărea oricare din ele. Dezinența -e caracterizează substantivele proprii: Antoane, Dane, Daniele, Ioane, Petre, Tudore etc. Fac excepție substantivele terminate în -u; acestea primesc dezinența -ule: Radule, Mihule, Gelule, Puiule etc. Substantivele comune cu dezinența de singular -e au vocativul omonim cu celelalte cazuri: frate
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
în distribuție defectivă; la unele substantive nu se pot înlocui una pe alta, la altele poate apărea oricare din ele. Dezinența -e caracterizează substantivele proprii: Antoane, Dane, Daniele, Ioane, Petre, Tudore etc. Fac excepție substantivele terminate în -u; acestea primesc dezinența -ule: Radule, Mihule, Gelule, Puiule etc. Substantivele comune cu dezinența de singular -e au vocativul omonim cu celelalte cazuri: frate, părinte, rege. Dezinența -ule este condiționată mai ales de structura fonetică și morfematică a substantivului; primesc această dezinență: • substantivele terminate
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
una pe alta, la altele poate apărea oricare din ele. Dezinența -e caracterizează substantivele proprii: Antoane, Dane, Daniele, Ioane, Petre, Tudore etc. Fac excepție substantivele terminate în -u; acestea primesc dezinența -ule: Radule, Mihule, Gelule, Puiule etc. Substantivele comune cu dezinența de singular -e au vocativul omonim cu celelalte cazuri: frate, părinte, rege. Dezinența -ule este condiționată mai ales de structura fonetică și morfematică a substantivului; primesc această dezinență: • substantivele terminate în diftong: eroule, leule, zeule, pigmeule, zmeule, puiule etc.; • substantive
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
substantivele proprii: Antoane, Dane, Daniele, Ioane, Petre, Tudore etc. Fac excepție substantivele terminate în -u; acestea primesc dezinența -ule: Radule, Mihule, Gelule, Puiule etc. Substantivele comune cu dezinența de singular -e au vocativul omonim cu celelalte cazuri: frate, părinte, rege. Dezinența -ule este condiționată mai ales de structura fonetică și morfematică a substantivului; primesc această dezinență: • substantivele terminate în diftong: eroule, leule, zeule, pigmeule, zmeule, puiule etc.; • substantive provenite din adjective: nemernicule, idiotule, prostule, urâtule, mofturosule, răule etc.; • substantive denumind animale
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
acestea primesc dezinența -ule: Radule, Mihule, Gelule, Puiule etc. Substantivele comune cu dezinența de singular -e au vocativul omonim cu celelalte cazuri: frate, părinte, rege. Dezinența -ule este condiționată mai ales de structura fonetică și morfematică a substantivului; primesc această dezinență: • substantivele terminate în diftong: eroule, leule, zeule, pigmeule, zmeule, puiule etc.; • substantive provenite din adjective: nemernicule, idiotule, prostule, urâtule, mofturosule, răule etc.; • substantive denumind animale, întrebuințate peiorativ pentru ființe umane: animalule, măgarule, dobitocule etc.; • substantivele omule, domnule, bunicule, moșule, unchiule
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
întrebuințate peiorativ pentru ființe umane: animalule, măgarule, dobitocule etc.; • substantivele omule, domnule, bunicule, moșule, unchiule etc. • substantive etnonime: albanezule, danezule, italianule, turcule etc. Face excepție substantivul român care prezintă ambele forme: române/românule; • substantive formate prin derivare, care evită prin dezinența -ule omonimia cu femininul plural: muncitorule, semănătorule, învățătorule, dresorule, artistule; când omonimia nu s-ar fi produs, substantivele pot primi și dezinența -e: rotare/rotarule, directore/directorule, profesore/profesorule etc. Alegerea între cele două dezinențe este condiționată sintactic și stilistic
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
etc. Face excepție substantivul român care prezintă ambele forme: române/românule; • substantive formate prin derivare, care evită prin dezinența -ule omonimia cu femininul plural: muncitorule, semănătorule, învățătorule, dresorule, artistule; când omonimia nu s-ar fi produs, substantivele pot primi și dezinența -e: rotare/rotarule, directore/directorule, profesore/profesorule etc. Alegerea între cele două dezinențe este condiționată sintactic și stilistic. Forma cu -e este, în general, neutră sub aspect stilistic. Forma cu -ule dezvoltă diferite valori stilistice, în stilul conversației, exprimând atitudinea
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
prin derivare, care evită prin dezinența -ule omonimia cu femininul plural: muncitorule, semănătorule, învățătorule, dresorule, artistule; când omonimia nu s-ar fi produs, substantivele pot primi și dezinența -e: rotare/rotarule, directore/directorule, profesore/profesorule etc. Alegerea între cele două dezinențe este condiționată sintactic și stilistic. Forma cu -e este, în general, neutră sub aspect stilistic. Forma cu -ule dezvoltă diferite valori stilistice, în stilul conversației, exprimând atitudinea subiectului vorbitor față de interlocutor: ironie, desconsiderație, admonestare, dar și afecțiune, intimitate; forma în
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
umană înscrisă în această categorie, sau pentru atitudinea subiectului vorbitor față de ea, sau pentru felul său de a fi. De altfel, diferite conotații stilistice dezvoltă în mod implicit toate substantivele provenite din adjective sau prin personificări și care tolerează numai dezinența -ule: urâtule, răule etc., dobitocule, măgarule etc. iar, în funcție de context, și alte substantive cu această dezinență: eroule, puiule, pigmeule etc. Unele substantive prezintă o formă de vocativ omonimă cu nominativul-acuzativul-genitivul-dativul nearticulat, ca o a treia variantă: chelner!, șofer!, birjar!, sau
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]