137 matches
-
lui! Zveltuță, veselă, brunetă, rimelată, mignonă și apetisant de murdară. Murdară de sus și până la poale, murdară pe păr, pe rochița albastră cu buline galbene, terfelită de iarbă și de balegă proaspătă, murdară pe gambe și pe pulpe, cu sandalele dezlipite și înnoroiate (de unde, Dumnezeu, noroi, acuma, pe arșiță?) și cu cocoloașe mărunte de mizerie, din praf amestecat cu transpirație, etalate inocent și promiscuu între degetele de la picioare, ale căror unghii prelungi sunt date cu un lac ieftin, sidefiu. Adie, dinspre
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
ești foarte aproape, e-n continuare, aci, pe culoar cu noi. Fenomenal! Îl găsesc pe Rică la scrumiera de pe hol, Încon jurat de cîțiva bolundei care cască ciocul increduli: Rică le execută foarte abil scamatoria cu degetul arătător rupt și dezlipit (de fapt, e degetul mare mascat), strîngînd țigara Între buze. Mă vede pe deasupra capetelor plecate și Îmi face semn rîzÎnd. Cu vorbirea clară, puternică și un pic tărăgănată, părul foarte blond și ochii lichizi, albaștri, Rică e personificarea verii Într-
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
de mine, îmi spuse. - De unde știi? îl întrebai. - Fiindcă totdeauna la răscruci ai avut nevoie de mine. Căutam dezlegări pe care nu le găseam. Societatea mergea înainte ca și cum nimic nu se întâmplase. Ultimele afișe, „Trăiască...”, rămase din iarnă, mai fluturau dezlipite în parte, pe zidul tutungeriei și pe gardul din fața tribunalului, nimeni nu îndrăznise să le rupă. Schimbările se puteau citi numai în sufletele oamenilor, adică acolo unde pentru cei neatenți totul era ascuns vederii. Trebuia însă o știință anume pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
spre discuție tematici care se refereau la dificultățile și la suferințele pe care le trăiau membrii acelei congregații în viața pastorală zilnică, în activitățile corespunzătoare carismei lor. „Este mult prea ușor să vorbești despre bucurie atunci când ea rămâne un ideal dezlipit total de dificultățile și de problemele pe care le avem”, susținea un preot al acelei congregații în prelegerile sale. Lumea de astăzi nu așteaptă de la viața consacrată vise care nu pot fi realizate sau sloganuri de propagandă; ea așteaptă mai
Secretul fericirii în viaţa consacrată : însemnări psihologice şi metodice by Giuseppe Crea () [Corola-publishinghouse/Science/101008_a_102300]
-
lor. Această axă o dată trasată, cu ființele matematice și lingvistice la cei doi poli, se înțelege imediat că alte familii ocupă, în raport cu ea, poziții simetrice la polii unei noi axe transversale față de prima. In cazul muzicii, structura, într-un fel dezlipită de sens, aderă la sunet; în cazul mitologiei, structura dezlipită de sunet aderă la sens." (16/ I, p. 578) Situarea sistemelor mitologice printre sistemele semnificante, stabilirea unei omologii între acest sistem și sistemul limbii pentru care structura este cea care
Semn și interpretare by Aurel Codoban [Corola-publishinghouse/Science/295577_a_296906]
-
TEXT Alba Iulia răsfirare urbanizată, oglinda satelor din munte, berea, apă nu era decît de vînzare, țîșnitoarea din gară o făcuseră dispărută, case invadează cîmpul arabil, străinătate și ești luat drept străin, expert în inutil, lumina doarme în pleoapele lui dezlipite, parc de vagoane îmbătrînit dar funcțional, trafic susținut în cruciș de culoarul de zbor peste Apuseni, în gară mă confundase cu un militar, vorbea în toate felurile, slobodă la gură, prin ce mi-am trădat înregimentarea! Aiud pușcăria cea mai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
Maiestatea Sa dumnezeiască; căci, nu numai că frica fiului este lucru evlavios și sfânt, dar, mai mult, dacă omul nu dobândește ceva mai bun și folositor, chiar și teama slugii ajută mult la dezlipirea de păcatul de moarte; și, o dată dezlipiți, se ajunge ușor la frica fiului, lucru întru totul primit și bine plăcut lui Dumnezeu, Domnul nostru, pentru a rămâne una cu iubirea dumnezeiască. FINISBibliografie selectivătc "Bibliografie selectivă" A. Lucrări cu caracter general I. Ediții și traduceri ale Biblieitc "I.
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
pe mata să ne spui ce era în sufletul dumitale când a trebuit să-ți iei rămas bun de la cei dragi și de la Humulești: „Cum nu se dă scos ursul din bârlog, țăranul de la munte strămutat la câmp, și pruncul dezlipit de la sânul mamei sale, așa nu mă dam eu dus din Humulești în toamna anului 1855, când veni vremea să plec la Socola, după stăruința mamei.” Înainte de a porni la drum, te-aș ruga să-mi dai voie să le
Un humuleștean la Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1273_a_1920]
-
să ia masa împreună, de cele mai multe ori duminica la prânz, lui Bobo îi plăcea să facă el pregătirile. Nu știuse să gătească, dar găsise în dulapul de lângă aragaz o carte de bucate veche și prăfuită, cu copertele rupte, cu paginile dezlipite și unsuroase, pe care o citise într-o zi de la un capăt la altul, ca pe un roman. De atunci, nu o mai deschisese. îi rămăseseră înfipte în minte amănuntele care îl interesau. De altfel, asta era o calitate pe
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
de cârpe, fiind parcă aranjate, în grabă, de cineva cu o înțelegere limitată a constituției corpului omenesc. Nici forma hainelor nu reușeau să impună vreo urmă de coerență. La capătul hainei, se aflau două cizme maro și uzate, cu tălpile dezlipite. Inima lui Porfiri începu să bată cu tărie. Dar apoi simți o greață vinovată la propria sa jubilație excitată. În fața lui zăcea un om mort din sărăcie și disperare sau dintr-o stupoare alcoolică, ceea ce era același lucru. Mortul merita
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
localul plin cu picturi de gang și metri de sticle în rafturi. fac propoziții ,vreau o pizza cu ciuperci și-un pahar cu vin roșu." instinctul de conservare se strînge dulceamar pe cerul gurii ca o bomboană după mult timp dezlipită de stofa prăfoasă a buzunarului. faci propoziții. fata regelui nebun își țese pînza deasupra ta. în prag, păianjenul urzește fire pentru cumplitele întreceri. iei creierul în palme, obiectul perfect în care-și descară dumnezeu mînia și scrii.... 7 pentru morții
Ingeborg și Paul by Cornelia Maria Savu () [Corola-journal/Imaginative/11112_a_12437]
-
nici treizeci de ani (născut, deci, cândva prin deceniul al nouălea). Trăiește din ce publică (mai ales din eseuri) și seara, după câte un eveniment semnificativ, pune pe hârtie versuri ca acestea: „Colțul tavanului se îndoiaie/ peretele e un afiș dezlipit./ Niciun păianjen în vreo crăpătură,/ nici raze într-un soare pripit// Privesc, invizibil ca îngerii,/ cât sunt de fanat -/ în odaia întortocheată,/ în golul cu greu adunat// Cercetez deșertica monotonie -/ mi-au dispărut liniile sinuoase./ Mi s-a topit și
Zăpezile de-acum by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3110_a_4435]
-
fie și drapat cu toga detașării, impietează asupra "realizării estetice", conturbă "simțul intern" al celor scrise, le delegitimează, dovedind că biografia defectuoasă se deversează inevitabil în operă. Cuvîntul acesteia e trădat odată cu canonul etic de care nu poate fi realmente dezlipit, ceea ce recursul la E. Lovinescu confirmă cu prisosință.
E. Lovinescu: cealaltă față a lunii by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12107_a_13432]
-
ascunde). O bună parte din textele poetului nu reprezintă decît (auto)analize ale singurătății, pe care definind-o, se definește pe sine, pe care constatînd-o ca pe-o damnare, o exorcizează: "Lipit de început/ ca de uterul mamei;// Curînd, lumină dezlipită,/ Voi contura aura și,/ pe tot ce voi pune gîndul/ Singurătate va deveni" (Moneda). Conexiunile subiective ale sensibilității sînt astfel împinse pe panta unei obiectivități ce le asimilează fără rest: Totul se petrece dimineața./ Spre seară, lucrurile sînt/ obosite de
Sub semnul singuratății by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12602_a_13927]
-
o cireașă de un roșu închis, strivind-o, la tine mă gândesc, Patrice. O libelulă-nfometată-mi dă roate. E seară și-ascult broaștele și singuraticul cuc, și pe tine te-ascult, pe jos e-o grămadă de sîmburi. Soarele-alunecă-n spatele lacului, dezlipit, ca-ntotdeauna, de pământ, spre-a elibera noaptea din chingi. Pe urmele lui, lumina protestează un pic, dar își strânge lucrurile, liliecii bat din aripi, neliniștiți. Haideți, lilieci, să ne urnim din loc, șopârlele și-au găsit deja pietrele sub
Poeme de Morelle Smith by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Journalistic/7165_a_8490]
-
o ședință, se repetă cufundarea ochiului în sucul de castraveți, de 2 - 3 ori. Eu am aplicat tratamentul cu suc de castraveți și înainte de îmbolnăvirea totală a ochiului stâng. Atunci am obținut o limpezire totală a acuității vizuale. Eliminarea retinei dezlipite a ochiului stâng s-a efectuat în două etape. Prima a fost după tratamentele cu aburi de coada calului și tătăneasă, prin frison și guturai. După această primă etapă, mai rămăsese ceva neeliminat, care se vedea ca o rozetă (floare
Războiul cu întunericul by Ivone Narih () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91642_a_93256]
-
le-a așezat În căruț. Am apucat să zăresc coperta cu roșu și galben a Cuibului, dinții uriași și Însîngerați ai șobolanului uriaș, Însă erau și foarte multe exemplare ale unei alte cărți, una cu copertă simplă cartonată și pagini dezlipite. A Încărcat În cărucior exemplare și dintr-una, și din cealaltă, după care l-a ridicat În brațe, cu cărți cu tot - așa forță avea - și i-am ascultat pașii bocănind pe scări. Tocmai voiam să iau Liftul și să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
un teren atât de liber încît în coprinsul acestui tip ea să poată sacrifica în părți spețiale chiar esactitatea istorică, spre a face loc unei aparențe mai pitorescă. Se-nțelege că prin asta costumul nu trebuie să devie fantastic și dezlipit de orce bază istorică. Cu cât o dramă, prin compozițiunea sa întreagă, prin interesele și coliziunile [sale], ne eliberează mai mult de [o] epocă anumită, cu cât ea sparge cadrul istoric cu-atîta actorul e mai liber în privința costumului. Marile creațiuni
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
înguste curgând pe sub asfalt, rămășițele căldurii sunt trimise către mine din adâncurile pământului, când urc pe bulevardul îngust mărginit de stejari, întotdeauna umbrit, aici mă opream pe trotuar și culegeam ghinde, pe care le îndesam mai apoi în căpăcelele lor dezlipite. Opresc mașina lângă livadă, încerc să găsesc locul în care era copacul pe care îl iubeam cel mai mult, acela cu fructe roșii, grele și dulci, care străluceau printre frunzele sale, apoi alerg acasă, așteptați-mă, mami și tati, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
pot depune mărturie cu viața mea despre cea mai mare tragedie pe care a trăit-o poporul român... Zice Creangă, la un moment dat: "Cum nu se dă scos ursul din bârlog, țăranul de la munte strămutat la câmp și pruncul dezlipit de sânul mamei sale, așa nu mă dam eu dus din Humulești când veni vremea să plec la Socola după stăruința mamei". Tu de ce ai plecat din Maramureș, unde se pare că te simțeai bine și acasă? E Maramureșul un
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
Alexandria, Origen, Ipolit, Tertulian etc., cari aduseră probe puternice prin grai și scrieri și dovediră cu prisosință că bârfele acelor calomniatori sunt cu totul neîntemeiate" (dr. Badea Cireșeanu: Tezaurul Liturgic Tom II, pag. 13). Oare așa zișii "sectanți" (adică "tăiați, dezlipiți" de trunchiul vechii biserici creștine) din zilele noastre ca: Baptiști, adventiști, mileniști, penticostalii etc. etc. nu au fost și nu sunt acuzați de preoții noștri, întocmai cum erau primii creștini de către păgâni? Nu li se aruncă și acestora, ca și
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
în felul meu, te-am obligat. Cu tăcerea, cu reproșurile mute, care înainte de a te face să te supui, te întristează. Mă plimbam în jurul vechii săli de sport, a vechilor aparate, a bătrânilor profesori, cu sacul de box și linoleumul dezlipit. Coboram din mașină, adulmecam sudoarea, figurile combatanților, luam pliantele cu orare. Ce să-ți spun, Angela? Obișnuita poveste. Că atunci când eram copil, mi-ar fi plăcut să fiu un campion de arte marțiale, să mă strecor noaptea într-o sală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
te umplea de fiori și frisoane. De fapt, voiau pur și simplu să răspundă reclamației tale în legătură cu În jurul unei gropi goale de Calixto Bandera! În locul angoasei, simți trezindu-se în tine dezamăgirea avută când ai luat în mână o copertă dezlipită, înăuntru cu niște foi destrămate și uzate. — Sigur că am făcut o reclamație! răspunzi tu. Vă lăudați atât cu biblioteca-model a închisorii-model, dar când cer un volum cu fișa reglementară în catalog, mă trezesc cu câteva foi rupte! Mă întreb
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
acolo cu o delegație de țărani, de expropriați? - Ți-am spus eu matale ceva?... Mă cunoști de undeva? Nea Ambrozie își ascute brusc tonul. Bea restul de vodcă, iese repede și pornește târându-și pe trotuarul stricat pantoful cu talpa dezlipită. treisprezece Discuția despre satul românesc s-a relansat într-un weekend când mama a reușit sa ne mobilizeze pe toți pentru un transport de prune brumării de magiun din Obor, unde asistaserăm la doborârea de pe soclu a țăranului monstruos revoltat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
mărilor era acolo. Unul Îngrozitor de tocit Îmi ieșea mereu În cale, ca să mă Încurce. Cel maro avea veșnic vârful rupt, la fel și cel roșu, dar uneori, imediat după ce sărea, putea fi folosit, ținându-l În așa fel Încât vârful dezlipit să se proptească, fără prea multă siguranță, de o așchie care ieșea În afară. Micuțul creion purpuriu, unul din marii mei preferați, ajunsese atât de scurt, Încât abia mai putea fi manevrat. Doar cel alb, albinos slăbănog printre creioane, Își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]