147 matches
-
hurducăturile unei birje, afară, pe strada desfundată, zornăitul unor garnițe goale de lapte într-un faeton - obișnuitul foșnet al străzii, al casei, al lumii care, rămânând aceeași, încetase să mai fie primitoare și caldă, și unde își ascundea atunci rânjetul dezmățat și înfiorător ? Pași împrejurul lui, ciudatul șuier al aerului auzindu-se parcă mai slab printre buzele vinete și expresia ei încă și mai concentrată, dar și mai nepăsătoare, ca și când, oricât ar fi de incredibil, ea a uitat că trebuie să
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
anecdota cu Ion și Mărie pe care o auzise și i-o povestise englezul. Mărie iese noaptea afară. Se lovește de oiștea carului și întreabă: " Tu ești, Ioane?" Mi-e straniu să-l descopăr așa, chicotitor și incontinent verbal, aproape "dezmățat" de soarele toamnei, de iubirea prietenilor și de tinerețea care urcă, anecdotic, în el. Mă gândesc la atmosfera "sacră" din perioada "primului" Păltiniș și îmi spun că în preajma spiritului histrionic al lui Andrei și a iubirii cu revers pe care
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
lungul celor trei plimbări sau prin Tratatul despre ființă care s-a născut în camera de doi pe trei, cu ligheanul cu apă pus la încălzit pe soba unde se ritualizează zilnic aprinderea focului; astăzi de dimineață, pe un soare dezmățat, care scotea din brazi și cer culori lipsite de orice echivoc, Noica m-a dus la schitul din preajmă să-mi arate locul pe care și l-a ales să-i fie mormânt. Ne-am adus amândoi aminte că, la
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
decît o garçonnière. Trebuia să ia cît mai repede o hotărîre. Julius a plecat la Chosica, Însoțit de o mulțime de servitori. Arminda, spălătoreasa, a profitat de ocazie ca să-și aducă fata, pe Dora, care În ultima vreme era o dezmățată, fugise de acasă cu un vînzător de Înghețată de la D’Onofrio, auzi dumneata. Nilda a adus cu ea copilul pe care-l făcuse, nimeni nu știa În ce Împrejurări: pur și simplu Într-o bună zi Începuse să i se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
lete pe care nu le înțelege pe de-a-ntregul. Stă și ascultă, tulburată. Doar nu s-or fi luat la ceartă trei nebune în casa ei! — Smintito! distinge la un moment dat. Parcă e vocea Domitiei Lepida, fiica celeilalte Antonii. — Dezmățato! Sângele îi îngheață în vine. Asta e Agrippina! Iuțește pasul. Aleargă. Să ajungă cât mai repede. Cotește la dreapta, la stânga, și se oprește ca trăsnită în fața unei scene de coșmar. Aemilia Lepida e cu mâna vârâtă până la cot în părul
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
nevăzută. Are noroc c-a ajuns la timp. Ceva i-a spus, poate sub forma unei senzații de încordare, de durere la nivelul tâmplelor, că ar fi bine să vegheze astăzi asupra fiicei ei. Ia te uită cum o privește dezmățatul ăla! Dacă se atinge fie și de-un fir de păr din capul micuței Gita, va plăti. Și nu este o amenințare în vânt. Anjali, servitoarea, știe multe despre Pran Nath Razdan. De fapt, știe mai multe despre el decât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
cea mai palpitantă de care are parte bulangiu. Apoi se așază din nou pe cur, enervat că Încă se mai vântură lume pe ușă. Respectul și Toal se potrivesc ca peștele cu Înghețata de ciocolată, indiferent ce și-ar Închipui dezmățatul ăsta. M-am făcut muci aseară și lumina mă pișcă de cap, iar mațele meles la fel de unsuroase ca o bucă de curvă la sfârșitul unei ture la saună. Trag ușurel o bășină și mă deplasez rapid În partea opusă a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
lângă perete apoi intră în cameră și leapădă pe masă un plic. Carmina rămase lipită cu spatele de soba de teracotă. Înțelesese. Doar mamă-sa, gâfâind, se apropie de masă, fixă cu ochii nemișcați plicul de pe luciul mușamalei. A fugit, dezmățata, tună bărbatul, în momentul când ea, temătoare întinse mâna spre dreptunghiul alb, aducător de vești rele. Lepădătura, să n-o mai prind că pune piciorul în casa asta. Femeia scoase neîncrezătoare hârtia din plic, o desfăcu. Carmina zări de departe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
bufnit râsu: că În lungu la zidu baștan dân coasta șinei ferate mergea cu perpedesu un amărăștean, un hoit mort dă posteală și chiomb la moacă, care abia de-și mai târa geamandanu dă răchită și-o legătură pă juma dezmățată. Un Îngeroi a dat să-și bage nasu unde nu-i fierbea caserola și i-a spus peizanului să să catapulteze. Ca să nu cadă nivelu găștii, am strigat la hâtru dă pă capră că nu ieram tomberou dă strâns gunoiu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
plăcerea învie Și simt că plutesc, simt că zbor. Când toamna vântul bate cu putere Iar codrul povestește ca un vrăjitor Prin mine aleargă o aleasă plăcere Mi-e trupul cuprins de dor și fior. Când peste codru iarna e dezmățată Și tandră, pădurea coboară în șoaptă Lin și fantastic vibrez a iubire Răsare dulce fior a nemurire. Când primăvara în codru toate-înverzesc, Iar râurile șușotesc și parcă-mi vorbesc, Se-aprind văpăi în suflet, mă copleșesc, Și simt cum toate
Regăsirea by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91647_a_107362]
-
a viitorului său suveran, deposedarea de domnie a lui Richard al II-lea dă ascensiunii la tron a lui Henric al IV-lea aerul unei uzurpări, ca și cum înlăturarea lui Richard ar fi fost o crimă, o lașă vărsare de sânge. Dezmățatul Henric al V-lea, cel ce-și anunțase încă din Henric al IV-lea viitoarea convertire, cel ce rostise atunci cuvintele ispășirii („Voi plăti o datorie pe care n-am contractat-o niciodată”), întruchipează în dramaturgia shakespeariană una dintre rarele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1979_a_3304]
-
fata se frecă grațios de mâneca hainei scumpe de tweed a profesorului. Talc se înfioră la atingerea ei. Acesta era genul de fată care ar fi trebuit să frecventeze universitatea și nu una ca tipa aia îngrozitoare, Minkoff, brutală și dezmățată. Fusese aproape violată de unul dintre îngrijitori, chiar în fața biroului său. Domnul Talc se cutremura numai gândindu-se la domnișoara Minkoff. În clasă îl insultase, îl provocase și îl umilise la tot pasul, ba îl ațâțase și pe monstrul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
Reilly în receptor. — Ascultă ce-ți spun eu, scumpo. După ce se-nsoară, Claude n-o să mai trăncănească despre comuniști. Nu are la ce se gândi, asta-i. Tu trebe să-l iubești. — Santa! — Maică Doamne! exclamă Ignatius. Vorbești cumva cu dezmățata aia de Battaglia? — Taci din gură! — Mai bine i-ai trage lu’ Ignatius ăla cu ceva în cap, spuse Santa. — Mi-ar place să am atâta putere, răspunse doamna Reilly. — O, Irene, era gata să uit să-ți spun. Angelo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
Înăsprit. Eleanor s-a Învelit mai strâns În pelerină, dârdâind. - Ți-e foarte frig? a Întrebat-o Amory. - Nu. Mă gândesc la mine - la eul meu negru interior, la cel adevărat, cu onestitatea fundamentală care mă Împiedică să fiu o dezmățată totală, făcându-mă să-mi conștientizez păcatele. Călăreau pe lângă stâncă și Amory aruncă o privire În zare. Acolo unde peretele de piatră se Întâlnea cu șesul drept, cu treizeci de metri mai jos, un curs de apă Întunecată desena o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
până În faza de metastază, societatea, viața și sufletele oamenilor, pe la noi. Cu toate astea, În familia Trei Nasuri, ea se dezvolta ca viermele Într-un masiv cadavru. Ba, chiar, prolifera. Fostul ofițer avea doi fii. Nu proști, copiii. Nici, niște dezmățați, ca mulți alții, din preajma lor. Bunicul murise. Tatălui, materialicește, cam decăzut, i-a venit, Însă, o idee, cât Dumnezeu de mare. Și de salvatoare. Întâi și-a dat feciorii la liceu. Mai apoi, la facultate: pe amândoi, la drept. Nu
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
să ieșim oricum din ea. Bicisnicul trup al acestei Evlampii s-a Împuțit de tot...“ Și, spunând aceasta, Extraterestrul Începu să se răsucească În dreapta și În stânga, ieșind Încetul cu Încetul din trupul caprei ca dintr-o vizuină. Cealaltă Mașă, Mașa dezmățată, Îi urmă exemplul, scurgându-se de sub coada caprei ca o pastă lipicioasă pe podea. „Târfa!“ exclamă Mașa, aruncând cu găletușa de lapte În ea. Găletușa luă Însă o traiectorie ciudată și, În loc să aterizeze În capul Mașei-târfă, zbură În zigzag, lovindu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
aproape norii - ei mă-nțărcau întîi; În somn plângeam să-mi șteargă priveliștea hîrlavă Și piroteam pe prispă cu pragul căpătâi. Dar fețe mai lățoase, mai cornorate, turmă Nășteau sub țarc de gene și se prindeau în șir La hora dezmățată a spaimei, ce se curmă Târziu, când mâini de lună presară tibișir... Și haimana, și pururi încăierat cu vîntul: Din târg, în mahalale; din Schei, în vreun cătun, Un strigăt de-nserare își trăgăna cuvântul Ca o manea de moale
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
Ce credeți despre noile curente poetice: expresionism, futurism, dadaism etc.? - Vrei să zici: vechile curente, mă îndreaptă d-l I. Bar-bu. În măsura în care au însemnat o revenire la imaginativ și romantic - tot binele. În măsura în care au însemnat obraznică insurecție, confuziune pederastă, reclamă dezmățată - tot răul. Poezia e contrariul stării permanente de revoluție, cum o definea mai deunăzi unul din acești esteți. E o lirică dezordine rezolvată în liniște. - Credeți că mediul nostru are vreo influență asupra noii generații? - Nu înțeleg noua generație. Spiritul
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
pe vlăjganul care m-a prins, îmi sucește mâna la spate și-mi cară castane. Lasă-l, ce ți-a cășunat pe el... Bagă-ți și tu cămașa în pantaloni! - s-a întors. Parcă te-au tras câinii, ești tare dezmățat. Și mie îmi este rușine să plâng, „să mă ia dracu’ dacă-mi dau lacrimile!”. - Și data viitoare dă-i una să-l umple borșul, nu mai sta așa ca o mireasă. Vino să vezi... Am urcat scara de lemn
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
Și pentru că nimeni, în afara Actorului, nu s-a ridicat fățiș împotriva sa, mai toată suflarea Stațiunii speră, în sinea ei, că Dumnezeu, care nu prea răsplătește faptele bune, să le pedepsească, măcar o singură dată, pe cele rele... Cât despre dezmățata de Caravella, ce-ar mai fi de zis? Într-o bună zi, o vor goni, poate, cu mic, cu mare, până dincolo de hotarul Stațiunii. Sau o vor ucide cu pietre, ca în Biblie; mai citesc, înainte de culcare. S-o scape
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
nici măcar nu — — Ați înțeles total aiurea. Pe Duncan nu l-au pasionat niciodată bikinii mei din dantelă. Sau alte modele de chiloți de-ai mei pentru așa ceva. Emmy zâmbi cu răutate. — Lui îi plăceau foarte mult chiloții mei tanga... — Hei, dezmățato, eu sunt gata. Gilles o bătu pe Adriana pe braț când trecu pe lângă ea, cât pe ce să-i doboare telefonul mobil pe care aceasta îl ținea sprijinit cu bărbia de umărul stâng. — Și mișcă-te odată. Am altceva mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
Biserica. Erau pline gazetele de nume ale unor prelați pedofili; la televizor, caz după caz, tot clerici doritori de băieței: poate toate acestea nu erau decît acțiuni denigratoare, concertate, pentru că, altfel, Papa i-ar fi trimis direct În iad pe dezmățații din oștirea sa, ar fi putut; nu era el trimisul lui Dumnezeu printre muritori? Dar se vedea bine că Antonia nu era Casandra, Într-o Troie bîntuită de armate de Elene aproape despuiate vara; ele stricaseră mai toate rînduielile, momindu
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
loc ; piftia asta nu avea decît să-și judece singură soarta; Rusoaica, după mintea ei, găsea o singură cale: focul. Nu un alt potop - venea iarăși Noe și-i scăpa de la Înec nu doar pe ultimii cuvioși, ci și pe dezmățații agățați de arcă; Într-o acțiune de salvare scapi și pe ultima curvă, nu e și ea om? Ce s-ar fi Întîmplat dacă Isus nu ar fi iertat-o pe Maria Magdalena sau nu ar fi scăpat-o de la
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
lui! Sceneta e aceeași, de fiecare dată, știi prea bine. L-ai instruit perfect, să-mi toarne pe gât împuțiciunea asta criminală. Metaxa o fi fost, da da, că domnii Henessy și Courvoisier sunt delicați, cu maniere perfecte, nu ca dezmățata asta neoclasică. Da, da, acum sunt sigur că Metaxa, curva de Metaxa a fost. Și mai faci pe uimitul, paternel nebunel, faci pe uimitul, ca de obicei, parcă n-am ști jocul. Așa că dom’ Dominic nu răspunse decât într-un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
și zâmbi ridicând ochii spre el. N-a căzut de la mine. Eu ce-mi pică în gheare nu scap! amenință ea în glumă. Dragoș găsi atât de absurd contrastul dintre Alexandra cea ponderată de toate zilele și femeiușca mondenă și dezmățată ce încerca să pară acum, după câteva înghițituri de vin, că izbucni în râs. Alexandra râse și ea. Vreo două capete zâmbărețe se întoarseră spre ei, dar nimeni nu se apropie. Scuză-mă, spuneai ceva mai înainte? Nu-mi amintesc
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]