734 matches
-
Pișcu luându-le, cu umor, în balon chiar în poemul titular al cărții: „A murit prietenul meu Nokia/ cu care mergeam/ la vânătoare de lei/ și valută,/ a zis prietenul lui, Ericsson./ A murit în luptă// Cât de frumos îmi dezmierda/ auzul/ când apelam/ sau când eram apelat./ El nu-mi era amic,/ îmi era prieten adevărat !/.../ Acum nimeni nu ne/ mai ascultă./ Îmi vine să plâng./ Mănânc și plâng. Plâng” (p. 32). Și așa mai departe. Poemul e atât de
Saturnalii by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3050_a_4375]
-
ar fi implantat câte-o ge(a)nă de la ,babilonicul" rege Hammurabi... Ay, mamă, ce demnitari avem! -De fapt, bădițule, zice Haralampy, îi avem pe cei care îi merităm - înseamnă că suntem un popor de inteligenți, nu? -Lampy dragă, îl dezmiardă soacră-sa, mai lasă-n trăznet ghinarsu' și hai să-mi descâlcești ce aia taxă de spital, că l-am auzit aseară pi dânsu' la televizăr (și arată spre domnul ministru Nicolăescu care se încontrează cu purtătorul de cuvânt pesedist
Anul câinelui începe cu mușcături... by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/10915_a_12240]
-
avea păr, avea tupeu și avea să scrie la 49 de ani." Murindu-i, cît de curînd, mama, rămîne să iubească o bunică tinerică, pierdută-n amintirile altei femei, care tot ea o să fie, o moșiereasă de 80 de ani, dezmierdînd bijuuri de familie (nici o legătură cu Sofia Cozianu...). Dar uite că m-apuc să povestesc o biografie care numai de-asta n-are nevoie. Jerry C. e un arpegiu (nu vă gîndiți neapărat la Fuchs, deși ar fi o idee
Sporul casei by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10924_a_12249]
-
suprarealist): într-o poezie imprevizibil „descriptivă” un simplu o exclamativ trezește emoție: „o, cărămida din curte, udă”. Ca să nu mai spun de o asemenea efuziune: Aprinde-n tindă opaiț verde: Iată-nserarea că s-a lăsat. Lasă durerea să ne dezmierde, Deschide ușile: ploaia a stat. Nu-l văd oniric pe Dimov. E o poezie de cuvinte. Cuvinte care, ca în teoriile noastre perimate, produc. Produc imagini, nu neapărat din imaginație. Lotca scobită din trunchi, Singură, plină de ziare, Zace la
Însemnari by Livius Ciocarlie () [Corola-journal/Journalistic/3968_a_5293]
-
tatăl și fiul Fum și caimac purtăm sicriul pe umeri cu mortul și viul Divinul halvaua în cutii de conserve tot ce-i iubire e hrană de vierme într-o hazna de urlet și jerbe Nimeni și știe să mai dezmierde Roșul de moscova naște pui verde toți trag în toți și nimeni nu pierde îngerul nostru adoarme pe ouă mantaua mea veche-i mantaua ta nouă trăim un întreg crăpat pe din două. Mortul vostru Doamnelor și Domnilor degeaba dosiți
Ovidiu Genaru by Ovidiu Genaru () [Corola-journal/Imaginative/10115_a_11440]
-
clown, te voi înduioșa cînd mă vei chema sub nume de porumbel. Toiag am să fiu oricînd vei avea un urcuș, la nevoie, ne vom prăvăli uniți într-un torent de pietre. La orice oră mă vei afla să te dezmierd sau să te plîng nu mă lăsa să-mi ratez menirea de umbră. Hiatus I La prima vedere versul e bun... Apoi, sticlește spart. încep să văd, la a treia, a patra lectură hăul dintre mine și cuvinte. Și încerc
Călătorind în marea interioară by Marina Dumitrescu () [Corola-journal/Imaginative/10779_a_12104]
-
început să sângereze imediat cu o licoare parfumata, iar după terminarea ritualului de feliere arată că un trandafir uriaș, înflorit din masa de lemn.Toti cei din jurul mesei l-au abordat cu detașare, eu am fost singurul care l-am dezmierdat cu o privire de amant bătrân, desi n-aveam vârstă potrivită. L-am degustat, l-am mângâiat cu limba, l-am plescăit, l-am sfărâmat în cerul gurii, a ieșit o orgie în toată puterea cuvântului.... L-am vomitat după
Mică antologie comică de abuzuri alimentare by Simona Tache () [Corola-blog/Other/18898_a_20223]
-
stele. Dacă plopii se înclină Ori te strigă depărtarea, Toți poeții se închină Și îți lasă neuitarea. Filă vremii te jelește Și o mângâie doar vântul, Doar iubirea-ți ce doinește A eternizat cuvântul. Lacul încărcat cu nuferi Care-ți dezmierda privirea, Te alină când mai suferi Tresărind cu amintirea. Iată teiul da în floare Scuturând dorinți rebele, Cu a cerului culoare Marile te-aduc și ele. Cum în valul mării geme Un ecou de neputința, Rază lunii se mai teme
GLOSSA VEŞNICIEI (MARELUI POET MIHAI EMINESCU) de ALEXANDRA MIHALACHE în ediţia nr. 2207 din 15 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/385241_a_386570]
-
și mă doare, lăsând pământ, părinți, poate și cerul, cuvinte, mângâieri ce aveau culoare și-un suflet care duce astăzi greul. În propria sa țară, ea se pierde, doar hoția și minciuna vă este stiința, copiii noștri cine să-i dezmierde, voi ne-ați vândut și glia și credința. Ne-ați umilit părinții chiar și frații, durerea ne-a rămas să ne unească, vânduți suntem și noi și generații, ca alții cu dispreț să ne privească. Eu v-am lăsat o
MĂ TEM CĂ-L VINDEȚI ȘI PE DUMNEZEU... de MIHAIL JANTO în ediţia nr. 1992 din 14 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/385280_a_386609]
-
cu nonșalanță iarăși pleci, Lăsând singurătatea și tăcerea, Prin liniștea haotică a gândurilor reci, În vălul de tristețe, îmi înfășor iubirea. Și-n clipa de tristețe când mă pierd, În mii de întrebări fără răspuns, Doar ale tale slove mă dezmierd, Al lor balsam, mi-ar fi de-ajuns. Dar mângâierea o să mi-o găsesc, Printre petalele de tandafiri, Voi învăța să uit și să iubesc, Chiar dacă inima bate printre spini, ... Citește mai mult Clipa de tristețeTu lângă mine doar o
MARGARETA MERLUȘCĂ [Corola-blog/BlogPost/385126_a_386455]
-
cu nonșalanță iarăși pleci,Lăsând singurătatea și tăcerea,Prin liniștea haotică a gândurilor reci, În vălul de tristețe, îmi înfășor iubirea.Și-n clipa de tristețe când mă pierd,În mii de întrebări fără răspuns,Doar ale tale slove mă dezmierd,Al lor balsam, mi-ar fi de-ajuns.Dar mângâierea o să mi-o găsesc,Printre petalele de tandafiri,Voi învăța să uit și să iubesc, Chiar dacă inima bate printre spini,... XXIII. PRIMĂVARA, de Margareta Merlușcă, publicat în Ediția nr. 2261
MARGARETA MERLUȘCĂ [Corola-blog/BlogPost/385126_a_386455]
-
Cristiana Iliuță Publicat în: Ediția nr. 2351 din 08 iunie 2017 Toate Articolele Autorului Vorbește marea,în adâncuri tulburata, Îi strigă cerului să o cuprindă toată, Albastrul să le-nlantuie iubirea, Dar ceru-n depărtări își tremura uimirea. Doar o dezmiardă mândru c-un apus, Iar ea-l cuprinde,tremurând nespus Și-i smulge cerului apusul tot ,din zare Gândind că-i da cu drag o sărutare. Amurgul stinge sclipirea de o clipă, Iar ea , în orizont, speranța-și înfiripa, Valsând
CAND PLANGE MAREA de CRISTIANA ILIUȚĂ în ediţia nr. 2351 din 08 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/384828_a_386157]
-
sufletu-mi flămând, dezgroapă amintiri și în palmă mi se stinge mângâierea. Atinge-mă o dată, n-am să-ți reproșez, apropie-te-ncet, în gând aș vrea să-ți spun, în raze de lumină, vreau să te păstrez, să-ți dezmierd amprenta și-n praful de pe drum. Am să-ți cuprind privirea, simt că mă trădez , nu-mi trebuie mila, demult de ea m-ascund, chiar dacă astăzi știu, că n-ai să mă mai vezi, dar ce să fac cu timpul
RĂMAS-AM VAGABOND... de MIHAIL JANTO în ediţia nr. 1926 din 09 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384862_a_386191]
-
Vino în Echinocțiu de Primăvară, Iubirea să ți-o fac nemuritoare! Te voi scălda în roua dimineților Și chipul îți voi ștege pe-a mea ie! Privirii tandre-i dau irișii ochilor Și-al buzelor sărut, fără simbrie! Te-oi dezmierda pe a câmpiei privire, Să-ți las povara dorurilor grele! Purtat în carul cu visuri și iubire, Te-adorm în amintirea vieții mele! Din ochi revărs lacrima viței de vie, Să-ți fie hrană în ospăț sufletesc! În casa inimii
ANTOLOGIE DE POEZIE ROMÂNEASCĂ-„RENAȘTERE , COAUTOR MARIA FILIPOIU de MARIA FILIPOIU în ediţia nr. 1926 din 09 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384856_a_386185]
-
în plăcerea sărutului prelungit. Nu s-a simțit deloc deranjată de faptul că mâinile mele nu mai erau cuminți și dacă, la început, doar explorau finețea materialului din care era făcută frumoasa ei rochiță, acum se plimbau nerăbdătoare pe sub jupă, dezmierdându-i pulpele catifelate. Sânii îi simțeam mari și frumoși sub forma unor pere coapte, dar din cauza sutienului care îi ținuse struniți, nu-mi dădusem seama până atunci de mărimea lor. S-a abandonat pe marginea fotoliului și, instinctiv, a ridicat
POVESTIRI PESCARESTI SI DE VIATA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1502 din 10 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382213_a_383542]
-
de proporțiile unei iubiri fantastice, derulate într-un cadru intim, într-o camera castelană, cu baldachin și lumânări, cu petale de trandafir roșu presărate pe așternutul rece, lucios... Îmbrățișări tandre și săruturi ușoare ca o mireasmă de violete pe pielea dezmierdată de dorință. Prințul, pe cal negru, frizian, se lăsa așteptat pe aripile unor vise adolescentine... Anul acesta, Mira se simțea în centrul atenției, și nu realizase nimic deosebit. Poate doar faptul că păstrase legături de simpatie cu mai multe persoane
ANIVERSARE de MIRELA STANCU în ediţia nr. 2057 din 18 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/382342_a_383671]
-
urmă și îngerul lor, și le scoase în cale un șofer milos, care îi conduse celalaltă jumătate de drum până la pensiunea la care se cazaseră. Ploaia aceea nu o va uita curând Mira. Împletirea aceasta de dorință cu răzbunare, îi dezmierdase fiecare centimetru din ființa ei. Se iubise cu codrul, cu cerul, cu muntele. Se dezbrăcase de tot ce era lumesc și devenise una cu natura. O nouă zi, deveni prilej de vizită la cabana Trei Brazi. Un drum sinuos, dar
MUNTELE de MIRELA STANCU în ediţia nr. 2046 din 07 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/382340_a_383669]
-
îmbie să îți răsfir ca adiere cosița lungă arămie să nu te temi când mâini pe coapse ți-oi așeza întâi ușor căci ele fi-vor doar sinapse nestăvilitului meu dor iar para buzei pârguiește piersici în sâni când îi dezmiardă dulceața lor ademenește și pe oricine pot să piardă ales îți sunt iar tu aleasă ca flăcări gemene în ruguri mire ți-oi fi iar tu mireasă ce se vor odrăsli în muguri *** Ciclul "Dragobete" Volumul "Ucenic în dragoste" © ovidiu
DRAGOSTEA de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1514 din 22 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382415_a_383744]
-
liniște, toata neliniștea... Încep să-ți chinui pieptul, căci suflul tău tresare, Îl simt cum îți zvâcnește besmetic, răzvrătit, Și-ți pedepsește sânii far' pic de indurare, Ce-s prinși în joc bolnav, seduși necontenit... Inconștiente, bețe, încep să se dezmiardă, Prin bluză sfâșiata și fără de păcat; De-atingeri pătimașe încep de dor să ardă, Rostind fără sfiala cuvântul "Desfrânat"... Cu sărutări nebune, sfidând legile firii Îți ard cu-n cub de gheață sfârcul cel răzvrătit... Trasând cercuri de flăcări, dau
DULCE CHIN de OCTAVIAN GHERGHELI în ediţia nr. 2106 din 06 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382443_a_383772]
-
transformat parțial în pământ, din umbră mereu a guvernat necălcând din destin un cuvânt. Craniul răsfățat de ferigi, pictat în nuanțe de mov și de verde, de-l atingi ca premiu o să câștigi timpul pierdut, care de-acum o să te dezmierde. OMUL CRESCUT DIN LEMN Omul care a crescut la întuneric, în lemn, urlă ieșind pentru prima oară-n lumină, și șocat ne face un disperat semn că a pierdut din păcate Ultima Cină. Omul în lemn crescut culmea e obsedat
POEME (3) de EMIL SAUCIUC în ediţia nr. 2091 din 21 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382484_a_383813]
-
albite de timp, între pendule e marele legru, rege puternic chiar și-n Olimp. CASA BUNICII Casa bunicii a plâns din memorie cu lacrimi de mâini căzute-ntre pietre pe ambițioasele paie ce vor să facă istorie într-un loc dezmierdat de sfintele vetre. Casa bunicii zace sub resturi de vremi strânse în bucăți de lemn și în cranii, de vrei să-i vorbești în șoaptă s-o chemi cu vorbe curate, nu cu interpelări stranii. Casa bunicii mi-aduce aminte
POEME (2) de EMIL SAUCIUC în ediţia nr. 2084 din 14 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382483_a_383812]
-
Articolele Autorului Deschide-ți inima, iubite, Așa cum cerul se deschide, Ca soarele să ne zâmbească, Cu razele-i fierbinți și-avide De-a săruta, rebele, marea Ce spumegă, înfiorată. Cum mângâie cu grijă țărmul, Așa m-alinți câteodată, Sau mă dezmierzi cu vorbe blânde, Cu șoapte tandre de amor. Nu am crezut c-al nostru soare Mai poate fi umbrit de nor. Deschide-ți inima-nspre mine, Nu îmi da voie să mă pierd! Eu te-am închis în al meu suflet
DESCHIDE-ȚI INIMA!... de CAMELIA ARDELEAN în ediţia nr. 1855 din 29 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384011_a_385340]
-
tandre de amor. Nu am crezut c-al nostru soare Mai poate fi umbrit de nor. Deschide-ți inima-nspre mine, Nu îmi da voie să mă pierd! Eu te-am închis în al meu suflet, Cu praf de stele te dezmierd. Ieri, astrul a uitat s-apună, Azi e-o eclipsă parțială, Iar mâine simt c-o să ne-aducă, Din când în când, câte-o rafală. Mi-e frică doar de uraganul Ce ploaia minții-o să-l stârnească: Cuvinte reci
DESCHIDE-ȚI INIMA!... de CAMELIA ARDELEAN în ediţia nr. 1855 din 29 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384011_a_385340]
-
Când cu tine-ai luat zilele-mi senine... Nu mai am răbdare, tot gândesc la tine. O, de-aș fi iar copil, sigur, uit de toate... Tu m-ai fi tovarăș în lumi fermecate: Soarelui să râd, dragi flori să dezmierd, Păsări să privesc, cum pe cer se pierd. Să mai rătăcesc prin păduri umbroase Să mă văd cu zâne mândre și frumoase. Apă din fântână să beau, tare mi-aș dori: Doamne, nu cer mult, dă-mi numai o zi
AȘ VREA SĂ FIU COPIL CA ALTĂDATĂ de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 1874 din 17 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384026_a_385355]
-
imediat optimismul ei molipsitor. El prinde aripi și pulsează “așadar va fi și o dată viitoare!!”, iar speranțele, misterul, emoțiile unei noi întâlniri îi dau fiori teribil de plăcuți. O pulbere fină, aurie, cerne razele blânde ale soarelui, asaltând biroul și dezmierdându-i mușcatele de pe pervaz. Sufletul său este o sărbătoare divină, iar emoțiile reîntâlnirii îl asaltează, dându-i o stare de grație sublimă. De 8 Martie el îi cumpără un mic cadou. Se frământă și nu știe cum să i-l
CUIBUL VISURILOR, DE MARINEL GÎLCĂ de GABRIELA ANA BALAN în ediţia nr. 1880 din 23 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383933_a_385262]