241 matches
-
strânge precum zidul pe Ana-n mânăstiri. Nici ochii nu mai au din lacrima-ți tăcută. A liniștii tăcere mai rău ca timpul doare... Pierdută-n voia sorții pe-o cale neștiută, Cu gândul la o vorbă, un rând, o dezmierdare. Când am să-învăț să scriu, am să-ți întind cărare, S-aștern pe ea petale... poemele iubirii. Nici eu n-am să mai simt cum neiubirea doare, Nici tu, în nopți tăcute, durerea despărțirii. Referință Bibliografică: Când am să-învăț să
CÂND AM SĂ-ÎNVĂŢ SĂ SCRIU ... de MARIN BUNGET în ediţia nr. 257 din 14 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/359637_a_360966]
-
iubi. Nu vezi în pătimașa mea privire, care se-aprinde când te uiți în ea, cum infinitul plin e de iubire în care tu ești singura lui stea? Nu e pe lume alta mai frumoasă, mai tandră-n mângâieri și dezmierdări așa cum ești tu, mândra mea crăiasă, ce-mi porți ale dorințelor brățări. Izvor sublim de lapte și de miere din care viață și speranță sorb, mireasmă prefăcută-n adiere ce vindecat-a sufletul meu orb, Grădină minunată ce stă-nchisă
AMINTIRI de ANATOL COVALI în ediţia nr. 2248 din 25 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/340292_a_341621]
-
patul larg și primitor, unde o așeză cu mare grijă ca pe un bibelou neprețuit, peste pat. Se întinse lângă ea în timp ce o săruta. Săndica simțea cum îi iau foc obrajii. Dacă până acum torcea ca o pisică răspunzând la dezmierdările lui pasionale, devenise fiară, gata să se năpustească asupra prăzii, aflată la îndemâna sa. - Ești un depravat, îi șopti ea la ureche sărutându-i lobul urechii și am să te învăț eu bunele maniere dacă nu le-ai învățat acasă sau
CAT DE MULT TE IUBESC..., ROMAN; CAP. X SINAIA, ORASUL IUBIRII de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1135 din 08 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341985_a_343314]
-
în cerc și-n cerc mi te-ai rotit Supusă, moale, umedă, transpusă Erai mulțimi de arcuri...Cu spasme te-am iubit Și te-am răpus sedus, iubita mea sedusă... Cum nu te-aș vrea, iubito, într-o sferă De dezmierdări de-o noapte în plăcere Și strop cu strop, când trupul tău disperă, Să curg în tine tot, topindu-ne în sfere...? Rugă fără sfârșit - 6 Sunt, poate, doar un glas ce-și țipă Durerea neputinței când voi toți Nu
GRUPAJE DIN VOLUMUL ”ŞI ÎNGERII AU ÎNGERI PĂZITORI” de ROMEO TARHON în ediţia nr. 558 din 11 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/340694_a_342023]
-
noi Iar viața să zburde-n crâmpeie de gând Ghiocei să ne scalde în albul flămând Și liniști adânci să coboare din ploi... Râvnim bucurie și mai cernem tristeți În lacrimi de-argint să se stingă-n uitări Speranțe-minciuni, dorinți, dezmierdări Albastre lumini conturând dimineți. Sunt tainice vise ce-n munte se-adună Se strâng printre pietre nespuse dureri În izvoare-așteptări, în păduri mângâieri Și iubiri înghețate sub raze de lună... SUFLETUL NOSTRU NU-I DE RĂSTIGNIT Împovărați de griji și
POEME TRISTE de GEORGETA RESTEMAN în ediţia nr. 137 din 17 mai 2011 [Corola-blog/BlogPost/344302_a_345631]
-
început a fost surprinsă și protesta țipând ușor, fără vlagă și dând din picioare, dar văzându-se întinsă pe pat și asaltată de febrilitatea mâinelor mele harnice la pipăit și avântul buzelor mele la sărutat, s-a lăsat abandonată în dezmierdările și sărutările mele. Deja intrase în rolul de parteneră la scena de dragoste declanșată de joaca de-afară, din zăpadă, și de sentimentele pure ce ne legau. Căldura emanată de gazul metan din soba de teracotă era insuportabilă, dar numai
LUNA DE MIERE de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1750 din 16 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/343281_a_344610]
-
câmpii Hariande, phurinande, umalende Și lucruri nouă caută Thai neve bukia rodelas Între țigani și în puștii. Mashkar Romende thai nange thanende. A lui Zamfira preaiubita, Leski Zamfira but kamli, Cu negri ochi împodobita, Kale yakhentsa shukariardini, Îl mângâia cu dezmierdare, Vardilas-les gulimasa, Mărturisind a sa plecare. Phenindoi pesko kamimos. Dar el în sine tot purta Ta" vo ande peste panda phiravelas O mâhniciune tăinuita, Yekhe garade holimas, În inima pecetluita; Ando ilo phandado-ramomos; Și-adeseori nevrând ofta: Thai butivar bi-kamlindoi
ȚIGANII DE PUȘKIN TRADUS ÎN LIMBA ROMANI/ ROMII ÎN LIRICA LUMII/ IMN CĂTRE AGNI DIN RIG-VEDA de MARIAN NUŢU CÂRPACI în ediţia nr. 2148 din 17 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/344152_a_345481]
-
care însuși, el, Poetul, se zeiește ne eminim, vă eminiți, se eminesc firav și delicat coborâtori din vechiul nostru verb lupesc din zeul zeilor zămislitori de graiuri ce se trag din graiul românesc te eminesc, mă eminești, ne eminim cu dezmierdări de doine ce coboară în fiecare lacrimă și vers sublim din verbul dorului ce ne omoară să nu murim, să nu murim, să nu murim Referință Bibliografică: Noi suntem emineștii / Romeo Tarhon : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1858, Anul
NOI SUNTEM EMINEȘTII de ROMEO TARHON în ediţia nr. 1858 din 01 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/377488_a_378817]
-
de mintea omenească. De deznădejdea ce m-a cuprins, am început să urlu de durere și mă rugam Maicii Domnului și Sfântului Ioan Iacob să mă scoată din acea stare înfricoșătoare. Vai, fraților, pentru o dulceață trecătoare a păcatului și dezmierdare înșelătoare, ne facem singuri pricinuitori de pierzare, neștiind ce ne așteaptă! Acolo, fraților, am văzut arhierei, preoți, arhimandriți, stareți și călugări din neamul nostru, care se munceau mai mult decât toți, ca unii ce au știut voia și poruncile lui
MĂRTURISIRILE UNEI PUSTNICE de ŞTEFAN POPA în ediţia nr. 1808 din 13 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/378420_a_379749]
-
bucium. Nu știu să fi luat cu noi, pe maluri Mai mult de o dorință, veșnic vie De- a ne- arunca nebuni în valuri De- a locui aici, o vreme, cu chirie. Pe plaja rumenă -n crepuscul, Agonizând în dulcea dezmierdare, În timp ce doar un nor minuscul Va fi trecut ușor pe nesfârșita zare, Iar pescăruși rotind pe mare, Complici ai visului - n amurg, Sărutului discret cu gust de sare, Se vor fi rușinat, pe rând, trecând Tot alergându- se- n cotloane
POEME PE NISIP de DANIA BADEA în ediţia nr. 1939 din 22 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378462_a_379791]
-
patul larg și primitor, unde o așeză cu mare grijă ca pe un bibelou neprețuit, peste pat. Se întinse lângă ea în timp ce o săruta. Săndica simțea cum îi iau foc obrajii. Dacă până acum torcea ca o pisică răspunzând la dezmierdările lui pasionale, devenise fiară, gata să se năpustească asupra prăzii, aflată la îndemâna sa. - Ești un depravat, îi șopti ea la ureche sărutându-i lobul urechii și am să te învăț eu bunele maniere dacă nu le-ai învățat acasă sau
CAP. X de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1540 din 20 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/379793_a_381122]
-
ei. Îi punea în minte și neputința trupului și lungimea vremii, și în scurt timp, mulțime de gânduri a ridicat în mintea lui, vrând să-l depărteze de la gândirea lui cea dreaptă (...) După aceea, vrăjmașul îi punea în minte plăcerea dezmierdării; iar el asemănându-se celui mânios și scârbit, de îngrozirea focului și de durerea viermelui își aducea aminte, și pe acestea punându-le împotrivă, rămânea neatins. Toate acestea se făceau spre rușinarea vrăjmașului, căci cel ce a socotit să se
PĂRINTELE SPIRITUAL AL MONAHILOR CREŞTINI… de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1475 din 14 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382060_a_383389]
-
crearea unui destin-mister. Te gust c-un dor fanatic în fiece secundă, Cobor pe trepte-n flăcări din vastul meu adânc, Vibrez sub a ta voce, tăcerea-ți mă inundă, Culcușul meu de vise-i pe umărul tău stâng. Simt dezmierdarea lunii-n privirea-ți de mătase, Norocu-și lasă briza peste prezentul meu, Cândva, reptila sorții hain se revoltase, Acum mă strânge-n brațe căldura ta de zeu. Cât te iubesc!... Mă doare a clipei vagi risipă, Aș vrea să fiu
CÂT TE IUBESC... de CAMELIA ARDELEAN în ediţia nr. 1926 din 09 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381119_a_382448]
-
bucium. Nu știu să fi luat cu noi, pe maluri Mai mult de o dorință, veșnic vie De- a ne- aruncă nebuni în valuri De- a locui aici, o vreme, cu chirie. Pe plajă rumena -n crepuscul, Agonizând în dulcea dezmierdare, În timp ce doar un nor minuscul Va fi trecut ușor pe nesfârșita zare, Iar pescăruși rotind pe mare, Complici ai visului - n amurg, Sărutului discret cu gust de sare, Se vor fi rușinat, pe rând, trecând Tot alergându- se- n cotloane
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380891_a_382220]
-
al valurilor , înspumate, bucium.Nu știu să fi luat cu noi, pe maluriMai mult de o dorință, veșnic vieDe- a ne- aruncă nebuni în valuriDe- a locui aici, o vreme, cu chirie.Pe plajă rumena -n crepuscul,Agonizând în dulcea dezmierdare, În timp ce doar un nor minusculVa fi trecut ușor pe nesfârșita zare,Iar pescăruși rotind pe mare,Complici ai visului - n amurg,Sărutului discret cu gust de sare,Se vor fi rușinat, pe rând, trecândTot alergându- se- n cotloaneDe salcii dese
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380891_a_382220]
-
pragu-i, Și șireată ca o vulpe În culcușu-i să mă bagu-i. Drăgostit, cu drag degrabă Să-i dau buzele-mi dulcege Și cu inima mea slabă S-o-nțeleg, se înțelege, Că mi-i dragă, ba mă-ntreabă. Și în dezmierdări prelunge S-o răsfăț, de drag să-mi deie Până peste cât ajunge, Să nu stea dar să mai steie, Ba să vrea, ba să m-alunge... Drag de dragul drăgostelii Să o mistuie, să-mi ceară Fără graba-ncetinelii Să
ȘI MI-I DRAG DE DRAGOBETE de ROMEO TARHON în ediţia nr. 1882 din 25 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373384_a_374713]
-
răgaz în care să soarbă din frumusețile lumii, simțind lumina caldă și binecuvântată pe care o revarsă cerul și marea: “ lasă-mi Doamne un răgaz măcar/ s-admir cerul când se-adapă-n mare/ stelele ce din fântâni răsar/ fluturii flămânzi de dezmierdare.” (Răgaz) Definiția singurătății, ca stare care zdrobește omul, își găsește locul într-un alt poem semnat de autor. Prin metafore simbolice, aceasta este dezvăluită precum o peșteră sau chiar ca un testament. Toate comparațiile însă vin să întărească ideea de
IOAN VASIU ŞI METAFORELE IUBIRII de ALEXANDRA MIHALACHE în ediţia nr. 1918 din 01 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375039_a_376368]
-
venirea Fiului. Cerul își revarsă mila De atunci și până-n veci Și trezește iar la viață, Ale noastre inimi reci. Câte-o geană de lumină Ni se-așterne blând pe față, Iar odaia o inundă, Până-n prag de dimineață. Printre dezmierdări suave Glasul maicii-l auzim, Cum ne-ndeamnă și ne cheamă, Pe Hristos azi să-l cinstim! Referință Bibliografică: Vis de Crăciun... Daniel Dac : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2185, Anul VI, 24 decembrie 2016. Drepturi de Autor: Copyright
VIS DE CRĂCIUN... de DANIEL DAC în ediţia nr. 2185 din 24 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/344805_a_346134]
-
Toate Articolele Autorului Elegia I mi-ai dăriut din bolta ochiului tăcut dulceața, sfântă de lumină fiorul mi l-ai fulgerat n-am priceput, că ce mi-ai dat n-o să mai vină ! m-ai întrupat cu vorba ta, eterna dezmierdare din cânt de violină, am așteptat, am așteptat nici ele n-au mai fost să vină ! Elegia II sărută-mi ochii triști prin necredința buzei tale păgâne, deschide fereastra soarelui din inima nopții de tăciune. redă-mi speranța prin raza
POEZII de CONSTANŢA ABĂLAŞEI DONOSĂ în ediţia nr. 825 din 04 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346046_a_347375]
-
între pânzele subțiri ale bluzelor îngăduiau transmiterea fiecărui zvâcnet stârnit și fierbinte. Îmbrățișarea de atunci stăruia în amintirea ei și acum. Amintiri nemărturisite nimănui vreodată. Acum, încă o dată ele invadară memoria lui Becky. Atunci năvăliseră să-și primească alinarea sub dezmierdările Aialei: Iaron care-i respinse gestul de tandrețe, altădată Miha, care, sub pretextul unui telefon întâmplător, invocase o urgență. Acele momentele, poate, i-ar fi putut apropia. Ieșise pe ușă fără să se scuze, fără să revină... La insistențele mamei
SECRETUL LUI RODIN de GETTA BERGHOFF în ediţia nr. 1909 din 23 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/348618_a_349947]
-
de mine te-ai ferit tăcut, Și-n suflet teama ai păstrat Iar tăcerea ți-a fost ca un scut, Că dragostea mea n-ai uitat. S-a așternut acum uitarea, Un covor de frunze moarte. Nu mai aud nici dezmierdarea, Din dulcile tale șoapte. De ce invoci iar amintirea, Acelor clipe ce-au trecut, Și răscolești din nou durerea? Eu vreau să uit, vreau să te uit! Încă îmi pare rău de tine... Te văd aievea, doar în vis. Dar știu
VREAU SĂ TE UIT! de GABRIELA ZIDARU în ediţia nr. 1452 din 22 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/345135_a_346464]
-
ciocolata fierbinte, ca lavă dintr-un Vezuviu vulcan, pierdută-n crevase de stânci, agățate de sufletu-mi hoinar, așteptând avalanșă de sentimente, să se prevale peste mine, îngropându-mă, sufocat de iubirea ta, ce mă cuprinde, cu tentacule-întrebări, săruturi și dezmierdări, lasă-mă să-ți spun, că-mi place, dorința unei astfel de vieți, mă face să-mi alung, nebunia, nu toată, fără să uit, cât ne-am mai iubit odată, chiar și pe ropot scurt de ploaie, dezmăț așternut acum
FRUMUSEȚE A PĂCATULUI INFINIT de COSTI POP în ediţia nr. 2166 din 05 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/376932_a_378261]
-
leagănă pe-abaș- tri nori de vise/ Iubindu-ne cu dor și fără teamă/ Și-n stele, toate astea vor fi scrise.// Și ploi de vise se-aștern în prag de zori,/ O amintire ce-n viitor e noi,/ O caldă dezmierdare și dulci fiori/ Și o-ngemănare de culori în doi.// (Te-aștept, iubire, pag. 25). În continuare domnul Emil Boroghină a declamat versuri din volumul „Sunt versul rătăcit” de Mircea Trifu - Trubadurul Infinitului - cum l-a numit doamna Valentina Graur Lazarencu
DOUĂ MINUTE ÎN HAINĂ DE ACTOR de ION I. PĂRĂIANU în ediţia nr. 1513 din 21 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377847_a_379176]
-
asemenea soluție, ca să se elibereze de povara unei vieți, căreia nu-i putea descoperi sensul. Nu crezuse ... VI. SĂ NE TREZIM DEMIURGUL, de Silvia Giurgiu , publicat în Ediția nr. 2292 din 10 aprilie 2017. Privesc pagina albă ce așteaptă nedumerită dezmierdarea cuvintelor, dar acestea rătăcesc amestecate prin golul minții, risipite de torentul tristeții, prin toate hățișurile sorții. Singurătatea lucrează tenace, cot la cot cu dorul neostoit și asemeni unor gropari impasibili lărgesc mormântul din suflet, ca să încapă în el cât mai
SILVIA GIURGIU [Corola-blog/BlogPost/375671_a_377000]
-
se oprește sporadic sub presiunea timpului inamic. Creierul geme cu fulgere ascuțite, brăzdând întunericul durerii, de curcubee sângerii. Ochii se închid, goliți de lumină și plâng în tăcere sub pleoapele ermetice. Citește mai mult Privesc pagina albă ce așteaptă nedumerită dezmierdarea cuvintelor, dar acestea rătăcesc amestecate prin golul minții, risipite de torentul tristeții, prin toate hățișurile sorții. Singurătatea lucrează tenace, cot la cot cu dorul neostoit și asemeni unor gropari impasibili lărgesc mormântul din suflet, ca să încapă în el cât mai
SILVIA GIURGIU [Corola-blog/BlogPost/375671_a_377000]