241 matches
-
iubit ce-a fost frumos Ca-i fost falnic, arătos, Cu bunătatea sufletului tău Ai alungat mereu ce a fost rău. Tu ai știut copiii să ți-i crești, Iar la nepoți le-ai spus povești. Familia, o îndulceai cu dezmierdări Când aveau griji și frământări. O, cât de mult tu ți-ai iubit părinții Și pe perete au icoană ca și sfinții. Ei știu acolo, peste zări străine, Că au pomană de la tine. Iar când va fi la ceas de
Unui prieten by NECULAI I. ONEL () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83185_a_84510]
-
năpusti asupra buzelor ei și amândoi simțiră, În ciuda emoțiilor inițiale, că experiența era chiar plăcută, minunată, de fapt, foarte firească, atâta frustrare vindecată Într-o clipă. Curând, Însă, un alt tip de frustrare Își făcu apariția. Tandrețea se transformă În dezmierdare, apoi Încă puțină tandrețe, urmată de și mai multă dezmierdare care din minut În minut amenința să devină și mai febrilă, și toate acestea pe o stradă anonimă din Ruili. Însă, vai, nu puteau face dragoste acolo, concluzie la care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
că experiența era chiar plăcută, minunată, de fapt, foarte firească, atâta frustrare vindecată Într-o clipă. Curând, Însă, un alt tip de frustrare Își făcu apariția. Tandrețea se transformă În dezmierdare, apoi Încă puțină tandrețe, urmată de și mai multă dezmierdare care din minut În minut amenința să devină și mai febrilă, și toate acestea pe o stradă anonimă din Ruili. Însă, vai, nu puteau face dragoste acolo, concluzie la care au ajuns amândoi. —Hai să ne Întoarcem la hotel, spuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
de tot felul. Și-mi place să ascult și să simt pulsul orașului, fie și numai în această parte, de la gară până la Râpa Galbenă și de la Fundația Eminescu, în sus, pe Copou, spre Universitate. Să revăd orașul sub miresmele și dezmierdările toamnei. Să port, totodată, un dialog intim cu mine însumi. De fiecare dată, când mă reîntorc în împărăția Almei Mater de pe Copou, la cea mai veche Universitate a țării, mă revăd în candidatul timid și candid, venit să-și încerce
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
cămașa, apoi și-a încolăcit brațele în jurul gâtului meu, asa cum făcea ea de obicei. Avea un parfum ciudat cu miros de portocale care se potrivea perfect cu senzualitatea ei. Îi plăcea mult să o excit, își abandona pieptul în dezmierdarea buzelor și a mâinilor mele și-și ciufulea părul pubian, invitându-mă s-o mângâi mai lesne. Voia să fie luată cu binișorul, cucerită pas cu pas, baricada cu baricada. Afară fulgerele brăzdau cerul, părând să se depărteze într-o
AGENT SECRET, CODRIN by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83872_a_85197]
-
poziție, cu tîmpla lipită de pieptul lui Mihai, culcată pe brațul lui stîng care i-a cuprind umerii, răsfățată de degetul mare al bărbatului, adîncit în părul ei, mișcîndu-se de două ore încet și ușor, imperceptibil aproape, dîndu-i senzația unei dezmierdări pe care n-a mai simțit-o vreodată. Cred... se trezește ea vorbind, fericită că poate împărtăși gîndul care o frămîntă cred că deja divizarea a început; întîi în două, apoi, în patru... și pentru că simte cum bărbatul de lîngă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
tainice și deocheate. Îi oferise plăceri pe care nici ea nu știuse că era În stare să le ofere. Bărbatul trăise ore și clipe care nu aveau să se repete În viața lui. Fata aceea Îl săltase către fericire cu dezmierdările ei pornite dintr-o iubire dureroasă și nemărturisită. Deși ofițerul pricepuse că acea iubire nu de el era legată, ascultase de rugămințile fetei și Întocmise dosarul În așa fel Încât soldatul Cătănuță să primească o pedeapsă oarecum neînsemnată. Tatăl lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
de moarte, află c oi sta în piuă cât îmi poftește inima, nu-mi plânge tu de milă”874. Femeia este o donna demonicata pentru că nu manifestă nicio adeziune față de lucrurile sfinte, dezaprobă tot ceea ce reprezintă o opreliște în calea dezmierdărilor senzuale, însă este simpatică, prin sinceritatea cu care își apără propria cauză, condamnând o căsătorie făcută fără discernământ, și devine scuzabilă în actul ei de respingere a unui soț decrepit. Același narator, Dioneo, va relua în povestirea a zecea din
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
și arțăgoasă, donna demonicata care nu ascultă sfatul prevenitor al soțului va sfârși tragic (IX. 7), ori recalcitrantă fiind („femeie fără de seamăn de rea și îndărătnică, pe care el nu izbutise să o îndrepte nici prin rugăminți și nici prin dezmierdări sau prin vreo altă cale”1023) va deveni obiect al violenței casnice, transformându și în cele din urmă atitudinea (IX. 9). Aceste personaje feminine sunt pentru soții lor un motiv de temut, fiindcă îi domină și își impun autoritatea în
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
Ana a făcut-o fără să-și dea seama, din instinct... feminin, pentru că, recunoaște ea, "femeile nu apreciază meritele și nu-și dau seama de valoarea ideală a oameilor. Ele se conduc după instincte, după imboldul inimei, și inima cere dezmierdare, simpatie, mister, dragoste". Or, în loc s-o înțeleagă și să-i ofere atenția cuvenită unei femei frumoase, soțul a preferat să se cufunde în tăcere și într-o bunătate oribilă prin caracterul ei general, total dezinteresat ("treceau săptămâni și luni
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
confuzia de adevărul/ săpat din toate părțile deodată,/ știe să vadă eroziunea aerului/ și cum se risipește ca pleava/ amintirea ta/ pe bărăganele memoriei...// cel nevăzut, dintre noi,/ sunt chiar eu/ potrivindu-mi ființa/ după mersul astrelor stranii/ pe cerul dezmierdării noastre...// Du-te și așteaptă-mă/ unde nu sunt...!785. Arcul reflex al Atmei și cel al Noosului, intricate în noi cu cel al Vieții telurice, implică și faptul că noi înșine creăm Vidul. Acesta, întrutotul asemănător cu cel de
by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
mulți dintre practicanți sau autori să folosească pentru a sugera această relație metafore aparți nând limbajului erotic, ca semn pentru noi al unirii totale: iubire, sărutare, îmbrățișare, mângâiere, nuntă, unire nupțială etc.: „Să mă sărute cu sărutările gurii lui! Căci dezmierdările tale sunt mai bune decât vinul, / întru parfumul mirurilor tale bune sunt. Nu mele tău este mir vărsat. De aceea te iubesc pe tine fetele! Ia-mă cu tine și hai să alergăm! împăratul mă duce în odăile lui... Ne
Despre ierarhiile divine: fascinaţia Unului şi lumile din noi – temeiuri pentru pacea religiilor by Madeea Axinciuc () [Corola-publishinghouse/Science/1359_a_2887]
-
bune sunt. Nu mele tău este mir vărsat. De aceea te iubesc pe tine fetele! Ia-mă cu tine și hai să alergăm! împăratul mă duce în odăile lui... Ne vom veseli și ne vom bucura de tine; vom lăuda dezmierdările tale mai mult decât vinul! Pe drept ești iubit.“ „Și-a murit Moise, robul Domnului [YHWH], în Câmpiile Moavului, după cuvântul Domnului [lit., după/de gura Dom nului].“ „Cum se unește un tânăr cu o fecioară, așa se vor uni
Despre ierarhiile divine: fascinaţia Unului şi lumile din noi – temeiuri pentru pacea religiilor by Madeea Axinciuc () [Corola-publishinghouse/Science/1359_a_2887]
-
a avut loc prin sedentarizarea lui. S-au dezvoltat tipuri revoluționare de viață socială și economică. Din munca pământului 17 a rodit lumea satului cu credințele ei și cu speranțe adunate în broboane stoarse din frunți îngândurate. Din brazde, sub dezmierdarea razelor de soare, s-au născut ogoare. Lanuri îmbelșugate, udate de ploi și sudoare, au împânzit ținuturile noastre. Omul avea să reușească nu doar grație sârguinței sale, ci și naturii care își arătase mărinimia. Momentul izbânzii a coincis cu retragerea
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
poetizează în jurul propriei ratări: „Otravă simt pe-ntregul cer al gurii,/ Mi-i limba străpezită de veșnic ulcerat/ Și scrijelat încet de unghia torturii/ Mă sting sub clopotul îndurerat.// Ca pe femeia stearpă-a întâmplării,/ M-a legănat viața-n dezmierdări/ Și m-a zvârlit la țărmul înserării,/ Crispat de țipătul atâtor încordări.[...]// Cu aripi frânte vulturii din mine/ S-au mistuit atât de leneș în azur/ Și timpului de soare care vine/ Nu i-am lăsat decât un obosit contur
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288013_a_289342]
-
emoționa, la fel de puternic, în fața dragostei materne: „Ce puternică e iubirea de mamă! Chiar dacă vede răutate din partea copiilor ei, ea îndură cu resemnare, dar nu-i poate dușmăni și urî” și evidenția metaforic că: „Mama pentru-al ei copil are scumpe dezmierdări,/ Are inimă cu ochi, are ochi cu sărutări.” Dragostea maternă este un paradox, însumează și gingășie și forță. Peste iubirea de mamă nu reușește să treacă nimic. Căci această dragoste jertfelnică dă sens existenței unei femei care a adus la
Femeia în viziunea creştină by pr. Ioan Cârciuleanu () [Corola-publishinghouse/Science/1163_a_1936]
-
Luncanilor, fie din Lunca Mureșului unde În Toplița este un cătun cu numele de Luncani. Gavril Luncan a avut trei feciori: Constantin, poreclit Cota, Vasile (Sâle) și Nuțu Mic. Așa-i zicea mama lui, Nuțu Mic, iar vecinii au transformat dezmierdarea În poreclă. Toți Îi ziceau Nuțu. Cel mare, Constantin, a avut nenorocul să se Însoare cu o femeie leneșă și murdară care i-a născut nu mai puțin de zece copii. Murdărie ca În casa ei nu găseai În tot
GĂLĂUȚAŞUL by IOAN DOBREANU () [Corola-publishinghouse/Science/1183_a_1894]
-
cazul lui bibic sensul caragialian tinde să covârșească semnificațiile cuvântului. În DEX 2012, lexemul amintit beneficiază de două intrări: "BIBÍC1, bibici, s.m. (Ornit.) Nagâț. - Din magh. bibic", respectiv "BIBÍC2 -Ă, bibici, -ce, s.m. și f. (Înv. și fam.) Termen de dezmierdare adresat unei persoane iubite; bibiloi. - Cf. bibi." Dintre acestea, ultima accepțiune e folosită mai des, ca urmare a dublei asonanțe bebe(c)/bibi(c) și iubit/bibic (dim.); însă, în discursul public românesc actual, aceasta e concurată de o accepțiune
[Corola-publishinghouse/Science/84995_a_85780]
-
o întâmplare... îți lasă în inimă o amintire dragă, ba chiar o iubire neștearsă... și, aceea era una dintre ele. Uitându-te la ei cu atenție..., simțeai cum din când în când, privirea li se furișa către tine,ca o dezmierdare dulce de mamă , care, părea să spună cu infinită dragoste și mirare...!” Măi băieți, măi!.. Cum v-ați dat cu bătrânețea, măi..!”. Privindu-i, simțeai că o dragoste imensă te cuprinde, așa... venindu-ți să-i iei în brațe, și
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
a se apropia pas cu pas de Dunăre, pe când cea dintâi, credincioasă sistemului ei de fiscalitate, năzuiește în chip fățiș la stăpânirea Țării Românești...” Iar în altă piesă, provenind tot de la Stamati, găsim următoarele: „Cabinetul din Petersburg, întrebuințând pe rând dezmierdările și amenințările, speranța și teama, asuprește pe inferiorii săi în putere, înșeală pe sămeni, corupe pe superiori și încearcă să facă Europa întreagă, mirată de îndrăzneala lui, cofăptașa proiectelor sale infame...” Iată acum un extract din raportul ce Comitetul de
Acţiunea politicii ruse în Ţările Române povestită de organele oficiale franceze by Radu ROSETTI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101003_a_102295]
-
români, Rusia întâlnește numai slavi. Comunitatea de origine și de religie, dibăcia Rusiei în mânuirea intrigii, în arta de a semăna discordia, de a provoca compețiții, de a se servi de dihoniile dintre partide, de a face uz când de dezmierdări și de daruri, când de amenințări, nestând la îndoială pentru a ațâța revolte militare și a alcătui societăți secrete, nedându-se înapoi nici de la mijloace și mai drastice, îi permit a se servi de popoarele slave din Peninsula Balcanică ca
Acţiunea politicii ruse în Ţările Române povestită de organele oficiale franceze by Radu ROSETTI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101003_a_102295]
-
M-ai înșelat c-o portocală! Și tu și ea, în pielea goală, Erați în camera impură Când v-am surprins gură în gură, Deasupra dânsa și alături Veșmintele-i, coji printre pături, Mai transpirau dorinți din pori Naintea marii dezmierdări Cu tot dichisul și alaiul Apoi m-ai înșelat cu ceaiul! Numărătoare pentru puștoaice și babalâci elefantul dă din trompă strada gării dă din pompă avionul dă din bombă însă nimeni nu sucombă Am găsit o "Chiuitură". Leliță, paraleliță Astăzi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1452_a_2750]
-
această taină ca pe „o comuniune, o unire, un elan ca să-l am și pe altul împreună cu mine”, „un drum cu sens unic”. Ca și monahismul, „elanul eshatologic” al cuplului oamenilor căsătoriți reprezintă un atac direct la adresa calmului prostesc, a dezmierdării somnolente a sinelui, a răsfățului propriu, a divorțului mut față de ceilalți, a sofismelor inteligenței, a capriciilor și tabieturilor personale de tot felul. Căsătoria trăită în Biserică depășește stadiul estetic, deci simpla experiența adjectivală a iubirii. Monahismul vine doar să-i
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
ca ilustrare a tendinței vitale a omului de a căuta și crea valori („axiotropism”). Eseul Inițiere în poetică (1968) probează, de asemenea, erudiție și sensibilitate. După încadrarea poeticii în estetica generală sunt trecute în revistă conceptele, între ele unul numit „dezmierdarea”, preluat poate prin filieră germană și definit ca atitudine primară de admirare și imitare a frumosului, care generează actul artistic, deoarece, într-o etapă ulterioară, forma de „dezmierdare” devine ea însăși obiect de artă/valoare. Autorul tratează într-un mod
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289824_a_291153]
-
în estetica generală sunt trecute în revistă conceptele, între ele unul numit „dezmierdarea”, preluat poate prin filieră germană și definit ca atitudine primară de admirare și imitare a frumosului, care generează actul artistic, deoarece, într-o etapă ulterioară, forma de „dezmierdare” devine ea însăși obiect de artă/valoare. Autorul tratează într-un mod aparte aspectele teoriei literare, distingând, între altele, șase genuri sau vorbind de „lirismul imanent”. Recenzenții au remarcat aici o viziune originală asupra genezei artei, clasificările și definițiile personale
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289824_a_291153]