570 matches
-
care a luat examenul de bacalaureat în acest an - cu nota 7, trece printr-o dramă. Tocmai a împlinit vârsta de 19 ani, dar acest lucru nu i-a adus zâmbete - așa cum ar fi trebuit să se întâmple. Este trist, deznădăjduit și necazurile se țin lanț în viața lui. A terminat Liceul Adventist Maranatha, iar în toamnă s-a înscris la Școala Postliceală Christiana. Din păcate, când lucrurile păreau să meargă bine, Mihai a fost dat afară pentru că nu s-a
Veste tristă despre băiatul cu sindromul Down care a luat BAC-ul by Anca Murgoci () [Corola-journal/Journalistic/59877_a_61202]
-
decorul fugii în doi, al chemării, nu al însingurării: „De lângă mine ea când lipsește/ Natura n-are nimic frumos.” O vor spune, pe rând, toți romanticii, până la Eminescu. În fine, Înserarea e prelucrarea mai fină a aceleiași teme, a singurătății deznădăjduite. Orice armonie, de sunet ori de imagine, a naturii care-și încheie ziua cu o împlinire numai a ei, rotunjindu-și rosturile cum niciodată omul nu va putea, atinge corzi rănite. Imaginea finală este cu deosebire frumoasă: „Întocmai ca o
Un minimalist by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/5976_a_7301]
-
Margu) • Valuri de oameni se mișcă haotic, atrași în mareea livrescului, căutând parcă în standurile editurilor vesta de salvare de care să se poată agăța. Senzația sublimă a cunoscătorului, dezastrul inocentului, ce speră naiv, de la an la an, tot mai deznădăjduit, soluții de culturalizare intensivă, care să dureze - miracol! - mai mult decât cele 5 zile fugitive ale târguielilor. (Alice-Ondinne Cucu) • Din prima seară: Cei mai mulți vizitatori: Humanitas. Cel mai frumos stand de prezentare, Rao. Cel mai atractiv și muzical stand pentru copii
Gaudeamus 2010. Momente () [Corola-journal/Journalistic/5911_a_7236]
-
Almâsy ca la o divinitate rănită, ca la un daimon obsedant: Hana râvnește să fie mântuitoarea lui, mama-substitut în gesturi ritualice de pietà (întrucât pacientul joacă și rolul tatălui-substitut) și adoratoarea lui mistică (pacientul englez este pentru ea un „sfânt deznădăjduit"); David Caravaggio (nicio legătură cu faimosul pictor!) dorește să fie instanța punitivă moral a muribundului; Kip este personajul-bastard, care ajută la identificarea celorlalți „bastarzi"; dar el este și oglinda tânără a lui Almâsy și a lui Caravaggio. Ceea ce-i leagă
Arta cititului pentru aleși by Ruxandra Cesereanu () [Corola-journal/Journalistic/6173_a_7498]
-
să se gândească la ceva anume. Apoi observă un vas plin cu apă, la numai câțiva pași de el, și se năpusti într-acolo. Abia reușind să apuce vasul cu ghearele, își privi chipul oglindit în apă. Începu să urle deznădăjduit și rupse vasul în două. Deodată, auzi din nou în spatele său acea voce dezgustătoare: - Te-ai trezit, deci, scumpul meu Paznic al lui Asherta! Se întoarse înfuriat și văzu cel mai hidos chip imaginabil, în afară de propria reflexie pe care o
Bariș Müstecaplioğlu (Turcia) Fricosul și bestia by Sheilla Iaia () [Corola-journal/Journalistic/6299_a_7624]
-
s-o deschidă în 1972, în ambianța Congresului Internațional de Estetică, își declara în chip manifest asemenea preocupări, impunînd structurilor să se deșire, - plase de ciment suspendate între continuum și un fragmentarism al partițiunii: și asta nu pentru a semna, deznădăjduit, o renunțare la constructivitate, ci pentru a-i administra un soi de revulsiv benefic. În același context, sub auspiciile Sălii Dalles, o sinteză ambițioasă împrospăta raporturile dintre materiale tradiționale, dintre Lemn și Lînă. Pe fondul unei tapiserii de Ana Lupaș
Patior ergo sum - Pentru sculptorul MIRCEA SPATARU by Dan Hăulică () [Corola-journal/Journalistic/5256_a_6581]
-
e asemeni unei fecioare înfloritoare - care n-a fost încă izbită cu securea în cap și nu i s-au dezmembrat frumoasele mădulare (apud Moudrov, 2010: 128) Puneți alături sintagmele „tari” („limbaj elegant și concis” vs. „o lume hâdă și deznădăjduită” și „izbită cu securea în cap”) și veți avea cheia pentru a pătrunde în universul dominant al anilor ’30: o realitate deșuchiată, care figurează adeseori sub titlul generic „Poisonville”. Incredibila energie internă - nutrită de conflicte politice, sociale și psihologice noi
Hard-boiled by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/5197_a_6522]
-
zice niciodată: m-ai înșelat. Iubirea nu-ți cere socoteală de sărutările ce ai dat sau nu ai dat altora. Iubirea nu-ți scormonește trecutul și nu-ți cercetează prezentul. Viitorul este nădejdea ei; viitorul este egoismul ei. Nădejdea cea deznădăjduită, mângâierea cea nemângâiată sunt balsamul ei, care e tot atât de dulce ca și suferința, ca și iubirea. Iubești, suferi, trăiești: iată troița iubirii. Sărutările îți alină setea, dar lacrimile îți trezesc în suflet doruri mari, istovitoare și dragi, pe care nu
Vezi una dintre cele mai frumoase declarații de dragoste din literatura românească by Căloiu Oana () [Corola-journal/Journalistic/64466_a_65791]
-
și de cicisbeii ce asudă în slujba miliardarilor îmbogățiți din furt. Nu e de mirare că, unul după altul, Gabriel Liiceanu, Horia- Roman Patapievici, iar acum Andrei Pleșu, au abandonat o luptă în urma căreia nu s-au ales decât cu deznădăjduitul sentiment al inutilității. Ura animalică și adversitatea contondentă nu pot fi combătute cu armele logicii și bunului simț. În spațiul public românesc e loc doar pentru foștii turnători, pentru ideile râncede ale activiștilor comuniști și pentru râgâielile marilor escroci. Toți
Condamnarea comunismului by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/5014_a_6339]
-
afaceri. Gigi Becali a fost condamnat definitiv, luni, de instanța supremă la trei ani de închisoare cu executare în dosarul schimbului de terenuri cu MApN. Pe drum spre casă, în mașină, Gigi Becali a fost surprins extrem de afectat, îngîndurat și deznădăjduit, atât pentru perioada care urmează și pe care o a petrece în spatele gratiilor, dar și pentru familia sa care a fost puternic afectată de veste.
Gigi Becali, fără speranță! Imaginea care descrie starea afaceristului by Andrei Moisoiu (Google) () [Corola-journal/Journalistic/37405_a_38730]
-
rău ne afundăm, dar care nu și-ar îngădui nici un bobârnac ca să le îndepărteze cât de cât de ea și de alții! O, sunt tulburată! Când, pe lângă pietrele de aici mă pomenesc cu pietre și din direcția lor, mă întreb deznădăjduită, unde să-mi adăpostesc sufletul.“ Încă din începuturile vieții mele literare am fost invitată de Liga Culturală să țin conferințe. Cea întâi conferință, Perechea viitoare, ținută la Ateneul din Bacău în ziua de 28 oct[ombrie] 1912, a apărut, apoi
O prozatoare necunoscută – Irina Lecca by Nicolae Scurtu () [Corola-journal/Memoirs/3698_a_5023]
-
magazinele El Siglo) și personaje reale din Barcelona secolelor al XIX-lea și XX (mecena Eusebi Güell, Eduardo Conde, Alfonso XIII) se întretaie cu poveștile fictive care alcătuiesc saga familiei Lax. Treptat, odată fantomele trecutului eliberate, ies la iveală iubiri deznădăjduite (precum cea dintre Amadeo și Teresa, superba lui muză și soție), conflicte fraterne cu finaluri dramatice (precum cel dintre Amadeo și fratele său Juan), dar și imaginea exemplară a autorității paterne pe care o reprezintă Rodolfo Lax sau figura maternă
Care Santos Încăperi ferecate by Marin Mălaicu-Hondrari () [Corola-journal/Journalistic/3356_a_4681]
-
tem că asupra multora s-a înșelat, dar nu și asupra scriitorului ideal, liber și curajos în opinii, pe care a tot sperat că îl va aduce la Slobozia, după plecarea din oraș a prietenului său Dinescu. Oliviu cînta atunci deznădăjduit, la ghitară, că se amînă revoluția din cauza ploii și alte asemenea poeme ale prietenului său care îl lăsase singur. După Revoluție, Oliviu n-a tras sfori politice, pentru a deveni lider local. Voia să ajungă ceea ce nu putuse fi înainte
Un adevărat lider sindical by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/11083_a_12408]
-
Dantiș Foarte unitară în ansamblu, opera lui Thomas Bernhard (1931-1989), considerat, alături de Franz Kafka și Robert Musil, printre cei mai importanți scriitori austrieci ai veacului XX, are ca tematică eșecul individului într-o lume indiferentă, lipsită de sens, în încercarea deznădăjduită de a depăși vremelnic izolarea autoimpusă, care-l conduce spre moarte prin nebunie și crimă, incest și sinucidere, pe fundalul diatribei împotriva vinovatei patrii catolice și național-socialiste, asupra căreia se revarsă întreaga lui Hassliebe (ură-iubire). în centrul romanelor sale - trilogia
Thomas Bernhard - Vechi maeștri by Gabriela Dantiș () [Corola-journal/Journalistic/11081_a_12406]
-
țării, de când, nici nu mai știu,/ El în vecie Tatăl și eu vremelnic Fiu,/ S-ajungem unde-i locul de nuntă și comândul...". Sunetul perfecțiunii prozodice pare să îmblânzească înfățișările horror din unele episoade biblice (învierea morților din morminte) sau deznădăjduitele, dar pline de iubire invocații ale numelui lui Dumnezeu în ceasul al doisprezecelea: Stau în Sărătură/ Mâlul, pipirigul/ Doamne, fără ură/ Numele tău strigu-l Mâlul, pipirigul/ Parcă leagă fire/ Numele tău strigu-l/ Doamne din iubire/ Stau în Sărătură/ Vietăți grămadă
Iconografie transilvană by Geo Vasile () [Corola-journal/Imaginative/10490_a_11815]
-
ritm cu pașii mei, În urma sicriului epocii noastre pline de eșecuri, Dacă n-ai febra trupului meu bolnav de doruri fără leac, Dacă nu ai nimic din toate astea în evoluția ta Și ceva din imensa durere a acestei lumi deznădăjduite, Dacă ești cinică și nu-ți recunoști strămoșii În poveștile lor cu zâne, în doine și în balade, Dacă porți chipul dezordinii și al frigului apăsător căzut peste noi Ca o răpăială de ploaie cu grindină peste o grădină înflorită
NOU LA EDITURA ANAMAROL, 2016 de RODICA ELENA LUPU în ediţia nr. 2010 din 02 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/385247_a_386576]
-
stat cu cineva la un taifas așa de plăcut. - Rămâi cu bine mătușico! - o încurajă năluca și dispăru. Trecu ziua și sosi seara. Mătușa îl aștepta nerăbdătoare dar treptat-treptat se făcu târziu și tovărășelul nu mai apărea. Începu să plângă deznădăjduită. - Dragă tovărășele, m-ai părăsit și tu sau te-au prins iarăși neiprăviții ăștia și te-au împușcat din nou. Între timp lângă ea apare o femeie înaltă într-o pelerină neagră și cu glugă pe cap. Sta zvealtă și
LINIŞTE SUFLETEASCĂ de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1218 din 02 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/360241_a_361570]
-
recunoaște el. „După ce-i culegi din văgăuni și-i plasezi în centre, la nici trei zile te trezești din nou cu ei în gară, cu punga la gură. Apoi nu se hrănesc și se îmbolnăvesc de plămâni”, îmi zugrăvește drama deznădăjduiților. La ora 23, familia Cizmaș - mama, de 40 de ani, cu cele două fiice, de 16, respectiv 18 ani, jerpelite, fanate înainte de vreme - iese la „produs”. Ca niște „profesioniste” care se respectă, „lucrează” fiecare pe cont propriu. „Treaba” o fac
Agenda2005-19-05-1-senzational3 () [Corola-journal/Journalistic/283671_a_285000]
-
Avea să-i imortalizeze cu măiestria din care a dăruit câte ceva fiecăruia dintre cei pe care-i oblăduiește acum. Noblețea lui Emil Botta, însă, i-a conferit Mariei Goian forța de nestăvilit de a surghiuni pe meleagurile neantului suferințele unor deznădăjduiți, ajunși mulți dintre ei la capătul drumului, cu mâinile goale. Cu altruismu-i știut de lume a readus zâmbet, sens, culoare și lumină vieții unor bătrâni cu vârste cuprinse între 65 și 80 de ani. Cea mai vârstnică, Ema, abia a
Agenda2005-21-05-senzational4 () [Corola-journal/Journalistic/283727_a_285056]
-
în minte imaginile acestea, ca subiecte de povestiri frumoase la vreme de iarnă. Tremur când taci, s-ar putea să-ți fie rău, să te pustiască tristețea din toamnă și-atunci după perdeaua iluzorie, plâng din neputință. - Ce faci dragoste deznădăjduită? - Îți caut păzitori! Te rog, devii normală, altfel nu găsesc remedii nici pentru mine, dară-mi-te pentru patetici ca tine. Tac să treacă această clipă și reîntoarcerea în subamiaza crudă, mă face să cred că este de fapt ceva
IUBIREA MEA TANDRĂ de LILIOARA MACOVEI în ediţia nr. 1421 din 21 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/384604_a_385933]
-
puteau înlocui strângerea în brațe . Poate că trupul își cerea drepturile mai mult decât sufletul. - Te-ai culcat cu el ? - Nu cred că asta mai e problema ta... Îmi pare rău ,dar asta e ! Nici măcar o lacrimă ,nici măcar un zâmbet deznădăjduit ... Doar asta e ! Și ce era ,nu mai era problema lui ! Nu s-a urcat în tren,a rătăcit nebun pe străzi cu telefonul în mână ,așteptând un apel,un mesaj,orice prin care să-i spună că-l iubește
VIATA LA PLUS INFINIT (1) de DAN GHEORGHILAȘ în ediţia nr. 1772 din 07 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382281_a_383610]
-
mă puse în mișcare. Alergam pe mijlocul uliței, prin mocirlă și băltoace, strigând disperat : -Să nu dai! Nu da! Nu da! După ce mă fugări, Ilie se întoarse la ceilalți și toți plecară râzând, dispărând în întuneric. Rezemat în băț, plângeam deznădăjduit. -Ce mă fac eu acum? Am rămas de unul singur! Singur! În astfel de situații, blânda zână a Nevoii îți vine imediat în ajutor. Așa că bagheta ei magică mă atinse în scăfârlie : -Am rămas de unul singur? Adică...UNU. Începui
POVESTIREA BOLINDEŢI DIN VOL. MAGIA COLINDEI de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 2184 din 23 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383082_a_384411]
-
mod atât de lent, crud și sofisticat. Nu în fiecare zi reușea să scape de rutină. Pe fundul unui puț sec, în mijlocul celui mai fierbinte deșert, aproape fără aer, în întuneric, cu nisipul ce i se scurgea drept în creștet, deznădăjduitul Gacel nu putu să facă nimic pentru a salva viața fratelui său. Când își dădu seama de situație, mai bine de un metru de nisip îl acoperise deja și el însuși era în pericol să fie îngropat de viu, dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
dar constituiau singurul punct de referință, singura umbră și ultima speranță de salvare pentru oricine s-ar fi aflat pe o rază de sute de kilometri. Îl privi de sus, își mai spuse o dată că doar o mână de tuaregi deznădăjduiți ar fi fost în stare să supraviețuiască într-un asemenea ținut, și încercă o senzație de ușurare când îl zări pe Gacel Sayah așezat sub palmierul cel mare. Ateriză foarte aproape de cele trei mașini care aruncau scânteieri metalice sub soarele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
la care contribuia în mare măsură o zăpușeală ce devenea tot mai intensă pe măsură ce înainta dimineața, până ce veni un moment când ar fi fost greu de închipuit că în interiorul acelei tăcute peșteri încerca să supraviețuiască o duzină de ființe umane deznădăjduite, ce transpirau din abundență. Sam Muller știa foarte bine că din acel moment transpirația o să fie cel mai rău dușman al lui, așa încât pătrunse în labirintul de piatră și stânci fără să se grăbească, mergând mereu pe la umbră, cu steagul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]