864 matches
-
noroi, în funcție de capriciile vremii - , în care oamenii își făceau nevoile pe lângă vreun gard sau la colțurile caselor, iar animalele moarte erau abandonate în plină stradă, de unde hoiturile nu erau ridicate cu zilele sau săptămânile, până când mirosul devenea de nesuportat. Peisajul dezolant, stilul de viață al românilor, moravurile de sorginte fanariotă i-au produs multe depresii tânărului Carol care, după primii cinci ani petrecuți la București, a fost convins cu greu să nu renunțe la această aventură răsăriteană în favoarea traiului tihnit de
Radiografia unui miracol by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/8424_a_9749]
-
se cuvine: "țin să amintesc aici că Monica Lovinescu a făcut parte, ca și Virgil Ierunca, din Comisia Prezidențială pentru Analiza Dictaturii Comuniste. Nu a fost cîtuși de puțin o prezență formală, cum au sugerat unii și alții, mobilizați de dezolante patimi subiective. Prin Mihnea Berindei, unul dintre cei mai activi membri ai Comisiei, am ținut mereu legătura cu ea. Monica Lovinescu ne- a permis să utilizăm orice idee, orice pasaj din opera ei și a lui Virgil Ierunca pentru Raportul
Etica intransigenței by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7780_a_9105]
-
de departe cea mai caragialiană a volumului - conține instantanee de tranziție, discuții banale sau relevante despre lumea de azi. Dacă acum 100 de ani berăria era un loc mitic, mustind de viață, replici savorase și bună dispoziție, astăzi peisajul este dezolant. Comunicarea a devenit monosilabică și absurdă, iar scriitorului dispus să înregistreze ecoul vieții adevărate nu-i rămâne decât să își înfunde căștile iPod-ului în urechi: "La o altă masă, în spatele meu, doi tineri - un el și o ea - își
Momente din tranziție by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/8011_a_9336]
-
și altceva, profesor, jurnalist, bibliotecar, om cu ziua, orice vrei tu. Meseria de scriitor nu există în România. Însă nici ca traducător, nu poți supraviețui. Astea sunt doar utopii culturale, care nu-ți dau de mâncare. Știu că sună terre-a-terre, dezolant și penibil, dar asta e realitatea goală-goluță, fără înfrumusețările de rigoare. Deși, în ultima vreme, am constatat că sunt bani în cultură, însă pentru cei care cunosc sistemul și știu cum să se folosească de el sau pentru cei care
"Oamenii fericiți și normali nu scriu, trîiesc pur și simplu" by Doina Ioanid () [Corola-journal/Journalistic/8121_a_9446]
-
prudentă, când nu inexistentă (din calcul, lașitate, indiferență, invidie, răzbunare etc.) cea de-a doua. E de găsit aici exact deosebirea dintre spațiul privat și cel public, la noi, pe scurt: distanța dintre curățenia și dichisul din apartamen-te și mizeria dezolantă de pe holuri. Hiperalintarea in-divi-dualului și disprețuirea ostentativă, agresivă chiar, a comunitarului." (pag. 140) Or, în ordine logică, tocmai acest clivaj împiedică - o arăta excelent în eseul invocat H.-R. Patapievici - coagularea de natură istorică. Cu alte cuvinte, nici din colportajul
Luna de miere by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8090_a_9415]
-
sumbră și spartană, cu aluzii la naturalism, suprarealism și teatrul absurd, fără mari schimbări de decor și cu personaje aproape statice, dar cu o frumoasă simbolistică a luminilor (neoane care se aprind, pâlpâie și se sting în funcție de evoluția iubirii protagoniștilor). Dezolantă de-a dreptul incapacitatea îndrăgostiților de a se apropia unul de altul - în marea scenă de iubire din actul II abia se ating, stând cu spatele unul la celălalt, iar suprema pasiune constă în scoaterea unei mănuși. Nici chiar în
Parsifal în haine de marinar by Ana-Stanca Tabarasi () [Corola-journal/Journalistic/6982_a_8307]
-
pretenția întâietății, și când, în aceeași linie cu Marele Roman American, se vorbea de „marea mașină de cusut americană, marea școală publică americană ori marele vagon de dormit american.” Am fost martorii, în ultima vreme, a mult prea multor recorduri dezolante pentru a ne dori să impunem și în zona romanului astfel de excrescențe gigantice. Avem deja Marele Cârnat Românesc, excelăm la ciulama, leapșă, mititei și chiar la construirea de drapele naționale uriașe. Întrebându-te de ce oamenii intră în astfel de
Marele Roman Românesc by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/2850_a_4175]
-
își pune pecetea pe aceste versuri în care evocarea "țării din gând", "unde mâinile aveau inima bună/ spicul ți se-nchina la drum spunându-si numele/ și nimeni nu era grăbit să iasă dintr-o fabula", se schimbă în imaginea dezolanta a căderii: "Acolo a fost țară/ unde umbră cădea alături de om/ unde omul cade-alături de umbra". Momentul deplinei individualizări a viziunii lui Alexandru Busuioceanu, care-l situează indubitabil ni zona mării lirici, este marcat cu adevarat de ciclurile de poeme
Poezia lui Alexandru Busuioceanu by Ion Pop () [Corola-journal/Memoirs/18008_a_19333]
-
o tradiție semnificativă. Ca și celelalte două scrieri literare importante ale literaturii noastre dinainte de secolul al XlX-lea, semnate de Cantemir și de Budai-Deleanu, Psaltirea în versuri, monument izolat, înconjurat de un vast teren pustiu, poate fi admirată doar în dezolanta ei unicitate. Cînd opera lui Dosoftei a devenit cunoscută în afara bisericii și a început să fie apreciată, spiritul poeziei românești se schimbase radical, iar cultura medievală mai reprezenta doar o vagă amintire. Poezia cultă românească se deschide, prin urmare, cu
Apariția poeziei românești culte: Dosoftei (1623-1692) by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/4307_a_5632]
-
ca leagăn al unei revelații poetice, ne sugea în jos, în peștera zeiței, un soi de maț îngust, totul se înfățișa penibil, - cum să-ți închipui că nimfa irezistibilă îl putuse păstra pe erou, vreo zece ani, în acea gaură dezolantă? Cînd dădeam să părăsesc întunecimea din lăcașul decepției, printr-o subțire fantă, la extremitatea superioară a cavernei, mi-a năvălit, însă, în priviri lumina de făgăduință a unei plaje incredibile. Asta, desigur, o vedea Ulysse. Era de un arbitrar absolut
În magnetismul imaginarului by Dan Hăulică () [Corola-journal/Journalistic/4452_a_5777]
-
doi ani înainte de acea zi, răbdasem pe lumea cealaltă preaplin de cazne îngrozitoare, greu de închipuit de mintea omenească. De fiecare dată când mă aduceau la judecată, îmi strigam nedreptatea în fel și chip. Vocea mea - tragică, înălțătoare, cu totul dezolantă - se propaga în fiecare ungher din sala de audiențe a lui Yama, pricinuind ecouri în cascadă. Trupul meu răbdase cazne îngrozitoare, dar eu nu mă căiam cu niciun chip, câștigându- mi astfel renumele de bărbat neânduplecat. Știam că numeroși draci
MO YAN Viața și moartea mă ostenesc by Dinu Luca () [Corola-journal/Journalistic/4459_a_5784]
-
expunerea teoriei postmodernismului (epistemologic, cultural, social și istoric), secțiunile a doua și a treia plonjează explicit în cultural. Opțiunile fundamentale ale profesorului de literatură comparată și ale filozofului vin aici în răspăr cu opinia comună, cu gîndirea academică americană majoritară, dezolant de mediocră. Contra acestei simplificatoare și antispirituale maniere de gîndire se ridică argumentarea autorului - încîntat să-și regleze o dată pentru totdeauna socotelile cu mentalitatea limitată și marxistoidă care stăpînește „intelighenția” americană. Demonstrațiile autorului român în legătură cu valorile subsidiarității într-o societate
De partea lui Nemoianu by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/4478_a_5803]
-
Filmul din 1987 al lui John Huston, ecranizare a prozei-sinteză The Dead, avându-i pe Anjelica Huston și Donal McCann în rolul Grettei și al lui Gabriel Conroy, propune, în final, o tulburătoare viziune plastică a unui tărâm dezolat și dezolant, brăzdat de-o vegetație pipernicită, de plante cu spini, copaci doborâți și frânți, bătuți de vânt, în care doar crucile de cimitir și ruinele vechii civilizații celtice par să reziste în poziție verticală. Deși simplă, metafora se dovedește atât de
Joyce și alți clasici by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/4485_a_5810]
-
viață... iată tabloul trist pe care democrația ultimilor zeci de ani ni-l oferă. Da, tabloul al căror autori - „aleșii neamului”, sunt cei în care noi am investit, de fiecare dată, speranța unui „mâine va fi mai bine”. O imagine dezolantă, dublată, inexplicabil sau doar în parte explicabil, și de dezinteresul oamenilor pentru ceea ține de suflet. De hrana atât de necesară spiritului nostru. Ne îngrijim de orice altceva, în afară de ...suflet. Să fie oare angoasa zilei de mâine, nesiguranța locului de
Viaţa ca un fir de păpădie… by Claudia Mitră () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101021_a_102313]
-
prismă, Întunecatul April este mai mult decât o sintagmă poetică. Trebuie privit ca metafora-cheie a teatrului în negativ. Un alt sens al formulei propuse este dat de însuși faptul că toate personajele, chiar și cele "pozitive", lasă impresia de goliciune dezolantă (în spațiul interior, ca și în cel exterior), de mișcare centrifugală. Ele dețin, cu siguranță, o "metafizică a gesturilor" (Antonin Artaud), a semnelor misterioase, subordonate unei realități obscure 8. Subordonarea aceasta, comună tuturor, ar fi un liant dacă forțele centrifugale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
mag sau înger, dispensat de orice morală, iată-mă redus la pământ... În fine îmi cer iertare că m-am hrănit cu minciună. Trebuie să fii absolut modern ... să deții adevărul într-un suflet și un corp, dincolo de iubirile mincinoase". Dezolanta afirmație "Nu mai pot să vorbesc ... aici se oprește infernul meu", nu era urmarea unei constatări a secătuirii propriilor forțe creatoare, ci dezamăgirea față de oportunitatea cuvântului de a se afla pe cel mai înalt turn, cel al iluminării poetice slăvind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
inimă prin lumi bătând./ Să îngâne-n vreme rugul/ alte-amurguri vin la rând". George Bacovia a resimțit spaima existențială până la delir și nebunie în fața unei lumi a singurătății, a agoniei și a morții, abandonată de destin într-un peisaj haotic dezolant, răvășit de ploaie, pâclă, ninsoare, sânge, sicrie, corbi, vaiete, lupi urlând, și în care se simte străin, incapabil să-și îndure viața, de unde strigătul: "Și tare-i târziu/ Și n-am mai murit" răsunând sinistru în nemărginire și eternitate: Imensitate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
insignifiant o banală răceală cu potențial febril, am rugat-o să mi povestească despre țarul Ivan. A zâmbit și zâmbetul a îmbătrânit-o sub ochii mei, a scofâlcit-o brusc și i-a făcut rădăcinile nevopsite să crească vizibil, cărunt, dezolant. Mi-a gătit morun cu sparanghel și afine. Delicios. Spumă de vișine la desert. Mama nu credea în mâncarea de bolnavi și-n virtuțile ceaiului de mușețel. Slavă Domnului. — O să am o rugăminte la tine, Alex. Coc sever. Încruntătura dintr-
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
la adăpost. Așa a gîndit cînd au ajuns la liziera pădurii. Niciodată nu coborîseră atît de mult spre cîmpie. Priveau, obosiți și năuci, întinderea deprimantă care li se desfășura înaintea ochilor. Cîmpia, leagăn de frumusețe primăvara, vara, toamna, se transformă, dezolant, într-o nemărginită întindere moartă la venirea iernii. Păsări mari, negre și urîte pluteau ici și colo, descurajant, scoțînd sunete reci și ascuțite. Vîntul rostogolea, fără direcție anume, rotocoale mari de ciulini încîlciți, și șuieratul lui nemilos le îngrămădea blana
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
-mi încotro, și te conduc. Înspre cîmpie, încolo, dincolo de liziera pădurii. Cîmpie zici? Cum arată cîmpia asta, tată? Ai s-o recunoști de îndată ce ai s-o vezi, băiete. Este exact pustiul din visul tău. Și o recunoscu. Era o priveliște dezolantă. N-ar fi putut trăi în pustietatea aceea lipsită de umbră. Umblară destulă vreme, adîncindu-se în miezul cîmpiei, dar încercînd să păstreze pădurea la orizont. Era singurul punct de reper în ținutul necunoscut, și nu vroiau să-l piardă. Înaintară
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
și le probează din ochi. Sunt și magazine elegante,în care costumele bărbătești sau de damă,rochiile,bluzele și bluzoanele sunt aranjate pe umerașe,în ordinea mărimii,iar mirosul este acceptabil. Printre haine se găsesc și jucării deteriorate. Imaginea este dezolantă. Pare garderoba unui frate mai mare, fratele european,care așteaptă sosirea fratelui mai mic,strâmtorat. Publicul caută cu înfrigurare un lucru deosebit și neuzat.Mulți reușesc. Aurora Inoan spunea că ar trebui să evitam acest comerț „la mâna a doua
BANCHETUL CUGETĂRILOR by Eugen - Nicuşor Marcu [Corola-publishinghouse/Imaginative/1594_a_2966]
-
posibilitatea diversității experiențelor. Cultura de masă conduce la o forțare a identicului în dauna diferenței, esențială pentru umanitate fiind diferența. Toți filosofii visează să descopere o altă metodă, să închege un alt sistem. De ce nu le ajung cele existente? Ce dezolant e să descoperi că ideile tale au fost exprimate deja de altcineva, înainte cu aproape o jumătate de secol. Regăsesc o bună parte din critica progresului, pe care am practicat-o deseori în aceste pagini, la W. Benjamin. Pentru a
Din alchimia unei existenţe. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1406_a_2648]
-
un Cluj în care, ca prin miracol, îi mai puteam întîlni pe Blaga sau pe Agîrbiceanu, pe Eugeniu Sperantia sau pe D.D. Roșca, precum printre ruinele unei cetăți. N-aveam de unde ști, nici nu bănuiam măcar, că în acel răstimp dezolant fără seamăn viețuiau undeva personalități cu zece-cincisprezece ani mai în vîrstă decît mine, hărăzite a se afirma cu strălucire, a umple "golul istoric". Exponenții Cercului literar de la Sibiu, cei ai școlii de la Târgoviște, dar și alții, aflați în floarea vîrstei
Analogii existențiale by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8726_a_10051]
-
anulat este realul însuși, anulată e starea de veghe. Romanul putea fi subintitulat "întîmplări din irealitatea totală". Sau, de ce nu?!, "din irealitatea totalitară". Nu există însă nici o referință istorică ori socială cît de cît precisă, acțiunea se petrece într-un dezolant spațiu imaginar avînd mai degrabă aspectul unui decor de teatru expresionist și într-un timp aparținînd vag secolului XX, după cîteva indicii secundare de ordin material (este evocată fotografia unor piloți, este menționată existența unui aeroport, sînt folosite puști de
Poveste din anii orwellieni. by Mircea Iorgulescu () [Corola-journal/Journalistic/8789_a_10114]
-
omniscența postulată de transumaniști este o iluzie." (p. 171) Una peste alta, o carte ireproșabilă sub aspectul documentării și descurajatoare sub unghiul perspectivei pe care o deschide. Firește, n-a stat în intenția autoarei să pună pe lume o carte dezolantă. Numai că nu cartea e dezolantă, ci lumea care se prefigurează în paginile ei. Suntem siliți să ne privim pe noi înșine sub speța unei apropiate metamorfoze: o metamorfoză în virtutea căreia omul va deveni o verigă de tranziție către un
Carnea digitală by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8882_a_10207]