266 matches
-
cercetările polițienești publicate în revista care, adesea, păcătuise prin lipsă de perspicacitate, de bunăvoință și interes profesional pentru descoperirea adevărului: întrebuințare de mijloace barbare, ca bătaie, schingiuiri etc. nu numai că nu duc la vreun rezultat în descoperirea adevărului, dar dezonorează și pe funcționarul ce le aplică și atrage și oprobriul public asupra instituțiunii din care face parte. În cuprins figurau teme specifice timpului când apărea fascicula: Superioritatea probelor științifice asupra celorlalte categorii de probe; Luarea și utilizarea amprentelor digitale. Căutarea
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
vor dispărea în condițiile în care nu sînt descoperite și exersate: "Cîte talente nu sînt îngropate și cîte aptitudini nu sînt înfrînate de constrîngerea nechibzuită a părinților! Cîți oameni s-ar fi distins în condiții prielnice, dar mor nefericiți și dezonorați în alte condiții, pentru care nu simțeau nici un îndemn"103. Educatorul are datoria de a descoperi aptitudinile elevilor săi și de a le dezvolta prin exerciții adecvate. Tot el este cel care ar trebui să-l îndrume pe copil spre
by IZABELA NICOLETA DINU [Corola-publishinghouse/Science/974_a_2482]
-
pe care le avea În administrare. Comparația dintre bărbații aparținând celor două comunități Îi favoriza categoric pe sași. În contrast cu țăranii sași, harnici și cumpătați, românii erau considerați de către arendașul maghiar leneși, hoți, neglijenți, urmași cu totul degenerați ai romanilor, care dezonorau prin conduita lor contemporană numele ilustru al strămoșilor. În ceea ce privește femeile Însă, György inversează sensul comparației. Săsoaicele, scrie el, „sunt aspre, pline de riduri și put a sudoare”, În timp ce româncele sunt foarte atrăgătoare, În rochiile lor pitorești, care „au fost aduse
[Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
asupra acelui rege care ar îndrăzni să ridice mîna împotriva persoanei sau avutului acestuia; într-adevăr, cel mai mărunt dintre brahmani se ridică atît de sus față de rege, încît s-ar profana stînd de vorbă cu acesta și ar fi dezonorat dacă fiica sa și-ar alege de soț un prinț. În Cartea de legi a lui Manu stă scris: dacă cineva ar îndrăzni să-l povățuiască pe brahman cu privire la datoriile sale, regele să dea poruncă să i se toarne povățuitorului
India şi Occidentul : studii de istoria culturii by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1393_a_2635]
-
asupra acelui rege care ar îndrăzni să ridice mîna împotriva persoanei sau avutului acestuia; într-adevăr, cel mai mărunt dintre brahmani se ridică atît de sus față de rege, încît s-ar profana sînt de vorbă cu acesta și ar fi dezonorat dacă fiica sa și-ar alege de soț un prinț. În cartea de legi a lui Manu stă scris: Dacă cineva ar îndrăzni să-l povățuiască pe brahman cu privire la datoriile sale, regele să dea poruncă să i se toarne povățuitorului
India şi Occidentul : studii de istoria culturii by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1393_a_2635]
-
ziua când mă voi simți stăpân pe mine”. Ambițiile politice ale lui Platon s-au năruit prin câteva eșecuri răsunătoare și, desigur, dureroase. Mai întâi, din cauza aristocrației din care făcea parte. Vărul său Kritios și unchiul său Charmides s-au dezonorat colaborând cu „Cei 30 de tirani” care au înlăturat democrația ateniană, în anii 403-404 î.Hr., printr-o lovitură de stat prilejuită de dezastrul războiului peloponesiac. Odată renăscută, democrația trece la represalii, asumându-și chiar responsabilitatea morții lui Socrate (399 î.Hr.
[Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
Din nou cozi, șiruri populare cu oameni dezgustați, intimidați, păziți, suspicionați, bănuiți, presupuși, notați, cercetați în labirinturile... cetății totale, cum a numit-o domnul acela, Dumitrescu. Cetatea totală! Eu i-aș zice mafie comunistă care, după ce te înfometează și te dezonorează ca om, te forțează prin lozinci agățate pe clădiri, în loc de firme și reclame frumoase, cum am văzut în Occident, să le urezi să trăiască, să le mulțumești pentru mizeria pe care ți-o oferă. Lozinci în loc de mâncare și bunăstare. Laude
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
din textele sigur vechi, datează din epoca judecătorilor". 22 H. H. Rowley, Worship în Ancietit Israel, p. 27. Într-adevăr, textul informează destul de puțin despre cultul practicat de către unii din fiii lui lacov, dar ne comunică multe istorii care îi dezonorează; de exemplu, povestea lui Simeon și Levi la Sichen (Facerea, 34) sau aceea a lui Iuda și Tamar (Facerea, 38). "Când Israel era copil." târziu și care n-a devenit niciodată obișnuit la israeliți. Avraam se simțea legat de Dumnezeul
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
Papa, absol-vindu-l pe rege, a pus condiția să-i îndepărteze de la curte și de persoana regală, împreună cu alți Episcopi lombarzi de aceeași factură au făcut atîta rumoare, amenințînd cu rebeliunea, de prea multa rîvnă pe care o aveau, pentru că fusese dezonorată demnitatea regală a lui Henric care se umilise în acel mod înaintea Pontifului; încît, așadar, Henric a cedat presiunilor lor și s-a întors la ceea ce a vomat. Era unica logică a acestor prelați! Demnitatea regală era dezonorată pentru că regele
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
pentru că fusese dezonorată demnitatea regală a lui Henric care se umilise în acel mod înaintea Pontifului; încît, așadar, Henric a cedat presiunilor lor și s-a întors la ceea ce a vomat. Era unica logică a acestor prelați! Demnitatea regală era dezonorată pentru că regele se lăsase corectat în viciile sale de către Papă; de aceea aveau intenția să-l pedepsească ei pe rege et quidem, în fapt. 222 Iată adevărata origine a învestiturilor feudele. 223 Ep. XXII. 224 Alții îl vor acuza pe
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
împotriva unui atac care ar fi venit de la noi. O știu foarte bine acei oameni care, nemulțumiți de a fi provocat cel mai îngrozitor război, au încercat, în ziua în care, prin declarații deliberate, l-au făcut inevitabil, să ne dezonoreze prin cea mai lașă complicitate în cursa în care atrăgeau ei Europa. Am stabilit deja acest lucru prin scoaterea la iveală a unei piese doveditoare pe care cancelaria germană, după ce a redactat-o, o păstrează cu mare grijă și atenție
by KARL MAX, Prinţ LICHNOWSKYKARL MAX [Corola-publishinghouse/Memoirs/1009_a_2517]
-
știut să-mi găsesc timp când tu, disperat, mi-ai cerut ajutorul artei mele. Atunci, pe loc, parcele ar fi trebuit să-mi deșire, dintr-o dată, firul vieții întreg și astfel eu, Medeea, aș fi murit înainte, fără să fiu dezonorată de tine. De atunci, tot ce-am mai avut de trăit n-a fost decât o cruntă pedeapsă. Vai mie, de ce oare nava construită de brațe așa tinere din lemnul Pelionului porni în căutarea berbecului lui Phrixus? De ce noi, cei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
de păpuși. Am pregetat să-i Întind mâna când l-am văzut, mai ales, fără manșete scrobite și interșanjabile la cămașă și nici măcar din cele inuzabile, de celuloid: o crimă vestimentară de neiertat pe acea vreme, În stare să te dezonoreze și declaseze definitiv. (Multă vreme după aceea m-a urmărit această Întâlnire cu Adrian Maniu, ambiguă figură de tânăr, cât p-aci ase muită, În imaginația mea delirantă, cu Arthur Rimbaud, haimanaua extravagantă și de geniu, domnul frumos și tânăr
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
Înarmat. Ce să facem altceva? — Nimeni În afară de cavalerii noștri, susură Conrad. — Frate, nimeni și nimic În lume nu mă va putea convinge să-i dezarmăm. Onoarea cavalerului se sprijină și pe armele sale, nu putem să le luăm. I-am dezonora. și noi suntem cavaleri, nu? O asemenea neîncredere i-ar răni profund. Pentru numele lui Dumnezeu, nu vreau să mai aud una ca asta! Hildebrand, care-și muta greutatea corpului de pe un picior pe altul, mușcându-și mustața albă, după
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
Îi spusese odinioară părintele Bernhard domnului Hildebrand, nu intra În discuție decât o căsătorie strălucită, cu un membru al unei case princiare, din care se puteau trage foloase politice. Mai degrabă ar fi vrut să și vadă copila moartă decât dezonorată de o căsătorie cu un om mai puțin nobil și mai puțin influent, dintr-o familie mai puțin ilustră. Lui Eglord, care știa că de la suveranul lui nu putea aștepta nici un sprijin și care nu putea spera nici la dragostea
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
și am fi plecat undeva, departe. Departe de Curte, de tatăl meu...“ Dar Bodo n-ar fi consimțit niciodată să-și calce jurământul de credință față de stăpânii lui. „Bodo n-ar fi În stare de o faptă care să ne dezonoreze. Nu, fericire cu asemenea preț nu există...“ Sihastrul le promisese că va veni ziua când toate piedicile vor fi Înlăturate. „Îl cred“, Își spuse prințesa. „Nu m-a mințit niciodată. Voi aștepta. Vom aștepta. Vom aștepta chiar dacă va dura toată
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
cărți cu adevărat mari și autor sigur al altora despre care minimul ce se poate spune e că sunt cu desăvârșire nule. Gestul a avut efect : în anul următor juriul Nobel, care prinde din zbor ocaziile de a se mai dezonora din când în când (adică, eufemistic spus, de a fi, vorba ceea, obiectiv) l-a premiat pe individ. A mai venit și răzmerița pariziană din mai 1968 când a crezut Sartre că i-a picat sorocul să fie ceea ce de
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
după el, neînțelegând deplin taina poetului anonim, cu atât cei care încearcă a o înfățișa astăzi sunt supuși greșalelor. Să ne mulțămim numai cu ceea ce e adevărat scump și fără scădere în opera marelui anonim. * Pe o femeie n-o dezonorează niciodată faptul că a fost iubită și cântată de un poet de talent. (Sainte Beuve). * Îmi pare rău că mustrarea mea atinge pe unii dintre scriitorii noștri tineri cei mai de talent. E vorba de transcrierea, frecventă astăzi, a înjurăturilor
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
toată viața, este mai lesne de înțeles la un spirit cu adevărat filozofic decât sentimentele lui căldicele față de adevăr. Și mai spunea adesea că, dacă ar avea în scrinul său o scrisoare sau un act oribil și capabil să-l dezonoreze în ochii posterității, nu și-ar da osteneala să-l scoată de acolo și să-l ardă câtă vreme ar fi sigur că n-o să știe nimeni de el, atâta vreme cât se află în viață. Nu este un sentiment natural. Rușinea
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
de maimuță-capucin, părea puțin făcut ca să placă, și totuși găsise secretul de a și-o atașa pe Doamna marchiză de LĂ, femeie a cărei delicatețe de spirit îi făcea conversația foarte atrăgătoare. Despărțită de bărbatul ei, care, copleșit de datorii, dezonorat în urma unor escrocherii infame, pângărise patul conjugal aducând în el o boală rușinoasă, Doamna de LĂ apelase la îngrijirile lui Marat, care, nemărginindu se la rolul de medic, a hotărât să fie urmașul soțului. O asemenea legătură m-a mirat
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
sebire de atâția alții, nu ajunsese la concluzia că, dat fiind că sub numele de libertate se instituiseră succesiv diferite moduri de tiranie, tirania era un bine și liber tatea un rău. Nu ajunsese să creadă că Republica poate fi dezonorată pentru că au existat niște ticăloși sau niște proști care și au zis republicani. Nu adoptase această doctrină bizară care pretinde că, oamenii fiind corupți, trebuie să dai unora dintre ei cu atât mai multă putere; ea simțise, dimpotrivă, că trebuia
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
democrației și statului de drept în favoarea manipulării și statului de „drepți”. „Clemența” prezidențială a fost și în ultimul ceas de „domnie”, clemență față de cei care îi seamănă, dar au fost lacomi, neabili și s-au manifestat pe față. Medalierea mă dezonorează. În consecință, refuz să girez prin acceptare orice răsplată care poartă semnătura lui Ion Iliescu, un om care s-a dovedit lipsit de simț moral și incapabil de căință până în ultimele zile de mandat”. „Poors from Eastern Europe Find Illegal
[Corola-publishinghouse/Administrative/1964_a_3289]
-
căci s-a apropiat împărăția cerurilor. (Matei, IV, 17) Am văzut, la Institutul Francez din Orientul Apropiat, anatemele lansate de numărul doi al Al-Qaida pe site-ul său Internet. Medicul egiptean Al-Zawahiri îi îndeamnă pe arabii sunniți să nu "se dezonoreze în slujba cruciaților și a evreilor". Ne face o mare onoare. Unde mai găsești azi ardoarea unor noi "fapte de vitejie ale francezilor?" Credința, abnegația, miturile propulsoare pe care le presupune o întreprindere atât de lipsită de sens? Jihadistul nostru
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
flori o dată pe an. Copiii persecutaților vor mai mult: să se facă dreptate, și asta pe termen lung. Iar cei îndreptățiți, să primească compensații. Există anumite comportamente israeliene care nu-i fac onoare lui Theodor Herzl? Și staliniștii l-au dezonorat pe Karl Marx, iar Isabela Catolica pe Isus. E la fel de nedrept să faci din centrul de tortură de la Khiam și din milioanele de mine antipersonal care continuă să facă morți și răniți în Libanul de sud esența sionismului, sau din
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
revistei pentru că le-a deschis ochii și le-a luminat calea. Exact ca în cazul „mulțumirilor” adresate ghicitoarelor în rubricile de mică publicitate. De altfel, nici revistele destinate doamnelor nu ocolesc paranormalul și magia. O revistă fără horoscop ar fi dezonorată! Dar caracteristica principală a revistelor pentru doamne este, m-am convins răsfoindu-le pe toate, că sunt absolut la fel. Nu poți ghici, dacă nu privești colon-pagina, pe care dintre ele o citești. Poți să-ți dai seama doar dacă
[Corola-publishinghouse/Science/2115_a_3440]