1,356 matches
-
asemenea filosofie distrage tineretul de la preocupările serioase științifice și-l îndeamnă să hoinărească prin divagațiile mitologice", întrucît este exploatată o tradiție dubioasă, refractară "la cerințele timpului nostru". Rădăcinile ei se întind prea adînc în primitivitatea magiei și în mlaștina imaginației dezordonate", nemaifiind nevoie a o mai ajuta "pentru a se adînci mai mult". Altfel spus, am avea a face cu o tentativă de-a înlocui "filosofia bazată pe știință cu o metafizică ieșită din interpretarea descîntecelor băbești". Bizar e că pozitivismul
Polemica lui Blaga by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8117_a_9442]
-
trei uși sar în lături, și prin ele țâșnește tăvălugul negru al mulțimii. Ce-i? Ce s-a-ntâmplat? Cum nu-și putură răspunde, rămaseră nemișcați, strâns lipiți unul de altul, cu urechile și toate simțurile inundate de mișcarea aceea dezordonată și inexplicabilă, din ce în ce mai frenetică și vastă, ce se întindea și se-ntinse, cuprinzând curând întreg orașul și țara. CAPITOLUL 16 Era prima noapte, după atâtea amăgiri albastre și năluciri deșarte și ucigătoare, umplute numai de dorința ei pătimașă și de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
unul, logodnica acolo pe hârtie, e trădată ”ĂH. Papadat Bengescu, însemnare din jurnal). Jurnalul acestei femei aproape bătrâne care s-a impus în lumea tinerilor bărbați interbelici ar trebui să fie un document pasionant. Din păcate, deși a fost scris dezordonat, cu mari întreruperi, cu notații cînd lungi, cînd aproape stenografice, cum am aflat de la domnul Dimitrie Stamatiadi el nu s-a publicat încă. Munca de transcriere ar cere un efort analog celui care s-a făcut pentru apariția Agendelor lui
Femeia în faţa oglinzii by Corina Alexa-Angheluş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1162_a_1871]
-
vieții lui”. Ce a cunoscut în tinerețe, în preajma femeii, merită numit mai curând „cântecul instinctului”. Atracția pentru „sexul frumos” era ca un miraj întreținut de propria combustie hormonală, când inima bate mai iute decât aripa minții. Și bate adesea prea dezordonat, din cauza unor imagini tulburi, induse copilului de odinioară de povestirile false, voit cinice, ale unor adolescenți care își exhibau în fața lui, fără nici o jenă, la modul primitiv și intenționat vulgar, statura închipuită de „masculiferoce”. Numai așa își explică de ce a
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
noi, diferiți, după o anumită vârstă. Eu m-aș fi dus ață să-i caut prin sertare, să citesc scrisori vechi și să mă ascund cu ele în micul ei paradis decrepit, cu frunze și stârvuri în putrefacție printre răsadurile dezordonate. David, nu. Mama îl dăscălea mereu când mergeam s-o vedem pe Lea. Tata nu venea niciodată. Nu era genul lui de companie. Realitatea e că te cam strivea o vizită acolo, pe Intrarea Vâlcului. Acolo locuia Lea. La numărul
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
restaurat dintr-o sală de muzeu cunoscut. Dar nu entuziasmul, nu pasul ei care trecuse ușor peste pervaz, nu silueta care deschisese energic fereastra cât ea de înaltă și zvâcnise afară, acolo unde (Alexandre abia acum băga de seamă), tentacular, dezordonat revărsat în frunze cu zimți ca de hașură se întindea nu o grădină, ci un parc englezesc veritabil, într-o paragină (romantică și ea) aproape minerală. N-am știut, gândi el. Nu m-am gândit că o să te intereseze, articulă
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
numere printre cele patronate de Fortuna. Și, cum o nenorocire nu vine niciodată anunțată, iar vreun vis premonitoriu nu mi se arătase, nu mică mi-a fost durerea din stomac văzând în locul imaginii mult râvnite țimagine care conținea, pe lângă coloritul dezordonat și pitoresc al Bucureștilor, veșnica femeie întreprinzătoare, trecută de cea de-a doua tinerețe de ceva anișori și cu mult peste greutatea admisă atât de sistemul ei osos, cât și de bunul-simț) o priveliște în tonurile de gri-șoarece ale ușilor
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
din urna sor? îi, Deopotriv?-i st?pane?te rază ta ?i geniul mor? îi; La acela?i ?ir de pătimi deopotriv? fiind robi, Fie slabi, fie puternici, fie genii ori neghiobi! ". Exist? Ins? o cale de a transcende „multiplicitatea dezordonat?? ?i contradictorie a aparen?elor" cunoa?terea, mediat? prin contemplă?ie: „??ci În propria-ne lume ea deschide poartantr? rii". Identificându-se astfel cu Eul universal, poetul într? În lumea superioar? a esen?elor ale c?rei por?i Îi
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]
-
delicioasă pregătită de tine, mi-am amintit de el fără să vreau. Ar fi trebuit să fiu mai bună cu el. Când a intrat la liceu, Naoji a început să citească foarte mult, însă ducea în același timp o viață dezordonată, dându-i mamei multe bătăi de cap. Cu toate astea, în timp ce-și mânca supa, mama a scos un țipăt ușor cu gândul la el. Am început să înfulec, furioasă, simțind că-mi ies scântei din ochi. Stai liniștită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1863_a_3188]
-
picior în groapă, aș vrea să protestez. Cu un cuvânt măcar. Kazuko, Te rog, crede-mă. Toate distracțiile astea nu mi-au provocat nici cea mai mică bucurie. Poate e un semn de neputință a plăcerii. Am dus o viață dezordonată și am făcut chefuri monstruoase numai ca să scap de umbra mea. Umbră de aristocrat. Kazuko, Suntem de vină, la urma urmei? E oare greșeala noastră că ne-am născut aristocrați? Suntem condamnați să ne petrecem restul vieții în umilințe, scuze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1863_a_3188]
-
mareșalul său, la fel cum o parte dintre camarazii lui și chiar și el, de cîteva luni, nu mai credeau în inspirația militară a Fuhrerului. Totuși românii, despre care, chiar dacă îi simpatiza, n-avea o părere bună - erau enervant de dezordonați și leneși și nu știau ce e aceea cuvînt de onoare - îi luaseră comada fuhrerului lor. Defectele lor îi ajutaseră, în timp ce calitățile alor săi îi împiedicau să-i ia puterea omului care îi împingea spre înfrîngere. În timp ce Hermann, neamțul orașului
Noaptea proclamației by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/7213_a_8538]
-
lui "Suleyman Magnificul", în 2011, însă povestea lor de iubire nu a durat prea mult, pentru că delicata Selma Ergec, de altfel o femeie de casă, dornică să își întemeieze o familie, nu a mai reușit să suporte stilul de viață dezordonat al lui Okan, care adora să iasă în cluburi și să petreacă până în zori.
"Suleyman Magnificul" - Vezi ce personaj principal va dispărea by Crişan Andreescu () [Corola-journal/Journalistic/72260_a_73585]
-
critice. Era de domeniul evidenței că literatura română din perioada comunistă nu putea fi nici acceptată în bloc, nici condamnată în bloc. Era nevoie de o reexaminare meticuloasă a tuturor valorilor, ceea ce nu se poate realiza într-o dezbatere publicistică dezordonată, animată în mod firesc și previzibil de polemici. Numai istoriile literaturii, scrise din perspective individuale oricât de subiective, dar suficient de bine articulate și argumentate, pot da o imagine veridică, modificată, a ierarhiei de valori, în funcție de locul de privire (distanță
Ce s-a întâmplat cu literatura română în postcomunism - Simptomatologie generală by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8783_a_10108]
-
a comis o eroare. Există un precedent în cariera lui Jack și de asemenea un fapt traumatic, uciderea surorii sale în vîrstă de 12 ani de către un serial killer. Și profesor și psihiatru FBI, Jack Gramm duce o viață destul de dezordonată, în care se amestecă ocazional pacientele sale, în timp ce o serie de admiratoare selectate atît din personalul auxiliar, cît și dintre studentele sale stau într-o convingătoare admirație pentru oboseala și sictirul științific al psihiatrului. Recunosc că partea cu cursurile și
88 de minute trecute fix... by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9843_a_11168]
-
tramvaie care pornesc spre infinit e pentru mine muzica mîntuirii. Nu există un echivalent parizian pentru această poezie. Așadar, dacă sînt belgiancă, e grație tramvaielor, compatrioții mei preferați." Proze și interpretări, întrerupte de fotografiile lui Dan Hayon, cadre de viață dezordonată într-o literatură tipicară. În fine, impresii despre banda desenată, hîrtia lui Tintin, de la pagină care rupe monotonia unui ziar la fenomen al artei moderne. O Valonie rotundă, cu toate artele și geografiile ei, arată acest penultim Secol 21 din
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/9955_a_11280]
-
cal mort, cu picioarele în aer și burta umflată, de un alb mat, printre plăci decolorate de tencuială lângă parapetul parțial distrus, acoperit de o apă cenușie. Venind dinspre mare, rafale de pâclă înaintau în direcția Muntelui, ca o armată dezordonată retrăgându-se în debandadă. Acest spectacol le-a creat celor prezenți, și nu știu dacă și tatălui meu, convingerea că nu ar fi întâmplătoare coincidența ca regele Dom Sebastiao și eu să fi venit pe lume în douăzeci ianuarie, sărbătoarea
Almeida Faria - Conchistadorul by Micaela Ghițescu () [Corola-journal/Journalistic/9951_a_11276]
-
parcă. O atmosferă stranie mătură întreg peisajul. Diferite unghiuri și cotloane adăpostesc puțină melancolie, nostalgie, resemnare. Resturi de șine, poate de tramvai, îmi poartă ochii peste tot și niciunde. Trasee altădată clare, ordonate, sînt acum frînte, pierdute într-un desen dezordonat. Pare să fi fost aici un depou. Dar, cine știe?... "O, lună plină, de-ai vedea Azi ultima durere-a mea, Ce m-a-ncercat de veghe stînd Lîngă pupitru nopți la rînd: Căci cu mîhnită simpatie Lucești pe scoarțe
Foarte scurtă istorie incompletă by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/8948_a_10273]
-
parcă. O atmosferă stranie mătură întreg peisajul. Diferite unghiuri și cotloane adăpostesc puțină melancolie, nostalgie, resemnare. Resturi de șine, poate de tramvai, îmi poartă ochii peste tot și niciunde. Trasee altădată clare, ordonate, sînt acum frînte, pierdute într-un desen dezordonat. Pare să fi fost aici un depou. Dar, cine știe?... "O, lună plină, de-ai vedea Azi ultima durere-a mea, Ce m-a-ncercat de veghe stînd Lîngă pupitru nopți la rînd: Căci cu mîhnită simpatie Lucești pe scoarțe
Mefisto by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/8947_a_10272]
-
discuta, chiar dacă ar fi vrut, o seamă de circumstanțe legate de scrisul lui Mircea Damian, pe atunci încă vii în memoria contemporanilor. Din "Dicționarul scriitorilor români" cititorii de astăzi pot afla, de pildă, că Mircea Damian a avut "o existență dezordonată și nomadă, trăind de pe o zi pe alta, peregrinând din oraș în oraș (Bistrița, Dej, Bacău, Galați, Constanța), întemeind sau colaborând la diverse publicații obscure. S-a stabilit în cele din urmă la București; lucrează în câteva redacții, întemeiază și
Un scriitor uitat: Mircea Damian - Cum a scris Celula Nr. 13 și Rogojina by Dumitru HîNCU () [Corola-journal/Journalistic/8965_a_10290]
-
salon, și îl vedem pe Marx avertizîndu-l pe Dumnezeu, " Nu uita, lupta continuă!". În patria psihanalizei, Marjan face cunoștință cu revoluționarismele juvenile, cu Bakunin și Marcuse, cu provocări ale universului care se reiau după ce trece mahmureala din zori, cu viața dezordonată a rockerilor și punkerilor și cu eșecul amoros se pare cel mai dureros. Toate aceste experiențe care trec de faza juvenilă n-ar avea nimic special dacă ele n-ar disputa mereu acest ciudat sentiment al lui a fi într-
Comment peut-on etre Marjan? by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9014_a_10339]
-
poate face el este să genereze fragmente indiscutabil poetice, iar măiestria sa este să le înlănțuie de o manieră credibilă și continuă, astfel încât artificiul să nu se observe. Lui Valéry îi repugnă să vadă în poet un exaltat, pradă impulsurilor dezordonate și primitive. Dacă admite că debutul (în minte al) poeziei poate fi, practic, orice (ritmuri, cuvinte izolate, ori, dimpotrivă, sensuri cuibărite în "imaginația auditiv-verbală") și că factorii favorizanți ai creației pot fi simplul creion, o hârtie potrivită etc., Paul Valéry
Ultima Thule a poeticului by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Journalistic/9059_a_10384]
-
și oamenii care o populează: "Suleiman Atta, până la vârsta de 20 și ceva de ani, când se hotărâse să-și ia tălpășița, înțelesese cum sunt românii, oameni de treabă, dar prefăcuți, violenți doar în familie, lași în societate, oportuniști, gălăgioși, dezordonați. Nu pricepea nimic din comunism, dar nu sistemul îl deranja, ci oamenii care-l slujeau. Simțea că nu poate să intre în troaca generală. Auzea prea multe guițături, prea multe râturi scormoneau în același recipient și tot prea multe excremente
Farmecul și banalitatea răului by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9310_a_10635]
-
60 despre care vorbește, acum, "aproape cu voluptate". O etapă "catifelată și înmiresmată de dragoste", cu rock-ul vital și vitalizant, cu deschiderea societății către Vest, cu ceaiurile adolescentine și primele cuceriri. Sunt cele mai frumoase pagini ale jurnalului. Pofta "dezordonată" de viață e cuceritoare; și, evocând acei ani ai exceselor erotice, înțelepțitul autor nu-și poate reprima un surâs îngăduitor. Din liceu încă, protagonistul descoperă deliciile sexului opus. Amorul lui nu e platonic și singular, unic și indivizibil prin contopirea
Vatra Luminoasă by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9398_a_10723]
-
familiei e la reparat, observ din tramvaie traficul din București. Un coșmar. Străzile închise pentru reparații, după o programare lipsită de logică, dar mai ales de respect față de fratele nostru, șoferul, au dus la apariția circulației în cortegiu. O viermuială dezordonată de care a început să mi se facă frică. Fiindcă, în afară de mitocanul care încurcă intersecțiile și de băieții deștepți care le taie calea celorlalți pe principiul, dacă nu eu, atunci cine?, oameni care altfel respectă legea încep să aibă reacții
Moartea pândește la drumul mare by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/9437_a_10762]
-
că este "o vistierie", pentru că bijuteriile literare sclipesc în fiecare fragment și pe fiecare pagină. Când intri în roman ești, la început, orbit de mulțimea de raze. Curând însă, când ochii se obișnuiesc cu vârtejul lucirilor colorate, din această îngrămădire dezordonată se disting clar cristalele și aranjamentele pline de tâlc. Mircea Cărtărescu și-a propus, în ultimii ani ai secolului XX, să scrie o trilogie intitulată Orbitor. I-a dat, din capul locului, o formă simbolică de făptură cu viață: cea
Zborul cărților by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/9463_a_10788]