406 matches
-
analize, globalizarea rămâne un fapt real, viu, cu care trebuie să ne confruntăm, independent de voința sau opțiunea noastră. Se consideră că cel mai mare pericol (semnalat și de către unii teoreticieni ai globalizării) pe care-l poate implica globalizarea este dezumanizarea unora dintre cei pe care valul ei îi înghite pur și simplu." "Cucerită de piață, dopată de televiziune, sport sau internet, lumea globalizată trăiește în același timp pe fondul unei crize generale a sensurilor vieții, un dezastru cultural și educațional
Globalizare () [Corola-website/Science/298560_a_299889]
-
Odată cu încheierea experienței crude ce i-a adus împreună, cele două personaje se despart, fiecare urmându-și propriul drum. Nici o reconciliere între cele două destine nu este posibilă. Darie suferă o maturizare dramatică ca martor al ororilor războiului și al dezumanizării oamenilor, cristalizându-și un ideal moral și începând un drum ascendent, în timp ce Diplomatul își continuă drumul descendent către propriul infern. Stilul narativ al scriitorului este identic cu cel existent în romanele anterioare, inclusiv stilul flash-back-ului. Darie evocă periodic momente din
Jocul cu moartea () [Corola-website/Science/328777_a_330106]
-
omului la lume se schimbă fundamental, omul recucerindu-și paradisul pierdut. Lumea își găsește coerența într-o altă ordonare: diferența microcosm vs. macrocosm nu-și mai găsește legitimitatea. Partea devine tot una cu întregul, omul fiind asimilat universului. Absurdul, gratuitatea, dezumanizarea, nonsensul, teme frecvente în literatura contemporană scriitorului, sunt negate prin Matei Iliescu, aici fiecare gest având un corespondent transcultural, ce duce pâna la mituri. Critica de după ‘89 s-a pus de acord asupra unui singur lucru: și anume, a fost
Matei Iliescu (roman) () [Corola-website/Science/302347_a_303676]
-
în fabrica de muniție Hugo Schneider AG. Politica nazistă a lagărelor de concentrare era bazată pe distrugerea identității fiecărui prizonier, disoluția umanității și a relațiilor interumane, stabilirea unui sistem de concurență acerbă între „victime”. Rezistență prizonierilor în fața acestei politici de dezumanizare este o temă complexă: primul nivel al rezistenței însemna efectiv păstrarea comportamentului uman și solidar. Mărturiile supraviețuitorilor arată că rezistență începea cu încercarea de a rămâne în viață, cu menținerea relațiilor, ajungând până la revoltă. În 1943, în Buchenwald s-au
„Cred că nu e numai ţelul nostru, e interesul umanităţii.” Supravieţuitori români ai lagărului de concentrare Buchenwald () [Corola-website/Science/295842_a_297171]
-
cu substrat ironic, intențiile sale. „Acasă în lumea umbrelor" ascunde o teribila premoniție, „Sacrificiul floral" e de o frumusețe sobră, „Sticla visurilor" și „Seiful tentației" eliberează erotismul, „Corecții naturale", „Lupta contrariilor" sunt... ecologice.. Iată și alte denumiri: „Atentat la viață", „Dezumanizare", „Inutilitatea forței", „Alter ego" care compun în ansamblul lor o viziune universală și, în acelas timp, unica. Analogiile și aspectele ambivalente servesc creatia intuitiva și logica a lui Baruch Elron. Conceptul spatiului și timpului variază spectaculos într-o nesfârșită alegorie
Editura Destine Literare by Dorel Schor () [Corola-journal/Journalistic/85_a_466]
-
în patru volume de Fundația Calouste Gulbenkian, cuprinzând de la teme esențialmente filozofice și pedagogice până la teme de cultură și de actualitate ce reflectă preocupările vremii sale: individul printre mase, umanitatea în război, omul și tehnica, toate climate cu efect de dezumanizare. Se evidențiază următoarele studii: Sensibil la valoarea pedagogică a filmului și la potențialitățile sale didactice, DS a dedicat comentarii și conferințe unor filme, printre care Fiul risipitor (, Germania, 1934), Al treilea om (Carol Reed, SUA, 1949) și Umberto D. (Vittorio
Delfim Santos () [Corola-website/Science/320768_a_322097]
-
din partea artistului un act de condamnare a strămutărilor în masă a țăranilor și a colectivizării forțate a pământurilor, este o rezistență împotriva distrugerii satului tradițional. Chipurile pustii și plate, adevărate forme moarte, reprezintă un semnal de alarmă în fața pericolului de dezumanizare totală. În anii 1910-1911 realizase un ciclu de tablouri legate de viața satului, acum, la sfârșitul anilor douăzeci, tratează tema în mod diferit. Personajele, exprimate cu ajutorul unor forme simplificate și colorate, pe fundalul unor dungi de culori diferite, reprezentând câmpurile
Kazimir Malevici () [Corola-website/Science/311794_a_313123]
-
nemț. Filmul este valoros și dincolo de relația tată-fiică și pretenția de universalitate pe care Ade încearcă să i-o confere, fiind poate cea mai reușită producție de masă pe care am văzut-o în ultima vreme care critica alienarea și dezumanizarea produsă de cultură dominantă a corporatismului global. 1 ”Am decis demult, să nu merg în umbră nimănui/ Dacă decad, dacă reușesc/ Cel putin trăiesc cum cred./ Orice mi-ar lua/ Nu-mi pot lua demnitatea”
Elefantul din cameră. Scurtă cronică a filmului Toni Erdmann, de Maren Ade () [Corola-website/Science/296144_a_297473]
-
gust”, dar care cultivă luxul și dorește să constituie o elită. Neavând tradiție, societatea burgheză descrisă de Hortensia Papadat-Bengescu duce un efort disperat de conservare, trăind în umbra trecutului infam. Lupta înaintașilor pentru a-și depăși condiția umilă a determinat dezumanizarea lor, acesta fiind prețul plătit pentru ascensiunea pe scara socială. Urmașii lor au moștenit această stare de evoluție sufletească, ce va conduce în timp la dispariția neamurilor. Personaj principal al romanului " Drumul ascuns", medicul tânăr și sărac Walter s-a
Drumul ascuns () [Corola-website/Science/334469_a_335798]
-
să-i ia locul mamei sale și să se căsătorească cu tatăl vitreg; sufletul ei se usucă în întregime în tot acest proces, personajul văzând în orice femeie o posibilă rivală care ar putea să-i dea planurile peste cap. Dezumanizarea personajelor determină stabilirea raporturilor umane în funcție de interese sociale, precum și de rapacitatea pentru avere. Căsătoriile sunt realizate nu din dragoste, ci din calcul. Căsnicia Elenei cu George Drăgănescu nu a inclus nici un moment dragostea, nici cea a medicului Walter cu Lenora
Drumul ascuns () [Corola-website/Science/334469_a_335798]
-
-și mănîncă alene copiii” nu poate fi ipostaziată drept o „impregnare cu Eros a universului”, citându-l pe Petru Creția. Așa cum niciunde firul narativ nu confirmă acest punct de vedere. Erosul este aici dezavuat de sensul său originar, măcinat până la dezumanizarea Întregii fibre a universului. El este substituit de degradare existențială, de structuri umane descompuse, de obsesii organice. Surprinzându-și lectorul, Într-o Încercare măreață de a-și duce la liman romanul (folosind expresia autorului), Ștefan Agopian se folosește de o
ALECART, nr. 11 by Clara Cășuneanu () [Corola-journal/Science/91729_a_92868]
-
arme albe, etc. Un alt aspect este cel al violenței sexuale răspândite. Mulți au văzut violență sexuală aproape că un mecanism defensiv al agresorilor, toate ea dezumanizează victima și violență față de victimă este mai ușoară. Violență devine o formă de dezumanizare, cifra totală a victimelor este destul de greu de definit. Nu se știe exact câți armeni trăiau în imperiul otoman, cifrele turcești vorbesc de 1 mil și jumătate. Din acest milion și circa 400 000 mor la destinație. O parte a
Primul Război Mondial () [Corola-website/Science/296816_a_298145]
-
notabil al unei tinere și frumoase actrițe: Imola Kezdi.”" Jurnalistul Marius Chivu considera că filmul "„abordează curajos tema conflictului etnic și a naționalismului într-un crescendo bine susținut epic care relevează zguduitor terifianta psihoză a atitudinii șoviniste dusă până la extrema dezumanizare”". El laudă simplitatea scenariului, care face ca povestea să devină veridică. Conflictul interetnic evoluează lent "„din spațiul public în cel privat, din mijlocul încleștărilor stradale în gospodărie, în bucătărie. Drama astfel concentrată este redusă la esență. (...) Povestea este, în fond
Război în bucătărie () [Corola-website/Science/297130_a_298459]
-
în cele din urmă, va produce o schimbare a personajului „pervertit”, fiica lui Conradi. Tensiunea reiese din alternarea situațiilor oficiale cu unele mai puțin formale (incursiuni in viața clasei muncitoare sau a celei de mijloc). Primele sunt relevante deoarce reliefează dezumanizarea pe care o suferă angajații corporațiilor în goana lor după ascensiune socială, iar cele din urmă reiterează chiar rădăcinile de care aceștia speră să se desprindă. De-a lungul acestui proces, Ines își însușește aproape toate obiceiurile clasei din care
Drumul dezumanizant al ascensiunii sociale - Toni Erdmann () [Corola-website/Science/296156_a_297485]
-
cum vor ele! Evident, ale noastre, că altele nu au de unde. Mă întorc la ură și vă spun că ea, ura, uneori potențează. Din ura a ceva se naște uneori, ce-i drept întâmplător, performanța. Alteori, acest sentiment e însăși dezumanizarea. Mai mult decât atât, ura, dincolo de căderea în păcat, e însăși pieirea. Praful din univers însuflețit dispare. E sfârșitul sfârșitului în care nu mai putem pune nici măcar judecata și reînvierea, promisiuni ale Creștinismului. E... Culmea e că e! Mai bine
Editura Destine Literare by Nicolae Bălașa () [Corola-journal/Journalistic/95_a_372]
-
urmărită, că e vorba despre afaceri ilicite de mafie western sau de găsirea - perdantă până la final - a vreunei comori, e mai puțin important. Cum de - atunci - nimeni n-a pus în cazul său decât problema bătrânicios morală & ipocrit religioasă a dezumanizării prin bani ? Nu și pe aceea a rețelei de circulație a monedei, a tipului de investiție făcut, a legităților și algoritmilor economici. Explicații pentru această lipsă există și nu sunt deloc dificil de bănuit: prejudecăți etice pe de-o parte
Slavici, managerul nostru by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9351_a_10676]
-
de muncă, iar o parte din Auschwitz era chiar lagăr de muncă, unde lucram pentru o fabrică, nu știu, acolo, undeva lângă Auschwitz. Deci noi eram În tranzit. Aici am primit, trei săptămâni, cât am stat acolo, o pregătire de dezumanizare. Se Întâmpla cam așa: nu mai erai nimic, erai un zero. Dimineața, de exemplu, când trebuia să ieșim din baracă, era ora 5-5.30, nu mai știu, dar era Întuneric când ne trezeam, trebuia să ne Încolonăm pentru WC. WC
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
au fost duși prima dată cei din Basarabia și din Bucovina - din Ardeal foarte puțini au fost duși În Transnistria. Eu știu doi care au supraviețuit, unul este În Lugoj, dar ceilalți au rămas În Ardealul românesc. În perioada de dezumanizare cum vă Înțelegeați Între voi, cei care nu vă cunoșteați? Erau certuri, bătăi? Nu, nu. Eu, cel puțin, n-am văzut. Mă rog, certuri erau, Îndeosebi mai târziu, când foamea era deja de groază: se certau pentru nimicuri, stresul era
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
insolitul, obscuritatea, inexprimabilul, astăzi, în prezența unei realități care se dovedește ea însăși incoerentă, haotică, imprevizibilă, poezia nu are nimic de pierdut dacă se reorientează către valorile denotative ale limbajului, exploatându-i la maxim valențele mimetice. Dintr-un instrument al dezumanizării, al defamiliarizării (sau, mai precis, al familiarizării cu „obstacolul”), ea devine o modalitate eficientă de a redescoperi farmecul comunicării, punctele de contact, articulațiile dintre Sine și Celălalt, fapt ce permite, în ultimă instanță, luarea în considerare a posibilităților infinite ale
[Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
serii de constante de limbaj modernist”315 este de netăgăduit (s-ar putea încerca, în scopul argumentării acestei afirmații, comparația cu poeme din volumele Plumb sau Scântei galbene), totuși eul liric rămâne, într-o măsură considerabilă, prizonierul acelei tentații a dezumanizării și „mineralizării”, atitudine situată la antipozii biografismului din poezia mai nouă: După ce a împins poziția instanței auctoriale la limita „mineralului”, n-a avut puterea ori inspirația să facă pasul decisiv al re-biografizării vocii „naratoare” din poezie. Dacă ar fi făcut
[Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
tendință de „expansiune a prozaicului” în toate sferele discursului literar, expansiune pe care Matei Călinescu o considera definitorie pentru estetica postmodernismului 317. În egală măsură însă, discontinuitatea acută, pulverizarea textului, fragmentarea etc. pot fi interpretate ca tot atâtea simptome ale dezumanizării actului creator. Putem detecta în poeziile acestui „ultim” Bacovia aceeași evoluție dizolvantă în planul extensiei textului, ca și în cazul poemelor sale în proză. Analizându-le pe acestea din urmă, Mihai Zamfir a remarcat, cu îndreptățire, conexiunile dintre dimensiunile lor
[Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
în toată complexitatea sa decât dacă îl plasăm sub semnul constantei obsesii a golului și a absenței, de unde provine, în fond și atât de des invocata neîncredere în metaforism, ca metodă de captare a existentului. Derutantă întâlnire între semne ale „dezumanizării” și „prozaismului”, în opera unuia dintre cei mai valoroși poeți români din secolul XX. 4.4 Experimente metatranzitive în cadrul avangardei româneștitc "4.4 Experimente metatranzitive în cadrul avangardei românești" În afară de „cazurile” Arghezi și Bacovia - care, deși par să reprezinte „antipozi poetici
[Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
noi atunci când suntem puși Într-o situație neașteptată” (ibidem). A nu mai fi sălbatic Înseamnă, Înainte de toate, să ieși din tunelul cognitiv al etnocentrismului. Căci naturalizarea formelor culturale „cele mai Îndepărtate de cele cu care ne identificăm” (ibidem) implică o dezumanizare a celuilalt, o „despecificare” a acestuia. Teza este lansată: etnocentrismul duce la dezumanizarea celuilalt, a celui „alterizat”, Îl face să alunece În inumanitate. Natura metaforelor bestializante și patologizante folosite stă mărturie În acest sens:ceilalți, ca străini, „răi” sau „răutăcioși
[Corola-publishinghouse/Administrative/1934_a_3259]
-
sălbatic Înseamnă, Înainte de toate, să ieși din tunelul cognitiv al etnocentrismului. Căci naturalizarea formelor culturale „cele mai Îndepărtate de cele cu care ne identificăm” (ibidem) implică o dezumanizare a celuilalt, o „despecificare” a acestuia. Teza este lansată: etnocentrismul duce la dezumanizarea celuilalt, a celui „alterizat”, Îl face să alunece În inumanitate. Natura metaforelor bestializante și patologizante folosite stă mărturie În acest sens:ceilalți, ca străini, „răi” sau „răutăcioși”, sunt asimilați cu „maimuțepe două picioare” sau cu „ouă de păduche” (ibidem, p.
[Corola-publishinghouse/Administrative/1934_a_3259]
-
respingătoare sau periculoase, parazite sau de pradă. Trebuie, În consecință, „să curățăm”, „să despăduchem”, „să salubrizăm”, „să dezinfectăm”, „să purificăm”, „să epurăm”, „să eliminăm”. În acest stadiu, continuitatea dintre etnocentrism și rasism pare să sară În ochi. În epoca modernă, dezumanizarea celuilalt se desăvârșește prin fabricarea politico-științifică a categoriilor de „ființe subumane”, adică de cvasi-animale. Inventarea „subumanității”, „etichetată” de știința clasificatoare, este fața Întunecată a umanismului modern, reversul său negativ, legitimat de ideologia progresului, apoi de evoluționismul cultural de la sfârșitul secolului
[Corola-publishinghouse/Administrative/1934_a_3259]