19,479 matches
-
Pavel Șușară Expresionism și transcendență La galeria Sabina & Jean Negulescu, criticul de artă Maria Magdalena Crișan, unul dintre cei mai activi curatori din ultimii ani, a deschis o surprinzătoare expoziție Silvia Radu. Expoziția este surprinzătoare pentru că ea dezvăluie publicului larg o altă dimensiune a personalității cunoscutului sculptor, și anume pe aceea de pictor și de grafician. Cu excepția a două lucrări de sculptură, doi îngeri de gips la construcția cărora tridimensionalul sculpturii și bidimensionalul picturii de factură postbizantină colaborează
Radiografii la minut by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/14148_a_15473]
-
acum accentul pe un alt gen și își deconspiră interesul constant pentru pictură, pînă acum oarecum o anexă a sculpturii, datele ei fundamentale rămîn neschimbate. Lumea sculpturii sale, aceea în care elenismul, paleocreștinismul și hieratica bizantină se îngînă spre a dezvălui o expresivitate plastică inconfundabilă, se transferă deplin în pasteluri. Figuri angelico-elenistice, portrete încremenite într-o atitudine monumentală și într-o expresie de multe ori cutremurătoare, populează acest univers - auster în profunzime -, dar care irumpe cromatic în tonuri expresioniste. Schimbînd doar
Radiografii la minut by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/14148_a_15473]
-
insuportabilă pentru spectatorii slabi de înger. Nu-i ușor să vezi, la doi metri, cum o tînără este violată, lîngă cadavrul soțului ei proaspăt ucis, de doi frați sălbatici și tarați, cum i se taie limba și mîinile ca să nu dezvăluie numele criminalilor, cum, mai tîrziu, ține un băț între cioturi și zgîrie pe pămînt numele făptașilor, devoalîndu-i. Tatăl Laviniei, Titus Andronicus, după ce și-a retezat, inutil, o mînă ca jertfă pentru tronul Romei, pleacă să se răzbune. Îi ucide pe
Lavinia vorbește by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/14231_a_15556]
-
se vedea Mizerabilii... Este ceea ce o carte recentă, de Eric Hazan - L’-invention de Paris - numește „forța de ruptură a Parisului". Baricadele din mai ’68 au fost, în zilele acelea, ultimul avatar. - Iar acum, la sfârșitul interviului nostru, ați putea dezvălui pentru cititorii României literare câteva din proiectele dumneavoastră? Aveți „în șantier" un nou roman? - Un nou roman, nu, nu încă. Îmi trebuie în general mai mult timp - trei, patru ani - ca să trec de la un proiect pur romanesc la altul. Dar
Tigru de hârtie(fragment de roman) by Elena-Brândușa Steiciuc () [Corola-journal/Journalistic/14181_a_15506]
-
care i-a promovat în calitatea sa de editor. Sunt reținute aici doar câteva nume de autori care "au contat cel mai mult" pe acest parcurs - Kafka, omul "condamnat al vinovăție", "vinovat că s-a născut", "acuzat perepetuu", așa cum îl dezvăluie și jurnalul său intim -, Malcolm Lowry, autorul acelei "Divine comedii bete" care este romanul La poalele vulcanului, "minunatul sofist" Borges, apoi Robert Musil, cu al său protagonist superlucid, "mereu disponibil" și ironic-demistificator, urmat de Faulkner, pentru care se propune o
Maurice Nadeau în serviciul literaturii by Ioan Pop () [Corola-journal/Journalistic/14207_a_15532]
-
nu ridică scutul unei anumite sfidări, în speță nu intimează un cântec de laudă vieții, integrând într-însa moartea, ca atare, nu-i opune ecourile unei muzici. Acestea aparțin unui liric matur, cu mai multe unghere și cotloane decât se dezvăluie la o primă lectură. Cititorului avizat îi apare excursul pe extrema plajă al poetului în primul rând ca descătușare emotivă, exercițiu de vigoare al unei vocații dominate de mirajul sonurilor: "Călătorii, vecinătăți de lume/ cu-amiezile mângâietoare, rai// Fără opreliști
Pe urmele lui Charles d'Orléans by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/14246_a_15571]
-
emisar la fața locului. Booonnn! Se poate spune că eram asigurați și pe partea asta, așa că, guvernul plecă liniștit În exil, ca să coordoneze de acolo, mai eficient, Întreaga situație, destul de complexă de altfel. Locul exilului, un secret de nepătruns, fu dezvăluit din greșeală de un tâmpit de ziarist de la un tabloid amărât. Insulele SEICHELLE. Da, era o locație perfectă, departe de orice pericol care ar fi putut tulbura luarea hotărârilor. Situația cunoscu Însă o Întorsătură bruscă abia atunci când liderul de la KREMLIN
Războiul. In: Editura Destine Literare by Mihai Batog-Bujeniță () [Corola-journal/Journalistic/81_a_327]
-
aud, în dialoguri telefonice s-au fără martori, pe care le au cu diverși puternici ai zilei. Mă rog, oameni sîntem, la nervi spunem lucruri pe care altfel nu le-am rosti. Dar ceea ce ne iese din gură la supărare dezvăluie cel mai adesea ce credem de fapt. Dacă s-ar putea face o antologie cu asemenea răbufniri pe care ziariștii le aud de la personalitățile care se scapă în particular la urechile lor, de multe reputații s-ar alege praful. Numai
Spînzurarea de limbă a ziaristului by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/14266_a_15591]
-
Nobel columbian, concepute ca o trilogie, debutează cu acest volum de aproape șase sute de pagini, care descrie copilăria, adolescența și o parte din tinerețea scriitorului, începînd cu viața bunicilor lui din partea mamei; continuă cu povestea iubirii pasionate a părinților săi, dezvăluind apoi cum a simțit, adolescent fiind, chemarea către scris. Volumul se termină cu anul 1955, cînd își publică cel dintîi roman La hojarasca ("Frunzele uscate") și pleacă în Europa, stabilindu-se la Paris în calitate de corespondent al ziarului El Espectador. Redăm
Gabriel García Márquez by Tudora Șandru-Mehedinți () [Corola-journal/Journalistic/14237_a_15562]
-
paradoxal, dacă luăm în considerare faptul că reportajul, ca gen, înregistra un succes fulminant în Franța anilor 30, iar Simenon era deja o celebritate. Călătoria sa urmează o traiectorie în sudul URSS, de la Odesa prin Sevastopol, Yalta, Novosibirsk, Soci, Batum, dezvăluind, pas cu pas, realitatea incredibilă a unei țări înfrânte de propriile idealuri. Și totuși, furtuna pe care aventura romancierului în lumea lui Stalin ar fi putut-o stârni a întîrziat să se producă. Iar mai tîrziu, după ce despre URSS-ul
Centenar Georges Simenon by Radu Ciobotea () [Corola-journal/Journalistic/14236_a_15561]
-
la Tilfis, iar Panait Istrati învățase să vadă din clipa în care rămăsese singur, fără ghidul atotcunoscator la Murmansk. Tonul siderat al relatării se domolește, iar realitatea nu se mai construiește dintr-o alunecare al cărei înțeles întârzie să se dezvăluie, ci din fragmente masive smulse cotidianului cosmetizat și restituite sensului lor originar. O simplă plimbare prin centrul orașului Batum spune mai mult decât orice discuție cu oficialii sovietici sau cu una din cele două Sonii ("Sonia doi" este numele dat
Centenar Georges Simenon by Radu Ciobotea () [Corola-journal/Journalistic/14236_a_15561]
-
sovietică (Gens d'en face, 1933), Simenon trăiește în mod direct un fragment din realitatea comunistă. Suficient, însă, cât să înțeleagă ansamblul. Mai mult decât declarațiile unor interlocutori timorați și decât scenele la care asistă, atmosfera este cea care îi dezvăluie adevărurile ascunse. Ea este "cheia" unor întâmplări precum vizitarea plajei din Odesa, unde bărbații sunt despărțiți de femei printr-un gard de sârmă ghimpată ce sugerează lagărul, sau împușcarea unui necunoscut de către agenții de supraveghere (probabil KGB) chiar lângă barul
Centenar Georges Simenon by Radu Ciobotea () [Corola-journal/Journalistic/14236_a_15561]
-
trebui să mă împingă pe un teritoriu pe care, datorită firii mele, l-am ținut mereu ocultat. Mă simt de-a dreptul panicat când sunt iscodit asupra dedesupturilor ființei mele. Acolo sunt interioarele acelea nebune pe care nu le-am dezvăluit decât în poeme și, și în poeme, cu nu știu ce precauție, cu convertiri, cu sublimări, cu anamorfozări care prezervă încărcătura iradiantă, toxică, demonică aș zice. Sunt �cazuri" și �întâmplări" atât de puțin epice, atât de innarabile, atât de puțin obiectivabile și
Ioan Moldovan "Nu sunt un fan al ideii de generație" by Mihai Vakulovski () [Corola-journal/Journalistic/14980_a_16305]
-
situația; de altfel, imensa majoritate s-a aflat și după 1989 de partea bună a baricadei, iar cei care încă șovăiau au pus prietenia înaintea politicii. Caracterul se formează, prin urmare, în copilărie și în adolescență, atunci cînd ți se dezvăluie datele importante ale existenței. E drept că, după primele întîlniri, cînd au respirat atmosfera generației (mai ales pe cea politică) și cînd au observat ce fel de club a format, spontan, grupul nostru, patru colegi ne-au părăsit și n-
Mica Românie by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/15040_a_16365]
-
găsească piciorul pierdut/ cine o să numere/ pînă la patru/ cîștigă de obicei/ cel care se joacă mai bine cu moartea/ așa te gîndeai/ cîștigă doar cel care se joacă" (ibidem). Sub același unghi moral, lirismul lui Valeriu Mircea Popa își dezvăluie însă și o latură demoniacă. Semnalele ingenuității alternează cu cele ale unui cinism ce se complace în sine, mizantropic, printr-o extensie a dezamăgirii ființei, printr-o extrapolare a subiectului asupra celorlalți. Jocul devine indolent, golit de umanitatea sensibilă, mecanizat
O lacrimă a lucidității by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15023_a_16348]
-
scenă a lumii asupra căreia imaginația interpretativă a celui care le-a scris a acționat, îndrăzneț stilizator? Exact pentru această particularitate, scena se transformă în univers provocat de amintiri. Mai bine zis, de șocul surprizei de a i se fi dezvăluit ceva profund cunoscut și profund redescoperit. Redescoperit, atâta vreme cât Ion Ghica îl recreează, iar recrearea i se așterne dinainte în compoziții în care el însuși este prezent, făcându-ne prin văz și auz, prin descriere întinsă și dialog alert, prin evocare
Între verb și imagine by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/15072_a_16397]
-
urmărire, până la rețeaua samisdat-ului ce alcătuia o adevărată rețea a solidarității umane, împotriva terorii și în ciuda ei. Asocierea Soljenițîn - Gulag, adevărată, dar insuficientă, ca în matematici, oprește cititorul la definiția Gulag-ului, sistemului de lagăre de exterminare sovietice, dar nu dezvăluie adevărata dimensiune concentrațională, întreg teritoriul sovietic, cu spălarea aproape generală a creierelor, cu incultura, abuzurile și corupția autorităților de la orice nivel, cu lipsa de scrupule și imoralitatea unor existențe mizere, cu sistemul de pașapoarte interne, cu interdicția de a părăsi
Femeia perfectă by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/15055_a_16380]
-
împrospătarea memoriei despre trecutul totalitar și concentraționist? Soljenițîn ne răspunde: categoric, da! Căci, iată, unele evenimente au tendința să treacă, filosofic, în categoria mare a ficțiunii. Și nu doar în estul fost "sălbatic". Experiența decernării premiului Nobel lui Soljenițîn a dezvăluit teama autorităților occidentale - în speță, suedeze - de a nu "supăra" autoritățile sovietice printr-o manifestare publică prilejuită de onorantul (pentru poporul rus) moment și a dus, peste câțiva ani, la decernarea aceluiași premiu - pentru echilibru? - chiar "autorului" romanului Pe Donul
Femeia perfectă by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/15055_a_16380]
-
autobiografică, deși despre inefabil) de Gheorghe Pituț (care merită reconsiderat din perspectiva prozei). Alexandru Ciorănescu este prezent în acest număr cu o povestire, tradusă de Simona Cioculescu, și un interviu acordat în 1995 lui Ștefan Ion Ghilimescu. Camil Petrescu își dezvăluie, în grupajul prezentat de Mihail Ilovici, interesul, cu mult mai serios decît am fi tentați să recunoaștem, pentru filosofie, Mihail Sebastian, în scrisorile către Martha Bibescu, mărturisește că "nu credșeț în teatru", în timp ce prințesa Bibesco, ne dăm seama, are încredere
Oameni pe care am fi putut să-i cunoaștem by Roxana Racaru () [Corola-journal/Journalistic/15082_a_16407]
-
reduce tensiunea originară, demonia din care presupunem că purced): "Autorul de jurnal nu poate să comită greșeală mai gravă decît aceea de a se arăta așa cum ar vrea să fie văzut. Greșeala nu e ușor de evitat, fiindcă dacă își dezvăluie slăbiciunile autorul de jurnal este crezut pe cuvînt". Sau: Ce spun, în parte nu este adevărat. Adevărul poate fi și o tehnică de mascare". Sau: " În științele omului nu există adevăr obiectiv și cu atît mai puțin în gîndirea unui
Pornind de la un jurnal by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15132_a_16457]
-
de vanități, de denudare a sa printr-o aparentă apostazie, care, prin mecanismul parodierii parodiei, sugerează o cale de purificare... Ajunsă la apogeu, parodia face stînga împrejur. Acea "ironie radicală", în care Ihab Hasan vedea "dezumanizarea" proprie creației postmoderniste, își dezvăluie resursele unei complexități apte a revalorifica tradiția abhorată (de facto însușită pînă la saturație, asimilată în subtext pentru a fi folosită în structurarea deschisă spre infinit a unor noi plăsmuiri poetice). "Biblioteca" lui Ion Stratan nu e pur și simplu
Comedia literaturii by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15154_a_16479]
-
de o cumpănită distanțare interpretativă. Fac asemenea remarcă deoarece numai cine este încredințat și atașat, prin valoare, de o operă ori de un autor, se lansează în hieratismul sever al cumpănirii în planuri concentrice a naturii vii care i se dezvăluie arborescent, prin studiu. "Paradoxala" afirmație a lui G. Călinescu că marii creatori nu au biografie este doar punct de sprijin și de lansare pentru modularea acestei verticale din exprimarea călinesciană referitoare la biografie, cu treceri de la mitologie la dialectică, cu
"Nimic fictiv" by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/15155_a_16480]
-
Cagliostro) sau Robinson Crusoe (deși aici "l-am prins" pe Pesnot că nu amintește nimic despre modelul arab, vestitul Hayy ibn Yaqzan, și pune toată povestea în seama unui navigator englez pe nume Selkirk), în total, 16 personaje celebre își dezvăluie misterioasele identități. Capitolul intitulat "într-o femeie se ascunde întotdeauna o alta", dezvăluie "originile" doamnei Bovary: istoria Delphinei Delamare, infidelă soție de medic din Rouen, care, având o educație romanțioasă, cu "nevoie de surescitare, de emoții și pasiune" se mărită
Cuvintele sub cristal by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/15160_a_16485]
-
amintește nimic despre modelul arab, vestitul Hayy ibn Yaqzan, și pune toată povestea în seama unui navigator englez pe nume Selkirk), în total, 16 personaje celebre își dezvăluie misterioasele identități. Capitolul intitulat "într-o femeie se ascunde întotdeauna o alta", dezvăluie "originile" doamnei Bovary: istoria Delphinei Delamare, infidelă soție de medic din Rouen, care, având o educație romanțioasă, cu "nevoie de surescitare, de emoții și pasiune" se mărită cu primul venit, își vede ambițiile spulberate, apoi se sinucide. Pe de altă
Cuvintele sub cristal by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/15160_a_16485]
-
cuvânt: wanàsi. în perioada colaborării lor, Prof. A. Kroeber și Mr. Ishi au devenit prieteni, iar familia Kroeber petrecea deseori întregi după-amieze în compania unor oaspeți indieni. De fapt, Ishi nu era numele originar: pe acela nu avea să-l dezvăluie nici unui alb, niciodată. În limba yahi, ishi înseamnă om. După ce a colaborat cu Prof. Kroeber, lăsându-se filmat și explicând ritualul vânătorii (din nefericire pelicula s-a distrus înainte de a fi restaurată), Ishi s-a stins în martie 1916 de
Ultimul yahi by Bogdan Suceavă () [Corola-journal/Journalistic/15182_a_16507]