276 matches
-
este interpretată în termeni diacronici. Ideea că în realitatea limbii aspectele dinamice și cele statice coexistă într-o dialectică specifică, deoarece limba se constituie în diacronie și funcționează în sincronie, capătă, de altfel, tot mai mulți adepți în epoca actuală, diacronia fiind considerată una dintre dimensiunile majore ale variației lingvistice. De aceea, a n a l i z a d i s c u r s u l u i nu se poate concepe în afara reperelor oferite de studiul diacronic, compararea
[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
z a d i s c u r s u l u i nu se poate concepe în afara reperelor oferite de studiul diacronic, compararea, clasificarea și aprecierea constituenților discursivi fiind determinate deseori de raportarea la asemenea repere. Cu toate acestea, diacronia nu poate deveni un scop în sine în cazul analizei discursului, deoarece acesta este o structurare de conținuturi și de forme lingvistice, iar nu o desfășurare de etape ale acestor conținuturi și forme. V. dialectică, discurs, gramaticalizare, limbă, sincronie, variație
[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
succed modificările de statut ale cuvintelor, în funcție de schimbările produse la nivelul diverselor registre și variante funcționale ale limbii. În acest sens, se susține în mod obișnuit că gramaticalizarea precedă pragmatica lizarea, dar unele fapte de limbă contrazic această ipoteză. V. diacronie, discurs, gramaticalitate, limbă, pragmaticalizare, sincronie. MEILLET 1912; DUBOIS 1973; DUCROT - SCHAEFFER 1995; DSL 2001; DETRIE - SIBLOT - VERINE 2001; MARCHELLO-NIZIA 2006; BUSSMANN 2008. RN GRAMATICĂ TEXTUALĂ. Disciplină recent impusă în cîmpul de investigație a științelor limbii, apropiată de lingvistica textuală, prin
[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
îi este propriu. V. comunicare, intercultural. BOURDIEU 1982; GUMPERZ 1982; MAINGUENEAU 2004; BOSCHE 2008. AF INTERDISCURS. Este recunoscută atît extensiunea conceptului operațional de "interdiscurs", cît și importanța acestei noțiuni în cadrul Școlii franceze de analiza discursului. Pentru a ilustra traiectoria în diacronie a noțiunii, nu lipsită de distorsionări, trebuie amintită o primă definiție a interdiscursului care consideră prefixoidul inter- apt de a transmite ideea de "efect asupra", "interacțiune": efect al unui discurs asupra altui discurs, resimțit la nivel non-conștient, de pre-enunțare, lipsit
[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
a ceea ce este structurat de ceea ce este facultativ. Statutul lexemului, ca unitate funcțională în limbă și ca element al structurilor lexicale, are la bază, potrivit acestui lingvist, următoarele distincții, existente între: lucruri și limbaj, limbajul primar și metalimbaj, sincronie și diacronie, tehnica discursului și discursul repetat, arhitectura și structura limbii, sistemul și norma limbii, relațiile de semnificație și relațiile de desemnare. În terminologia lingvistică tradițională, morfemele se opun lexemelor; acestea sînt formele care au semnificat lexical, în timp ce morfemele au doar semnificat
[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
reprezentările. Aceste practici depind de interesul acordat obiectului numit și, de aici, apar variațiile de sens ale denominației, în care sînt reperabile punctele de vedere diversificate ce stau la baza polisemiei. De asemenea, de aici apar variațiile de sens în diacronie, care urmează evoluția cunoașterii și, tot de aici, rezultă relativitatea lingvistică, generatoare a diferențelor din construcția logosferei diferitelor culturi. De aceea, se declanșează controlul locutorilor pentru a se asigura de conformitatea punctelor de vedere și negocierile pentru a se ajunge
[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
diacronică. F. de Saussure a afirmat însă primatul sincroniei, deoarece un fapt al evoluției a funcționat într-un anumit moment într-un anumit sistem. Oricum ar fi privite însă lucrurile, se constată că de fapt opoziția radicală dintre sincronie și diacronie este numai de natură metodologică, iar nu de natură ontologică. Această situație a fost remarcată și în legătură cu așa-zisa sincronie în povestire, deoarece construcțiile sincrone, deși sînt bine reprezentate la nivelul articulațiilor de mare extindere, la nivelul structurilor reduse, orice
[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
distingerea componentelor discursive și pentru stabilirea statutului lor. Nu este, prin urmare, întîmplător că această analiză a progresat în mod deosebit după manifestarea curentelor lingvistice care acordau mare importanță aspectelor sincronice ale limbii, precum sistemul, structura și funcțiile ei. V. diacronie, discurs, sistem, structură, vorbire. SAUSSURE 1916; DUBOIS 1973; GREIMAS - COURTES 1993; DUCROT - SCHAEFFER 1995; DSL 2001; DETRIE - SIBLOT - VERINE 2001; VARO - LINARES 2004. IO SINCRONIZARE INTERSEMIOTICĂ. Sintagma sincronizare intersemiotică a fost folosită în analiza statutului televiziunii, pentru a se referi
[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
a limbii și lingvistică generală, Editura Universității "Alexandru Ioan Cuza", Iași, 2009. Coseriu, Eugenio, Principios de semántica estructural, Editorial Gredos, Madrid, 1977. Coseriu, Eugenio, Sincronía, diacronía e historia. El problema del cambio lingüístico, Editorial Gredos, Madrid, 1973 (trad. rom. Sincronie, diacronie și istorie. Problema schimbării lingvistice, Editura Enciclopedică, 1997). Coseriu, Eugenio, Tradición y novedad en la sciencia del lenguage. Estudios de historia de la lingüística, Editorial Gredos, Madrid, 1977. Courtine, Jean Jacques, Quelques problèmes théoriques et méthodologiques en analyse de discours, în
[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
del lenguaje y lingüística general. Cinco estudios, Editorial Gredos, Madrid, 1962 (trad. rom. Teoria limbajului și lingvistica generală. Cinci studii, Editura Enciclopedică, București, 2004); Sincronía, diacronía e historia. El problema del cambio lingüístico, Editorial Gredos, Madrid, 1973 (trad. rom. Sincronie, diacronie și istorie. Problema schimbării lingvistice, Editura Enciclopedică, București, 1997); Geschichte der Sprachphilosophie von der Antike bis zur Gegenwart. Eine Uebersicht, Teil I-II, Tübingen, 1969, 1975; Principios de semántica estructural, Editorial Gredos, Madrid, 1977; El hombre y su lenguaje. Estudio
[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
filelor redactate, având drept repere particularitățile scrisului și caracteristicile hârtiei. Nu lipsită de importanță pentru această operație este onomastica literară, căci caietul cuprinde liste de nume de oameni și de locuri grăitoare, în succesiunea lor, și pentru ceea ce se numește diacronia inspirației. "Rebreanu are a face cu Yoknapatawpha și cu Faukner. Ei se înrudesc, dar poate mai de departe. Când Faulkner desenează harta comitatului și se intitulează proprietar și unic stăpân, legalizează formal o posesiune de care nici un mare prozator nu
by Steliana Brădescu [Corola-publishinghouse/Science/1060_a_2568]
-
însă destui exegeți, astfel Mihai Zamfir amintește că, dincolo de discuțiile interminabile pe marginea conceptului de generație, termenul s-a dovedit util în desemnarea unor grupări care s-au remarcat în perimetrul literaturii tocmai prin personalitățile deosebite ale unor scriitori. În diacronie, contează până la urmă tocmai acești scriitori și mai puțin grupul alături de care s-au afirmat. Termenul e păstrat în istoria literară doar atunci când mai mulți scriitori de marcă s-au afirmat în aceeași perioadă. Între generațiile acestea valoroase, afirmă Mihai
[Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
Astfel am acceptat faptul că literatura celei de-a doua jumătăți a secolului trecut nu mai poate fi structurată în funcțiile de criteriile tradiționale și o împărțire în curente literare nu mai este posibilă. Dintre conceptele propuse pentru segmentarea în diacronie a fluxului continuu reprezentat de creațiile literare, am considerat că termenul generație rămâne cel mai potrivit. Deși definit și redefinit astfel încât să corespundă necesităților utilizării sale în domeniul, el suscită încă destule controverse. S-a discutat astfel relevanța lui, fiind
[Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
limbi, precum latina, germanica sau slava, deși a avut o serie de dialecte distincte și deși s-a vorbit pe un teritoriu foarte extins și are o vechime foarte mare. Evoluția ei în timp a dus însă la diferențieri în diacronie, încît, după greaca veche sau elină, au urmat greaca medie sau bizantină, iar, apoi, greaca modernă sau neogreaca. Cele mai vechi documente de limbă greacă au fost socotite mult timp poemele homerice (Iliada și Odiseea), care au fost compuse probabil
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
În centrul panoramei stau, exceptându-l pe Eminescu, poeții Tudor Arghezi, G. Bacovia, Lucian Blaga, Ion Barbu și Nichita Stănescu, echivalați simbolic cu elementele fundamentale (Pământul, Apa, Focul, Aerul, Cuvântul). Din acest nucleu sunt derivate „seriile tipologice”, structurate dincolo de tabloul diacroniei. SCRIERI: Trilogia Moldovei și devenirile arhetipului, București, 1996; Eminescu la infinit, București, 1997; Arghezi între infinituri. Eseu despre religiozitatea omului necredincios, 1997; Romane și romancieri în secolul XX, București, 2000; Geneza și structura poeziei românești în secolul XX, București, 2001
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287303_a_288632]
-
atât de limpede într-un moment dat al depunerii succesive a reprezentărilor. În fapt, cele două versiuni, deși au coexistat, nu s-au concurat insistent. Ele sunt rodul unor epoci diferite, al unor etape distincte ce pot fi deslușite în diacronia acestui mit. Prima versiune, a unicornului care este prins cu ajutorul unei fecioare, este specific medievală. Cea de a doua reprezintă o actualizare renascentistă a unei teme antice. Nu spun că nu există suprapuneri, ba ele pot fi întâlnite foarte des
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
se deosebește de restul combinațiilor lingvistice prin trei trăsături: "unitate de formă și de sens; abatere de la norma gramaticală sau lexicală; valori metaforice particulare"20. Din punctul de vedere al evoluției limbii, locuțiunile reprezintă niște anomalii, niște supraviețuiri anacronice ale diacroniei în sincronie, astfel încât "arhaismul este marca aproape a tuturor locuțiunilor"21. În consecință, Guiraud recunoaște că "locuțiunea este un semn în egală măsură arbitrar și motivat, [...] arbitrar în măsura în care imaginea care se află la originea locuțiunii și care o motivează tinde
[Corola-publishinghouse/Science/84995_a_85780]
-
de către savantul de la Tübingen, în articolul "Structure lexicale et enseignement du vocabulaire" (1966). În textul respectiv, menit să circumscrie domeniul semanticii structurale, Coșeriu propune șapte disocieri preliminare, între: (a) "lucruri" și limbaj; (b) "limbaj primar" și "metalimbaj"; (c) sincronie și diacronie; (d) "tehnică a discursului" și "discurs repetat"; (e) "arhitectură" și "structură" a limbii; (f) "sistem" și "normă" a limbii; (g) raporturi de "semnificație" și raporturi de "desemnare". "E vorba, desigur - precizează autorul articolului -, despre distincții care depășesc cadrul lexicului și
[Corola-publishinghouse/Science/84995_a_85780]
-
conceptele semanticii structurale ar trebui abandonate cu totul în abordarea primelor. Dimpotrivă, Coșeriu însuși recomanda în această privință următoarea atitudine: " Unitățile funcționale trebuie, într-adevăr, relevate mai întâi în limbajul primar - și nu în metalimbaj -, în sincronie - și nu în diacronie -, în tehnica liberă a discursului - și nu în discursul repetat (expresii fixe, locuțiuni, citate). Doar după aceea ne putem întreba în ce măsură anumite structuri ale limbajului primar funcționează deopotrivă în metalimbaj, în ce măsură anumite structuri se mențin neschimbate în diacronie și în ce măsură
[Corola-publishinghouse/Science/84995_a_85780]
-
nu în diacronie -, în tehnica liberă a discursului - și nu în discursul repetat (expresii fixe, locuțiuni, citate). Doar după aceea ne putem întreba în ce măsură anumite structuri ale limbajului primar funcționează deopotrivă în metalimbaj, în ce măsură anumite structuri se mențin neschimbate în diacronie și în ce măsură anumite unități sunt identice sau analoge în tehnica liberă a discursului și în discursul repetat. În ceea ce privește ultimul fenomen, n-ar avea sens, de exemplu, să încercăm să delimităm unitățile funcționale germ. "Pferd" [cal] și "stehlen" [a fura] bazându
[Corola-publishinghouse/Science/84995_a_85780]
-
editado por Heinrich Weber, versiόn española de Francisco Melo Blanco, Gredos, Madrid, 1992. Coșeriu, Eugeniu, Introducere în lingvistică [Introducciόn a la lingüística, 1951], traducere de Elena Ardeleanu și Eugenia Bojoga, cuvânt înainte de Mircea Borcilă, Echinox, Cluj, 1995. Coșeriu, Eugeniu, Sincronie, diacronie și istorie. Problema schimbării lingvistice [Sincronía, diacronía e historia. El problema del cambio lingüístico, 1958], versiune în limba română de Nicolae Saramandu, Editura Enciclopedică, București, 1997. Coșeriu, Eugeniu, Lecții de lingvistică generală [Lezioni di linguistica generale, 1973], traducere din spaniolă
[Corola-publishinghouse/Science/84995_a_85780]
-
diferență semnificativă. În timp ce modernismul lui Lovinescu reprezintă o sincronizare cu spiritul veacului, așadar o manifestare pe orizontală, în sincronie, cel al „cerchiștilor” constituie - în termenii lor, precizați ulterior de I. Negoițescu - o „restaurare goetheană”, adică o recuperare pe verticală, în diacronie, a modelelor unei epoci trecute, exemplare (cea a lui Goethe și Schiller), o epocă clasică și istoric, și tipologic. „Modernismul” lor e așadar, de fapt, un fel de clasicism: un construct, un program estetic larg ce filtrează întreaga creație majoră
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286171_a_287500]
-
des modifications profondes de l'organisme sous la pression des milieux et des circonstances" [prefață la ediția a doua a românului Thérèse Raquin]. 78 În acest model, ereditatea și mediul joacă rolul unor mari operatori care actioneaza complementar, primul în diacronie, cel de-al doilea ca factor sincronic. Mediul este delimitat ca spațiu fizic și social. 79 Subtitlul seriei Rougon-Macquart, "Istorie naturală și socială a unei familii din timpul celui de-al doilea Imperiu" precizează că personajul este situat într-un
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]
-
C.S. Pîrvu, medic psihiatru la Spitalul Județean de Urgență din Botoșani, a publicat aproape 50 de articole în volumele Institutului European: Dicționar de Genetică literară (2005), Dicționar de Scriitori nordamericani (A: 2008; B: 2009). Remus Bejan, Bogdan C.S. Pîrvu, Paranoia. Diacronie, sincronie, metodă (c) 2016, Institutul European pentru prezenta ediție INSTITUTUL EUROPEAN, Iași, str. Grigore Ghica Vodă nr. 13, 700469, OP. 1, C.P. 161 euroedit@hotmail.com; www. euroinst.ro Descrierea CIP a Bibliotecii Naționale a României BEJAN, REMUS Paranoia: diacronie
[Corola-publishinghouse/Science/84973_a_85758]
-
Diacronie, sincronie, metodă (c) 2016, Institutul European pentru prezenta ediție INSTITUTUL EUROPEAN, Iași, str. Grigore Ghica Vodă nr. 13, 700469, OP. 1, C.P. 161 euroedit@hotmail.com; www. euroinst.ro Descrierea CIP a Bibliotecii Naționale a României BEJAN, REMUS Paranoia: diacronie, sincronie, metodă / Remus Bejan & Bogdan C. S. Pîrvu. - Iași: Institutul European, 2016 Conține bibliografie ISBN 978-606-24-0148-1 I. Pîrvu, Bogdan C. S. 616.895.7 Reproducerea (parțială sau totală) a prezentei cărți, fără acordul Editurii, constituie infracțiune și se pedepsește în conformitate cu
[Corola-publishinghouse/Science/84973_a_85758]