276 matches
-
ba încă tremura cumplit sub haină,/ cu chip sleit și jale în privire"...). Din păcate, Boiardo lasă poemul neterminat, dar geniul renascentist al lui Ariosto îi va găsi o rezolvare încă și mai savuroasă, cu implicații de lungă durată în diacronia literaturii. În împletirea dintre faceție și poemul eroi-comic originează și linia caracterologică din romanul picaresc. Inversarea de roluri contextuală (sluga e mai inteligentă decât stăpânul) oferă premisele parodiilor desfășurate pe spațiile largi, cum sunt romanele sau poemele eroi-comice. Interesantă, din
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
într-un cod mai umoristic, problemele legate de tehnoredactarea computerizată a jurnalelor. IV.2. La apa Vavilonului Eugen Simion recurge la modelele oferite de Stendhal și Flaubert pentru a împărți în două categorii tipurile de jurnale. Stilul lui Stendhal presupune diacronie, spontaneitate, originalitate, etică, autocunoaștere și autoperfecționare, anticalofilie, iar stilul lui Flaubert înseamnă livresc, epic fictiv, calofilie, construcția atentă, menit unui receptor. "Într-o literatură fără regulă (literatura subiectivă) și într-un gen literar în care se manifestă pe față oroarea
Monica Lovinescu, O Voce A Exilului Românesc by MIHAELA NICOLETA BURLACU [Corola-publishinghouse/Science/1012_a_2520]
-
introdus în teoria lor despre limba comună, uz și vorbire ocazională și perspectiva schimbării, care la Coșeriu nu este avută în vedere, fiindcă analiza vizează la el planul sincronic și fiindcă acest lingvist stabilește în mod distinct ce aparține planului diacroniei și ce aparține planului sincroniei. Baza comună a teoriilor dezvoltate de Philippide și de Coșeriu se află însă în gîndirea lui Hermann Paul, ceea ce determină la acești doi lingviști români o accentuată corespondență de idei, în legătură cu această problemă. De altfel
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
limba literară este și relativ stabilă în raport cu cea populară, deoarece nu cunoaște același ritm și același sens al transformărilor ca aceasta 154. Mai mult, arată Eugen Coșeriu 155, într-o limbă literară, deci într-o limbă de cultură, chiar și diacronia reală poate deveni sincronică, adică poate fi prezentă în orice moment, fiindcă textele mai vechi se cunosc și pot fi oricînd reluate elemente din ele, pot fi deci cunoscute și revalorificate, realizînd o coprezență a diacroniei în sincronie. Conținutul formelor
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
de cultură, chiar și diacronia reală poate deveni sincronică, adică poate fi prezentă în orice moment, fiindcă textele mai vechi se cunosc și pot fi oricînd reluate elemente din ele, pot fi deci cunoscute și revalorificate, realizînd o coprezență a diacroniei în sincronie. Conținutul formelor limbii, în speță sensurile cuvintelor, rezultat al structurărilor produse prin desemnare și prin semnificație, este legat, în ultimă instanță, de forma și de nivelul cunoașterii. Ca atare, limba populară dă expresie cunoașterii obișnuite, inegale de la un
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
pluralul frați, cu t trecut la ț cînd este urmat de i semivocalic. La nivelul limbii populare, în multe zone, pluralul este fraț, africata ț, un rezultat al schimbării fonetice, preluînd funcția gramaticală de a marca pluralul (masculin). În cazul diacroniei, se vorbește de lege atunci cînd un ansamblu de fapte urmează aceeași regulă, dar Saussure subliniază că oricare ar fi numărul de cazuri în care se verifică o lege fonetică, toate faptele pe care le cuprinde nu sînt decît manifestările
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
Culturale Române, București, 1996 Coșeriu, Eugeniu, " Nu există schimbare lingvistică", în "Cercetări de lingvistică", XXXVII (1992), nr. 1, p. 7-12 Coșeriu, Eugen, Prelegeri și conferințe, Iași, 1994 Coseriu, Eugenio, Principios de semántica estructural, Editorial Gredos, Madrid, 1986 Coșeriu, Eugeniu, Sincronie, diacronie și istorie. Problema schimbării lingvistice, Editura Enciclopedică, București, 1997 Coșeriu, Eugen, Solidaritățile lexicale, în "Revistă de lingvistică și știință literară", Chișinău, 1992, nr. 5, 37-45 Coseriu, Eugenio, Teoria del linguaggio e linguistica generale. Sette studi, Editori Laterza, Bari, 1971 Coșeriu
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
38-39. 39 Wilhelm von Humboldt, Fragmente lingvistice, în "Secolul XX", nr. 325-326-327 (1988), p. 161-162. 40 Eugenio Coseriu, El hombre y su lenguage, Editorial Gredos, Madrid, 1991, p. 22. 41 Vezi Eugenio Coșeriu, Introducere în lingvistică, p. 27-28; id., Sincronie, diacronie și istorie. Problema schimbării lingvistice, Editura Enciclopedică, București, 1997, p.42-43. 42 Eugenio Coseriu, Sincronie, diacronie și istorie, p. 42. 43 Eugen Coșeriu, Prelegeri și conferințe, p.21-23. 44 Vezi Gheorghe Enescu, Dicționar de logică, Editura Științifică și Enciclopedică, București
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
Eugenio Coseriu, El hombre y su lenguage, Editorial Gredos, Madrid, 1991, p. 22. 41 Vezi Eugenio Coșeriu, Introducere în lingvistică, p. 27-28; id., Sincronie, diacronie și istorie. Problema schimbării lingvistice, Editura Enciclopedică, București, 1997, p.42-43. 42 Eugenio Coseriu, Sincronie, diacronie și istorie, p. 42. 43 Eugen Coșeriu, Prelegeri și conferințe, p.21-23. 44 Vezi Gheorghe Enescu, Dicționar de logică, Editura Științifică și Enciclopedică, București, 1985, p. 170. 45 Vezi Eugen Coșeriu, Prelegeri și conferințe, p. 57. 46 Vezi Eugen Coșeriu
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
de analiză lingvistică, în volumul colectiv Limbaje și comunicare, II, Institutul European, Iași, 1997, p. 42. 47 Introducción al estudio estructural del léxico, în Eugenio Coseriu, Principio de semántica estructural, Editorial Gredos, Madrid, 1986, p. 111. 48 Eugeniu Coșeriu, Sincronie, diacronie și istorie, p. 44. 49 Vezi Eugen Coșeriu, Prelegeri și conferințe, p. 39, 58-59. 50 Vezi Ion Coteanu, Idiostilul, în volumul colectiv Sistemele limbii, București, l970, p.47-48; id., Stilistica funcțională a limbii române, Editura Academiei, București, 1978, p. 80-82
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
La linguistique cartésienne, Editions du Seuil, Paris, 1966, p. 18. 129 Friedrich Wilhelm Joseph Schelling, Sistemul idealismului transcendental, Humanitas, București, 1995, p. 218 ș. u. Vezi și Eugenio Coseriu, L'Uomo e il linguaggio, p. 9. 130 Eugeniu Coșeriu, Sincronie, diacronie și istorie, p. 45. 131 Eugen Coșeriu, Prelegeri și conferințe, p.161. 132 Ibidem, p. 10. 133 Eugenio Coseriu, L'Uomo e il linguaggio, p. 5. 134 Eugen Coșeriu, Prelegri și conferințe, p. 22-24. 135 Se constată aici preluarea viziunii
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
168 Așa s-a întîmplat cu limba română literară în Basarabia și în Bucovina de nord, unde funcțiile ei sociale au fost preluate de limba ocupanților, iar intelectualii români s-au format tot în limba acestora. 169 Eugeniu Coșeriu, Sincronie, diacronie și istorie, p. 15. 170 Eugeniu Coșeriu, "Nu există schimbare lingvistică", în "Cercetări de lingvistică", XXXVII (1992), nr. 1, p. 13 (studiul întreg la p. 7-20). 171 Bertil Malmberg, Lingüística estructural y comunicación humana, Editorial Gredos, Madrid, 1985, p. 273-275
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
schimbare lingvistică", p. 17. 180 John Lyons, Semantics, Cambridge University Press, Cambridge, London, New York, 1977, vol. I, p. 247-248. 181 Alexandru Philippide, Opere alese. Teoria limbii, p. 364-366. 182 Eugeniu Coșeriu, Introducere în lingvistică, p. 77. 183 Eugeniu Coșeriu, Sincronie, diacronie și istorie, p. 61. 184 Vezi, Determinare și cadru, în Eugeniu Coșeriu, Teoria limbajului și lingvistica generală, p. 294. 185 Eugeniu Coșeriu, Introducere în lingvistică,p. 90. 186 Se pune însă problema dacă aceste deprinderi articulatorii sînt individuale sau comune
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
p. 90. 186 Se pune însă problema dacă aceste deprinderi articulatorii sînt individuale sau comune unui întreg grup uman și unde își au originea. 187 Eugeniu Coșeriu, Introducere în lingvistică, p. 90. 188 Ibidem, p. 91. 189 Eugeniu Coșeriu, Sincronie, diacronie și istorie, p. 71. 190 Ibidem, p. 80. 191 Ibidem, p.89. 192 Ferdinand de Saussure, Curs de lingvistică generală, p. 112. 193 Eugeniu Coșeriu, Sincronie, dacronie și istorie, p. 132-133. 194 Alexandru Philippide, Opere alese. Teoria limbii, 135-136. 195
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
Ibidem, p.89. 192 Ferdinand de Saussure, Curs de lingvistică generală, p. 112. 193 Eugeniu Coșeriu, Sincronie, dacronie și istorie, p. 132-133. 194 Alexandru Philippide, Opere alese. Teoria limbii, 135-136. 195 Ibidem, p. 15-16 și 198. 196 Eugeniu Coșeriu, Sincronie, diacronie și istorie, p. 71. 197 La fel ca la Philippide, de altfel. 198 Eugeniu Coșeriu, Sincronie, diacronie și istoie, p. 71 și 66. Prin aceste precizări, Coșeriu se apropie de Philippide și se deosebește de neohegelieni. 199 În mod surprinzător
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
dacronie și istorie, p. 132-133. 194 Alexandru Philippide, Opere alese. Teoria limbii, 135-136. 195 Ibidem, p. 15-16 și 198. 196 Eugeniu Coșeriu, Sincronie, diacronie și istorie, p. 71. 197 La fel ca la Philippide, de altfel. 198 Eugeniu Coșeriu, Sincronie, diacronie și istoie, p. 71 și 66. Prin aceste precizări, Coșeriu se apropie de Philippide și se deosebește de neohegelieni. 199 În mod surprinzător, Coșeriu (Introducere în lingvistică, p. 79) crede că teoria bazei de articulație a fost lansată abia în
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
la lingvistul olandez. 200 Vezi, Eugeniu Coșeriu, Introducere în lingvistică, p. 80. 201 Așa cum se întîmplă, de exemplu, în pronunția multor români a celor doi e, cu valoare fonologică în limba engleză: sg. man, pl. men. 202 Eugeniu Coșeriu, Sicronie, diacronie și istorie, p. 104 și 124; idem, "Nu există schimbare lingvistică", p. 17. 203 În principiu, libertatea este creația în limitele sistemului, însă schimbarea nu poate fi o libertate de acest tip, fiindcă, de cele mai multe ori, sînt depășite aceste limite
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
principiu, libertatea este creația în limitele sistemului, însă schimbarea nu poate fi o libertate de acest tip, fiindcă, de cele mai multe ori, sînt depășite aceste limite, ca atunci cînd se introduc elemente din altă limbă, de exemplu. 204 Eugeniu Coșeriu, Sincronie, diacronie și istorie, p. 217. 205 Ibidem, p. 176. 206 Eugeniu Coșeriu, "Nu există schimbare lingvistică", 12. 207 Petre Botezatu, Schiță a unei logici naturale, Editura Științifică, București, 1969, p. 255-274. 208 Eugeniu Coșeriu, "Nu există schimbare lingvistică", p. 15. 209
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
Paris, 1921, p. 50 ș. u. 214 Vezi Iorgu Iordan, Lingvistica romanică. Evoluție. Curente. Metode, p. 45-46. 215 Eugen Coșeriu, Prelegeri și conferințe, p. 121. 216 Vezi Iorgu Iordan, Lingvistica romanică. Evoluție. Curente. Metode, p. 313. 217 Eugeniu Coșeriu, Sincronie, diacronie și istorie, p. 174-175. 218 Determinare și cadru, în Eugeniu Coșeriu, Teoria limbajului și lingvistica generală. p. 296. 219 Sistem, normă și vorbire, în Eugeniu Coșeriu, Teoria limbajului și lingvistica generală, p. 78-79. 220 Alexandru Philippide, Originea românilor, vol. I
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
În stadiul actual, este poate greu de trecut dincolo de morfologia sistemelor. Și totuși, se cuvine să subliniem insistent că ținta noastră e „morfodinamica”, studiul evenimentelor Într-un continuum spațio-temporal. Cu alte cuvinte, sînt pentru un demers cognitiv care să includă diacronia ca dimensiune obligatorie a lumii, și nu ca o pe dimensiune de care ne putem dispensa. Principalul obiectiv al cercetării mele Îl formează o serie de curente religioase occidentale - de la gnosticism pînă la catharism (erezia cathară) din Provența și Lombardia
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
esența unora dintre aceste metode. Nu fără a preciza Însă de la bun Început că multe din ele nu-i sînt de prea mare folos istoricului, atîta timp cît eșuează În tentativa lor de a integra sistem și istorie, sincronie și diacronie. Pentru istoricul ideilor, cea mai extraordinară consecință a continuum-ului einsteinian spațiu-timp este existența „obiectelor ideale”, care devin de Înțeles numai atunci cînd sînt recunoscute ca atare În propria lor dimensiune. S-ar putea ca acest lucru să sune și
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
au Îmbogățit pînă azi Înțelegerea trecutului toate metodele de cunoaștere care tratează sincronic fenomenele istorice (inclusiv obiectele ideale), este legitim să tragem o linie despărțitoare Între cele care n-au reușit să ofere chei semnificative de integrare a sincroniei cu diacronia și cele care nu s-au dat În lături dinaintea acestei supreme Încercări a disciplinei noastre de studiu. Fascinația exercitată În secolul nostru de arhetipuri și repetiție, de formalism, structuralism și „morfologii” de tot felul nu mai are nevoie să
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
modul În care se petrece transformarea rămîne În esență neexplicat. Întrecându-l pe Goethe, lingvistul Ferdinand de Saussure (1857-1913) a constituit principala sursă de la care s-au alimentat structuraliștii, referindu-se necontenit la distincția operată de el Între „sincronia” și „diacronia” unei limbi și la accentul pus de el, În consecință, pe studiul sincronic al limbii 12. Cu nuanțări introduse mai Întâi de prințul Nicolas S. Troubetskoy (Principles of Phonology, 1939) și apoi de Roman Jakobson, fonologia a devenit principalul model
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
după care „sistemul modei” Înseamnă pur și simplu o corelație statică Între accesorii. Ca și cum Barthes ar fi locuit În Platlanda, a redus moda la două dimensiuni și a exclus timpul din acest proces. Dimpotrivă, Agnes Brooks Young căuta sincronicitatea În diacronie; ea a reconstituit, mai degrabă, lingura care străbate suprafața supei ca un obiect logic care se deplasează prin lumea noastră. Asemenea constrîngerilor de ordin fizic care silesc celula să ia formă sferică și organismele să nu se extindă dincolo de o
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
10 (2); 14 (2); 21 (2); altfel; ambiție; amintire; anchetarea faptei; animal; anume; aprilie; așteptare; astră; august; 9 august; autenticitate; axă; benefică; bîrfă; bună; ceas; cerută; ceva important; cifra; cinci; colț; cununie; curiozitate; dacă; o dată; decembrie; 6 decembrie; desigur; destin; diacronie; dor; dorită; douăzeci; e clar ceva important; epocă; evenimente; exact; exactă; fată; față; februarie; 15 februarie; fixa; ghinion; ianuarie; ieri; informație; interval; istorie; iunie; 2 iulie; încă o zi; înmînată; însemnare; întocmai; lege; loc; localizare în timp; loto; luat; mapă
[Corola-publishinghouse/Science/1496_a_2794]