113 matches
-
exploata aurul, argintul, cuprul și fierul. Grecii i-au cunoscut pe georgieni mai ales ca făuritori de arme. După cucerirea Persiei de către Alexandru Macedon, în anul 333 î.Hr., regatul Colhidei și cel al Iberiei au devenit independente. În timpul războaielor dintre diadohi, care au urmat stăpânirii lui Alexandru, statele georgiene au fost cucerite de comandantul pontic Ason, care a instituit un regim de teroare. Iberia a putut scutura după scurt timp stăpânirea pontică și a unificat toate ținuturile georgiene în afara Colhidei sub
Istoria Georgiei () [Corola-website/Science/298065_a_299394]
-
335 i.en., odrisii erau aliați ai lui Alexandru cel Mare în expediția împotriva tribalilor, iar în 333 i.en., au participat în bătălia de la Issus împotriva perșilor. În timpul lui Lisimah, odrisii s-au revoltat împotriva macedonenilor. În timpul războaielor dintre diadohi de după moartea cuceritorului Alexandru Macedon, regele odrisilor, Seuthes al III-lea, a fost angrenat în luptele acestora, fiind de partea lui Lisimah, și alteori, de partea lui Antigonos. Seuthes al III-lea a clădit orașul Seuthopolis, situat aproape de Kazanlik. S-
Traci () [Corola-website/Science/297450_a_298779]
-
întregului ținut. Bitinia beneficiază în secolele VI-IV î.H. de o largă autonomie în cadrul Imperiului Persan, fiind condusă de dinastii locale. Pe litoral, în secolele VII-VI î.H., sunt fondate coloniile Calcedon și Astacos. În epoca luptelor dintre diadohi, principele trac Zipoites se emanicipează de sub autoritatea lui Lisimah și adoptă în 297 î.H. titlul de rege marcând începutul erei bitiniene și punând bazele unui regat elenistic independent. Urmașii săi duc o politică de elenizare a statului și sunt
Bitinia () [Corola-website/Science/315036_a_316365]
-
treptat, odrisii se răscoala împotriva autorității macedonene în vremea lui Alexandru și Lisimah, printre care una este condusă de Seuthes al III-lea după 326 i.en. Seuthes a activat după moartea lui Alexandru, intervenind în luptele pentru putere dintre diadohi, acordând ajutor lui Lisimah, fie lui Antigonos. Odrisii au fost eliberați în 281 i.en., după moartea suveranului Traciei, Lisimah. Apar pretendenți ca celții, care atacă Grecia în 279 i.en. și jefuiesc sanctuarul de la Delhi. Deși sunt înfrânți, au
Regatul Odris () [Corola-website/Science/320093_a_321422]
-
soții ale soțului său. De asemenea, aceasta îl naște pe Alexandru al IV-lea Aegus. Mama lui Alexandru, Olympias, le adăpostește pe Roxana și fiul ei în Macedonia, amândoi fiind asasinați în 310 î.Hr. din ordinul lui Casandru, unul dintre diadohi.
Roxana () [Corola-website/Science/326994_a_328323]
-
lumea elenistică. Calendarul număra anii începând cu 311 î.Hr., când Seleucos I Nicator se întoarce în Babilon după exilul în Egiptul lui Ptolemeu, considerat anul întemeierii Imperiului Seleucid. Introducerea noii ere este menționată într-una din Cronicile Babilionene, Cronica despre Diadohi. Două modificări au fost făcute calendarului seleucid: Aceste diferențe privind începutul anului înseamnă că datele pot diferi unul de altul. Spre exemplu, restaurarea templului din Ierusalim de către Iuda Macabeul, în aproximativ 15 decembrie 164 î.Hr., a căzut în anul 148
Era seleucidă () [Corola-website/Science/327095_a_328424]
-
fost un general macedonean și regele elenistic al Egiptului. La mai puțin de un deceniu de la cucerirea, fără luptă, a Egiptului, de către Alexandru cel Mare, în 323 î.Hr., în Alexandria, capitala fondată de cuceritor, se instala cel mai important dintre diadohii imperiului macedonean: Ptolemeu Lagos. Avea atunci 44 de ani. General strălucit, politician, abil, aureolat de înrudirea, necontestată în epocă, cu împăratul, căruia îi salvase viața (de aici porecla: Soter = Salvatorul), Ptolemeu a transformat Egiptul în cel mai puternic stat al
Ptolemeu I Soter () [Corola-website/Science/330372_a_331701]
-
fost aducerea la Alexandria a trupului împăratului (acesta murise în Babilon) și zeificarea lui. A doua: îndepărtarea lui Cleomenes, ce-i fusese dat ca adjunct în satrapia egipteană. Prevăzand reacția de ostilitate a regentului imperiului, Perdicas se alie cu alti diadohi, dar în timpul campaniei asupra Egiptului împotriva lui Ptolemeu e asasinat. O amenințare serioasă începu să o constituie Antigonos Monophtalmos, al cărui apetit nu se mulțumise cu Paflagonia și Cappadocia, smulse lui Eumenes, cu Siria câștigată de la Seleucos și cu insulele
Ptolemeu I Soter () [Corola-website/Science/330372_a_331701]
-
viza bogatul Egipt, în ideea restabilirii imperiului macedonean. Ptolemeu tranșă în favoarea sa victoria, într-o primă izbire cu trupele lui Antigonos, conduse de fiul acestuia, Demetrios Poliorcetul, în Gaza, 313 î.e.n., silindu-l să abandoneze Siria. Victoriile obținute de coaliția diadohilor îl siliră pe Antigonos să accepte, în 311 î.e.n., o nouă împărțire a imperiului lui Alexandru cel Mare, în urma căreia Ptolemeu obținu partea sudică a Siriei, pe care, dealtfel, o stăpânea după victoria din Gaza. Ptolemeu inaugura, după această dată
Ptolemeu I Soter () [Corola-website/Science/330372_a_331701]
-
mare, Ptolemeu Keraunos, îndepărtat de la curte, pe cel ce va deveni Ptolemeu al II-lea (Philadelphos), îl asociază pe acesta la domnie, în 285 î.e.n., iar, după doi ani, având vârsta de 84 de ani, se stinse, fiind singurul dintre diadohii lui Alexandru cel Mare care a murit de moarte naturală.
Ptolemeu I Soter () [Corola-website/Science/330372_a_331701]
-
de orașul modern Rafah, între armatele elenistice ale lui Ptolemeu al IV-lea Filopator, rege și faraon al Egiptului și Antiohie al III-lea, rege al Imperiului Seleucid. A fost una din cele mai mari bătălii ale regatelor elenistice ale diadohilor și bătălia decisivă a celui de-al patrulea Război Sirian. Zona Mediteranei de est devenise una extrem de volatilă odată cu colapsul imperiului lui Alexandru Macedon. Statele helenistice (numite astfel deoarece erau dominate de populații greco-macedonene) ce au rezultat se aflau într-
Bătălia de la Rafia () [Corola-website/Science/328602_a_329931]
-
nabateenii. Cea dintâi apariție certificată a nabateenilor a fost semnalată prin 312-311 î.Hr. când ei au fost atacați, fără succes, la Sela sau Petra, de către Athenaeus, un ofițer al regelui Antigonus I, în cadrul celui de-al III-lea război dintre Diadohi. Evenimentul este menționat de către un ofițer seleucid, Hieronymus din Cardia, în raportul său asupra bătăliei. Pe la 50 î.Hr. istoricul grec Diodor din Sicilia l-a citat pe Hieronymus, adăugând: „Așa cum Seleucizii au încercat să-i supună, așa au făcut și
Nabateeni () [Corola-website/Science/332506_a_333835]
-
și apoi sub dominația scurtă a lui Alexandru cel Mare și apoi dominația parților (238 Î.Hr. - 226), comunitatea evreiască din Babilonia a cunoscut o perioadă de prosperitate, departe de evenimentele furtunoase care au lovit Iudeea., ca de pildă războaiele Diadohilor , cucerirea lagidă, seleucidă, războaiele Macabeilor și cucerirea romană. Distrugerea în anul 70 d.Hr a celui de-al Doilea Templu de către romani a făcut să crească valul de refugiați evrei din Iudeea în Babilonia. Regii parți au conferit obștii evreiești
Evrei irakieni () [Corola-website/Science/335859_a_337188]