117 matches
-
după asemănarea Lui.<footnote Sf. Maxim Mărturisitorul, Capete despre dragoste, suta a III-a, cap. 25, în Filocaliaă, vol. II, Traducere, introducere și note de Pr.Prof.Dr. Dumitru Stăniloae, Edit. Humanitas, București, 1999, p. 91. footnote> La rândul său, scriitorul filocalic Diadoh al Foticeii adaugă: Toți oamenii sunt făcuți după chipul lui Dumnezeu, iar asemănarea Sa este dată doar acelora care, printr o mare iubire, și-au supus libertatea lor lui Dumnezeu. Pentru că doar atunci când nu ne aparținem nouă înșine, devenim întocmai
Theologos by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/118_a_180]
-
Dumnezeu, iar asemănarea Sa este dată doar acelora care, printr o mare iubire, și-au supus libertatea lor lui Dumnezeu. Pentru că doar atunci când nu ne aparținem nouă înșine, devenim întocmai Celui Care prin iubire ne-a împăcat cu Sine<footnote Diadoh al Foticeii, Cuvânt ascetic, în Filocaliaă, vol. I, Traducere, introducere și note de Pr.Prof.Dr. Dumitru Stăniloae, Edit. Humanitas, București, 1999, p. 340. footnote>. S-a afirmat că femeia are două vieți : viața ei și cealaltă a copiilor cărora le-a
Theologos by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/118_a_180]
-
că și principesa Elisabeta a noastră se logodește cu Diadocul Greciei, care arăta o mare dragoste pentru viitoarea lui soție, însă nu știu dacă această dragoste era tot atât de mare la principesă pentru tânărul prinț! La orele noastre muzicale asista și diadohul din când în când, însă fără a arăta prea mult entuziasm pentru ceea ce făcea frumoasa sa mireasă. După un scurt timp se făcu nunta domenască, la care fui și eu invitată spre a lua parte, însă numai la cea mai
Muzicieni rom?ni ?n texte ?i documente (XXIV) by Viorel Cosma () [Corola-journal/Science/83191_a_84516]
-
o aduc în țară pentru reîntremare și rămâne aproape de mare mai mult timp, până la completa restabilire. Între timp încep pregătirile pentru încoronarea monarhilor noștri. Adaug că tot în timpul cununiei prințesei se făcu și căsătoria principelui Carol al României cu sora Diadohului, prințesa Elena. Poporul nostru spune ca să nu se cunune nicicând doi frați cu două surori, și că a avut iar dreptate vorba bătrânească, cum că se va vedea mai târziu. În cursul iernii am cântat de câteva ori la București
Muzicieni rom?ni ?n texte ?i documente (XXIV) by Viorel Cosma () [Corola-journal/Science/83191_a_84516]
-
masă de către Filip cel Frumos, Între 1307 și 1314, ar fi un exemplu -, care cunosc un final la fel de inexplicabil și misterios ca viața și opera lui Alexandru cel Mare. Fiindcă se știe că, după moartea acestuia, succesorii săi, generalii macedoneni - diadohii -, fratele vitreg și dement, Arrhidaios, și fiul său și al Roxanei, Filip al IV-lea, fac din cel mai mare și mai promițător imperiu cunoscut În istorie o simplă amintire. Ceva nu este În regulă aici. Am Încheiat studiul cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
se aflau inițial în cercurile clasei culte; succesiva lor divulgare prin disputa cinico-stoică a avut efecte distructive asupra credinței altor medii mult mai populare; decadența religiei clasice grecești a fost facilitată și extinderile politice din bazinul mediteranean oriental. Perioada domniei diadohilor (323-146 a.Chr.) a dus la definitiva dizolvare a vechilor orașe-stat ale Greciei antice, contribuind la rândul ei la destrămarea cultelor religioase sprijinite până atunci de acestea ori de ligile lor. În Orient, cetățile elenistice de dată recentă, prin posibilitățile
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
colonia militară din Elefantina, despre care am discutat mai înainte (cf. 5.4.d), cu excepția corespondenței cu Ierusalimul, a dispărut fără să lase urme. Conform lui Josephus Flavius (Ant. XII 1 ș.u.) Alexandru cel Mare și al doilea dintre diadohi (succesorii săi), Ptolemeu I Lagidul, la sfârșitul secolului al IV-lea î.C., au deportat în Alexandria un grup de prizonieri iudei capturați în timpul cuceririi Ierusalimului, dând naștere„diasporei” din Alexandria. Și aceasta s-a bucurat de prestigiu mai ales
Israel în timpurile biblice : instituții, sărbători, ceremonii, ritualuri by Alberto Soggin () [Corola-publishinghouse/Science/100992_a_102284]
-
nasul băștinașilor în religia cărora aceste animale erau considerate sacre. Alexandru Macedon distruge cu sabia imperiul persan ce stăpînea și Egiptul, punînd temeliile orașului Alexandru în anul 331 î.e.n. După moartea viforosului macedonean, imperiul lui se împarte între generali iar diadohul Ptolomeu Lagos primește satrapia Egipt în anul 323 î.e.n. și în 306 î.e.n. se proclamă rege, ținutul Palestinei aparținînd acestui rege. În anul 192 î.e.n. Palestina cu Iudeea trece sub controlul sirian a lui Antiohos lll, iar iudeii l-au
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83086_a_84411]
-
cunoștință, încredere, iubire și ascultare de Dumnezeu. Este viața tainică de unire cu Dumnezeu și urcușul spre Dumnezeu al omului credincios, al sensibilității fără sfârșit a omenescului din el și care se realizează prin îndelungate eforturi și năzuințe. După Sfântul Diadoh al Foticeii, scopul vieții duhovnicești este unirea sufletului cu Dumnezeu prin dragoste. Unirea cu Dumnezeu nu se poate realiza în afara rugăciunii, căci rugăciunea este o legătură personală a omului cu Dumnezeu. Această unire trebuie să se înfăptuiască în persoanele umane
RUGĂCIUNEA, CALE SPRE DESĂVÂRŞIRE ŞI MÂNTUIRE by Ion CÂRCIULEANU () [Corola-publishinghouse/Science/91546_a_107349]
-
tăblița 20 ne spune ce au avut de îndurat trupele de geți, besi și bastarni care erau lefegii la agia Macedoniei cînd Lisimah s-a întors acasă după moartea lui Alexandru Macedon în anul 323 î.e.n. și împărțirea imperiului între diadohi. Toate rudele lui Alexandru au fost măcelărite iar geții, besii și bastarnii au fost puși sub ascuțișul săbiilor. ,,Orolo este mîniat pentru că a fost silit să-și ducă luptătorii sub comanda geților. În disprețul lui, spune că besii împreună cu bastarnii
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83085_a_84410]
-
norodului său, atâta la cele trupești și trecătoare, cât și la cele sufletești și duhovnicești, măcar că nu are acea vrednicie (arhierească), iară plata îi iaste de la Dumnezeu întocmai cu episcopii cu carii ar fi mai râvnitori și să face el diadoh apostolilor, carii sunt împărați și preoți ai bisericii, de vreme ce dimpreună lucrează cu Dumnezeu, pentru mântuirea lumii. (72)] Ritualul de înscăunare prevedea și participarea obligatorie a "țării", drept garanție a validității mărturiei lăsate posterității; asistența publică era totodată și cel dintâi
[Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
este cel care își manifestă în om libertatea și îl face capabil de ea ; c) faptul că libertatea constă într-o creștere infinită, care se amplifică potrivit expresiei lui Grigore de Nyssa din începuturi în începuturi, prin începuturi fără sfîrșit. Diadoh al Foticeei imaginează, de pildă, creșterea în mod analog realizării unei opere de artă : reflexul chipului divin din om e curățat și actualizat în atelierul Duhului Sfînt, care înalță chipul sufletului din strălucire în strălucire [subl. n.], dăruindu-i pecetea
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
pecetea asemănării. Cusanus a tematizat matematic această creștere potrivit tinderii intelectului spre Limita infinită care, din străfundul omului, îl atrage pe acesta către zenitul suprem. Deificarea omului (theosis), ca și pecetea (kharaktŒr) asemănării, la care, printre mulți alții, se referă Diadoh, desemnează tocmai condiția creșterii fără capăt, participare umană la libertatea totală a realului absolut. Pentru aceeași participare, Eckhart a folosit, între multe alte analogii, imaginea comercială a pieței unde divinul caută suflet doritor de infinitatea Sa. Potrivit metafizicii eckhartiene, trăsătura
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
și rituri egiptene și vorbesc despre „misterele” lui Osiris și despre „jocuri atletice” În cinstea divinității. 25. EGIPTUL SE DESCHIDE LUMIITC "25. EGIPTUL SE DESCHIDE LUMII" Odată cu sosirea lui Alexandru În Egipt, În 323, și cu stabilirea imediată a dinastiei diadohilor Ptolemei În Valea Nilului, se deschide ultimul capitol al istoriei religiei egiptene. Egipteni, Ptolemeii s-au transformat În relațiile lor cu supușii; dar grecii și macedonenii au rămas În relații cu lumea elenistă Înconjurătoare. Religia oficială a resimțit această situație
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
356-323 Î.Hr.) o cotitură memorabilă prin toate evenimentele politice și culturale petrecute În lumea din jurul Mării Mediterane, fixează În anul morții acestuia Începutul unei noi epoci istorice. Această perioadă, după ce a Început cu progresiva fragmentare a numeroaselor regate ale diadohilor imperiului supranațional constituit de tânărul prinț macedonean În cei treisprezece ani ai fulgerătoarei sale cariere militare și politice (336-323 Î.Hr.), se Încheie În anul cuceririi romane a Egiptului după bătălia de la Actium (31 Î.Hr.). Odată cu reducerea la provincie
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
lui Anxe "An"tigonos, Asia Mică, iar lui Seleucos, Babilonia. Cu toate acestea, odată cu asumarea titlului regal de către acești conducători (306-305 Î.Hr.) nu se ajunge la nici o situație stabilă, nici În raporturile internaționale, nici În interiorul fiecărui teritoriu. După moartea diadohilor, În multe cazuri violentă, și după aproximativ patruzeci de ani de lupte fără răgaz care au tulburat profund existența populațiilor din Mediterana orientală, se ajunge la o ordine aproape definitivă care va permite - În menținerea esențială a echilibrelor politice și
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
neoplatonism acoperă o lungă și complexă tradiție de gândire, inspirată din Învățătura platonică, tradiție ce pornește de la Plotin (205-270 d.Hr.) și, prin transformări, dintre care unele profunde, ajunge cel puțin până În secolul al VI-lea d.Hr., cu ultimul „diadoh” al școlii din Atenaxe "Atena", Damascius. În aceste secole se realizează un proces decisiv pentru soarta culturii occidentale, mai precis acea schimbare substanțială În perspectiva ideologică și religioasă - cu toată gama reflexelor ei socioculturale - ce constă În afirmarea definitivă a
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]