668 matches
-
din 1952. Astfel, de fapt Goebl a creat termenul niciodată folosit de Kloss în scrierile sale, pornind de la adjectivele folosite de acesta. Termenul "toiture" apare în afirmația că variantele scrise au, sociologic vorbind, un rang superior celui al corolarelor lor dialectale și îndeplinesc oarecum o funcție de acoperiș. În alt articol în franceză (1979) despre normele literare din Evul Mediu de pe teritoriul Franței, cea de la Paris față de cea normandă, folosește termenul "toit" „acoperiș” tot cu referire la "Dachsprache" ca provenind de la Kloss
Limbă abstand, limbă ausbau și limbă-acoperiș () [Corola-website/Science/304863_a_306192]
-
de "ducato" (în ). "Casă de Monetărie a Veneției", "Zecca", îi va bate până la sfârșitul "Serenissimei". "Zecca" era situată în fața Palatului Dogilor și nu va fi desființată decât în 1870, de către Regatul Italiei. ul din Veneția își trage numele de la cuvântul dialectal venețian "zecchino", care, la rândul său, provine de la denumirea monetăriei, "zecca". În limba română, substantivul "țechin" este un împrumut din limba italiană: "zecchino". Celălalt cuvânt din română, "sechin" (o formă mai rară) este un împrumut din , care provine din cuvântul
Țechin () [Corola-website/Science/323777_a_325106]
-
venețian "zecchino", care, la rândul său, provine de la denumirea monetăriei, "zecca". În limba română, substantivul "țechin" este un împrumut din limba italiană: "zecchino". Celălalt cuvânt din română, "sechin" (o formă mai rară) este un împrumut din , care provine din cuvântul dialectal venețian "zecchino". Cuvântul dialectal venețian italian "zecca" provine din , „matriță pentru bătut monede”. Pe aversul monedei, evanghelistul Marcu, patronul cetății, înmânează dogelui Veneției drapelul purtător al unei cruci; circular, în latină: S[anctus] M[arcuș] VENET[iae], în română: „Sfanțul
Țechin () [Corola-website/Science/323777_a_325106]
-
rândul său, provine de la denumirea monetăriei, "zecca". În limba română, substantivul "țechin" este un împrumut din limba italiană: "zecchino". Celălalt cuvânt din română, "sechin" (o formă mai rară) este un împrumut din , care provine din cuvântul dialectal venețian "zecchino". Cuvântul dialectal venețian italian "zecca" provine din , „matriță pentru bătut monede”. Pe aversul monedei, evanghelistul Marcu, patronul cetății, înmânează dogelui Veneției drapelul purtător al unei cruci; circular, în latină: S[anctus] M[arcuș] VENET[iae], în română: „Sfanțul Marcu al Veneției”. Pe
Țechin () [Corola-website/Science/323777_a_325106]
-
minorității ceangăilor din Moldova. Ioan Dănilă își propune să întreprindă o cercetare profesională a problemei, cu instrumentarul lingvisticii moderne. Se înarmează cu un aparat teoretic pe măsură. Studiază, în capitole preliminare, fenomenul general al bilingvismului, cu atenție specială asupra bilingvismului dialectal; apoi prezintă influența limbii maghiare asupra limbii române și influența limbii române asupra limbii maghiare, pe baza celor mai recente cercetări. întreprinde o analiză migăloasă a termenului "ceangău" (istoric, etimologie, grafie). Analizează într-un întreg capitol particularitatea definitorie a graiului
Cât de românesc este graiul ceangăilor din Moldova? by Solomon Marcus () [Corola-journal/Memoirs/9236_a_10561]
-
ceangăilor din Moldova: pronunțarea siflantă. în secțiuni succesive sunt analizate relațiile ceangăilor din Moldova cu limba română și cu limba maghiară, sunt apoi discutate critic cercetările anterioare în materie, cu accent special asupra cercetărilor lingvistice și, în particular, asupra celor dialectale. Bogăția referințelor bibliografice, nu ornamentale, ci la obiect, este semnificativă pentru seriozitatea întregii întreprinderi. La capătul acestui itinerar, Ioan Dănilă constată (p. 58): "Graiul ceangăilor din Moldova nu a avut parte de o cercetare sistematică și continuă, reperabilă în lucrări
Cât de românesc este graiul ceangăilor din Moldova? by Solomon Marcus () [Corola-journal/Memoirs/9236_a_10561]
-
Ioan Dănilă constată (p. 58): "Graiul ceangăilor din Moldova nu a avut parte de o cercetare sistematică și continuă, reperabilă în lucrări de sine stătătoare sau în periodice, date fiind apartenența declarată a acestei populații la etnia românească și similitudinile dialectale cu graiurile din Moldova, Transilvania, Banat și Oltenia" și că (p. 81): "Atlasele lingvistice românești nu prezintă informații unitare privind graiul ceangăilor din Moldova (...)". O discuție critică a anchetelor dialectale anterioare și a hărților dialectale realizate pe baza lor îl
Cât de românesc este graiul ceangăilor din Moldova? by Solomon Marcus () [Corola-journal/Memoirs/9236_a_10561]
-
apartenența declarată a acestei populații la etnia românească și similitudinile dialectale cu graiurile din Moldova, Transilvania, Banat și Oltenia" și că (p. 81): "Atlasele lingvistice românești nu prezintă informații unitare privind graiul ceangăilor din Moldova (...)". O discuție critică a anchetelor dialectale anterioare și a hărților dialectale realizate pe baza lor îl conduce pe autor la modul adecvat de continuare a acestora. Localitățile pe care le-a anchetat în perioada 2000-2004 sunt cele, în număr de 29, în care încă se vorbește
Cât de românesc este graiul ceangăilor din Moldova? by Solomon Marcus () [Corola-journal/Memoirs/9236_a_10561]
-
la etnia românească și similitudinile dialectale cu graiurile din Moldova, Transilvania, Banat și Oltenia" și că (p. 81): "Atlasele lingvistice românești nu prezintă informații unitare privind graiul ceangăilor din Moldova (...)". O discuție critică a anchetelor dialectale anterioare și a hărților dialectale realizate pe baza lor îl conduce pe autor la modul adecvat de continuare a acestora. Localitățile pe care le-a anchetat în perioada 2000-2004 sunt cele, în număr de 29, în care încă se vorbește graiul ceangăiesc. în selectarea lor
Cât de românesc este graiul ceangăilor din Moldova? by Solomon Marcus () [Corola-journal/Memoirs/9236_a_10561]
-
prin dialoguri înregistrate pe bandă magnetică, autorul a avut tot timpul ca reper chestionarele din atlasele lingvistice anterioare, realizate la Cluj-Napoca și la București. Cartea include, în a doua jumătate a ei, situația fiecărei unități lexicale și 359 de hărți dialectale. în concluzie, autorul consideră că ceangăii din Moldova folosesc limba română "la nivelul competenței lingvistice date de proprietatea termenilor, de valorizarea contextuală a acestora și de asocierea referențială adecvată". Apreciază că lucrarea sa este prima cercetare a componentei românești a
Cât de românesc este graiul ceangăilor din Moldova? by Solomon Marcus () [Corola-journal/Memoirs/9236_a_10561]
-
lexicului maghiar din Transilvania, București 1978; Dicționarul explicativ al limbii maghiare, editat de Academia maghiară la Budapesta în 1972; Noul dicționar de regionalisme, editat de Academia maghiară la Budapesta în 1979. Graiul ceangăiesc din Moldova se încadrează în categoria bilingvismului dialectal. În 1880 ziarul românesc Amicul Familiei care apărea la Gherla, deci în Austro-Ungaria de atunci, scria astfel despre ceangăii din Moldova: Limba cengăilor (bineînțeles, cei care sunt vorbitori de limba maghiară și azi) se încadrează în grupul de grai ceangău
Ceangăi () [Corola-website/Science/297394_a_298723]
-
urmă. Altă caracteristică de pronunțare este frecvența fonemului : Lexicul ceangău arhaic este greu de înțeles de către ceilalți vorbitori de maghiară, chiar și de către cei care cunosc limba română, deoarece conține multe arhaisme ale limbii maghiare în general, dar și cuvinte dialectale specifice: În domeniul lexico-gramatical este specifică folosirea foarte frecventă a sufixelor diminutive, aplicate nu numai substantivelor (nume de persoane, dar și de animale și de obiecte), ba chiar și adjectivelor și adverbelor. Sufixul "-ka/-ke" chiar a devenit marca femininului
Ceangăi () [Corola-website/Science/297394_a_298723]
-
ci o denumire alternativă pentru limba română „ausbau” la baza căreia stă graiul „abstand” muntenesc. Prin urmare, graiul moldovenesc intră în câmpul de studii lingvistice și filologice, iar „limba moldovenească” în câmpul de studii politice și istorice. Nu există diferențe dialectale de la un mal la altul al Prutului, dar există regionalisme dispărute la vest de Prut și păstrate în est sau invers, și o diferență între elementele de vocabular modern și între calcuri, care pe malul drept, românesc, sunt mai mult
Graiul moldovenesc () [Corola-website/Science/297291_a_298620]
-
trăsătură distinctă este palatizarea labialei, ca de exemplu în "ghini" (bine), "chișior" (picior), "jin(ars)" (vin(ars)), "a hierbe" și "a șerbe" (a fierbe) (împărtășit în măsură considerabilă mai ales de graiurile ardelenești). Diferențele în vorbire între cele trei zone dialectale periferice (nord-vest, nord-est și sud-vest) nu sunt problematice. În cadrul politicii sovietice de alfabetizare, graiul moldovenesc a suferit unele modificări stilistice, în limba literară existând tendința de a consolida caracteristicile subdialectale, în scopul de a crea o limbă literară aparte.
Graiul moldovenesc () [Corola-website/Science/297291_a_298620]
-
în 1968 și, după ce a obținut titlul de doctor docent în 1969, a fost numit profesor în 1970. În paralel cu activitatea didactică, a desfășurat o activitate de cercetare la Institutul de Lingvistică și la Centrul de Cercetări Fonetice și Dialectale (devenit în 1990 Institutul de Fonetică și Dialectologie „Al. Rosetti” al Academiei Române). A fost "visiting professor" la Universitatea din Chicago, în perioadele 1964-1965 și 1970-1971, și apoi la Universitatea din Boston, în 1971. După revoluția anticomunistă din 1989, a fost
Emanuel Vasiliu () [Corola-website/Science/307074_a_308403]
-
Ibn Zaydūn s-a remarcat prin crearea unui tip de elegie care viza dragostea, tinerețea sau locurile pierdute. Mai mult, el a devenit celebru prin dragostea pentru prințesa Wallada, dar și pentru cultivarea unei forme populare de cânt în araba dialectală - "zağal", care coexista cu alte creații cantabile - "mawăl"-ul și "ġazal"-ul. În zona Sevillei, poezia de secol XI a ajuns la cel mai înalt grad de rafinament în timpul califului-poet al-Mu‘taḍid (-1069) și al fiului său, al-Mu‘tamid (-1095
Literatura hispano-arabă () [Corola-website/Science/335397_a_336726]
-
Viața Sfântului Alexie) (sec. XI) provine probabil din regiunea orașului Rouen (Normandia), iar cea mai veche variantă păstrată a "Cântecului lui Roland" (sec. XI) este anglo-normandă. La unii literați se observă diferențe de la o operă la alta în ceea ce privește proporția trăsăturilor dialectale și a celor comune. De exemplu, "Le Jeu de Saint Nicolas" (Jocul Sfântului Nicolae, piesă de teatru) de Jean Bodel (truver de la sfârșitul secolului al XII-lea) prezintă mai multe caracteristici picarde decât "La Chanson des Saisnes" (Cântecul Saxonilor), cântec
Istoria limbii franceze () [Corola-website/Science/331697_a_333026]
-
făcut, până la o epocă relativ recentă, obiectul unor dispute de fapt extralingvistice între lingviști sârbi și bulgari, primii considerând toate aceste graiuri pur sârbești, iar ceilalți afirmând despre ele că sunt pur bulgărești. În realitate este vorba de un continuum dialectal, aceste graiuri fiind de tranziție între cele două limbi. 2. Există și o diviziune supradialectală după modul în care a evoluat sunetul "ĕ" din limba slavă veche notat cu litera ѣ, numită „iat”. Aceasta determină:
Diasistemul slav de centru-sud () [Corola-website/Science/306100_a_307429]
-
Jupiter, cunoscut astăzi sub numele de Pasiphae, dar care în epocă era cunoscut ca « Jupiter VIII », numele definitiv nefiindu-i atribuit decât în 1975. Asteroidul 676 Melitta, singurul pe care l-a descoperit, nu-i poartă numele, ci este forma dialectală atică a limbii grecești vechi "melissa", „albină”. Se pare totuși că asemănarea între acest nume și numele descoperitorului nu este întâmplătoare. În 1915, a publicat un catalog de 245 roiuri de stele. Unele roiuri ale cerului înstelat, care nu figurează
Philibert Jacques Melotte () [Corola-website/Science/337142_a_338471]
-
sudică a litoralui anatolian începând de la Halicarnasos, zona primind numele de Dorida. La capătul acestui proces numit de istorici și migrația ioniană și care a durat până spre secolul X î.en.(anii 1000-900), s-a desăvărșit tabloul etnic și dialectal al lumii grecești. În Epir, în jumătatea vestică a Greciei centrale: Locrida,Focida, Etolia, Acarnania și jumătatea vestică a Peloponezului, se vorbeau dialecte foarte apropiate numite grecești de nord-vest. În Argolida, Laconia, Mesenia, în insulele Creta, Milo și Tera, în
Era quot;întunecatăquot; a Greciei () [Corola-website/Science/330636_a_331965]
-
vorbită îndeosebi de burgunzi, provenită din "germanica orientala", iar aceasta din "germanica comună". Există o ezitare în clasificarea acestei limbi între limbile germanice orientale și limbile germanice occidentale. Această limbă este puțin cunoscută, în afară de câteva antroponime și câteva toponime. Termenii dialectali care ar putea să provină din burgunda nu sunt prea diferiți de cei din alte limbi germanice vecine. Influență burgundei asupra evoluției distincte a francoprovensalei din Gallo-Romania este și ea discutată.
Limba burgundă () [Corola-website/Science/332826_a_334155]
-
secolului al XX-lea, aceste limbi au ortografii separate, gramatici diferite și organe de reglementare proprii. Astfel, vorbind într-o perspectivă lingvistică cât se poate de corectă, daneza, suedeza și norvegiana pot fi considerate ca făcând parte dintr-un continuum dialectal al limbilor nord-germanice. De asemenea, unele dialecte, cum ar fi cele vorbite la frontiera dintre Norvegia și Suedia, în special în zonele din Bohuslän, Dalsland, vestul Värmland, vestul Dalarna, Härjedalen, Jämtland și Scania, pot fi considerate dialecte ale limbilor naționale
Limba suedeză () [Corola-website/Science/296642_a_297971]
-
și "y", sau runa pentru vocala "i", folosită și pentru "e". Începând cu anii 1200, dialectele daneze au început să se îndepărteze treptat de cele suedeze. Inovațiile s-au răspândit neuniform din Danemarca, ceea ce a creeat o serie de limite dialectale, sau izoglose, variind din Zeelanda din sud până în Norrland, Österbotten și zona nord-estică a Finlandei în nord. O schimbare timpurie care a dus la separarea danezei runice de celelalte dialectele ale nordicii vechi estice a fost transformarea diftongului "æi" în
Limba suedeză () [Corola-website/Science/296642_a_297971]
-
sunt denumite de lingviștii suedezi "sockenmål" (literal „limbă de parohie”). Dialectele sunt separate de obicei în șase grupuri mari, care împart aspecte comune de prozodie, gramatică și vocabular. Sunt reprezentate mai jos unul sau mai multe exemple pentru fiecare grup dialectal. Deși fiecare exemplu este reprezentativ pentru eventualele dialectele înrudite, numărul real al dialectelor este de ordinul sutelor, dacă fiecare comunitate individuală este considerată separat. Acest tip de clasificare, totuși, este bazată pe o viziune într-un fel naționalistă a etnicității
Limba suedeză () [Corola-website/Science/296642_a_297971]
-
lingvistică putând fi orice între „limbă standard” și „dialect rural”. Toate dialectele suedeze, cu excepția unor varietăți foarte diferențiate precum cele din Dalarna, Norrbotten și, în într-o oarecare măsură, din Gotland, pot fi considerate ca făcând parte dintr-un continuum dialectal comun, mutual inteligibil. Este posibil ca acest continuum să includă și dialecte ale limbii norvegiene și daneze. Exemplele date mai jos au fost luate de la SweDia, un proiect de cercetare asupra dialectelor suedeze moderne. Grupurile de dialecte sunt acelea acceptate
Limba suedeză () [Corola-website/Science/296642_a_297971]