1,929 matches
-
flăcări. Fiind flacără, intimitatea prea mare cu spiritul desparte. Or, aceasta este poezia: treci dincolo de tine arzând, te ruinezi în inefabil. Această ambiguitate stă de veghe poetului, "păstrân du-l" în orizontul sacrului. Aflăm aici o semnificativă ilustrare a triadei dialectice teză, antiteză, sinteză miezul fenomenologic al filozofiei hegeliene, gânditorul născut în același an și prieten cu Hölderlin: teza, este făptura fizică a poetului, antiteza sufletul, flacără pură, iar sinteza transfigurarea, inefabilul. De aici a derivat teoria "terțului inclus" formulată de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
rezervele de energie pentru anticipate vremuri de lipsuri. Printr-o ciudată eroare, Aristotel, care și-a gândit lucrarea pe care o cunoaștem sub numele de Metafizica drept o Teologie, a ajuns să fie considerat părintele materialismului, mai ales a celui dialectic. Diferența dintre mâncărurile plăcute la gust și mâncărurile sănătoase nu au inventat-o contemporanii; ea apare spre exemplu, în Metafizica lui Aristotel (1027a). Doar că în cazul nostru diferența ajunge să fie promovată de reclame, nefiind însă pură demonstrație științifică
Din alchimia unei existenţe. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1406_a_2648]
-
73 Paul, Luminița; Nourescu, A.; Tolontan, C. - Teroare și triumf, Editura Number One Srl, București, 1996, p. 196. 74 Paul, Luminița; Nourescu, A.; Tolontan, C. - Teroare și triumf, Editura Number One Srl, București, 1996, p. 104-105. 75 Brucan, S. - The dialectic of World Politics, The Free Press, McMillan Publishing Co., Inc., New York, 1978, p. Comitetul Internațional Olimpic ca miză politică în relațiile internaționale 121 În pofida schimbărilor din sistemul relațiilor internaționale din ultimele decenii, acesta rămâne încă puternic dominat de raporturile de
Comitetul Internaţional Olimpic ca miză politică în relaţiile internaţionale by Oana Rusu Demmys Rusu () [Corola-publishinghouse/Administrative/753_a_1124]
-
U.C.F.S., București, 1964. 6. Bănciulescu, V. - Olimpiadele albe, Editura Stadion, București, 1973. 7. Bogdan, C.; Preda, E. - Sferele de influență, Editura Politică, București, 1986 8. Brucan, S. - Îndreptar. Dicționar de Politologie, Editura Nemira, București, 1993. 9. Brucan, S. - The dialectic of World Politics, The Free Press, McMillan Publishing Co., Inc., New York, 1978. 10. Carpinschi, A.; Bocancea, C. - Știința politicului, tratat, vol. I, Editura Universității „Al.I.Cuza” Iași, 1998. 11. Cârstea, G. - Sociologia sportului, Editura A.N.E.F.S., București, 1990. 12
Comitetul Internaţional Olimpic ca miză politică în relaţiile internaţionale by Oana Rusu Demmys Rusu () [Corola-publishinghouse/Administrative/753_a_1124]
-
recunoaște în datele viziunii sale la cineaștii Noului Val interesați de faptul cotidian într-un context care o extrapolează kafkian, în domeniul universalist al limbajului. Minimalismul mijloacelor întrebuințate devine maximalism la nivel semantic, cazul de conștiință repertoriat corect se amplifică "dialectic" pe final unde cuvintele devin instrumentul punitiv prin excelență cauționând modificarea ireversibilă a unui destin. Acest fapt sună cunoscut pentru zecile de mii de români anchetați de Securitate, pentru cei care au asistat la procesele spectacol sau pentru cei care
Panoramic românesc – TIFF 2009 by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/7208_a_8533]
-
muncitorească de cartier, încheiată lamentabil, scoate și mai bine în relief nivelul la care se situează și unii și alții. Frecventată de pensionari și mai confuzi decît cei din tutungeria lui Zoffi, dar recurgînd la un limbaj diferit (contradicții, gîndire dialectică, ideologie reacționară, luptă de clasă, lupta intelectualilor împotriva forțelor reacționare, liberali de doi bani), celula din povestirea lui Celati surprinde căderea în derizoriu a unui fenomen cîndva meritoriu, tratat cu respect de literatura angajată neorealistă și de cea imediat ulterioară
Vieți de pășuniști by Doina Condrea Derer () [Corola-journal/Journalistic/9826_a_11151]
-
lui Mitică, și alta batjocura unui șef de guvern. Dacă ai ceva noțiuni de drept nu se poate să nu știi că ironie vine din greacă, de la eironeia, care înseamnă întrebare. Or, eironeia, sau întrebarea, a fost unul dintre mijloacele dialectice privilegiate ale lui Socrate, prin care își învăța discipolii. De aici până la deprinderea meschină de a lua peste picior oamenii, e o cale lungă de tot..." (pp. 34-35) O trăsătură specifică a firii românești, excelent sesizată de Constantin }oiu, este
Cămara secretă a prozatorului by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9959_a_11284]
-
342 de la Spitalul/ de Urgență nu vroia să moară// cu toate că Moartea/ era în mod evident acolo// a fost prima oară cînd am înțeles/ de ce are nevoie carnea de spirit și spiritul de carne" (31 martie 2006). Sau cu un dramatism dialectic: "S-a făcut și așa/ destul de tîrziu Anselmus/ poate lămurim acum/ toată gîlceava aceasta// dintre Spirit și Animal// atunci în Canterbury/ nu prea am avut vreme// azi-noaptea în Scriptorium/ le-am visat pe amîndouă" (6 decembrie 2005). întregul demers poetic
Reveria conceptelor by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9992_a_11317]
-
Alexandru periplul poetic prin figura satului catastrofic. În ciuda elanului său proaspăt, a vitalității elementare, pe cartea căreia părea a jura, autorul Vămilor pustiei ni se prezintă, în ipostaza sa de bard al subiectului rural, drept un necrofor. Epuizînd pesemne resursele dialectice ale acestuia, poetul s-a îndreptat spre o ultracopioasă imnografie ce are la bază "un etnicism clamoros și factice", alunecat într-o "discursivitate ce diluează lirismul" (Ion Pop). Prin partea cea mai rezistentă a producției sale, Ioan Alexandru e un
Un poet crepuscular by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8960_a_10285]
-
deconcertantă. Va urma o nouă etapă în parcursul creator. Poetul va căuta medierea între statuar și aleator, vizând, după desfacerea lumii, refacerea ei. Într-una din cele mai inspirate pagini critice scrise despre opera lui Doinaș, Virgil Nemoianu analizează dinamica dialectică a acestui proces al cunoașterii, dificil și periculos, cu schilodiri și jupuiri verbale comparabile cu cele fizice: "Obiectele realului se strâmbă și se pocesc întâi, iar apoi ajung să se topească într-o unică masă nediferențiată. Fără tracțiunea opusă a
Poezia sintezelor by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9099_a_10424]
-
neconsolat meloman, fiul prosperului negustor de vinuri din Frankfurt pe Main, pe nume Oscar Wiesengrund. Dar fidelitatea pe care îndrăgostitul de muzică clasică a arăta-t-o monstrului speculației filozofice nu numai că nu s-a mărginit la însușirea spiritului dialectic, adică la preluarea unui algoritm conceptual bazat pe înlănțuiri de noțiuni ce se bat cap în cap după regula lui coincidentia oppositorum, dar pe deasupra s-a întins atît de mult asupra literei sale încît i-a preluat schemele, i-a
Jocul dialectic by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9247_a_10572]
-
a curățat pe Hegel de toată stufoșenia respingătoare a unei terminologii insuportabil de încărcate, plivindu-i jargonul și simplificîndu-i prețiozitățile pînă la pragul dobîndirii unei exprimări filozofice demne de a fi puse pe hîrtie. Iar peste filonul adînc al schemelor dialectice a presărat motivele clasice ale gîndirii marxiste, rezultatul fiind un fel de hegelianism de stînga desfășurat în cadența tipică a unor suite de contradicții ce se leagă și se dezleagă după un calapod deprimant de previzibil. În fond, Adorno a
Jocul dialectic by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9247_a_10572]
-
unor suite de contradicții ce se leagă și se dezleagă după un calapod deprimant de previzibil. În fond, Adorno a păstrat din Hegel mecanismul și i-a aruncat peste bord viziunea, adică a preluat cele două formule magice ale spiritului dialectic (teză-antiteză-sinteză și negarea negației), dar a renunțat la viziunea creștină asupra lumii. În locul ei a pus un materialism economic în al cărui limbaj putem întîlni, alături de sintagme tipic hegeliene - precum "viclenia rațiunii", "negativitate pură", "a fi în sine" și "a
Jocul dialectic by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9247_a_10572]
-
tot așa. Ca exerciții de elasticitate a minții, paradoxurile din Minima moralia sunt de un incontestabil folos. Atîta doar că, pe baza lor, se pot isca cele mai năucitoare sofisme. În fond, totul e un joc lexical guvernat de scheme dialectice dinainte știute.
Jocul dialectic by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9247_a_10572]
-
ei a deschis ochii pe lume și a mers de-a bușilea s-a transformat acum într-o instituție golită de intimitate. Potcoava fixată pe treapta de la intrare, pentru a purta noroc, a fost smulsă de noii diriguitori (căci materialismul dialectic nu admite superstițiile). Bătrâna se îndoaie de șale, mângâie cu palma locul rămas gol și trece mai departe. Înăuntru, pe cei doi îi izbește un puternic miros de motorină, cu totul străin de casa lor, așa cum o știau din memoria
Istorie și metaforă by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9251_a_10576]
-
de a trage consecințele pînă la capăt ale felului tău propriu de a fi, nu sincer, fiindcă aceasta nu spune nimic și se încarcă pe deasupra cu o vulgaritate, ci de a fi loial. Tot ce e între acestea înseamnă mizerie dialectică. Superioritatea resemnării loiale asupra norocului e că de noroc nu poți dispune, pe cînd de tine însuți, da, că deci poate fi mai frecventă biruința decît în cazul norocului, și mai ales că șansele sunt sporite încă, fiindcă loialitatea în
Omul în conflict cu lumea și cu sine by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/9362_a_10687]
-
sunt sporite încă, fiindcă loialitatea în comportare și gîndire nu exclude norocul": loialitate, luciditate, veracitate, iar nu "sinceritate": acesta este "modul de a trece satisfăcător prin viață", pe care îl adoptă Camil Petrescu, fixînd, totodată, orientarea textului care înregistrează "mizeria dialectică" dintre a (nu) fi "norocos" și a dispune de sine cu superioritatea resemnării loiale. Așadar, doar "note zilnice"; titlul e încă o dată semnificativ pentru ceea ce Nicolae Manolescu numește "modelul productiv" al jurnalelor din secolul XIX "pînă la scriitorii interbelici" (Cealaltă
Omul în conflict cu lumea și cu sine by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/9362_a_10687]
-
sistem de opoziții (p. 503-504), dar pe care eu îl văd altfel ierarhizat și organizat: 1. realismul socialist e o metodă de creație universal și permanent valabilă, nu un curent literar național și perisabil; 2. se bazează pe materialismul determinist, dialectic și științific, pe învățătura marxist-leninistă, nu pe idealism, spiritualism, metafizică sau misticism, detestate; 3. exprimă ideologic o clasă socială, un popor, nu o interioritate izolată sau o intimitate; răspunde unei comenzi sociale, colective, și nu unei necesități individuale, egoiste, a
Proletcultism sau realism socialist? (II) by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8185_a_9510]
-
omogen, regulat și neted în toate direcțiile, adică într-un mediu izotrop. În schimb, în lumea particulelor cuantice, spațiul e heterogen, e discontinuu și foarte încrețit. Peste tot te izbești de granulații, de denivelări și limite. La acest nivel, balansul dialectic între regimul continuu și cel discontinuu de existență nu mai are valabilitate. Aici domnește discontinuitatea, într-un univers care este prin excelență unul al nivelurilor și rangurilor. Dacă încercăm acum să înțelegem cum din granulațiile infime ale vibrațiilor cuantice a
Punct și cîmp by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9612_a_10937]
-
a dreptului, ci o Întregire necesară a codului nescris, precum și a dreptului de stat ca drept al ginților, spre dreptul public al omului În genere și astfel spre pacea eternă. Kant argumenta posibilitatea păcii eterne viitoare ca pe o contradicție dialectică prin care: natura Însăși garantează posibilitatea armonizării vieții indivizilor și celei a popoarelor, prin Înseși ciocnirile egoiste și prin războaiele care s-au perindat În istorie. Dar - adaugă filosoful - natura urmărind ea Însăși un scop moral, vine În atingere cu
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
cu scopurile particulare și Împotriva oricărei consecințe bune sau rele, ni-l arată pe Kant ca pe același gânditor al generalului și necesarului, considerate În calitate de valori superioare, atât pe planul cunoașterii cât și pe plan etic. Kant avea totuși Înțelegerea dialectică, conform căreia răul moral are ca proprietate faptul de a și fi sieși contrar și autoanihilant, făcând totodată loc principiului moral al binelui, chiar dacă „prin progrese Încete”. Immanuel Kant găsea că În relația dintre morală și politică, o Împăcare este
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
Contesei de Bethlen 1. “Întrebarea cum vor învia la A doua Venire cei înmormântați fără cap, și mai ales dacă vor învia, la care nu puteau răspunde nici măcar cei mai versați teologi, chiar până și cei necontaminați fie de materialismul dialectic și istoric la modă, fie de teoria cărții lui Erich von Daniken, Amintiri despre viitor-era un lucru care dădea localnicilor, prin deceniul opt, prea puține dureri de cap dar ideea cum că au fost nopți în care, zice-se, au
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
pe Vera În câțiva saci menajeri și am pornit să cutreier prin beci, În căutarea unui lichid care să Încurajeze combustia internă. Pe rafturile din spate, aliniate față În față, sticlele de băutură și borcanele de murături păstrau o ordine dialectică. Am ales repede. Tocmai ajutam sticla să respire, când becul din fundul pivniței a prins să pâlpâie iar, apoi pe peretele gălbejit a apărut figura hirsută a lui Kuznețov. Am Încremenit, cu dopul În mână. Imaginea era puțin tulbure și
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
propunerea, toți au votat pentru. Fiindcă mai Înainte de asta, le atrăsesem atenția că s-au Îngrășat peste măsură, ceea ce Însemna că nu aplicaseră măsurile stabilite de partid pentru o alimentație rațională. Deci, și În societatea socialistă, se manifestă anumite contradicții dialectice, care, prin natura lor, contribuie la dezvoltarea forțelor de producție, fiind un factor de progres. Societatea capitalistă este Însă caracterizată de numeroase contradicții antagoniste, pe care am avut ocazia să le remarc și În discuția cu ministrul de externe al
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
al Institutului de Cercetări Chimice, ICECHIM. Felicitînd-o cu acest prilej, am Întrebat-o dacă nu s-ar putea ca făurirea omului nou, constructor al societății socialiste multilateral dezvoltate, să poată fi accelerată prin mijloace științifice, În concordanță cu tezele materialismului dialectic și istoric, iar ea mi-a răspuns că se va gîndi. Țin minte foarte bine această discuție deoarece, cîteva luni mai tîrziu, mai precis la Începutul anului următor, cu prilejul aniversării zilei mele de naștere, fostul președinte american Nixon mi-
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]