108 matches
-
înfruptau din bunătăți, desfătându-se cu plăceri minore, eruditul dobrogean intervenea plin de tact cu observații de ordin pur spiritual, care îi îmbunătățeau sufletește pe ascultători. Răspundea strălucit la orice chestiune care îi era pusă, dovedindu-se a fi un dialectician de mare vocație. Pentru Cassiodorus, bunul său amic Dionisie Smeritul era o întrupare superlativă a celor mai înalte idealuri ale perfecțiunii umane și creștine, căci „dovedea prin faptele sale omenia și era vrednic de societatea regilor”. Cassiodorus îi dedică amicului
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
constituie argumente solide pentru așezarea lui Dionisie Smeritul sau Exiguul în rândul Sfinților români și nu numai. Canonizarea de către Biserica Ortodoxă Română ar reprezenta o recunoaștere oficială a universalității personalității sale ilustre, a contribuției lui incontestabile ca teolog, filosof, estetician, dialectician, jurist, calendarolog, traducător din limba greacă în limba latină, dar mai ales ca misionar desăvârșit.
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
veritabile, socotea că doar gândirea (noesis; a gândi / noein), dintre "facultățile de cunoaștere", poate parcurge această cale. Într-un fel, cunoștința dobândită prin gândire este una veritabilă, în vreme ce aceea dobândită prin simțuri este părelnică.16 Prin "aporiile" lui Zenon, discipolul "dialectician" al lui Parmenides, dar și prin cele câteva zeci de argumente care vizează dificultatea de a gândi pluralitatea, construite de același, reflecțiile "ontologice" și "metafizice" ale maestrului sunt justificate logic. Reflecțiile în cauză, așadar, au îndreptățire, căci pot fi dovedite
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
legate problemele cele mai presante când este vorba despre raționamentul dialectic, ci, așa cum am arătat, de alegerea premiselor ("problemei" sau "premisei"93; "tezei") de la care acesta pornește. Luând act asupra acestor precondiții gândite de Aristotel și asumate, apoi, de orice "dialectician", este firesc să ne întrebăm dacă ne mai păstrăm în orizontul condiționărilor judicativului constitutiv; căci, observăm deja, "problemele" sau "premisele" dialectice (ce pot fi, în funcție de domeniile cunoașterii pentru care demersurile dialectice sunt potrivite, de trei feluri: fizice, etice și logice
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
o poate asigura doar poziția sa în proiectul logicii-organon; i se asociază alte "rațiuni formale", proprii acestor sisteme mai noi de logică. În același sens al dominației formalului pot fi privite și "sfaturile" din Cartea a VIII a Topicii, date dialecticianului, pentru ca acesta să aibă succes în acțiunea sa de a pune în discuție, de a examina opiniile probabile, pentru a lămuri, în ultimă instanță, principiile, propozițiile prime în rațiomanentele științifice. Dacă acceptăm această ultimă idee, formulată de Aristotel la începutul
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
al vieții, toate sistemele erau de acord”. Viața religioasă și filosofică se manifesta într o manieră foarte diversă. Alături de credincioșii și misticii care respectau tradiția brahmanică, existau nenumărate grupuri de śramana (păli: samana), asceți rătăcitori (parivrăjaka), precum yoghinii, magicienii și dialecticienii și chiar materialiști și nihiliști, precursori ai doctrinelor filosofice Cărvăka și Lokăyata. Anumite tipuri de asceți rătăcitori își trăgeau rădăcinile din timpurile vedice și postvedice. În legătură cu majoritatea dintre ei se cunosc foarte puține lucruri. Se poate presupune că śramanas părăsiseră
BUDDHA REALITATE ŞI LEGENDĂ by EMIL VACARIU () [Corola-publishinghouse/Science/463_a_1294]
-
de Mijloc și cele patru Nobile Adevăruri despre suferință, originea suferinței, încetarea suferinței și drumul care duce la încetarea suferinței. „Prin predica de la Benares, Buddha a pus în mișcare roata învățăturii proprii, învățătură prin care el respingea ascetismul śramanilor, subtilitățile dialecticienilor, platitudinile materialiștilor, preocupările de cosmogonie, de metafizică chiar, urmărind doar să elaboreze o învățătură care să fie calea de izbăvire de suferință”. Discursul lui Buddha expus în Mahavagga, I, 6, reprezintă nucleul doctrinei sale, o admirabilă sinteză a propriei filosofii
BUDDHA REALITATE ŞI LEGENDĂ by EMIL VACARIU () [Corola-publishinghouse/Science/463_a_1294]
-
nedreptăți suferite de evrei în raport cu celelalte popoare). Această gândire "care se opune", "care rezistă" formată prin Biblie, prin cultura iudaică și greacă a fost perfecționată de tradiția scolastică medievală și de filosofia modernă (prin Hegel, Marx și Sartre ultimii mari dialecticieni!). O structură epistemologică nerațională pentru că opune și descalifică două sau mai multe instanțe de putere-cunoaștere sub masca "dreptății" și a "adevărului". Măștile moderne sunt doar forme de expresie, dar nu conținuturi! Dialectica (teză-antiteză) are un drept câștigat la o moarte
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]