108 matches
-
al vieții, toate sistemele erau de acord”. Viața religioasă și filosofică se manifesta într o manieră foarte diversă. Alături de credincioșii și misticii care respectau tradiția brahmanică, existau nenumărate grupuri de śramana (păli: samana), asceți rătăcitori (parivrăjaka), precum yoghinii, magicienii și dialecticienii și chiar materialiști și nihiliști, precursori ai doctrinelor filosofice Cărvăka și Lokăyata. Anumite tipuri de asceți rătăcitori își trăgeau rădăcinile din timpurile vedice și postvedice. În legătură cu majoritatea dintre ei se cunosc foarte puține lucruri. Se poate presupune că śramanas părăsiseră
BUDDHA REALITATE ŞI LEGENDĂ by EMIL VACARIU () [Corola-publishinghouse/Science/463_a_1294]
-
de Mijloc și cele patru Nobile Adevăruri despre suferință, originea suferinței, încetarea suferinței și drumul care duce la încetarea suferinței. „Prin predica de la Benares, Buddha a pus în mișcare roata învățăturii proprii, învățătură prin care el respingea ascetismul śramanilor, subtilitățile dialecticienilor, platitudinile materialiștilor, preocupările de cosmogonie, de metafizică chiar, urmărind doar să elaboreze o învățătură care să fie calea de izbăvire de suferință”. Discursul lui Buddha expus în Mahavagga, I, 6, reprezintă nucleul doctrinei sale, o admirabilă sinteză a propriei filosofii
BUDDHA REALITATE ŞI LEGENDĂ by EMIL VACARIU () [Corola-publishinghouse/Science/463_a_1294]
-
naturală, deci, urmează etapa de constituire a primelor societăți omenești. Rouseau respinge ideea lui Aristotel despre sociabilitatea înnăscută a omului și e convins ca societatea apare și se dezvoltă după anumite legi obiective. Totodată, el se manifestă ca un mare dialectician, înțelegând ca progresul social nu este o ascensiune liniară, cum considerau contemporanii săi, grupați în jurul "Enciclopediei". Perioada a doua este un progres, spune el, față de starea naturală, dar în ea apar deja primele semne ale decăderii. Progresele ulterioare, susține Rouseau
Discurs asupra originii și fundamentelor inegalității dintre oameni () [Corola-website/Science/306985_a_308314]
-
a-i face un serviciu prietenului său Herennius, promițând să mai scrie și alte lucrări (despre gramatică, probleme militare și administrație politică) pentru instruirea acestuia. El își exprimă disprețul pentru retorii de rând care predau în școli, considerând că sunt dialecticieni capabili să despice firul de păr dar în același timp nu îndrăznesc să vorbească și să-și pronunțe propriul nume, de teamă de a se exprima în mod ambiguu. În final, autorul recunoaște că retorica nu este cea mai însemnată
Cornificius () [Corola-website/Science/307731_a_309060]
-
Teologiei. Acest lucru trebuie însă înțeles numai ținând cont de cultura și textele la care avusese acces Abélard; el nu alege nominalismul și logica sau dialectica în detrimentul unui platonism sau al unui realism per se. Prin educație, Abélard este un dialectician care se opune realiștilor contemporani cu el și de aceea, în măsura în care respinge realismul, o face cu scopul de a respinge pozițiile unor oponenți ca Guillelmus din Champeaux sau Gilbert de Poitiers. Abélard nu face parte din acea categorie de filosofi
Pierre Abélard () [Corola-website/Science/302704_a_304033]
-
al II-lea, o exclamație sub semnul căreia se regăsește și cartea lui Abélard. La începutul capitolului al treilea ne surprinde o frază al cărei substrat dialectic (nu trebuie să ignorăm nici în acest context etic că Abélard era un dialectician) este profund: „această consimțire o numim la propriu păcat, adică vina sufletului prin care acesta ne face pasibili de învinovățire”. Suntem încredințați că Abélard știa foarte bine, de la Porfir, ce înseamnă „propriu” : ceva ce aparține unei singure specii, în totalitatea
Pierre Abélard () [Corola-website/Science/302704_a_304033]
-
provocat pe Grigore Palamas în disputa asupra Isihasmului. Varlaam nu era de acord cu practica isihastă, suținând că aceasta este o simplă tehnică automată ce nu poate duce la meditația asupra dumnezeirii. Varlaam pare să fi fost mai degrabă un dialectician de profesie decât un mistic. El nu s-a opus numai misticii isihaste, ci a intrat în polemică și cu Scolastica occidentală. Astfel, între 1330 și 1334, Varlaam scrisese atât împotriva latinilor cât și a prelaților ortodocși favorabili unirii bisericilor
Varlaam Calabrezul () [Corola-website/Science/305550_a_306879]
-
în 1838 celebra sa teorie a selecției naturale.. Deși a discutat cu mai multi naturaliști, lui Darwin i-a trebuit o bună perioada de timp pentru a-și continua observațiile în cadrul cărora domeniul geologiei ocupă un loc important Materialist și dialectician spontan, teoriile sale exprimă materialitatea lumii vii și susțin originea animală a omului ("Originea omului și selecția sexuală", 1871). Conceptia sa evoluționistă (darvinismul) aflată în contradicție cu teoria fixistă, creaționistă, a avut o mare influență asupra filozofiei cunoașterii. Teoriile lui
Charles Darwin () [Corola-website/Science/297419_a_298748]