253 matches
-
dezvoltat în primul capitol și care apare descris mai pe larg în cartea noastră Éléments de linguistique textuelle (Mardaga, 1990). Ipoteza existenței unui număr restrâns de tipuri secvențiale de bază tipuri monogerate, narativ, descriptiv, argumentativ și explicativ, precum și tipul poligerat, dialogal are drept scop să teoretizeze, într-o manieră unificatoare, eterogenitatea compozițională a discursurilor. De asemenea, această ipoteză mai are drept finalitate, în spiritul citatului din J. Sumpf, ce apare ca moto, să ia în considerare o clasificare intuitivă și apropiată
by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
încât vor fi aplicate chiar și în manualele pentru învățarea limbii franceze, avizate de către minister. Din păcate, deși de cele mai multe ori a fost reținută doar ipoteza (proto)tipurilor de secvențe, aceasta a fost, în general, modificată în structura sa (tipul dialogal fiind în mod aproape sistematic înlocuit cu cel instrucțional-injonctiv) și rareori raportată la însăși rațiunea sa de a fi: contestarea tipologiilor de texte și punerea în discuție a gramaticilor de text. Luat deseori în sensul propriu, titlul, voit problematic, al
by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
teoriei secvențiale, capitolele 2 și 5 sunt consacrate formelor monogerate (povestire, descriere, argumentație, explicație), iar capitolul 6 are o formă compozițională poligerată (dialog). În ceea ce privește capitolul 7, acesta are drept obiectiv ilustrarea modului de inserție a secvențelor narative într-un gen dialogal prin excelență: teatrul. Am ales să vorbesc despre teatrul clasic pentru a arăta ce este un gen narativ și pentru a explica prezența capitolelor precedente: o repertoriere a practicilor discursive cele mai complexe, alegând, cu bună știință, un gen literar
by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
află de fapt la baza regularităților secvențiale. Secvențele elementare par să se reducă la câteva tipuri elementare de articulare a propozițiilor. În acest stadiu al analizei, mi se pare necesar să reținem următoarele secvențe prototipice: narativ, descriptiv, argumentativ, explicativ și dialogal. Sunt din ce în ce mai tentat să vorbesc de secvențe prototipice în măsura în care enunțurile pe care le situăm în categoria povestirii sau descrierii, de exemplu, nu se dovedesc în general a fi toate reprezentative, precum categoria despre care discutăm aici. Numai făcând referire la
by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
situează pe o scară de tipologizare, mergând de la exemple care verifică ansamblul categoriei definite la exemple periferice, care nu sunt decât parțial conforme cu primele. Capitolele următoare vor fi consacrate definirii schemelor prototipice ale secvențelor narative, descriptive, argumentative, explicative și dialogale. Precum în cazul prototipului noțiunii de pasăre în general, apropiat mai degrabă de rândunică sau de canar care permite să se facă distincția dintre un pițigoi, o bufniță, o barză și chiar un struț, un pinguin și alte animale, pare
by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
exemplum narativ corespunde structurii: [secvență argumentativă [secvență narativă] secvență argumentativă]; prezența unei descrieri într-un roman poate fi reprezentată în acest fel: [secvență narativă [secvență descriptivă] secvență narativă]. Inserarea unui dialog într-o povestire poate corespunde structurii [secvență narativă [secvență dialogală] secvență narativă], iar cea a unei povestiri într-un dialog poate fi redată prin schema inversă: [secvență dialogală [secvență narativă] secvență dialogală]. Eterogenitatea este un fenomen binecunoscut de către scriitori, astfel încât atunci când are loc inserția unei secvențe eterogene, ea urmează adeseori
by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
reprezentată în acest fel: [secvență narativă [secvență descriptivă] secvență narativă]. Inserarea unui dialog într-o povestire poate corespunde structurii [secvență narativă [secvență dialogală] secvență narativă], iar cea a unei povestiri într-un dialog poate fi redată prin schema inversă: [secvență dialogală [secvență narativă] secvență dialogală]. Eterogenitatea este un fenomen binecunoscut de către scriitori, astfel încât atunci când are loc inserția unei secvențe eterogene, ea urmează adeseori proceduri de delimitare foarte stricte. Marcajul zonelor de frontieră, locul inițial și cel final de inserție, este codificat
by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
secvență narativă [secvență descriptivă] secvență narativă]. Inserarea unui dialog într-o povestire poate corespunde structurii [secvență narativă [secvență dialogală] secvență narativă], iar cea a unei povestiri într-un dialog poate fi redată prin schema inversă: [secvență dialogală [secvență narativă] secvență dialogală]. Eterogenitatea este un fenomen binecunoscut de către scriitori, astfel încât atunci când are loc inserția unei secvențe eterogene, ea urmează adeseori proceduri de delimitare foarte stricte. Marcajul zonelor de frontieră, locul inițial și cel final de inserție, este codificat atât în povestirea orală
by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
foarte stricte. Marcajul zonelor de frontieră, locul inițial și cel final de inserție, este codificat atât în povestirea orală (Intrare-prefață și Rezumat, în deschidere, Încheiere sau Morală-evaluare, în închidere), cât și în dramaturgia epocii clasice. Prezența fragmentelor narative în textul dialogal al unei piese de teatru a făcut obiectul numeroaselor reflecții în epoca clasică: este vorba explicit despre problema gestionării unei astfel de eterogenități (de această problemă ne vom ocupa în capitolul 7). Pentru ceea ce înseamnă inserția secvențelor descriptive în narațiunile
by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
să le examinăm îndeaproape, dacă vrem să ținem seama de trecerea de la o formă "primară" la un gen literar "secundar" prin definiție. Am decis să mă opresc doar la cinci tipuri de structuri secvențiale de bază (narativ, descriptiv, argumentativ, explicativ, dialogal). Celelalte tipuri care apar drept ipoteze în lucrările mele anterioare pot fi cu certitudine lăsate la o parte. Acestea se reduc, într-adevăr, fie la simple descrieri de acțiuni (ca în majoritatea textelor "procedurale" sau "instructive" și texte "expozitive", care
by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
cu o dublă funcționare: funcționarea secvenția-lității "de origine" și cea a sintaxei, prin aranjarea lor într-un text poetic. În poezia descriptivă, poezia didactică (explicativ-expozitivă), poezia argumentativă și mai ales poemele narative, poate fi identificat un tip reprezentativ. În formele dialogale din tragedia și drama clasică în versuri, momentele narative, argumentative, expozitive și pur dialogale sunt ordonate în funcție de regulile de organizare ale unui text poetic. La aceasta, trebuie să adăugăm faptul că poeticul este necesar a fi abordat și la nivelurile
by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
lor într-un text poetic. În poezia descriptivă, poezia didactică (explicativ-expozitivă), poezia argumentativă și mai ales poemele narative, poate fi identificat un tip reprezentativ. În formele dialogale din tragedia și drama clasică în versuri, momentele narative, argumentative, expozitive și pur dialogale sunt ordonate în funcție de regulile de organizare ale unui text poetic. La aceasta, trebuie să adăugăm faptul că poeticul este necesar a fi abordat și la nivelurile semantic (A3 din schema 2) și enunțiativ (A2), ce joacă un rol cel puțin
by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
îmbrăcat destul de ciudat, o abordă". În acest ultim caz, avem de-a face cu o schemă de incidență caracteristică unei succesiuni narative. În (22), ne aflăm în prezența fie a unui răspuns la o întrebare propoziție decupată dintr-o secvență dialogală , fie în cea a unei formule specifice uzajului lingvistic al unui istoric ("viitorul istoricilor"). Exemplele (23) și (24) prezintă o ambiguitate comparabilă: răspuns la o întrebare sau propoziție narativă legată de alte propoziții la perfect compus în exemplul (23), la
by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
succesiune de forme de perfect compus. În opinia mea, dacă anumite caracterizări gramaticale pot, mai mult sau mai puțin, să autorizeze sau să împiedice o propoziție de a fi considerată ca fiind narativă (sau, mai mult, descriptivă, argumentativă, explicativă sau dialogală), criteriile gramaticale nu permit, în mod absolut, ca aceasta să fie definită din punct de vedere tipologic. Este imposibil să neglijăm aici relațiile constante dintre dimensiunea locală microstructurală și globală secvențială a faptelor de limbă. O propoziție dată nu poate
by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
despre care s-a discutat deja, în parte, în care legătura "post hoc, ergo propter hoc" între două sau mai multe propoziții ține loc de raport cronologic; înlănțuiri descriptive guvernate de operații net ierarhizante și paradigmatice de integrare semantică; înlănțuiri dialogale și explicative (dominate de structura întrebare-răspuns-evaluare). Astfel, de exemplu, o frază complexă precum: (28) Bărbaților le plac femeile care au mâinile fine. degeaba este ea o unitate semnificantă a limbii și, prin aceasta, perfect inteligibilă luată chiar izolat, căci nu
by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
COMPOZIȚIONALĂ [B2] B2.1. Planurile textelor (mai mult sau mai puțin reglate prin genuri discursive) * Planurile fixe (proprii unui anumit gen) * Planurile ocazionale (proprii unui text unic) B2.2. Structurarea secvențială: Nivelul 1: Prototipurile de secvențe * Narativ * Descriptiv * Argumentativ * Explicativ * Dialogal Nivelul 2: Îmbinarea secvențială de bază (care poate fi combinată) * Secvențe coordonate (succesiune) * Secvențe alternate (montaj în paralel) * Secvențe inserate (inserarea) Nivelul 3: Dominanta (care generează un efect de tipologizare globală) * Prin secvența inserantă (care deschide și închide textul) * Prin
by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
sau povestirile mai complexe, confirmă definiția textualității dată în capitolul 1. Un text presupune o singură sau un număr n de secvențe, fie identice (majoritatea narative, în cea mai mare parte a exemplelor propuse mai devreme), fie diferite (o secvență dialogală inserată într-o povestire în cazul exemplului din La Fontaine). Dacă textul este o unitate formată din secvențe, secvența este o unitate constituită din macro-propoziții, formate la rândul lor din propoziții. Definiția propusă mai sus se verifică deci în cazul
by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
din secvențe eterogene, și secvența narativă presupune prezența unor propoziții descriptive (în Pn1, mai ales, și în Pn3 care nu este, în general, decât o descriere de acțiuni, dar și a unor propoziții evaluative sau, mai mult, a unor secvențe dialogale mai mult sau mai puțin dezvoltate, care au funcția de a complica structura compozițională a secvenței. În stadiul actual al cercetării noastre, credem că suntem în măsură să enumerăm o serie de mărci de suprafață; reperarea lor ar fi suficientă
by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
normele descriptive ale lumii în care intrăm. Trăsăturile banale pentru un om (tema-titlu) care măsoară 1,85 m (proprietate), cu ochii (parte) albaștri (proprietate), părul (parte) negru (proprietate) și cu pielea (parte) albă (proprietate) sunt transformate, prin punerea în scenă dialogală (evaluările succesive) într-o descriere excepțională în viziunea Domnului și Doamnei K. Adăugirea metonimică (haine, rachetă) vine să completeze această descriere, de altfel absolut canonică. 6. Exerciții de analiză secvențială Textul 3.1. Un portret în paralel (L. Bodard) Analizați
by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
lucru, căci el mai povestește că un glonte din ulei de migdală, tras într-un stîlp, l-a crăpat și a sărit pe pămînt, fără să se fi stricat. Jules Verne, Les Aventures du capitaine Hatteras Capitolul 6 Prototipul secvenței dialogale Dialogul, în sensul restrâns al termenului, reprezintă doar una este drept că cea mai importantă dintre formele interacțiunii verbale. Însă, prin dialog putem înțelege, în sens lărgit, nu doar o formă de comunicare verbală, directă și rostită cu glas tare
by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
cuprinde momente (secvențe monologate) narative, descriptive, explicative sau argumentative nu constituie un argument de diferențiere pertinent. În funcție de cele afirmate, în ceea ce privește textualitatea și modul său de structurare, dialogul este, prin caracterul său de eterogenitate, comparabil cu povestirea, incluzând aici secvențele descriptive, dialogale, explicative. Ipoteza privind secvențialitatea ține seama atât de eterogenitatea compozițională a dialogului, cât și de cea a altor forme de punere în text. Ea nu ne obligă să acordăm un loc aparte unui anumit tip în raport cu altul, chiar dacă, așa cum sublinia
by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
limbaj" (in Todorov, 1981: 292). Cea de-a doua obiecție care este și cea mai evidentă are legătură cu caracterul monologic al primelor patru forme de punere în text. Asumată de un număr de locutori (cel puțin doi), o secvență dialogală este prin definiție poligerată. Nu voi reține acest aspect din două motive. În primul rând se neglijează faptul că secvențele monogerate sunt întotdeauna cuprinse, pe lângă alt tip de secvențe, într-o coenunțare. Roman Jakobson, referindu-se la Peirce și Vygotsky
by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
neglijează faptul că secvențele monogerate sunt întotdeauna cuprinse, pe lângă alt tip de secvențe, într-o coenunțare. Roman Jakobson, referindu-se la Peirce și Vygotsky, nota în Essai de linguistique générale: "Orice discurs individual presupune un schimb" (1963: 32). În raport cu enunțul dialogal, în care intervențiile interlocutorilor se succed, monologul se caracterizează prin omogenitatea aparentă a intervenției unui singur subiect vorbitor. Gânditorii antici considerau însă discursul ca fiind ceva interior sau chiar un dialog interior, iar toți lingviștii, după Bahtin-Voloșinov (1929) și Vygotsky
by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
astăzi că "prin dialog se subînțelege chiar un discurs interior" (Jakobson, 1963: 32). Așa cum nota E. Benveniste: "Monologul" este un dialog interiorizat, formulat într-un limbaj "interior", între un eu locutor și un eu auditor." (1974: 85). Într-o structură dialogală, vocile interlocutorilor își răspund, intervențiile se succed, păstrând totuși un caracter de autonomie, așa cum observă Voloșinov: Enunțurile foarte dezvoltate, cu toate că reprezintă producția unui interlocutor de exemplu: discursul unui orator, cursul unui profesor, monologul unui actor, reflecțiile unei singure persoane spuse
by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
Sarraute. "Principiul dialogic", atât de îndrăgit de grupul de lingviști reprezentat de Bahtin, relativizează foarte mult aceste distincții care acum se încearcă a fi evidențiate pentru a putea pune în opoziție formele monologale (povestirea, descrierea, argumentația și explicația) cu forma dialogală și pentru a exclude dialogul din cadrul oricărei reflecții tipologice. Oricare ar fi gradul de acord sau chiar de maxim dezacord dintre partenerii unei interacțiuni dialogate, aceștia cooperează, fie că vor sau nu, la producția unei unități perfect identificabile, care cuprinde
by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]