773 matches
-
dintre Eu și Mine”. Prin aceasta limbajul devine instrumentul prin care conștiința Eului este conștientă de sine însăși. Rezultă de aici faptul că „spiritul uman este trăit ca un dialog între două persoane”, realizându-se în felul acesta certitudinea „unității dialogice” care pune de acord, prin intermediul limbajului, două persoane (G. Amado). Dialogul apropie prin acord. El stabilește o punte de legătură, unind două persoane, dar fără a le unifica. Luarea la cunoștință prin limbaj, a unei persoane de către cealaltă, nu le
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
Stenhouse, L. (1975), An Introduction to Curriculum Research and Development, Heinemann, Londra. Stenhouse, L. (ed.) (1980), Curriculum Research and Development in Action, Heinemann, Londra. Stenhouse, L. (1983), Authority, Education, and Emancipation, Heinemann, Londra. Strasser, S. (1969), The Idea of a Dialogic Phenomenology, Duquesne University Press, Pittsburgh. Sumara, D. (1994), The Importance of Unmasking, University of Alberta, Edmonton. Svengalis, C. (ed.) (1989), A Guide for Integrating Global Education across the Curriculum, State Departement of Education, Desmoines. Taba, H. (1957), „Problem Identification”, în
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
debuturi, CRC, 1986, 30; Mircea Mihăieș, Reverii livrești, O, 1989, 13; Ioan Buduca, Ralantiul și acceleratorul, AFT, 1989, 4; Vasile Popovici, „Însemnare despre anii din urmă”, F, 1989, 5; Ioan Holban, Exerciții de imaginație, CRC, 1989, 27; Nora Rebreanu, Raportul dialogic, ECH, 1990, 3-4; Simion, Scriitori, IV, 693-702; Țeposu, Istoria, 139-140; Ioana Pârvulescu, Memorialul deportării, RL, 1994, 31; Negoițescu, Scriitori contemporani, 459-461; Ruja, Parte, I, 86-89, II, 57-61; Ruxandra Cesereanu, Deportații, ST, 1995, 3; Eugenia Tudor-Anton, Infernul deportării în Bărăgan, LCF
VIGHI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290561_a_291890]
-
pe relația dintre identitate și alteritate. Utilizând ca punct de referință sistemul persoanelor gramaticale, teoreticianul distinge trei „Arhipersonaje”: monologic (un „El” privat de relația cu Celălalt, o „sumă de atribute” având o existență pur obiectuală: Dinu Păturică, Dionis, Goriot ș.a.), dialogic (un „Eu” care se definește în funcție de un „Tu”, un subiect veritabil constituit prin raportul cu alteritatea: Bernard din Falsificatorii de bani de Gide sau personajele lui Dostoievski) și trialogic (un „Eu” care se constituie în relație cu „Tu”, dar și
POPOVICI-6. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288968_a_290297]
-
întâiul volum din ciclul Viața și opera lui Tiron B., literatura lui P. înscrie cele mai spectaculoase performanțe. Epicul se alcătuiește din narațiuni independente, „capitole-nuvele”, atribuite lui Tiron B., ziarist ardelean de aceeași vârstă cu secolul. Construite fiecare altfel, rememorativ, dialogic și în multe alte chipuri, utilizând cele mai diferite tehnici, de la aceea a povestirii la cele instituite de Noul Roman și de literatura absurdului, narațiunile amalgamează elemente din toate tipurile de roman - realist clasic, analitic, frescă, politic, popular, senzațional, de
POPESCU-8. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288929_a_290258]
-
unde M. extrage trăsăturile definitorii ale obiectului din textele programatice ale poeților. Deși cartea se află în bună măsură în siajul lui Hugo Friedrich, eseistul aduce o serie de corecții semnificative, referitoare la importanța poeziei americane în definirea paradigmei, caracterul dialogic al poeziei și importanța referentului în raport cu textul. De asemenea, de reținut sunt sistematizarea formelor eului liric în poezia modernă și utilizarea modelului epistemologic al lui Th. Kuhn în explicarea „revoluțiilor” poetice. Refuzând să vadă în lirica modernă un fenomen încheiat
MUSINA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288331_a_289660]
-
état d’âme antropomorfizat. Intenția regăsirii de sine, nutrită și de nevoia confesiunii, trădează propensiunea spre interogație și relativizare a celui care își caută „sufletul dintâi”. Factura autobiografică a textului este susținută de apelul la doi naratori care își descriu dialogic - unul diaristic, iar celălalt prin procedeul epistolar - parcursul existențial. Prin aceeași strategie care mizează pe rememorare, confesiune și jurnal se reconstituie, în romanul Vămile iubirii (1988), o ambianță aparent romantică, creată de trei femei care doresc să realizeze, fiecare prin
PARASCAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288688_a_290017]
-
conversației și miracolul tăcerii, Despre vanitatea iertării, Despre mizantropie, Despre gelozie, Despre tabieturile noastre, Despre fumat, Despre sexualitate, Despre minciună, Despre echilibru. În ceea ce privește latura aplicativă, comedia Cine pe cine mântuiește, de exemplu, inclusă în volumul Teatru, dezvoltă într-o structură dialogică problematica sinuciderii, a cărei expresie teoretică se regăsește într-un eseu din Ipocrizia disperării. Două personaje, „un candidat la sinucidere... sănătos tun” și „un salvator de meserie... c-un picior în groapă”, aflate în biroul unei instituții filantropice profitabile, din moment ce
MAZILU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288074_a_289403]
-
introducere unor noi cursuri în Facultățile de Teologie pare stringentă. Teologia este o artă a conversației pe verticala dumnezeirii și orizontala lumii. Un curs de propedeutică pentru studenții din anul I s-ar impune tocmai în sensul reabilitării acestei vocații dialogice a teologiei. Teologia este un act neîntrerupt de mărturisire a revelației lui Dumnezeu prin conversația cu Scripturile, cu tradiția Bisericii și cu toate culturile religioase ori atee care refuză - tacit sau explicit - Vestea cea Bună. Școlile de preoți trebuie să
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
anticipație ale comprehensiunii demonstrează natura culturală a prejudecăților, derivate dintr-un comerț abia subînțeles cu tradiția. Atât individualismul, cât și istorismul sunt contestate. Tradiția nu este un cumul de teme antice, ci o prezență vie în procesul dialectic (mai precis, dialogic) de apariție, comprehensiune și explicitare a unui sens. Cercul hermeneutic nu mai este considerat un viciu regresiv. Înrădăcinarea omului în istorie ține de determinarea noastră funciară. Apartenența noastră la tradiție și toate medierile lingvistice și axiologice pe care această apartenență
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
ajunge la rugăciunea netulburată de gânduri și domnește, ca un căpitan peste un vas, chiar și asupra celor mai fine mișcări ale sufletului și trupului. Realizarea principiului ipostatic nu ține deci de o simplă decizie intelectuală de a îmbrățișa „personalismul dialogic” al teologilor moderni, ci de un mod al existenței plenare, cea care caracterizează viața Sfintei Treimi. Teologia persoanei și roadele compasiuniitc " Teologia persoanei și roadele compasiunii" Teologia persoanei este - în cazul arhimandritului Sofronie - o revelație a concretului în viața duhovnicească
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
făcut pentru oameni lipsiți, în covârșitoarea lor majoritate, de orice vigilență critică, pasivitatea totală la care rețeta ortodoxă îi condamnă pe credincioșii Bisericii nu poate stârni, printre noile generații, decât indignare și revoltă. Păstorii Bisericii trebuie să redescopere urgent discursul dialogic și dramatic, pentru a vorbi nu atât cu sfinții de pe pereți, ci cu păcătoșii din naos. Ritualismul - adică mistagogia degradată la nivelul unei gestici mimetice - aproape că nu mai lasă loc catehezei. Instrucția biblică este confiscată de predici moralizatoare care
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
2. Războaiele noastre culturaletc "2. Războaiele noastre culturale" Rămâne, după toate cele de mai sus, o mare problemă: orientarea culturală, ideologică, socială și politică. Adică exact ceea ce se obține mai greu, mai încet, mai nesigur. și se poate obține numai dialogic (în sensul lui Bahtin), prin „dialogul social”, sau în fine „prin dialogul generalizat”, formula fericită a lui Mihai șora pentru a desemna mediul de formare prin „acțiune comunicativă” (cu sintagma lui Habermas) a societății deschise. După „revoluția” din 1989, publicațiile
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
Ihud, care promova ideea unui stat binațional (arab-evreiesc). Cartea cea mai influentă a lui Buber, Ich und Du (1923; ed. rom.: Eu și tu, traducere de ștefan Aug. Doinaș, Humanitas, București, 1992), este deopotrivă o teologie și o antropologie filozofică dialogică, în care credința religioasă înseamnă o întreagă viață de dialog între om și Dumnezeu, un Dumnezeu revelat în existența cotidiană (teza i-a influențat mult pe marii teologi protestanți Paul Tillich și Walter Nigg). Omagiindu-și cu multă căldură fostul
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
legăturilor interumane nu există individualitate: cum am spune astăzi, după Freud, dar fără a subscrie neapărat la psihanaliză, nu există identitate fără alteritate. Reformulând: suntem produsul alterității constitutive, ea însăși un produs al intersubiectivității; subiectivitatea umană însăși e reflexivă și dialogică, este o intersubiectivitate. și, reflectează Buber, legăturile interumane nu sunt o chestiune de alegere liberă individuală, ci mai curând un dat al destinului personal, al istoriei și al culturii. Sesizând pericolul plasării individului sub dominația comunității (tradiționale), Etzioni ia distanță
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
l-am coordonat împreună cu Aurelian Crăiuțu (Dialog și libertate. Eseuri în onoarea lui Mihai șora, Nemira, București, 1997), contribuțiile coordonatorilor. Textul meu a fost reluat în Exercițiul distanței, unde am arătat, între altele, că șora propune multe elemente de mediere dialogică între societate și comunitate, de la prietenie la instituțiile societății civile, regândind astfel eterna problemă a structurilor/instituțiilor/puterilor intermediare; astfel, filozoful depășește comunitarismul nostalgic românesc, ruralist și regresiv (versiune indigenizată a organicismului), deși gândirea sa politică rămâne un comunitarism organicist
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
la doctrina liberală? În termeni mai dramatici: de ce sunt intelectualii atrași mai curând de tiranie decât de libertate? Asemenea întrebări nu sunt noi. Le-au pus deja anticii, înainte și după vizitele lui Platon la Siracuza, Xenofon formulând în maniera dialogică socratică una din cele mai durabile analize ale tiraniei, Hieron - sau Tyrannicus. În acel text, poetul Simonides discută relaxat, dar deseori din unghiuri neașteptate, cu tiranul Hieron, fostă persoană „privată” (deci având privilegiul ambelor experiențe, om de rând și tiran
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
este potrivită pentru specialiștii care nu se simt deranjați prea tare de ambiguitate. Aceștia ar trebui să poată ajunge la niște concluzii interpretative - și să le modifice, dacă este cazul, la fiecare nouă lectură. Lucrul cu materialele narative presupune ascultarea dialogică (Bakhtin, 1981) a cel puțin trei vocI: vocea naratorului, așa cum o reprezintă banda sau textul; cadrul teoretic care furnizează conceptele și instrumentele necesare interpretării; monitorizarea reflexivă a actului lecturii și interpretării, care înseamnă perfecta conștientizare a procesului decizional de formulare
Cercetarea narativă. Citire, analiza și interpretare by Amia Lieblich, Rivka Tuval-Mashiach, Tamar Zilber () [Corola-publishinghouse/Science/2308_a_3633]
-
orientări, împreună cu diferențele individuale normale dintre intervievatoare, precum și dintre povestitori, generând un tip unic de interacțiune în fiecare diadă, protocoalele de interviu au variat foarte mult. Unele erau monologice și aveau ca rezultat o narațiune aproape neîntreruptă. Altele erau mai dialogice, având secțiuni întregi de tip întrebare-răspuns. Unele intervievatoare au urmărit exact cele patru subiecte în fiecare capitol al vieții, în vreme ce altele s-au lăsat purtate de firul narativ al povestitorului. Astfel de variații sunt de așteptat ori de câte ori cercetătorul optează pentru
Cercetarea narativă. Citire, analiza și interpretare by Amia Lieblich, Rivka Tuval-Mashiach, Tamar Zilber () [Corola-publishinghouse/Science/2308_a_3633]
-
motiv, am ales să mă concentrez mai cu seamă asupra acelor secvențe care erau relatate înainte de intervenția intervievatoarelor în conversație, fie ca să-și exprime acordul , fie ca să ceară mai multe detalii. Pe cât mi-a stat în putință, am eliminat influențele dialogice din analiză. Ar trebui, de asemenea, notat faptul că impactul comunicării nonverbale nu a putut fi, oricum, evaluat. O altă problemă a reprezentat-o calitatea transcrierilor. Așa cum s-a menționat deja în capitolul 3, tipurile diferite de analiză implică niveluri
Cercetarea narativă. Citire, analiza și interpretare by Amia Lieblich, Rivka Tuval-Mashiach, Tamar Zilber () [Corola-publishinghouse/Science/2308_a_3633]
-
lui și, pe această linie, de „lectură” și „interpretare”. Așa cum argumentează și Școala hermeneutică (Widdershoven, 1993), am descoperit în studiile noastre că orice lectură presupune interpretare și că, de fapt, chiar în etapa obținerii textului, mai cu seamă în actul dialogic de realizare a unui interviu de povestea vieții, au loc, în mod constant, procese implicite și explicite de comunicare, înțelegere și explicare. Iluzia că avem un text static și abia apoi inițiem un proces separat de lectură și interpretare este
Cercetarea narativă. Citire, analiza și interpretare by Amia Lieblich, Rivka Tuval-Mashiach, Tamar Zilber () [Corola-publishinghouse/Science/2308_a_3633]
-
e utilă discuției noastre ar putea fi deci următoarea: care dintre acestea ar reflecta, atunci, identitatea naratorului? Am putea ajunge la concluzia că atât povestea unui om, cât și identitatea lui sunt complexe și multilaterale sau, așa cum scrie Bakhtin (1981), dialogice și polifonice (vezi și Hermans et al., 1993). Ca și poveștile, așa cum am văzut în cazul Sarei și în cel al lui David, identitatea are multe componente și niveluri. Diversele componente ar putea interacționa ca să creeze un tot unitar; ele
Cercetarea narativă. Citire, analiza și interpretare by Amia Lieblich, Rivka Tuval-Mashiach, Tamar Zilber () [Corola-publishinghouse/Science/2308_a_3633]
-
Oaks, CA: Sage. Amir, Y., Sharan, S., & Ben Ari, R. (1984). Why integration? In Y. Amir & S. Sharan (Eds.), School desegregation (pp. 1-20). London: LEA. Bakan, D. (1966), The duality of human existence. Boston: Beacon. Bakhtin, M. M. (1966), The dialogic imagination. Austin: University of Texas Press. Bales, R.F. (1958), Task roles and social roles in problem solving groups. In E.E. Maccoby, T.M. Newcomb & E.L. Hartly (Eds.), Reading in social psychology (pp. 437-447), New York: Holt. Barnett, W.S. (1993). Benefit cost
Cercetarea narativă. Citire, analiza și interpretare by Amia Lieblich, Rivka Tuval-Mashiach, Tamar Zilber () [Corola-publishinghouse/Science/2308_a_3633]
-
Thousand Oaks, CA. Amir, Y., Sharan, S., Ben Ari, R. (1984), „Why integration?”, în Y. Amir și S. Sharan (eds), School desegregation (pp. 1-20), LEA, Londra. Bakan, D. (1966), The duality of human existence, Beacon, Boston. Bakhtin, M.M. (1981), The dialogic imagination, University of Texas Press, Austin. Bales, R.F. (1958), „Task roles and social roles in problem-solving groups”, în E.E. Maccoby, T.M. Newcomb și E.L. Hartly (eds), Reading in social psychology (pp. 437-447), Holt, New York. Barnett, W.S. (1993), „Benefit cost
Cercetarea narativă. Citire, analiza și interpretare by Amia Lieblich, Rivka Tuval-Mashiach, Tamar Zilber () [Corola-publishinghouse/Science/2308_a_3633]
-
se ajunge la absurditatea ca omul să fie neutru între ființă și neființă, adică între sine, între singurul său sine posibil, și altceva“. În același timp, există riscul de a rămâne fixat într-o anumită logică și a pierde sensul dialogic al filozofiei. E un mod de a gândi ce ar ține de o formă căzută a filozofiei. Unele 140 PRIVIND ALTFEL LUMEA CELOR ABSURDE 139. 140. relații sunt înțelese ca simple polarități neutre, iar contradicția - de fapt, contrazicerea - ajunge în
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]