352 matches
-
autorul, și astfel să anuleze ceva din penibilul biografiei. Fapt e că o face cu gustul umorului, cu talent și cu subtilitate. Funcția de insolitare a acestui tip de umor depinde de ce parte a baricadei se situează cititorul, de partea diaristului sau dincolo de ea". S-a pretins că I.D. Sîrbu ar fi fost un ins maleabil, versatil, amoral. Însă una din fațetele cele mai caracteristice ale Jurnalului lasă o mărturie tocmai asupra devotamentului și lealității sale față de părinți, față de limba română
Un spirit captiv by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16945_a_18270]
-
cortegiul de spectatori ai improvizațiilor sale sclipitoare. Eriniile scriitorului erau astfel aparent îmblînzite, acordîndu-li-se o față bine dispusă, comică. Ceea ce i se refuza în macrocosmos social și literar, I.D. Sîrbu încerca a realiza în microcosmul relațiilor personale. În principal însă, diaristul era un generos care utiliza rîsul precum un instrument de terapeutică morală: Dar masca rîsului o punea și singur, din generozitate, pentru a-i destinde pe cei crezuți a fi mai triști ca el. Era un sentimental însetat de iubire
Un spirit captiv by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16945_a_18270]
-
Didactică, identic cărții mele pînă și în frazare, pînă și în unele expresii, mai precipitat însă și mai necopt dar foarte grațios. Citea cu o voce extraordinar lansată și eu din clipă în clipă muream de uimire." Recitindu-și opera, diaristul se exteriorizează de asemenea, punînd-o în rînd cu lectura producției altcuiva, găsindu-i, narcisiac, însușiri și dorlotîndu-se el însuși în calitate de personaj, nescutit de tribulații, spre a sfîrși cu o autocritică sublimă prin termenii formulării sale: "Joi. Mă vizitează Ț., îmi
"Spațiul dintre viață și artă" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17070_a_18395]
-
abilitarea" lui Mihai Beniuc și Șt. Aug. Doinaș. Prilej de teoretizări pe marginea ideii de jurnal a aforismului care "înfrunzește" seducător. "Caietul albastru" al lui Nicolae Balotă îi alimentează însă și tentațiile de a lua în răspăr mărturisirile cabotine ale diaristului. Despre amplul poem, "Anul 1940", de Nicu Caranica, publicat la editura "Eminescu" în 1997, (volum apărut cu mulți ani în urmă la Paris, în editura Ethos a lui Ioan Cușa) vorbește ca despre o veritabilă "mitologie lirică și utopie", urcând
Ironie și franchețe by Georgeta Drăghici () [Corola-journal/Journalistic/16283_a_17608]
-
Premiul Nobel pentru Literatură. E drept că pe Ulici îl plăceau și femeile și pisicile, iar invidia îi era străină. * Cronicarul s-a mai arătat și în alte rînduri excedat de abundența "paginilor de jurnal" publicate antum în reviste de diariști de toată mîna, convinși că tu, cititor, nu mai poți de curiozitate să știi ce-au mîncat și cum a decurs digestia, ce-au visat azi noapte-n vis, buletinul meteo al unor zile anodine, lista lor de lecturi cu
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/16529_a_17854]
-
care tînărul ofițer se vizitează, se întîlnește în oraș, la un pahar, sau alături de care participă la "sindrofii" sînt, între alții, George Coșbuc, Dimitrie Onciul, Ștefan Popescu... Pe primul îl vedem (chiar așa!) în ultima zi din 1917, invitîndu-l pe diaristul întîlnit în librăria Sfetea, "la un vin", în oraș: "Și la vin să-l vezi: vervă inepuizabilă, voie bună fără de sfârșit, elasticitate acrobatică care singură, fără acrobație de idei, prin toate colțurile se zbânțuie. - Limba românească? Din ea însăși o să
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/16547_a_17872]
-
romanul acestei eterne întoarceri acasă, scriitorul narator constată că în propria carte s-a strecurat jurnalul scris de propriul mădular - vă amintiți? - cel din primul capitol, camaradul înfierbântat de nurii bibliotecarei. Iată un fragment din jurnalul caimacamului în care pârdalnicul diarist notează ce știe el să facă mai bine: "Până să țipe mărmurită Anemona, maistorul de mine sunt în haznaua înglotelilor nesătule. Apa undezată s-a răspândit în cele mai tainice cărnuri și frumoasa răsfățului deapurpure își aridică huțanele lăsându-mi
Discret, dar te lasă perplex by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11885_a_13210]
-
viața sentimentală a poetei în anii '50, cel al Verei Călin pune în discuție, cu precădere, marile evenimente și dezbateri ale prezentului, este o cronică la zi, fapt ce îl apropie, ca mod de abordare, de Jurnalul Monicăi Lovinescu. Însemnările "diaristei" (notațiile seamănă cu cele de jurnal, chiar dacă ele nu sînt datate, iar unele dintre ele au un caracter rezumativ, cvasi-memorialistic, evocînd întîmplări petrecute pe durata mai multor zile sau chiar săptămîni) urmăresc obsesiv cîteva teme: viața în București înainte de plecarea
Portretul unei doamne by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/11947_a_13272]
-
întreruperilor de curent" (...) "Orar meschin de încălzire și apă caldă". Să pui pe hârtie astfel de lucruri, în chiar timpul în care se petreceau, era o acțiune pândită de riscuri, așa cum spuneam. Cu atât mai mari erau acestea cu cât diaristul nu se restrângea la simpla înregistrare a unor fapte simptomatice. Le privește critic în modul cel mai explicit și nu se sfiiește să-l pună în cauză pe dictator, rostitorul cu "voce gâjâită" al interminabilelor "magistrale cuvântări", transmise în direct
Un jurnal din "Epoca de Aur" by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/8243_a_9568]
-
de comunicare artistică". De aceeași bună apreciere se bucură și volumul de poezii Dorul de rai al Monicăi Pillat, care, în a treia generație, continuă tradiția literară a familiei. Lui Liviu Grăsoiu îi reține atenția Jurnalul în libertate al prodigiosului diarist Constantin Mateescu, autorul asistând acum "la spectacolul politic postdecembrist". Scrisul său îi apare concentrat "cu multă substanță și multă încărcătură emoțională". în bună măsură autobiografic se vădește și volumul Confesiuni paralele, republicat sub titlul Frica al lui Costache Olăreanu, și
Critică de întâmpinare by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/8337_a_9662]
-
naționaliști. - Ar trebui să te decizi Camil. Sînt naționaliști sau sînt comuniști? - Ei, știi că-mi placi! Sîntem între noi, dragă, și mă mir că mai pui astfel de întrebări. Comunismul ce altceva este decît imperialismul evreilor? Replică subliniată de diarist, apoi: Spune asta Camil Petrescu, una din cele mai frumoase inteligențe, una din cele mai delicate sensibilități din România. Cum ar putea România să trăiască vreodată o revoluție?" Pentru a-l accepta pe Camil, musai să-l comparăm cu altă
Jurnalul lui Sebastian by Virgil Duda () [Corola-journal/Journalistic/8497_a_9822]
-
printre alții, altele: Cioran, Eugen Ionescu, Leni Caler, prințul Antoine Bibescu și soția sa Elisabeth, Marietta Sadova. Desigur că nu e vorba de portretele "obiective" ale acestor cunoscute personalități, ci doar de felul în care se constituie sub condeiul însinguratului diarist. Deși Jurnalul ni se impune prin sinceritate și o dorință de adevăr, ce nu pot fi puse sub semnul întrebării, aceste calități reprezentînd de altfel justificarea încrederii totale și atașamentului afectiv pe care romanul-document le inspiră oricărui cititor de bună
Jurnalul lui Sebastian by Virgil Duda () [Corola-journal/Journalistic/8497_a_9822]
-
e un fapt, la urma urmei, firesc. "Seva" de care vorbea Lovinescu se scurge prin-tr-un fel de sistem de vase comunicante. Creatorul, de obicei, datorită unui gest reflex, nu-și poate ignora condiția. El face literatură involuntar, fără intenție. Memorialiștii, diariștii, epistolierii talentați, au darul povestirii, al evocării, al portretului, știu să însceneze epic. Limba pe care o folosesc e de o mare vioiciune și culoare lexicală, savuroasă (Ion Ghica, Radu Rosetti). Textul ne relevă uneori un roman indirect, autenticist (C.
Are și literatura partea ei by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/8539_a_9864]
-
furios, contra național-socialiștilor - și azi sunt prieteni." Și autorul Jurnalului reflectează amar: "în lumea asta numai Dumnezeu ne poate salva și norocul nostru tradițional". Dar, din nefericire, n-a fost să fie așa. în aprecierea evenimentelor din toamna lui 1939, diaristul se dovedește un bun analist și totodată vizionar. El consideră că Anglia a greșit îndemnând Polonia la rezistență contra Germaniei, stârnind practic războiul. Ar fi fost de preferat o înțelegere. Marea Britanie va plăti scump, cu prăbușirea imperiului mondial, cum s-
Anii 1940 în pagini de jurnal by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/8427_a_9752]
-
prin care românii ar dobândi "o vitalitate mai puternică și o disciplină a muncii". El combate acum cu înverșunare "moravurile și apucăturile noastre balcanice, care împiedică adevărata dezvoltare". Ideia, să observăm, nu și-a pierdut câtuși de puțin actualitatea. însemnările diaristului devin din ce în ce mai pătrunse de dramatism odată cu ultimatumul sovietic din 27 iunie 1940, prin care ni se cerea cedarea Basarabiei și a Bucovinei de Nord. Văzând evoluția rapidă a evenimentelor, Rebreanu prevede catastrofa națională, retragerea dincoace de Prut fiind numai începutul
Anii 1940 în pagini de jurnal by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/8427_a_9752]
-
părea lui Rebreanu că nu este în ordine și simpatia lui începe să se clatine. Ea va dispărea cu totul, preschimbându-se curând în opusul ei, odată cu masacrarea celor 64 de fruntași politici deținuți la Jilava. Prin crimele săvârșite, mărturisește diaristul, mișcarea legionară, în care văzuse cu o mare miopie "suprema înnoire a neamului românesc, s-a dezonorat cu totul". După uciderea mișelească a lui N. Iorga, când "toată lumea e îngrozită, revoltată și mai ales înfricoșată", autorul Jurnalului îi condamnă aspru
Anii 1940 în pagini de jurnal by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/8427_a_9752]
-
s-a întâmplat cu abia amintitul Pericle Martinescu, autorul unuia dintre cele mai ample jurnale din literatura română, acoperind, cu intermitențe, aproape 50 de ani (1935-1984). Evenimentele sumbre care anunțau războiul sunt urmărite și de el aproape zi de zi. Diaristul înregistrează revoltat ocuparea Cehoslovaciei de către Hitler în 1938, invadarea Poloniei la 1 septembrie 1939, înfrângerea ei însemnând victoria nazismului, care se apropie de noi, "ceea ce face ca populația evreiască în special să fie îngrozită de această perspectivă". Hitler e văzut
Anii 1940 în pagini de jurnal by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/8427_a_9752]
-
un adevărat nebun, mânat orbește înainte de o fatalitate apocaliptică". Pericle Martinescu prevede, ca puțini alții în acel moment, că odiosul Führer va duce lumea în prăpastie. Format ca intelectual sub influența mult benefică a culturii franceze, ca și E. Lovinescu, diaristul e îndurerat la 21 mai 1940 de înfrângerea iminentă a Franței de către Hitler. Căderea Parisului sub ocupație o resimte ca pe o catastrofă personală și "a tuturor celor ce s-au hrănit până acum cu alimentul acesta indispensabil al culturii
Anii 1940 în pagini de jurnal by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/8427_a_9752]
-
și pentru țara noastră care trece prin tragedia acelui an. Odată cu ocuparea Basarabiei de către ruși, durerea lui și alor săi devine de-a dreptul fizică: "Parcă ni se taie ceva din propriile noastre trupuri. Parcă ni se amputează un braț." Diaristul notează cu același tremur în glas că "nu se va putea obișnui vreodată cu o Românie până la Prut." Curând, vine rândul Transilvaniei. Pericle Martinescu e revoltat de reacția pasivă a guvernanților români în privința "arbitrajului" de la Viena. "Guvernul e gata să
Anii 1940 în pagini de jurnal by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/8427_a_9752]
-
pună mâna pe arme. Indignarea lui nu mai cunoaște margini: "Simt că mă înăbuș moralmente, când văd cum alții - germani, italieni, unguri etc. își bat joc de poporul român prin tot felul de uneltiri și cozi de topor". După "cedare", diaristul e cu sufletul zdrobit: "Trupul României a fost sfârtecat de hiena străină într-un mod crunt și mișelesc." După abdicarea lui Carol II, la 6 septembrie 1940 diaristul e de părere că "România a scăpat de un escroc." O vreme
Anii 1940 în pagini de jurnal by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/8427_a_9752]
-
român prin tot felul de uneltiri și cozi de topor". După "cedare", diaristul e cu sufletul zdrobit: "Trupul României a fost sfârtecat de hiena străină într-un mod crunt și mișelesc." După abdicarea lui Carol II, la 6 septembrie 1940 diaristul e de părere că "România a scăpat de un escroc." O vreme ca și Rebreanu are iluzia că legionarii, ajunși la putere, vor aduce o reală schimbare, dar văzându-le metodele, constată plin de dezamăgire foarte curând: Mișcarea legionară va
Anii 1940 în pagini de jurnal by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/8427_a_9752]
-
a fost smuls de studenții legionari, în locul lui, fiind pus un steag verde. Autorul jurnalului nu s-ar mira prea tare, dacă fla-mu-ra Gărzii de Fier ar deveni drapel național substituin--du-se tricolorului. Odată cu anul 1940, cu instaurarea sângeroasei dictaturi legionare, diaristul nota că el și generația lui au murit ca scriitori. Boemul și visătorul romantic, îmbibat de cultură, vede îndurerat cum se încheie o epocă a libertății, o epocă de "generozitate și entuziasm, de bogăție și splendoare". în ciuda situației tragice a
Anii 1940 în pagini de jurnal by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/8427_a_9752]
-
s-o învârtă pe deget. Retrogradat instantaneu în divizia secundă, a loser-ilor penibili, el îngroașă caricatural tușele autoportretului, pentru ca satisfacția rea a cititorului să fie la punctul ei maxim. Reacțiile lectorului sunt așadar provocate și controlate. Dar regia subtilă a diaristului ne mai rezervă o surpriză: un efect ce schimbă nota comică și nuanța ridicolă a întregii întâmplări. În cadru se insinuează curiozitatea automobilistului și apoi indignarea lui de proprietar (unic) al mașinii. Frumoasa și supusa Franțuzoaică s-a lăsat deschisă
Patru ani cu Alex. by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/7755_a_9080]
-
dă o rotunjime de farsă perfectă sau le imprimă o desfășurare spectaculoasă, inexistentă ca atare în realitate. Marile emoții nu încap în asemenea scene literaturizate. Ca dovadă, despărțirea de cățelușa Lolita e pur și simplu sfâșietoare, fără nici o pană artistică. Diaristul se duce în casa viselor lui, din marea curte cu grădină de la marginea Bucureștilor, și plânge. Comedianul și-a dat jos masca. Iată o altă scenă, la fel de impresionantă, cu un cățel agonizând pe marginea drumului: "22 mai (2006). Mă obsedează
Patru ani cu Alex. by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/7755_a_9080]
-
Înainte și după Edith, romanul antropologic din Amazon Beaming, fiorul plin de autenticism al întâlnirii omului modern cu australopitecul din Almost Adam și, dacă minimalizăm formulele narative populare utilizate, obținem o operă demnă de a fi analizată. În jurnalul Întoarcerea, diaristul scrie despre o "conștiință compartimentată", referindu-se, fără îndoială, la relația biografie vs. operă. Ei bine, această conștiință este răspunzătoare de disponibilitatea, flexibilitatea și inteligența de tip llosian ale romancierului de a scrie în mai multe genuri populare. Utilizarea persoanei
Petru Popescu – istoria unei receptări by Dinu Bălan () [Corola-journal/Journalistic/7044_a_8369]