296 matches
-
Ciclul cardiac sau revoluția cardiacă durează 0,8 s și constă în succesiunea unei perioade de contracție a miocardului (numită sistolă), cu o perioadă de relaxare (diastolă). Revoluția cardiacă completă cuprinde sistola atrială, pauza mică, sistola ventriculară, pauza mare sau diastola generală, după care ciclul începe iar, succesiunea fenomenelor mecanice având loc la intervale de timp egale. Un ciclu cardiac începe cu sistola atrială. Sistola atrială are durata de 0,11 s. Când diastola generală este la sfârșit, valvele atrio-ventriculare sunt
Fiziologie - metabolism şi motricitate by Bogdan Alexandru HAGIU () [Corola-publishinghouse/Science/1171_a_1934]
-
pauza mică, sistola ventriculară, pauza mare sau diastola generală, după care ciclul începe iar, succesiunea fenomenelor mecanice având loc la intervale de timp egale. Un ciclu cardiac începe cu sistola atrială. Sistola atrială are durata de 0,11 s. Când diastola generală este la sfârșit, valvele atrio-ventriculare sunt deschise și atriile comunică cu ventriculele, care se umplu cu sânge. Deoarece atriile au o capacitate ceva mai mare decât a ventriculelor, aceste se umplerea acestora cu sânge este completă. Presiunile din atrii
Fiziologie - metabolism şi motricitate by Bogdan Alexandru HAGIU () [Corola-publishinghouse/Science/1171_a_1934]
-
începutul sistolei ventriculare să aibă loc după ce s-a terminat sistola atrială. În cursul sistolei atriale sângele nu poate reflua în venele mari care se varsă în atrii deoarece valvulele de la baza lor sunt închise. După sistolă, atriile intră în diastolă timp de 0,69 s (până la începerea ciclului cardiac următor). Sistola ventriculară are o primă fază, numită faza izometrică, în care miocardul ventricular este pus în tensiune și se mulează pe conținut. Crește presiunea intraventriculară până la o valoare care o
Fiziologie - metabolism şi motricitate by Bogdan Alexandru HAGIU () [Corola-publishinghouse/Science/1171_a_1934]
-
cursul fazei izotonice presiunea intraventriculară este mai mare decât cea din arterele mari. Apoi presiunea intraventriculară scade până devine inferioară celei din arterele mari (volumul ventriculelor ajunge să fie mult micșorat), moment în care se consideră încheiată sistola ventriculară. Urmează diastola ventriculară, care începe odată cu relaxarea miocardului ventricular și durează 0,53 s. Ca urmare a relaxării miocardului ventricular presiunea din aceste cavități scade sub cea din aortă și vena pulmonară, ceea ce determină închiderea valvulelor semilunare de la baza lor. Arterele mari
Fiziologie - metabolism şi motricitate by Bogdan Alexandru HAGIU () [Corola-publishinghouse/Science/1171_a_1934]
-
umplere rapidă ce durează 0,11 s, apoi lent - faza de umplere lentă ce durează 0,19 s. Timp de 0,42 s, până la începerea următorului ciclu cardiac printr-o nouă sistolă atrială, atât atriile cât și ventriculele sunt relaxate - diastola generală a inimii (fig. 10). Într-un minut inima unui om adult se contractă de 72 75 de ori. Creșterea frecvenței contracțiilor se face mai ales prin mărirea duratei diastolei, cea a sistolei modificându-se foarte puțin (fig. 11). Ritmul
Fiziologie - metabolism şi motricitate by Bogdan Alexandru HAGIU () [Corola-publishinghouse/Science/1171_a_1934]
-
nouă sistolă atrială, atât atriile cât și ventriculele sunt relaxate - diastola generală a inimii (fig. 10). Într-un minut inima unui om adult se contractă de 72 75 de ori. Creșterea frecvenței contracțiilor se face mai ales prin mărirea duratei diastolei, cea a sistolei modificându-se foarte puțin (fig. 11). Ritmul inimii variază în funcție de gradul de antrenament (la sportivii de performanță frecvența contracțiilor cardiace este mai mică), de componenta sistemului nervos vegetativ predominantă funcțional și de tipul constituțional. Intensificarea metabolismului este
Fiziologie - metabolism şi motricitate by Bogdan Alexandru HAGIU () [Corola-publishinghouse/Science/1171_a_1934]
-
sistolic) marchează începutul sistolei și este dat de unde sonore care se suprapun, rezultate din închiderea valvelor atrioventriculare, întinderea coardelor tendinoase, contracția miocardului ventricular. Este difuz, cu tonalitate joasă, durează 0,12 s al doilea zgomot cardiac (zgomotul diastolic) marchează începutul diastolei, reprezintă consecința închiderii valvulelor de la baza aortei și de la baza venei pulmonare, este mai precis decât primul, de tonalitate mai înaltă, dar mai scurt (0,08 s) De la zgomotul sistolic la zgomotul diastolic se scurge un interval de timp mai
Fiziologie - metabolism şi motricitate by Bogdan Alexandru HAGIU () [Corola-publishinghouse/Science/1171_a_1934]
-
zgomotul diastolic la zgomotul sistolic se scurge un interval de timp mai lung - pauza mare. Zgomotele secundare (zgomotele trei și patru): al treilea zgomot cardiac este dat de vibrația valvelor atrioventriculare la trecerea sâncelui din atrii în ventricule la începutul diastolei, se percepe între zgomotul diastolic și zgomotul sistolic mai ales la persoane tinere al patrulea zgomot cardiac nu se percepe acustic ci numai fonocardiografic, este un zgomot atrial ce apare în hipertrofia atrială Șocul apexian poate fi palpat la nivelul
Fiziologie - metabolism şi motricitate by Bogdan Alexandru HAGIU () [Corola-publishinghouse/Science/1171_a_1934]
-
unda negativă S (0,068 s) rezultată din depolarizarea ventriculului stâng segmentul ST corespunde depolarizării complete a ventriculilor și durează 0,32 s unda T, pozitivă, este reprezentarea repolarizării ventriculare și are durata de 0,2 s segmentul TP corespunde diastolei și are durata de 0,320,35 s Pentru a aprecia dacă activitatea electrică a cordului studiat este fiziologică se mai măsoară duratele intervalelor P-Q (indică conducerea atrioventriculară a impulsurilor și are o valoare normală de 0,12-0,16
Fiziologie - metabolism şi motricitate by Bogdan Alexandru HAGIU () [Corola-publishinghouse/Science/1171_a_1934]
-
legii inimii. Această modalitate de a funcționa a cordului asigură golirea ventriculară eficientă în condițiile creșterii întoarcerii ventriculare sau creșterii rezistenței arteriale. Tonicitatea (funcția tonotropă) este definită ca fiind proprietatea miocardului de a păstra o tensiune permanentă și în cursul diastolei. Nu se poate face o analogie cu tonusul mușchiului scheletic, definit ca o stare de semicontracție determinată de impulsuri nervoase eferente permanente, tonusul cardiac fiind mai degrabă o stare metabolică și un grad de relaxare diastrolică adecvate desfășurării revoluției cardiace
Fiziologie - metabolism şi motricitate by Bogdan Alexandru HAGIU () [Corola-publishinghouse/Science/1171_a_1934]
-
de relaxare diastrolică adecvate desfășurării revoluției cardiace. Tonicitatea este menținută de factori intrinseci și de factori extrinseci. Intrinsec acționează tensiunea dată de structurile contractile și elastice iar componenta extrinsecă este reprezentată mai ales de către simpatic care crește tonicitatea în cursul diastolei și are în general un rol trofic. Lucrul mecanic al inimii. Lucrul mecanic sau travaliul cardiac este definit ca produsul dintre cantitatea de sânge ejectată în cursul unei sistole și valoarea presiunii arteriale. T = Q x P unde T = lucrul
Fiziologie - metabolism şi motricitate by Bogdan Alexandru HAGIU () [Corola-publishinghouse/Science/1171_a_1934]
-
coagularea sângelui. Structura peretelui vascular diferă în funcție de tipul vasului, în principiu cuprinzând țesut elastic, muscular și fibros. Astfel, arterele mari sunt de tip elastic, fibrele de elastină realizând distensia acestor vase la pătrunderea sângelui și revenirea la dimensiunile anterioare în timpul diastolei cardiace, în acest mod sângele fiind împins în arborele circulator. În arterele mijlocii și mici predomină fibrele musculare netede, care conferă tonusul vascular și adaptează calibrul vasului și deci debitul sangvin la necesitățile tisulare. Capilarele nu au nici fibre elastice
Fiziologie - metabolism şi motricitate by Bogdan Alexandru HAGIU () [Corola-publishinghouse/Science/1171_a_1934]
-
proporțională cu acesta. Viteza cu care circulă sângele se micșorează pe măsură ce acesta ajunge în arterele terminale și în arteriole, la nivelul capilarelor fiind minimă. b) Fazele revoluției cardiace, și anume în timpul sistolei viteza circulației sângelui este mai mare decât în timpul diastolei. Presiunea sângelui în artere este definită prin forța exercitată de sângele pompat ritmic, pulsatil și fluctuant prin activitatea cordului asupra pereților arteriali. Presiunea arterială creată în timpul sistolei cardiace este mai mare comparativ cu cea din timpul diastolei. La nivelul arterelor
Fiziologie - metabolism şi motricitate by Bogdan Alexandru HAGIU () [Corola-publishinghouse/Science/1171_a_1934]
-
mare decât în timpul diastolei. Presiunea sângelui în artere este definită prin forța exercitată de sângele pompat ritmic, pulsatil și fluctuant prin activitatea cordului asupra pereților arteriali. Presiunea arterială creată în timpul sistolei cardiace este mai mare comparativ cu cea din timpul diastolei. La nivelul arterelor mari și mijlocii se descriu presiunea sistolică (maximă) și presiunea diastolică (minimă). Atât presiunea sistolică cât și cea diastolică scad progresiv pe măsura micșorării diametrului vascular, teritoriul arteriolo-capilar fiind caracterizat de cea mai mare rezistență periferică și
Fiziologie - metabolism şi motricitate by Bogdan Alexandru HAGIU () [Corola-publishinghouse/Science/1171_a_1934]
-
este mai mică iar cu cât volumul sângelui intraventricular inițial este mai mare cu atât forța de contracție a miocardului este mai crescută. De aceea debitul sistolic (cantitatea de sânge expulzată în timpul sistolei) este direct proporțional cu umplerea cardiacă în diastolă. Aceste relații condiționează adaptarea inimii la efort. Debitul cardiac (debitul sitolic înmulțit cu frecvența cardiacă) poate fi influențat prin doi factori: modificarea frecvenței contracțiilor cardiace și modificarea forței de contracție. Un cord aparținând unui individ antrenat mărește debitul cardiac mai
Fiziologie - metabolism şi motricitate by Bogdan Alexandru HAGIU () [Corola-publishinghouse/Science/1171_a_1934]
-
Tahicardia de efort are loc prin stimulare simpato adrenergică și deci este însoțită de creșterea tensiunii arteriale. În mod obișnuit frecvența cardiacă revine la nivelul anterior efortului fizic înaintea tensiunii arteriale. Tahicardia reprezintă însă un proces compensator deficitar, deoarece scurtează diastola și deci umplerea cardiacă, ceea ce scade debitul sistolic. Scăderea debitului cardiac se produce la o frecvență a contracților cardiace de peste 180/minut. La unii sportivii de performanță, după competiții, această frecvență critică este mai ridicată (chiar și peste 200 bătăi
Fiziologie - metabolism şi motricitate by Bogdan Alexandru HAGIU () [Corola-publishinghouse/Science/1171_a_1934]
-
pulmonar sângele preia oxigen din aer și eliberează bioxid de carbon în aer; circulația pulmonară este discutată în detaliu la capitolul de fiziologie a respirației. Inima pompează ritmic sânge în artere în cadrul unui ciclu funcțional de contracție (sistolă) și relaxare (diastolă), numit ciclu cardiac (revoluție cardiacă). Activitatea ritmică permanentă a inimii este susținută de metabolismul celulelor miocardice, care prezintă numeroase aspecte particulare. Stimulul natural, fiziologic, pentru activitatea inimii este potențialul de acțiune generat ritmic de celule specializate din nodulul sinoatrial și
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2282]
-
nivelelelor de calciu activator, cu efect inotrop pozitiv. 12.4.2. Pompa ventriculară: relația presiune volum și evenimentele valvulare în cursul ciclului cardiac Ciclul cardiac (0,8 s la 75 bătăi/min) constă din sistolă (contracție, 0,5 s) și diastolă (relaxare, 0,3 s), cu modificări corelate de presiune și volum pentru fiecare din camere (fig. 40). In cadrul sincițiului miocardic celulele "se inseră" una pe alta. Ca urmare, contracția lor duce la cresterea tensiunii parietale, cu creșterea presiunii intracavitare
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2282]
-
ejecție pur inerțială, în care presiunea din ventricul este cvasi-egală cu cea din arteră sau chiar ceva mai mică. Altfel spus, apare acest aspect de diastasis, pe perioada de latență dintre inversarea presiunii efective și momentul propriu-zis al închiderii sigmoidelor. Diastola continuă cu faza izovolumică, până când presiunea intraventriculară devine atât de joasă încât este depășită de cea atrială și se deschid valvele atrioventriculare. Aceasta permite derularea fazei de umplere ventriculară pasivă. In mezodiastolă umplerea este lentă (datorită egalării treptate a presiunii
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2282]
-
miocardul ventricular parietal și astfel tensionează suplimentar cordajele tendinoase. Valvele pot fi afectate de insuficiență (nu se închid bine și sângele refluează) sau stenoză (nu se deschid bine și sângele nu trece cu ușurință prin orificiul îngustat). Derularea sistolei și diastolei atriale poate fi observată pe graficul presiunii atriale sau al presiunii venoase (fig. 40). Există unele întârzieri între evenimente similare pentru inima dreapta și cea stângă, în acord cu secvența depolarizării: atriul drept se contractă primul, iar ventriculul drept se
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2282]
-
relaxarea izovolumică de altfel), iar perioada de ejecție este mai lungă (valva pulmonară se închide mai târziu și nu se disting două faze de ejecție). Durata componentelor ciclului cardiac se modifică diferit cu frecvența cardiacă. Ca urmare scurtarea excesivă a diastolei la frecvențe foarte mari poate impieta asupra umplerii ventriculare adecvate. Ventriculele pot răspunde prin contracții sinergice la stimuli cu frecvențe de până la 400 /min dar nodul atrioventricular poate conduce numai stimuli cu frecvență sub 230 /min. Frecvența crescută determină scurtarea
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2282]
-
adecvate. Ventriculele pot răspunde prin contracții sinergice la stimuli cu frecvențe de până la 400 /min dar nodul atrioventricular poate conduce numai stimuli cu frecvență sub 230 /min. Frecvența crescută determină scurtarea tuturor fazelor revoluției cardiace, dar se scurtează mai mult diastola, pe seama diastazisului. Sistola reprezintă 40% din revoluția cardiacă în condiții de frecvență de 70/min. La frecvență crescută (200/min) sistola reprezintă 65% din revoluția cardiacă. Faza de ejecție este de 0,35 s la frecvență de 60/min și
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2282]
-
și insuficiența aortică, iar cele sistolice în insuficiența mitrală și stenoza aortică, cu focarele și caracteristicile ascultatorii corespunzătoare. Stenoza mitrală reduce umplerea ventriculară, insuficiența mitrală și stenoza aortică afectează direct ejecția, iar insuficiența aortică permite refluarea sângelui în ventricul în diastolă. Leziunile valvulare au efecte negative asupra perfuziei coronariene. Legea inimii Similar cu mușchiul scheletic, relația lungime forță la nivel de ventricul și cardiomiocit se bazează pe existența unei astfel de determinări la nivelul fiecărui sarcomer, ce duce la acel interval
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2282]
-
și cardiomiocit se bazează pe existența unei astfel de determinări la nivelul fiecărui sarcomer, ce duce la acel interval optim de lungime pentru dezvoltarea forței maxime, explicabil prin gradul optim de suprapunere a filamentelor de actină și miozină. La sfârșitul diastolei în ventricul se află un volum maxim de sânge (volum telediastolic, de 120-130 ml, care poate să crească până la 200 250 ml), iar la sfâșitul sistolei un volum minim (volumul telesistolic, de 50-60 ml, care poate să scadă la 10-20
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2282]
-
obținută prin măsurarea vârfului de presiune sistolică obținut la încărcările de volum menționate și fără ejecție (valvele sigmoide sunt permanent închise prin aplicarea unei presiuni mari pe fața arterială. Ciclul cardiac (fig. 41) se descrie între două verticale (sistolă și diastolă izovolumică), legate printr-o fază de umplere (diastolică) și o fază de ejecție, care unește punctul de deschidere a sigmoidelor (situat pe sistola izovolumică și determinat de valoarea presiunii arteriale, care reprezintă post-sarcina împotriva căreia ventriculul pompează sângele) cu punctul
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2282]