173 matches
-
de șapte ani, făcând numai ce-mi trece prin minte, depinzând nu mai de Dumnezeu și soție, neavând șefi, subalterni, con dică de prezență, obligații de țuțăr, umilințe financiare ori dulci corvezi de bunic, și nedorind nimic din cele invi diate de mai toată noua lume bună (burse în străinătate, vilă, mașină 4x4, amant lâcuri șocante, concedii de fițe, lecții de tangou argentinian, restaurante bio ș.a.m.d.), deambulez toată ziua în diverse medii artistice, unde in ventariez nevrozele, an goasele
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
al cetății Dâmboviței, solul lui Alexandru Bassarab UN CRAINIC ACTUL I CORNUL LUI DECEBAL (Sală gotică în cetatea Arieșului. În stânga în prosceniu tronul, în dreapta, jețuri, dispuse în semicerc) SCENA I SAS (intră) Așadar azi e ziua când și-a citi diata. De zece luni veninul mereu îi curge-n vine, Dar, tare în oțele, de zece luni trăiește... Încet se uscă-asemeni vânjosului stejar {EminescuOpVIII 70} Pe care-l roade cariul... dar cariul lucră-ncet, El trebui să pătrundă în orice-ncheietură
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
cioplit nici ei. E vorba despre mine... eu caut totdeuna Nu al Măriei Tale folos, ci pre al meu, Căci [mai] aproape-mi este cămașa decât haina... Eu zic numai, stăpâne, iertați-mi vorba proastă... Ci de-ar fi spus diata aceea, ia aceea: Roman Bodei să fie epitropul moșiei, Adică, cum s-ar spune, să fi fost eu acela, Eu aș fi spus: Stăpâne, deschide-ți bine ochii, Nu-mi crede-așa orbește, ci pipăie-mă bine Și vezi că
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
Doamne, de credeți cumcă Sas Nu-i șerbul cel din urmă și făr-de nici o treabă Dintre-ai Măriei Tale... de credeți cumcă ochiu-i Setos e de mărire, că n-a cunoscut bine Supunerea că este a lui firească haină, Rupeți diata asta... Căci greutatea ei Pe umărul meu cade și toat-a lui tărie A fost până acuma credința ce stăpânul O pune-n al meu suflet. ROMAN De! n-ai ce-i face gurii Făcîndu-ți tot sprâncene îți scoți odată ochii
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
rugăciune. În urmă iese toți, afară de DRAGUL și BOGDAN) [SCENA III] DRAGUL, BOGDAN DRAGUL (privind la Bogdan, vorbește singur ) Să-mi ospătez vederea cu arătarea lui... Așa de tânăr încă, cu chip așa de dulce... Nemulțumit se pare el de diata noastră Dar voi ca nici să știe de ce așa făcui... O ochii mei, sărmanii luminători ai feței, Se-ntind încet spre dânsul ca mâna făr' de trup Cu care al meu suflet l-apucă de departe; Îl pipăi cu vederea
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
ochii copilului din fașă! Sas, ai ureche bună... auzi tu bine, bine? (El își aține urechea cu nerăbdare, ca și când ar auzi ceva) S[AS] Aud prea bine, [Doamne] [DRAGUL] N-auzi cumva un corn? (apart) Cum aș putea eu oare diata s-o răstorn? N-auzi nimic? Dar spune c-auzi. [SAS] Nimic n-aud. [DRAGUL] Grozav, grozav. El poate e prins de pe acum Și gâtul lui cel fraged sub sabie e pus. (strigînd) Sas! mergi de cheamă -ndată pe Roman
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
O, milostive Doamne, femeia-n nebunie... Dar eu sânt cu credință, plecat îți sărut poala (el îngenunchie) Tu vezi toate acestea cum le văpsește boala, Iei altfel lucrul, Doamne, decum e [el]... Femeia Poate să spuie multe... Tu dă-mi diata ceea. [DRAGUL] Poftim. [SAS] S-ar fi putut să știu, stăpâne, că Bodei, C-o singură a mânii trăsură de condei A mânii aceștia, putea să fie-n locu-mi! Pe-un negru muc de pană să fie pus norocu-mi? Acuma
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
lui Decebal... Se-ndure Părintele din ceruri și-l ducă pân la capăt. Cu steaua mea deodată de-acuma pot să scapăt În noaptea asfințirii... [SAS] Vorbește într-aiurea, Ce lucru mare cumcă de-un corn sună pădurea! DRA[GUL] Diata dă-mi-o, [vere], s-o iscălesc în grabă, Să-i pun pecete... mâna acum de tot mi-i slabă. {EminescuOpVIII 86} [SAS] (o scoate cu spaimă) Nu-i iscălită? Nu sânt peceți pe dînsa?... Iute! [DRAGUL] Ce vrei tu
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
Doamne, de credeți cumcă Mihnea Nu-i sluga cea din urmă și făr-de nici o treabă Din ai Măriei Tale... De credeți cumcă ochiu-i Setos [e] de mărire, că n-a cunoscut bine Supunerea că este a lui firească haină, Rupeți diata asta... Căci greutatea ei Pe umărul meu cade și toat-a lui tărie {EminescuOpVIII 129} A fost până acuma credința ce stăpânul O pune-n al meu suflet... ROMAN Mă tem, hatmane, tare Ca tu *, făcând sprâncene, să-ți scoți odată
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
se-ndreaptă urechilor străine: Parcă-mprejur acuma vorbiți o altă limbă Și alte obiceiuri și alte fețe văd... Din sfetnicii lui Iuga nu văd eu pe niciunul, I-a stinsu-i Mihnea Sânger, căci ei fusese martori Când s-au citit diata lui Iuga voievod... Ce mai cat eu în lume? Ce înțeles mai am? Menirea e-mplinită și veacul meu se trece, De pe-umăru-[m]i ursita * pe-a celui care vine, Pe Bogdan-Dragoș [trece]. Mi-am împlinit menirea... Tronul, pe care
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
se repează. Dar tocmai pentru că Noi eram acolo... fiul Nostru... E! nu-mi mai vorbi de el. De-atunci stă închis intr-o tainiță de la Pobrata și acolo va sta până vom închide ochii. Azi punem să se dea citire diatei Noastre și așa va fi. [SCENA II] (zgomot de mase afară) Ura! ALEXANDRU] Cine-i, cine-i? (un șoimar intră) ALEX[ANDRU] Ce zgomot se aude? ȘOIMARUL Măria Ta, o minune s-a întîmplat. Azi, adunată fiind împrejurul castelului domnesc
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
tine, astfel nu știu nimic din ce-mă-ntrebi. E o prorocie vulturul acela, o prorocie pusă la cale de inima mea de mamă. În inima mea s-ascunde viitorul lui. (intră Direptatea) [SCENA III] CIURBĂ Azi are să citească Vodă diata, măi Dămăcuș, în care zice așa, că Ilie Vodă rămâne moșnean, zice, și de Ștefan Vodă nici vorbă. DĂMĂCUȘ Vodă face, Vodă desface. Îmi îmblă mie vulturul de azi dimineață prin cap... CIURBĂ Nu te pune-n cârd, bre, cu
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
gravitate de oracol: — Să dea Dumnezeu să iasă bine... — Tu, Mihai, ești alunecos, știi să rămâi deasupra, dar cu frații tăi Matei și Iordache... Nu pot să las averea pe mâinile lui Șerban. Am hotărât. Și am lăsat la Mitropolie diata pecetluită. Acum mă pregătesc de moarte, plec. O să te răsplătesc pentru bunăvoința ce-mi arăți să mă însoțești. Și pe tine, Stăncuțo, la fel. O să te închini la mormântul lui Hristos, o să plângi, o să te rogi. Bătrâna postelniceasă, cu toți
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
cu etapă. Vor pleca peste două săptămâni. Și în timp ce ea desfășura în fața lor itinerarul ce îl vor urma, gândurile spătarului brăzdau între sprâncenele lui negre, frumos arcuite deasupra ochilor arzători, o cută adâncă. Într-un fel, mama avea dreptate. Testamentul - diata, cum îi spunea ea - era ca un fel de poliță pe care obliga soarta să-și pună pecetea. Șerban ajunsese vodă, dar dacă nu se copsese vremea? Doamne, din șiragul de Cantacuzini, câți nu fuseseră răpuși pentru că neastâmpărul din vine
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
cumpără capetele oamenilor la Istanbul. — Te-ai înfierbântat, măria ta, și nu cred că asta este pricina care te apasă, că mai înainte ziceai de măria ta că ești grec. — Da, da, despre mama vroiam să-ți spun și despre diata ei, adică despre testament. Știi, când s-au întors lucrurile și pentru noi și a venit Șerban domn la București, cam sărăcuț, că a cheltuit mult ca fugar să-și facă prieteni în toată lumea, mama, de frica lui, se apucă
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
ispravnic pe toată împărțeala averii pe Dinu, celălalt frate mai mare, stolnicul, și ne lasă toată averea nouă, feciorilor mai mici, că zice că lui Drăghici și lui Șerban le-a dat ce li se cuvenea când s-au însurat. Diata o scrie părintele Ștefan, duhovnicul ei, dar și al lui vodă Șerban, martor fiind Constantin, nepotu-meu, Constantin Brâncoveanul, coconul Stancăi. — Stai, măria ta, că pierd șirul. Al surorii matale, cea de se teme de comete? — Da, fiul ei, Constantin Brâncoveanul
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
cheme în gând ori de câte ori o să se simtă amenințat în viața aceasta. — Mă gândeam să citească testamentul dumnealui nepotul nostru, Constantin Brâncoveanu. — Poruncă, măria ta, sări drept în picioare, întors din visare, cel vizat. — Poftește aici alături cu noi să citești diata doamnei Ilinca postelniceasa, mama noastră. — Eu, măria ta? Întrebarea îi uimi pe toți, și acum, în sala plăcută cu gust decorată a cancelariei, nu se mai auzea nici o respirație. Ce să fie asta, îl sfidează cineva pe temutul vodă Șerban
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
popa de la Măgureni. „Bine, o să-l iert”. și până să se întoarcă maica mare s-a prăbușit în genunchi, doar că i s-a desprins talpa de la cizmuliță de atâta sârg... I se părea acum că popa Ștefan nu citește diata doamnei Ilinca, ci Barbu îi citește documentele din sipet, așa cum i le-a citit atunci înainte de a pleca la Istanbul. I se părea că-i aude glasul: „Constandine, porumbul înseamnă să facem cu același rumân două ogoare, că după ce se
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
înapoi pergamentul și începu să citească. Pe măsură ce înainta în text, vocea creștea în intensitate: — „Fiind Șerban Vodă om mânios și silnic, pohtea să fie toate după părerea lui. Pentru care a cerut de la mitropolit și i-a și dat scrisoarea diatei și a luat-o precum i-a fost voia.” Brâncoveanu ridică privirea spre Theodosie, trase aer în piept și continuă. „Și având măria sa Șerban Vodă și pe duhovnicia mea mânie și rea pizmă, căci m-am aflat martor la amândouă
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
și a luat-o precum i-a fost voia.” Brâncoveanu ridică privirea spre Theodosie, trase aer în piept și continuă. „Și având măria sa Șerban Vodă și pe duhovnicia mea mânie și rea pizmă, căci m-am aflat martor la amândouă diatele, lăudându-se că dacă nu-i voi face scrisoarea după izvodul ce-mi va trimite, ca să fie acele diate întru nimic, nu va căuta că i-am fost duhovnic și măriei sale, ci tocmai cu ocna mă va pedepsi. Deci, temându
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
continuă. „Și având măria sa Șerban Vodă și pe duhovnicia mea mânie și rea pizmă, căci m-am aflat martor la amândouă diatele, lăudându-se că dacă nu-i voi face scrisoarea după izvodul ce-mi va trimite, ca să fie acele diate întru nimic, nu va căuta că i-am fost duhovnic și măriei sale, ci tocmai cu ocna mă va pedepsi. Deci, temându-mă de urgie și de ură năprasnică, i-am făcut scrisoarea precum a pohtit. Care scrisoare a mea dacă
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
Aci am nevoie de domniile lor. Astăzi vom duce la bun sfârșit și vom judeca pricina dintre boierii frați Cantacuzini pentru împărțirea averii părintești. Împărțirea se va face așa cum a pus să se scrie dumneaei doamna Ilinca, maica lor, în diata pe care a lăsat-o la sfinția sa. Am aci scrisoarea de mărturie a duhovnicului dânsei, ieromonahul Ștefan, care spune că doamna Ilinca era stăpână pe vrerea și cugetul ei când a întocmit diata. Scrisoarea este lungă și nu se mai
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
scrie dumneaei doamna Ilinca, maica lor, în diata pe care a lăsat-o la sfinția sa. Am aci scrisoarea de mărturie a duhovnicului dânsei, ieromonahul Ștefan, care spune că doamna Ilinca era stăpână pe vrerea și cugetul ei când a întocmit diata. Scrisoarea este lungă și nu se mai citește. Păstreaz-o dumneata, stolnice Constantine, împreună cu toate zapisele privitoare la averea părintească. Mărturisim și domniile noastre că așa a fost, întrucât am fost de față ca ispravnic la alcătuirea testamentului. Sfinția sa are scrisorile
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
lumina ochilor săi. — Și aci a răposat, lăsându-i Bălașei toată averea... — Vorbești cu păcat, naș Dinule, pentru că socrul meu a lăsat testament pentru soacră-mea, pentru Bălașa și danii pentru ctitorii. — Iar averea Bălașei... sau și Bălașa a lăsat diată? — Bălașa încă nu a făcut sorocul și umblă vorba că mi-aș însuși ce nu este al meu. Toată averea din foaia Bălașei și ce i-a mai rămas pe deasupra de la taica socru rămâne Măriuței. Aci glasul lui Ștefan înce
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
partida Cantacuzinilor, boieri valahi care luptaseră pentru domnii pământene. Se vede că încă nu sosise vremea prăbușirii otomanilor. Cu drept cuvânt zicea vodă Brâncoveanu despre închipuirile atâtora: „Ce spun astrologii sunt numai păreri și umbre...” Testamentul doamnei Ilinca postelniceasa Cantacuzina, diata cum îi spunea ea, nu legase lucrurile pentru vecie, averile marelui stolnic și ale marelui spătar confiscate de turci și de domnie se spulberaseră ca odinioară averea lui Șerban Vodă: stau mărturie testamentele triste ale soțiilor lor, doamna Maria a
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]