704 matches
-
leșină de indignare atunci când aud așa ceva. Lupta se ascute pe zi ce trece, iar în unele case a atins deja culmile rafinamentului. Am prieteni care au devenit experți în pititul șosetelor purtate și neveste de prieteni care sunt capabile să dibuiască și cea mai deșteaptă ascunzătoare. Ei le ascund, ca să nu le fie confiscate și duse la spălat, ele le găsesc și le execută cu cruzime. De ce toată lupta asta, începută odată cu șoseta primordială, nu a cunoscut nici până-n ziua de
SONDAJ: De ce iubesc bărbații șosetele? by Simona Tache () [Corola-blog/Other/18630_a_19955]
-
avea analize la zi/ asidurare și Diplomă de tigru dresat“ (p. 72) Înțelegerea liricii sale ține de o mărturisire din Când Hem se întorce în mine, poate cel mai frumos poem din întregul volum: „criticii literari vor greși încă o dată/ dibuind sensuri la care nu m-am gândit/ vor spune că Versul e incandescent că/ stilul revoluționează Arta migrației/ că scrierea mea fără punctuație arde/ dar tu află că țesuturile absolut umane cu care scriu eu/ Nu iau foc/ deși mi-
Val Mănescu () [Corola-website/Science/337550_a_338879]
-
ideea intensificării luptei de clasă. Astfel, în ședința activului de partid din septembrie 1940, primul secretar al CC al PC(b) al Moldovei, Piotr Borodin, afirma în discursul său următoarele: "„Dușmanul, tovarăși, este viclean, el nu capitulează, dar, camuflându-se, dibuiește punctele noastre vulnerabile și apoi începe să acționeze"" . În anul 1941, fuge în URSS după eliberarea Basarabiei de Armata Română, devenind membru în Comitetul Militar al Frontului de Sud (în iulie 1941). În perioada 20 februarie 1941 - 5 octombrie 1952
Piotr Borodin () [Corola-website/Science/311994_a_313323]
-
10 ani și cealaltă acum vre-un an și ceva) ai numit-o «Prima Asociație Scriitoricească», pe scurt PAS. Gândire canină! PM, PM... (Pișicheră Mică! - asta vreau să zic, să nu-ți imaginezi ceva urât, cu... Mă tii), te-am dibuit! Ce drăgălășenie din partea matale! Mă Întreb cum vei scrie (dacă vei scrie) acronimul celei de-a doua AS? ADAS sau numai DAS? Dar pe cea de-a treia - Asociația Scriitorilor Români din Montreal, sau a patra - Asociația Scriitorilor Români de pe
Editura Destine Literare by Alexandru Cetățeanu () [Corola-journal/Journalistic/84_a_152]
-
frumusețea fetiței lui. Îl întâlnesc în Piață Palatului, în fața Fundației Carol. - Ce faci, draga? - Bine, tu? - Am tipărit un volum... Să-l cetești. Sunt versuri scrise pentru fetița mea. Îi întind mâna să se despărțim. - Stai să-ți cetesc ceva. Dibuie în buzunar o foaie de hârtie trasă la gestetner. - Ce este asta? - „Balada Nicadorilor”. - Care Nicadori? - Cei trei eroi ai noștri. - Ce eroi? - Vitejii care l-au pedepsit pe Ducă. - Pentru mine, Nicadorii tăi sunt niște asasini ordinari. - Așa? Așa
Zile de lagăr () [Corola-website/Science/295839_a_297168]
-
Michel Simion, prietenul dintotdeauna, odinioara Mihai Simionescu : Deși nu seamănă cu nimeni și este profund original, Răzvan Petrescu a fost fascinat de Louis Ferdinand Céline pe care l-a descoperit în anii liceului. Este curios ca majoritatea criticilor nu au dibuit influenta lui Céline. Ca și la Céline, disperarea este machiată cu un umor cinic. Ca și Céline, Răzvan Petrescu nu propune nici o soluție, pentru că pur și simplu el nu crede că există soluții. Nu este de mirare că spaniolii îl
Răzvan Petrescu () [Corola-website/Science/298964_a_300293]
-
lei. În concluzie, în materie de folclor, cred că am realizat ceva. Sunt în posesia a peste 1300 de piese înregistrate pe bandă de magnetofon și tot cam atâtea piese neînregistrate pe bandă de magnetofon. În materie de baladă am dibuit câteva tipuri noi, printre care și Cântecu lu Angealâu, baladă neatestată de nici o colecție folclorică și pe care n-o posedă nici Institutul de Folclor. Balada aceasta, consider eu, că e neîntrecută în folclorul românesc în privința conținutului social, glăsuind despre
Scrisori către poetul Nicolae Ungureanu by Nicolae Scurtu () [Corola-journal/Memoirs/3965_a_5290]
-
53 PE LA CRĂCIUN... nu-nțelegeai care e diferența între culoarea verde și cea roză. totul se tăinuia în chintesența efectului de a... metempsihoză. nici polii geografiei nu au grade. acolo gravitația-i doar masă și nu în ipoteze retrograde se dibuie mișcarea din melasă. melasă zic mișcarea browniană în care-n veci materia cutează sfidând formula euclidiană fiind atipic cel care dictează. pilulele de timp n-au gust de zahăr. de-un timp sorbim vagi droguri fără apă și nu contează
ANUL 6 • NR. 8-9 (16-17) • IANUARIE-FEBRUARIE • 2011 by Poezii () [Corola-journal/Imaginative/87_a_63]
-
Cu un răget tunător, cineva sări în desișul de bambus. Un zgomot ca al unei ploi de frunze, sau poate al unei hoarde de maimuțe, sfâșie tăcerea nopții. — Shigemoto... Shigemoto... șopti Mitsuhide. — Aici sunt, doamne. — A... Shigemoto... repetă seniorul. Apoi dibui prin jur, ca pentru a căuta brațele care-l sprijineau. Dintr-o parte a pieptului îi țâșnea sânge, vederea îi slăbea și avea greutăți de vorbire. — Am să vă pansez rana și vă dau niște medicamente, așa că aveți puțină răbdare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
s-a ivit în Congresul de la Berlin cestiunea izraelită, ca din senin, fără ca, după propria lui mărturisire, cabinetului să-i fi trecut măcar prin vis eventualitatea aceasta, ne aducem aminte că atât presa guvernamentală cât și înaltele sfere ale roșiilor dibuiau prin întuneric și-și pierduseră capul. Țara nu voia să dea nimic, ea era uimită de acest amestec în suveranitatea ei interioară, necontestată nici în vremile lui Pasvanoglu. Guvernul, din contra [î]și făcuse, în înțelegere cu străinii, vreo șapte-opt
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
și el de alta, care îl iubi până la moarte... Și eu am fost găsit de alta, dar... IV ― Ciceo! strigai când îl văzui intrând în celula mea, ai venit? ― Da, zise, și îți aduc vești bune... ― Vești bune, zisei eu dibuind, bineînțeles în limitele destinului meu... Ciceo nu răspunse, dar își păstră o expresie care parcă vroia să spună că nu chiar. Se apropie, se așeză alături de mine pe pat și îmi puse mâna pe spinare. Îi simții palma care mi
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
timpul lemn! Dacă nu găsesc lemn de ros, e jale! Nici noi nu putem câteodată să scăpăm oamenii de ei. Acum vreo trei săptămâni a trebuit să dărâmăm o măcelărie. Se aciuaseră în pivniță și n-am reușit să le dibuim galeriile. Clădire veche, ce mai! Am închis măcelăria de trei ori, am pulverizat peste tot, am lăsat înăuntru trei căldări cu toxice, nimic. Și atunci s-a chemat un tanc și am ras tot... Dracu i-a luat, că altfel
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
nu fusese, legionar n-apucase să fie (îl ținuse tat-său de rău - să vă spun eu după aia cum s-a purtat cu tat-său, care și-a jertfit viața pentru el). Nu ghiciți?" De ce l-au dat afară?"" dibuii eu. "Ei, da, de ce? Ia să vedem așa, după comportările lui - și cu un dispreț scârbit cum nu se mai poate: l-ați văzut cum s-a legat de dumneavoastră, chiar de la început, nu vă cunoștea, nu nimic, ei, așa
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
proaspătă că apariția mea, încărcată de grele experiențe, va schimba, poate, viața monotonă a bărbatului ei, prinsă între această cămășuială și destupare de care nu se săturase, dar ar fi vrut, dacă se putea, s-o schimbe, cu toate că legea ei, dibuită în vechile rostiri sanscrite, îi spunea că schimbările nu sânt în bine. Hai, zise ea, să-l ascultăm pe Victor." Micuța statuetă, care chiar îmi plăcuse odată, vroia acum să-l asculte pe Victor! Destupă! Eu spusesem asta pe-atunci
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
vesel, însă cu o infamă expresie: te cunosc, ticălosule, parcă îmi spunea, nu ești ceea ce crezi și n-o să te poți ascunde de mine cât o să trăiești, orice-ai încerca tu să faci. Ieri ai fost universitar, și te-am dibuit și te-am trimis unde trebuie, acum ești aici și ai vrea să-ți pierzi urma, ai crezut ca tot ceea ce ți s-a întîmplat a fost un vis urât din care în sfârșit te-ai trezit și un viitor
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
dalii roșietice și intrarăm apoi într-o încăpere fără ferestre și fără ziduri, ai fi zis un uriaș dulap din același lemn de lămâi sau de trandafir, și ne oprirăm lângă altă ușă, adică femeia se opri, și în semiântuneric dibui cu mâna într-un loc știut de ea. Auzii pocnetul unor comutatoare de două, de trei, de patru ori. Apoi deschise ușa și dădurăm într-un hol... Hol să fi fost?!... Era imens și puternic luminat. Rămăsei câteva clipe lângă
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
alții, din ceea ce reușise să păstreze; închiderea fabricii fusese pentru el un avertisment că în curând îi vor lua și casa, și o golise din timp de valori, cum ar fi tablouri, bijuterii, argintării, covoare, mobilă stil (nu-i fusese dibuit încă garajul, unde păstra Aubusson-uri, candelabre de Murano, Grigorești, Luchieni), pe care nu le vindea ieftin, cu frenezia smintită a unora care credeau că în curând vor veni anglo-americanii și vor recupera ei pe urmă totul cu vârf și îndesat
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
făcut parte din anturajul lui Mircea Zaciu. Omologarea de acolo venea, ca lumina de la răsărit. Printre cei care nu se dezlipeau de ilustrul profesor clujean se aflau și doi turnători cu acte în regulă la Securitate. Dl Tașcu i-a dibuit și s-a retras. Mult mai tîrziu, cînd i-a adus lui Zaciu la cunoștință faptul, acesta n-a fost mirat. Avusese bănuielile lui. Dl Tașcu nu dă nume. Păcat! Cum să scăpăm noi de fantoma fostei Securități, dacă nu
REVISTA REVISTELOR by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/13970_a_15295]
-
mahala, le-a adunat, în dezordinea lor memorialistic-literară, în Cu bastonul prin București. Carte galben-pătată, cu autor și Ateneu în foto, pe copertă. O justificare mai lungă decît se obișnuiește face din "Bucureștii mei" un loc pe care nu-l dibuiesc, întotdeauna, lecțiile de geografie, un rotocol de timpuri bune și de zdrențe din paltoanele de vreme rea, care nici măcar nu se suprapune cu conturul lui pe hartă, și unde "emoția și poezia se strecoară în toată viețuirea." Oricum ar fi
Într-un colț de țară veche by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10228_a_11553]
-
stau în pat! Și se presupune că eu trebuie să strâng toată mizeria din bucătărie? Era clar că tata descoperise urmele micii noastre „petreceri“. Mama s-a lamentat: —Oooof! Iar au găsit băutura. N-am crezut c-o s-o mai dibuie și sub containerul cu păcură. Acum va trebui să găsesc alt loc unde s-o ascund. După o vreme, toată agitația s-a stins. Când speram și eu să mai prind o oră-două de somn, cineva a început să sune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
Și securistul scria acolo: „Nu-l mai șicana, să nu te bănuiască”. Dar eu știam cine sunt cei care au dat declarații, ba după scris, ba după Întâmplări... Unul singur se ținea de capul meu, pe care nu l-am dibuit, nu știam cine e... După ’89 v-a tentat politica? Nu. Adică, cum să vă spun, da. La Arad, Alianța Civică s-a format În biroul ăsta și eu am fost În comitetul Alianței Civice printre inițiatori, pentru că Într-un
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
Dac-o mărs la un serviciu..., de ce-o primit-o? Dac-o mer’ la alt serviciu..., să n-o primească. Abia a făcut un curs de calculatoare de un an la Politehnică... și nu știu cum a scăpat de n-a dibuit-o. Dar tot pe urma ei au fost și nu a lăsat să facă facultate... Băiatul meu o terminat școala de petrol și o dat la facultate la petrol..., și n-a reușit, dar a venit acasă și-a intrat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
ieșit din comun, era primit într-o familie mafiotă. Atunci își muta sediul în crîșma cu păcănelele. Mai era pînă să aibă propria vilă și mașină luxoasă și propria armată de oameni. Cîțiva pași pe care Radu încă nu-i dibuise. După cîte se arăta prin filme, un cap de mafie are bani la greu și o viață fără griji. Dacă ucide pe vreun fraier, un om de-al lui face anii pentru el. Desigur, în filme o pățește rău la
[Corola-publishinghouse/Science/1529_a_2827]
-
justiția, Îi replică Dante, fixându-l. Celălalt Încuviință din cap. - Așa e. De fapt, justiția e infinit mai puternică decât umila mea știință. Dante se apropiase Între timp de bătrân, până când ajunsese să Îi atingă brațul drept. Sub haine, Îi dibui rezistența solidă a mușchilor, ca și când trupul i-ar fi fost mai tânăr. Marcello se retrăsese din instinct, de parcă s-ar fi ferit să fie atins de poet. - Iartă-mă, messere, zise el În grabă surprinzând expresia de uimire a priorului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
ton enigmatic. - Și cine erau trimișii? Și de ce noaptea? - Tinca lucra noaptea și dispărea ziua. Suferea de o boală de ochi care Îl făcea să nu poată suporta lumina soarelui. Vedea prea bine, și de aceea era În stare să dibuie orice cusur al sticlei. Pe Întuneric, veghea cuptorul, având grijă ca focurile să nu se stingă niciodată. Descoperise că sticla de calitate depindea de o căldură constantă. Cât despre cei doi oameni... Din nou Arnolfo se opri, ca și când nu ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]