697 matches
-
o spinare și rupînd ieșire lațului nemilos. Se îndreptă către vietatea căzută fără vlagă, la pămînt. Îi căută urechile, vrînd s-o tîrască prin portița salvatoare, dar, nu-și dădu seama de ce, în fumul dens nu reuși să i le dibuiască. O apucă cu colții de-o labă și-o scutură cu putere. Era ultima ei șansă. Dacă nu-și revenea în simțiri și nu ieșea atunci, focul nu i-ar fi lăsat scăpare. Dar vietatea se mișcă. Se ridică pe
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
a tras fermoarul și s-a aplecat. Conduceam încordat, ca beat, după o noapte nedormită, zvâcnind din bazin, dând mașinii impulsuri și bâțâieli peste limita de viteză. Foarte rapid, geamurile s-au aburit pe dinăuntru, nu mai vedeam decât vag, dibuind doar că șoseaua era tot liberă, iar mirosul ei de piele desfăcută îmi îmbâcsea treptat nările și creierul... Aplecată în poala mea, Rebecca gemea și tremura din șolduri odorante, rugându-mă să vin. Am ghicit cu coada ochiului că o
Miros de roşcată amară şi alte povestiri scandaloase by Dan Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1336_a_2890]
-
descopere în întrebare o urmă de regret. își mai zise: „Ce mai, țăranilor le tre buie o infuzie de folclor.“) Vru s-o sperie, dar se răzgândi și se îndreptă spre locul unde bănuia că se află capela. Când o dibui, aprinse lanterna. Capela era un chioșc de scânduri a cărui ușă dispăruse. Intră și roti lanterna împrejur, peste lumânări pe jumătate arse și icoane cu sfinți hieratici și holbați. Scuipă în gol, își trecu ochii fără interes peste icoane și
Miros de roşcată amară şi alte povestiri scandaloase by Dan Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1336_a_2890]
-
citit un roman de D.H. Lawrence. Numai unul. ( 2 rânduri libereă N-a sosit nici un răspuns de la dumneavoastră și vă scriu din nou. Scrisoarea pe care v-am trimis-o zilele trecute era plină de capcane. Bănuiesc că le-ați dibuit pe toate. Da, e adevărat. M-am folosit de șiretlicuri în fiecare rânduleț din scrisoare. Am impresia că ați considerat că nu urmăresc decât să storc bani de la dumneavoastră ca să mă salvez pe mine. Nu neg. Totuși, aș vrea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1863_a_3188]
-
s-a cristalizat, alături de Montherlant, Mauriac, Céline și cu deosebire Malraux. Îi ia apărarea prietenului său pentru că descoperă eroi nu pe malurile Senei, ci în China. În jur nu întâlnește chipurile voluntare de care are nevoie. În comparație cu ceilalți prozatori, nu dibuie ce trăsături comune i-ar uni, dintre toți prețuiește sarcasmul lui Céline, dar adugă că autorul, de la un moment dat, scuipă, scuipă și e satisfăcut că are o salivație bogată. Surprinzătoarea sa afiliere la nazism este o urmare a cinismului
Dincolo de baricade by S. Damian () [Corola-journal/Journalistic/8849_a_10174]
-
cuvinte dure, l-a somat să se retragă, să nu preia funcția, să nu contribuie la rău. Refuzând orice colaborare la revistă, în ciuda insistențelor celuilalt, a recunoscut că părăsește literatura și politica și cere timp să se odihnească. Și Drieu dibuie erorile din aripa cealaltă, pe el îl irita înregimentarea cuminte a lui Malraux în lagărul stângii, colaborarea cu Rusia, pierderea diferenței (era firesc să extragă concluzii false din muțenia lui). În romanul L'Espoir, (Speranța) transpar forme de relatare similare
Dincolo de baricade by S. Damian () [Corola-journal/Journalistic/8849_a_10174]
-
trăit altă viață într-un trecut nu foarte îndepărtat, iar altfel, că descoperi în ei ceva cunoscut, pe care nu știi de unde să-l iei, fiindcă l-ai văzut pe fețele unor oameni fără nume, pe care Cucu l-a dibuit pe chipurile scriitorilor pe care i-a pîndit.
Misterul pozelor lui Ion Cucu by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/9871_a_11196]
-
pierde mințile. Cel ce se mărturisește în Sindromul Vega își irosește zilele într-un sanatoriu de boli mentale, între diverse exemplare de nebuni aparent calmi, dar cu antecedente criminale - ca și dânsul, de altfel. Medicii psihiatri încearcă în zadar să dibuiască trauma care l-a determinat să comită o crimă - sau tentativa acesteia -, având la îndemână un singur indiciu, numele Vega, pe care pacientul îl pronunță în zbuciumatul lui somn. Cu viclenie, cel claustrat refuză să-și divulge secretul. Vega este
Prinși sub teasc by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/9990_a_11315]
-
fiecare idee a sa "e cu aripă", cu toate că atîrnă "pe crucea fiecărui pas". Modelul ambilor juni poeți e , neîndoielnic, rimbaldian. Aidoma marelui francez și pe urmele lui Labiș, dîrzul transilvan se complace în imaginea unui "voyou" beat de entuziasmul vîrstei, dibuindu-și drumul în complicele cadru estival: "Intrăm în vară. Soarele ajuns / Exact de-a lungul meu în continuare, / O lume luminoasă arde sus / Și umbra-nghesuită la picioare .// Eu cel de mijloc. Iarăși bat / Desculț, tuns băiețește, drumuri încercate. / Pe la
Un poet crepuscular by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8960_a_10285]
-
măcar solidaritatea de breaslă se cade să prezerve o atare opțiune. Ascultîndu-i muzica am remarcat întotdeauna sensibilitatea gravă, soluțiile sobre, elevate într-un fel, princiare, eficiența și eleganța aliajelor instrumentale, forța și volumul exprimărilor melodice, contrapunctice ori omofone. Remus Georgescu dibuiește de fiecare dată forma ideală de exprimare a raționamentelor sonore. Minimum de obiecte, maximum de sens. Opusurile sale sunt ca niște flori în stare de grație, alese parcă să conceapă Logosul muzical și să-l nască. Pînă și o degringoladă
La o aniversară... by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/9147_a_10472]
-
se îmbracă aidoma unor regi, se încălzesc la propriul răsuflet în timp ce steaua polară le șoptește-n urechi, plouau ochii tiviți cu cărbune răcit din focul străvechi coborâtor din stele și-n glasul lor cel hârâit se-nvolbură cenuși ce-i dibuie cu-apucături de hiene. curg visele din ei, mirosul îi hrănește, frumoși sub pojghițe de jeg ei bat în ape verzi de jad ca zeii tăcuți, misterioși, senini, ce taina-și poartă-n zâmbetul strivit și-n trupul ca un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1549_a_2847]
-
vorbe ruginite-n tăcere, se sting ca tăciunii în apă. vieți calde, aruncate în sus, mingi pocnitoare, lovindu-se de pământ, într-un ritm îndrăcit, opriți-vă! doar pentru un minut, seva secundei vi se oferă dulce, doar s-o dibuiți, în măduvi să vă priviți, când doar pe sine, prin cel'lalt, uimiți, vă regăsiți. iubind vena subțire ce i se zbătea lui pe tâmplă, îmi ține mie loc de respirare. cu un simplu zâmbet mă umbrește sau mă-nseninează. pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1549_a_2847]
-
să ia în primire jocurile lăsate parcă fără stăpân. Cum era și firesc, dintr-o lectură ca aceasta, ieșim împliniți. Sufletește, intelectual și - nu în ultimul rând - detectivistic. După treizeci de ani de căutări, Șerban Foarță - cel adevărat - a fost dibuit undeva în deșertul arab. Undeva lânga apa Vavilonului. Poate că a ajuns aici după nesfârșite pelerinaje, poate că de aici și-a început drumul. În tot cazul și-n pofida cârtelilor, el există, ființă de carne și de oase, spirit
Șerban al Arabiei by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9418_a_10743]
-
fetele cu ei: "Un spatar ș-un agă! Încet și răpide fetelor:) }îneți-vă mai drept și zîmbiți nurliu." Ceilalți doi, între ei: Ce zîci de fete, măi? PUNGESCU: Au zestre oare? BONDICI: Așa-mi miroasă..." Chirița, neînstare, se vede, să dibuiască nici înșelătoriile cu ochi și cu sprîncene, este răpusă de ironiile Luluței și ale mamei, văduva Afin, care-i pomenește, ei, venită să-și căpătuiască fetele, nici mai mult, nici mai puțin decît de Piatra din casă, ultimul succes al
Școala femeilor by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9694_a_11019]
-
le încălțam numai când mergeam la vânătoare. Le țineam în pod, ca să nu mă împiedic în ele prin casă. Pun eu scara la pod, aprind felinarul și urc. Când am ajuns în gura podului, am ridicat felinarul în sus, ca să dibui pe unde se află ciubotele... Nevasta mea avea obiceiul de le tot schimba locul...Ca un făcut, însă, nu văd nici urmă de ciubote...Dar într un colț mai întunecos al podului parcă se mișcau două luminițe...Uite așa făceau
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
Pe undeva, în față, îi aștepta un podeț care nu avea nici un fel de semn. Pe unde s-o iei când nu se vde nici în cer nici în pământ? Hliboceanu a luat o lopată și a alergat înainte, să dibuie podețul... L-am găsit! s-a auzit glasul lui plin de bucurie. Au trecut podețul cu mare băgare de seamă. Cu ultimele puteri, au intrat în târg...Când i-a văzut Aizic, s-a frecat la ochi, invocându-L pe
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
să folosim terenul din plin. Ca la carte. Din când în când, se auzeau exploziile grenadelor. Mă apropiam cu repeziciune de casa mea... O rafală de mitralieră m-a forțat să mă trântesc la pământ. Cred că un rus mă dibuise, pentru că mitraliera a pârâit din nou. Nu m-a lăsat să ridic capul măcar. Caporalul Tânjală, de lângă mine, a strigat: „Trage o rafală lungă, să pot face un salt până la nucul din față!” Am apăsat pe trăgaci lung... lung... Caporalul
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
Câți ani or fi, Pâcule? Că sunt ceva... Pâcu a tras adânc din lulea, semn că drămăluiește timpul scurs de pe când ei - tineri fiind - au pornit cărăușia. Mulți din cei de la început s-au lăsat sau... au murit. După ce a dibuit cam câți ani au trecut de atunci, a vorbit: Păi au cam tecut câțiva anișori, Dumitre. Să tot fie vreo cincizeci de când batem drumurile iestea pe vreme bună, pe ploaie, pe ninsoare sau chiar și pe viscol... Chiar așa de
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
auzit glasul lui Hliboceanu: Sunteți gata de drum, oameni buni? Gata, gata - au răspuns cărăușii în cor. Atunci să-i dăm drumul, că timpul nu așteaptă și nici vremea nu ne iartă. În lumina slabă a dimineții era greu să dibui hârtoapele și râpele din pădure. Cu ochii în patru, Hliboceanu înainta cu sania lui, aflată în fruntea convoiului. Din când în când, striga: Țineți bine de sănii, că aici îi povârnișul cel mare! Când râpa din dreapta aștepta cu gura căscată
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
lui Hliboceanu au devenit moi. Fără vlagă. „Ce-i cu tine, băiete? Ai leșinat din nou? Mai ai oleacă de răbdare, că ajungem la căldurică - a pornit să vorbească Cotman, lipindu-i involuntar urechea de piept. Tocmai când i-a dibuit slabele bătăi ale inimii s-a auzit glasul lui Mitruță, din capul șirului de sănii: Se zărește lumina felinarului din poarta Crâșmei din drum! Cotman a răsuflat ușurat, rugându-se în gând: „Ține-l, Doamne, până ajungem la adăpost!” Până la
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
catastif și să ne mai păsuiești până vinerea viitoare. Să nu ai grijă, că nu rămânem datori. Dar pe lotri cine îi găsește, Ioane? - a întrebat Alecu Slobodă. Întâi să-l vedem sănătos pe Hliboceanu și pe urmă le-om dibui noi urma. Bine ar fi dacă i-am dibui cât mai curând, ca să nu apuce să cheltuiască toți banii - a adăugat Mitruță. Până atunci, să mergem la culcare, că ne-o trecut os prin os astăzi. Mai întâi însă să
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
Să nu ai grijă, că nu rămânem datori. Dar pe lotri cine îi găsește, Ioane? - a întrebat Alecu Slobodă. Întâi să-l vedem sănătos pe Hliboceanu și pe urmă le-om dibui noi urma. Bine ar fi dacă i-am dibui cât mai curând, ca să nu apuce să cheltuiască toți banii - a adăugat Mitruță. Până atunci, să mergem la culcare, că ne-o trecut os prin os astăzi. Mai întâi însă să vedem ce fac dobitoacele. Eu am să mă culc
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
de asta. Te ducem acasă pe sus! Vouă cum v-o mers astăzi? Bine. Aizic s-o arătat tare îngrijorat și îi gata să te ajute: să te ducă la doftor sau să vorbească cu poliția... Până atunci poate îi dibuim noi și... În seara aceea, Hliboceanu n-a putut sta la masă cu toți cărăușii, dar a zăbovit puțină vreme între dânșii... Înainte de a se duce la culcare, Cotman a intrat pe la Hliboceanu. Vasilică, tu nu ai alta de făcut
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
zicea că popa stă degeaba șase zile și într-a șaptea cântă! Un nou val de râs a cuprins adunarea... Pâcule, eu aș zice că bine-ai face dacă ai cotrobăi tu prin fundul traistei tale cu minciuni și ai dibui una numai bună pentru seara asta. Ce zici? Faci tu așa un pustiu de bine pentru flăcăii aiștia, ca să nu te uite? - l-a rugat în felul lui moș Dumitru. Pe mine nu m-o uitat nimeni niciodată. Doar doamna
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
băgai ușor de seamă că nu erau la prima tinerețe. Ba mai mult! Albul pletelor și mustățile colilii dovedeau fără putință de tăgadă că duceau în spate ani buni! Și dacă te-ai fi apropiat și mai mult de ei, dibuiai cu ușurință, că unuia din ei nu-i prea vine la îndemână să umble călare, pe când la cel căruia mustața îi cădea ca o streașină deasupra gurii se vedea ușor spiritul unui adevărat cavalerist!... Vezi, Dumitre, să nu-ți scrântești
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]