300 matches
-
1160-84 Geertz, Clifford 1973. From the Native's Point of View. In The Interpretation of Cultures. New York: Basic Books Genette, Gérard [1966, 1969, 1972] 1978. Figuri. Trad. Angela Ion, Irina Mavrodin. București: Univers [1979] 1994. Introducere în arhitext. Ficțiune și dicțiune. Trad. Ion Pop. București: Univers Glowinski, M. 1974. Der Dialog in Roman. In Poetica 8:1,1-16 Greimas, A.J. 1966. Sémantique structurale. Paris: Larousse 1973. Les actants, les acteurs et les figures. In Cl. Chabrol et al., Sémiotique narrative
by MIEKE BAL [Corola-publishinghouse/Science/1018_a_2526]
-
nu este complet izolată de lirica sa. Există chiar o comunicare secretă între domenii, probată prin transplantarea unor teme și scheme de construcție. Totuși, cele două sectoare se situează pe paliere distincte: pe cât de ferventă e poeta în utilizarea unei dicțiuni nefardate, pe atât de atrasă e eseista de sofistică, de nisipurile alunecoase ale doctrinelor și de împletirea inextricabilă dintre psihoză și idee. Astfel, culegerea Teze neterminate (1991) reunește trei secțiuni relativ independente. Cu o tematică eterogenă, prima parte (Afecțiuni elective
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288793_a_290122]
-
Volumul a fost citit ca „jurnalul despărțirii de o lume arhaică, mitologică și, nu în ultimul rând, bucolică” (Mircea Mihăieș). Alcătuite din versuri lungi, adevărate lanțuri metaforice solemn intonate, poemele sunt, în cea mai mare parte, confesiuni fixate pe o dicțiune elegiacă și reflexivă. În formula rememorării, în reprezentări nu o dată de un patetism hieratic, poetul propune o viziune a unei arhaități stranii, ca în poemul Colaci de pământ: „Când naște femeia/oamenii își împart unii altora/ primeniți, la cimitir/ colaci
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285659_a_286988]
-
inclusiv ecologice), Calvino și-a acreditat mai ales în "Castel" performanța de jucător în domeniul polisemiei narative, manevrând un vast țintar al poveștilor-arhetip, preexistente și mereu rescrise printr-un nesfârșit rapel al interferențelor, paralelelor și simultaneității. Anticipator al unei ecumenice dicțiuni postmoderne, Calvino rescrie portofoliul narativ al lumii, învederându-l în vitalitatea lui metamorfotică ca pe un perpetuum mobile ce se încrucișează cu destinul omului. Vom lua seama la câteva cărți de tarot cu o valență existențial-simbolică mai densă: multifuncționalul Doiul
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
cu licorn, spre a așterne un fel de evanghelie filosofică a Zeului ("o voință fără scop"), încercând, cu peruasive probe stilistice, să-l definească, prin gura ypatiei, pe înțelesul receptivului Baudolino. De la acea altitudine spirituală se nasc pagini de scăpărătoare dicțiune poematică, în fond o rescriere a dialogurilor platonice în lecțiunea Marsilio Ficino. A căror rezonanță în actualitatea noastră creștină este indeniabilă. Căci noi n-am fi decât efectul emanării de sine a Zeului, a îmbolnăvirii sale de multiplicitate reziduală malignă
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
până la iertarea torționarilor nu e decât un pas spre mlaștina grotescului uman. Tabori nu-l va face, căci avea încă acel necontenit, halucinant dar: tabla de șah, credința unică a partidei unice, pe viață. Eficiența stilistică a sondării profunzimilor psihice, dicțiunea gravă a meditației și revoltei cioraniene, am zice, nestridente în economia narațiunii, echilibrul între dialog, monolog și relatare descriptivă, fac din Varianta Lüneburg o carte memorabilă, un punct de referință al prozei italiene și europene actuale. Memorabilă inclusiv prin felul
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
ei, renumitul chirurg și profesor Timoteo. Devastat de durere, acesta își lasă colegii să încerce manevrele de resuscitare și operațiile ce se impun, el intrând definitiv în transa sau fibrilația rolului de narator. Ni se oferă astfel o masivă depoziție-anamneză, dicțiunea protagonistului având o tonalitate imperativ-ultimativă, monologică, dezlănțuită și totodată epică, analitică, poematică. Caracterizarea personajelor are loc prin implicare și transfer emoțional și, când e cazul, printr-o redutabilă obiectivare realistă în abordarea moravurilor, ambianțelor și tipologiilor oferite de Italia zilelor
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
reconstituirea stilului unei epoci și a vieții protagonistului din titlu, adus în scenă în ultimii unsprezece ani de internare (închisoare) în stabilimentul din Charenton. Scrisă la două mâini, povestirea se deapănă alternativ pe două voci (partituri), Anne Parlange substituindu-se dicțiunii inconfundabile a divinului marchiz, în timp ce Vincent Lestréhan oferă o excelentă cronică a celebrului ospiciu, substituindu-se unui personaj fictiv, un anume Morvan Tonnerre, de felul lui breton și șchiop în urma unui accident pe mare. Aflat din fragedă tinerețe în slujba
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
Ștefănescu, "Dicționarul khazar" (1998) și Partea lăuntrică a vântului sau roman despre Hero și Leandru (Editura Paralela 45, 2003). Această din urmă carte edificată în două părți, "Hero" (68 p.) și "Leandru" (75 p.), după principiile simetriei și complementarității, îmbină dicțiunea și imaginile aproape urmuziene cu repertoriul ficțiunii fabulos-insolite. Narațiunea pendulează între realul relatat canonic, epic, și suprarealul fantast și fantastic, cu intarsii poematice, aforistic-paremiologice. Heroneja Bukur, alias Hero, este studentă la Chimie și locuiește cu chirie în zona comercială a
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
o cutie de rezonanță a teluricului, vegetalului și vietăților (moșia Palmela, Setubal), dar și a apelor, fluviale sau marine, ce străbat sau mărginesc provincia portugheză, marcată de carantina totalitară, dezolantă și totuși vie prin viciile și virtuțile ei de supraviețuire. Dicțiunea inepuizabilă a memorialiștilor-inchizitori, aproape transa incontinenței lor confesive, capricioasă mai ales în discontinuitatea axei temporale, constituie un exemplu tipic de cum forma devine semnificație: destrămarea galopantă a centralității puterii discreționare, dezintegrarea unui univers toxic, blestemat, deși cu aparențe de normalitate, spargerea
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
să-i reproșeze lui Salazar greșeala de deschidere "pluralistă". Tehnicile și structurile artistice ale lui Lobo Antunes sunt oricum mai blânde, mai latine (în sensul echilibrului muzical) decât cele ale lui Faulkner, să zicem, și mai suple, mai credibile ca dicțiune decât cele ale unui Gabriel Garcia Marquez. Devălmășia fabulației și a vocilor încrucișate nu este decât aparentă, căci ea, materia epică, crește riguros într-o construcție fără cusur. Efectele stilistice, desele enjambements de relatări și comentarii, inventarierea realului în adevărate
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
407 p.) publicat la 53 de ani, așadar un roman de maturitate, ce ni s-a părut, în impecabila versiune românească semnată de Mianda Cioba, de-a dreptul profetic în sensul esteticii postmoderne, stilistic și ideatic vorbind. Altitudinea intelectuală a dicțiunii, epica învăluitoare, permanenta atingere și alternanță între planul fictiv, livresc și planul databil în timp și spațiu garantează farmecul unei cărți de primă mărime în literatura spaniolă, dar și mondială. Stăpân pe tehnica numită mise en récit, Torrente Ballester păstrează
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
2002, 315 p.) este semnată de Cătălina Vasile; traducătoarea performează prin maleabilitatea și fluența limbii române, echivalând complexitatea registrelor stilistice și semantice ale originalului spaniol, derutant, hiperanalitic și totodată realist, bun conducător de echivoc în voința fățișă de autenticitate a dicțiunii. Un străvechi motiv în fond, cel al cuplului și al triunghiului adulterin, personalizat de Marías într-o întâlnire de dragoste ratată prin moartea misterioasă a eroinei chiar în brațele naratorului-actor, devine laitmotivul romanului dar și obsesia și enigma induse cititorului
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
opțiunea sa pro-otomană și să se încredințeze Dumnezeului Judecății. Inspirat de faimosul motiv baroc al măreției și decadenței, dar și de biblicul vanitas vanitatum vanitas, romanul lui Waltari are o puternică încărcătură profetică, inclusiv prin patetismul de bună calitate al dicțiunii cu care reactualizează ravagiile istoriei printr-un episod al ei crucial. Cei o mie de ani de civilizație, grandoare și credință ai Bizanțului (de la Constantin cel Mare până la ultimul Constantin) s-au putut surpa în bezna anonimatului în câteva luni
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
a burlescului și grotescului sardonic. Este vorba de lungul, poate prea lungul spectacol de marionete dat spre delectarea Șefului de Post, un rapel hilar al megalomaniei mecanomorfe a Generalului K., robit de mecanismul jucăriei ce-i reprezenta la nesfârșit înfățișarea, dicțiunea și gesticulația de miles gloriosus, de fanfaron al vieții și comunicării. Florin Șlapac, nu altul decât rafinatul degustător de esențe tari ale unui ev lingvistic fabulos (irezistibil prin cromatică, suculență comică și morală în poemul "Zăpodie") își îngăduie imposibile derapaje
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
de vacanță petrecute în tabără de la Budila, dar mai ales episodul cu personajul Lulu la carnavalul de adio va declanșa criza lui Victor, care îl va marca pe viață, mai ales psihic. Mircea Cărtărescu a reușit să-și aproprieze o dicțiune inducând tensiune și stare de urgență chiar și în lungi digresiuni, talentul său special constând în trecerea pe nesimțite de la real la oniric și invers. Lexicul său preferat este cel anatomic-chirurgical, ceea ce ne face să credem că filologul ar fi
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
poetul este laureat cu medalie de aur la Viena (Preistäger der 7 Weltfestspiele, 1959). Poet „de șoaptă lirică”, înzestrat „cu instinctul cântecului” (Pompiliu Constantinescu), B. și-a vădit în Cabane albe, în Brume (1940) și Turnuri (1945) identitatea vocii lirice, dicțiunea originală, „cadența internă”, „metronomică” (M. Petroveanu) și aria tematică individualizatoare. După război, la începuturile proletcultismului însă, poetul „a rătăcit pe tărâmuri străine artei sale” (N. Steinhardt). Cărțile din intervalul 1949-1956 (Minerii din satul lui Crișan, 1949, Tulnice în munți, 1950
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285649_a_286978]
-
antiromânească - la Imagini și cărți din Franța (1922). Expertiza vizează succesiv toate compartimentele operei lui Fundoianu - poezia, eseurile, publicistica, stabilind pretutindeni genuri proxime și diferențe specifice. Apărut în 1974, volumul Critică și profunzime inaugurează un proiect incluzând alte două lucrări, Dicțiunea ideilor (1981) și Singura critică (1986). Aici se vizează condiția, metodele și retorica criticii. Ariile preferențial explorate sunt cele francofone, cu o înclinare aparte către Școala de la Geneva și către cea autohtonă modernă. Ceea ce urmărește M. sunt particularitățile, diferențele specifice
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288044_a_289373]
-
către Școala de la Geneva și către cea autohtonă modernă. Ceea ce urmărește M. sunt particularitățile, diferențele specifice, modurile în care universurile critice se construiesc și se exprimă inconfundabil. Inițial insistă asupra modului de construcție. Vocile vor fi evaluate mai ales în Dicțiunea ideilor. Cu conștiința edificatoare a textului, teoreticianul încearcă să stabilească un circuit de comunicare directă, din interior. Critică și profunzime are un caracter vădit demonstrativ, mai ales prin redefinirea celor două concepte implicate în titlu. Pe de o parte, profunzimea
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288044_a_289373]
-
Prin lectura literaturii M. se ridică decis împotriva posturii secunde a criticii. Lumea este instalată în forme, în referința imaginară, care substituie sau concurează referentul mundan. Dacă aici accentul cade asupra solidarității dintre cunoaștere și proiecția de lumi spirituale, în Dicțiunea ideilor el se așază pe continuitatea dintre gândire și rostire în actul critic, tinzând să infirme pe cei (Paul Valéry, printre ei) care fac din alianța ideii cu expresia un apanaj exclusiv al poeziei. Singura critică prelungește ținuta pledantă a
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288044_a_289373]
-
Reșița, 2000; Critică și profunzime, București, 1974; Tudor Vianu și neoclasicismul, București, 1974; Identificări, București, 1977; G. Călinescu, critic și istoric literar. Privire teoretică, București, 1980; G. Călinescu și „complexele” literaturii române, București, 1981; ed. postfață Nicolae Manolescu, Pitești, 2002; Dicțiunea ideilor, București, 1981; Introducere în opera lui B. Fundoianu, București, 1984; Singura critică, București, 1986. Repere bibliografice: Nicolae Manolescu, „Generație și creație”, CNT, 1970, 5; Ov.S. Crohmălniceanu, „Generație și creație”, RL, 1970, 5; Ion Pop, „Generație și creație”, ST, 1970
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288044_a_289373]
-
rigoarea pasiunii, CNT, 1981, 14; Liviu Petrescu, Sensul tradiției, TR, 1981, 17; Gheorghe Grigurcu, „G. Călinescu și «complexele» literaturii române”, F, 1981, 4; Mircea Mihăieș, „Procesul Călinescu” într-o etapă nouă, O, 1981, 32; Zaciu, Cu cărțile, 192-198; Adrian Marino, „Dicțiunea ideilor”, TR, 1982, 7; Livius Ciocârlie, Pregnanța dicțiunii, O, 1982, 14; Marin Mincu, Dicțiunea metodei, RL, 1982, 35; Gheorghe Grigurcu, „Dicțiunea ideilor”, F, 1982, 9; Pop, Lecturi, 125-129; Gheorghiu, Reflexe, 172-180; Grigurcu, Între critici, 203-211; Ion Pop, „Introducere în opera
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288044_a_289373]
-
tradiției, TR, 1981, 17; Gheorghe Grigurcu, „G. Călinescu și «complexele» literaturii române”, F, 1981, 4; Mircea Mihăieș, „Procesul Călinescu” într-o etapă nouă, O, 1981, 32; Zaciu, Cu cărțile, 192-198; Adrian Marino, „Dicțiunea ideilor”, TR, 1982, 7; Livius Ciocârlie, Pregnanța dicțiunii, O, 1982, 14; Marin Mincu, Dicțiunea metodei, RL, 1982, 35; Gheorghe Grigurcu, „Dicțiunea ideilor”, F, 1982, 9; Pop, Lecturi, 125-129; Gheorghiu, Reflexe, 172-180; Grigurcu, Între critici, 203-211; Ion Pop, „Introducere în opera lui B. Fundoianu”, ST, 1985, 5; Nicolae Manolescu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288044_a_289373]
-
G. Călinescu și «complexele» literaturii române”, F, 1981, 4; Mircea Mihăieș, „Procesul Călinescu” într-o etapă nouă, O, 1981, 32; Zaciu, Cu cărțile, 192-198; Adrian Marino, „Dicțiunea ideilor”, TR, 1982, 7; Livius Ciocârlie, Pregnanța dicțiunii, O, 1982, 14; Marin Mincu, Dicțiunea metodei, RL, 1982, 35; Gheorghe Grigurcu, „Dicțiunea ideilor”, F, 1982, 9; Pop, Lecturi, 125-129; Gheorghiu, Reflexe, 172-180; Grigurcu, Între critici, 203-211; Ion Pop, „Introducere în opera lui B. Fundoianu”, ST, 1985, 5; Nicolae Manolescu, B. Fundoianu, azi, RL, 1985, 27
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288044_a_289373]
-
1981, 4; Mircea Mihăieș, „Procesul Călinescu” într-o etapă nouă, O, 1981, 32; Zaciu, Cu cărțile, 192-198; Adrian Marino, „Dicțiunea ideilor”, TR, 1982, 7; Livius Ciocârlie, Pregnanța dicțiunii, O, 1982, 14; Marin Mincu, Dicțiunea metodei, RL, 1982, 35; Gheorghe Grigurcu, „Dicțiunea ideilor”, F, 1982, 9; Pop, Lecturi, 125-129; Gheorghiu, Reflexe, 172-180; Grigurcu, Între critici, 203-211; Ion Pop, „Introducere în opera lui B. Fundoianu”, ST, 1985, 5; Nicolae Manolescu, B. Fundoianu, azi, RL, 1985, 27; Nicolae Manolescu, Critică și înțelegere, RL, 1986
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288044_a_289373]