4,878 matches
-
Rodica Bin Un scriitor elvețian se decide să refacă traseul copilăriei și tinereții pe care mama lui, împreună cu bunicii, le-au petrecut în Bucureștii începutului de veac XX. Urgența acestei expediții în trecut și în necunoscut este dictată de destrămarea tot mai accelerată a memoriei mamei, ajunsă la anii înaintați ai senectuții... În loc să asiste neputincios la agravarea amneziei, fiul se decide să reconstituie acel trecut evanescent, tezaurizînd toate detaliile furnizate de povestirile mamei, de albumele de fotografii ale
Christian Haller Pe urmele mamei - în Bucureștiul de ieri și de azi by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/12917_a_14242]
-
de cîteva „șabloane gazetărești” precum: „traficul de influență, corupția, bunăstarea afișată în contradicție cu electoratul pauper, volumul spațiului locativ, relațiile afectuoase cu structurile mafiote” (pentru întreaga discuție vezi p. 12). În felul acesta, cred autorii, presa captează întreaga audiență și dictează agenda dezbaterilor la nivelul societății, în detrimentul specialiștilor în științe politice, ale căror opinii rămîn neauzite. Dincolo de faptul că subiectele, sesizate de cei doi autori încă din 2002 (anul apariției cărții) ca fiind „șabloane gazetărești”, reprezintă principalele probleme ale României, așa cum
Anatomia democrației originale by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13021_a_14346]
-
se bucura de succes, mesajul transmis prin opera literară (presă, în cazul dat) trebuie să îndeplinească „orizontul de așteptare” al cititorilor. De aceea este greu de spus dacă presa este cea care face agenda publicului sau publicul este cel care dictează presei agenda. Oricum, între emițător și receptor există o relație în dublu sens așa cum demonstrează teoriile lui Robert Escarpit. A acuza presa de lipsa de audiență a unor specialiști în științe politice este o prostie. Probabil că respectivii specialiști nu
Anatomia democrației originale by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13021_a_14346]
-
ei până la Cercul Militar: je bois le calice jusqu'a la lie. Intru la Capșa, răsfoiesc gazetele: Titulescu pleacă la Paris pentru discuții cu Laval. Ia trenul într-acolo și președintele Beneș al Cehoslovaciei. Franța leagă și dezleagă; ea va dicta pașii Europei în următorii cincizeci de ani - ține continentul la respect prin formidabila cavalerie blindată a celor 3000 de chars Renault, noul model Somua, cu tun de calibrul 47. În ce-l privește pe Titulescu - nu avansez deloc în contactarea
Primăvara pe Pod by Ion Iovan () [Corola-journal/Imaginative/8733_a_10058]
-
în urmă de autoare, evocată și în poeziile de început. Este lumea bucureșteană a periferiilor, pasionată, vitală, patetică, uneori crudă, alteori sordidă. Relieful fantastic al întâmplărilor aduce sugestia că există un sens ascuns al lucrurilor și o forță deasupra care dictează toată desfășurarea și tot cursul destinelor omenești. Măcar ceva și despre Jurnal suedez, marele jurnal al Gabrielei Melinescu , din care au apărut mai multe volume. Este jurnalul experiențelor cotidiene și jurnalul amintirilor, jurnalul creației, al lecturilor, al călătoriilor, al acomodării
La aniversară by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Imaginative/9322_a_10647]
-
Pline în loc de lichid cu nisipul ușor umezit de transpirație de sub sânii tăi Nu mai știu nimic despre mine Nu mai presimt nimic îmi petrec viața fără să fiu înrebat Uitându-mă de fiecare dată aiurit la instrucțiunile mele de bărbat Dictate de corpul tău Scris în Braille
Poezii by Anca Mizumschi () [Corola-journal/Imaginative/9834_a_11159]
-
litere: F-r-a-n. Relatarea relației tatăfiu În romanul lui François Weyergans surprinde evoluția protagonistului de la copil la adult afltată sub semnul dual al supunerii și al Împotrivirii. Principiile și valorile insuflate printr-o educație apăsătoare sunt percepute ca un stigmat și dictează parcursul ulterior al fiului. Acesta se află Într-o luptă perpetuă atât cu sine, cât și cu imaginea tatălui percepută automat ca intrument al constrângerii. Acțiunile și amintirea tatălui dictează in absentia atitudinea fiului, acesta din urmă resimțind permanent tensiunea
ALECART, nr. 11 by Ioana Lionte () [Corola-journal/Science/91729_a_92876]
-
printr-o educație apăsătoare sunt percepute ca un stigmat și dictează parcursul ulterior al fiului. Acesta se află Într-o luptă perpetuă atât cu sine, cât și cu imaginea tatălui percepută automat ca intrument al constrângerii. Acțiunile și amintirea tatălui dictează in absentia atitudinea fiului, acesta din urmă resimțind permanent tensiunea binomului iubire/ură: „Cum ar fi reacționat dacă, În loc să-i scriu că lucram la un scenariu, l-aș fi făcut să priceapă că venisem la Capri pentru a petrece câteva
ALECART, nr. 11 by Ioana Lionte () [Corola-journal/Science/91729_a_92876]
-
catharsis a muribundului care, Încetul cu Încetul, țese nucleele unei istorii personale dominate de ororile celei de-a doua jumătăți a secolului XX. „Războaiele și revoluțiile fac parte dintre momentele când fiecare trebuie săși aleagă tabăra și această alegere va dicta felul cum va fi judecat pentru tot restul zilelor sale. Și, mai mult, trebuie ca aceste momente semnificative să fi fost trăite de aceeași parte a baricadei istorice sau geografice cu cei care te Înconjoară.” Trecutul protagonistului este scindat Între
ALECART, nr. 11 by Ioana Lionte () [Corola-journal/Science/91729_a_92884]
-
În special în sec. XX, se remarcă o tendință de apropiere către muzica Orientului Mijlociu, prin introducerea micro-intervalelor, a unor noi moduri și scări melodice. Este o reîntoarcere la origini, la sursele primare ale acestei muzici, dar și o tendință dictată de rațiuni socio- politice. În special în a doua jumătate a sec. XX, se face simțită influența muzicii clasice occidentale, prin introducerea armoniei, a tehnicilor de compoziție și orchestrație specifice școlii europene de compoziție. În paralel, jazz-ul este tot
Muzica Arabo-Andaluz? (I) by Cezar Bogdan Alexandru Grigora? () [Corola-journal/Science/84195_a_85520]
-
atenția. Povestea lui Alexei - Aleoșa, personajul central al romanului Frații Karamazov de Dostoievski, este ușor de intuit, chiar plictisitoare. Aleoșa pare fascinant prin sinceritatea sa debordantă, prin modestia și iubirea necondiționată față de oameni, dar aceste trăsături de caracter, care îi dictează fiecare acțiune, îl transformă intrun personaj previzibil. Aleoșa emană simplitate, dicursurile sale sunt scurte, adevărul este esența. Nu este un personaj misterios, spune și aplică ceea ce gândește. Spre deosebire de celelalte personaje, cu însușiri ascunse, necunoscute de către ceilalți și chiar nedescoperite de
ALECART, nr. 11 by Argument () [Corola-journal/Science/91729_a_92897]
-
atâta adâncime de acest mare problem, încât să poată uita patimele mici cari-l mișcă, mai puțin înseninătoare decât o picătură în ocean, de cât o clipă în eternitate. Dar nu este astfel. Se vede că aceeași necesitate absolută, care dictează în mecanismul orb al gravitațiutnii cerești, domnește și în inima omului; că ceea ce acolo ni se prezintă ca mișcare, e dincoace voință și acțiune și că ordinul moral de lucruri e tot atât de fatal ca și acel al lumii mecanice. De
CER SI PAMANT ROMANESC Un mesaj de Anul Nou 1883 al domnului Eminescu [Corola-blog/BlogPost/93775_a_95067]
-
că nu o aveți, să vă între bine în cap, nu o aveți!” Mai mult, acest personaj „de tristă amintire”, care încă mai trăiește în libertate, după un sfert de secol de la consemnarea obștescului sfârșit a unor astfel de practici „dictate de sus”, își permite să dea telefoane și să amenințe pe directorul de la Spitalul Militar din Iași, de exemplu, luându-l la rost, cerându-i explicații pentru contractul pe care instituția sa l-a semnat cu Universitatea Apollonia din Iași
PARATRĂSNET SÂNGE CALD DE APOLLONIA [Corola-blog/BlogPost/93808_a_95100]
-
să te lămurești ce instituții ar profita cel mai mult de pe urma atomizării discursului public, întrebarea decisivă este: cum poate supraviețui o societate fără jurnalism? Acum că tot mai mulți jurnaliști lasă, din păcate, Silicon Valley și Wall Street să le dicteze prognozele sociale, riscăm o previziune pe cât de simplă, pe atât de calmă: nu are cum să supraviețuiască. Articol original in FAZ aduce in limba romana PressEurop.
Viitorul jurnalismului – O promisiune sacra [Corola-blog/BlogPost/93870_a_95162]
-
l-am revăzut aievea pe Alexandru Lăpușneanu pe patul morții rostind celebra propoziție: ,, Dacă voi nu mă vreți, eu vă vreau!” și, am gândit, că este aberant, contrar uzanțelor ca liderul unei mișcări politice, fie el cât de nemulțumit, să... dicteze pe cine Bucureștiul să numească sau să retragă dintr-un post diplomatic. Bineînțeles că, ori de câte ori m-am întâlnit și cu unul și cu celălalt, nu m-am exteriorizat și, din anume considerațiuni și din respect pentru cel luat în tarbacă
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93954_a_95246]
-
a făcut nimic notabil pentru etnicii români. Dar să ne întoarcem la subiect. Domnul Nițu trage sforile ca la șefia CNMNR să nu ajungă valorile minorității românești, ci niște lachei, pe care să-i pună în solda sa, să le dicteze ce anume trebuie să facă și când, mai ales cu banii poporului sârb. Sunt indignat de ignoranța unor cățeluși care se cred dulăi de rasă și uită că acest organism nu este un ONG, nici banca de credite nerambursabile cum
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93954_a_95246]
-
Zelea Codreanu, liderul carismatic al extremei-drepte naționalist creștine din România și față de mareșalul Ion Antonescu, Conducătorul Statului Român din 4 septembrie 1940 până în 23 august 1944 . Atât în primul caz, cât și în al doilea, interese de factură externă au dictat care sa fie atitudinea oficială a statului român fata de cele două incontestabile figuri istorice. Istoricul Gheorghe Buzatu a căutat răspunsul paradoxului în faptele istorice și a pus în circuitul informarii publice zeci de volume de documente, până la acel moment
Gheorghe Buzatu a plecat la întâlnirea cu Mareşalul [Corola-blog/BlogPost/93905_a_95197]
-
complex și un mic-și-agitat pachet de nervi - dar cât de atașant în încăpățânata sa candoare, cum avea să-l descrie Matei Călinescu, douăzeci de ani mai târziu! El se întreabă dacă adeziunea sa notorie la comunism nu va fi fost dictată de un soi de sete de sacrificiu semănând cu... narcisismul. Confidențialul PC român se aruncase singur, în ilegalitate cerând, în 1924, la injoncțiunea Internaționalei comuniste, un statut federal pentru România abia reunită; MR Paraschivescu însuși visează la un asemenea stat
Jurnalul lui M. R. Paraschivescu by Ilie Constantin () [Corola-journal/Imaginative/12112_a_13437]
-
Vona la vremea aceea, scrierea acestei prime cărți se petrecuse ca-n transă, Ťca după dictarea cuivať, fără dificultăți, fără Ťaffres du styleť, fusese cea mai fericită perioadă din viața lui, scria câteva ore pe zi, până când Celălalt, care-i dicta, oprea dictarea, apoi pleca și se întâlnea cu Mira, viitoarea lui soție. Fără să-i spună, în aceste trei săptămâni, nimic despre romanul la care scria, deși erau foarte apropiați, ca și cum scrierea ar fi fost un secret între el și
In memoriam Al. Vona – Autorul unei singure cărți by Doina Jalea () [Corola-journal/Imaginative/12333_a_13658]
-
altoiul funcționează! Și prietenul meu german: "Sancta simplicitas", dar tu pe ce lume trăiești. Aici nu interesează pe nimeni ce face celălalt. Tu crezi că există vreo preferință pentru ruși sau unguri sau americani sau francezi? Orice interes arătat e dictat de politică. Politica face lumea și lumea se supune politicii - s-ar putea spune. Lumea e un rîu care își lărgește mereu distanța între maluri rămînînd în captivitatea malurilor. Ea curge aparent egal, păstrînd oscilația echilibrată între culme și abis
Numele meu este Celălalt by Nora Iuga () [Corola-journal/Imaginative/12450_a_13775]
-
Cel intitulat "ateism științific", pur și simplu, mă revolta. Eram obligată să-l ascult și, în naivitatea mea de om tînăr, m-am întrebat îndelung cum e posibil să vrei să intri cu forța în conștiința omului și să-i dictezi ce să creadă și ce să nu creadă. Acest unic fapt era pentru mine o dovadă suficientă de diabolism. Nu simțeam nici o legătură între propriul meu gînd critic față de biserica instituțională și, mai general, o adevărată repulsie față de multe aspecte
Jeanne Marzesco – Fragmente-strigăt () [Corola-journal/Imaginative/12213_a_13538]
-
muzei sale Laura, care-a ajutat la modelarea vocii lui Lu Li în timp ce Weng era la război. Atât Lu Li, cât și Weng Li l-au luat îndată în stăpânire pe Andrei Codrescu, care-a transcris întocmai ceea ce i-au dictat cei doi. Lu Li și Weng Li nu sunt o păcăleală literară. E drept că au sosit în engleză într-o formă neconvențională, dar, cu toate acestea, acum ei se află aici. lu li stam pe spate astrologul imperial deasupră-mi
Andrei Codrescu – Lu Li and Weng Li by Ioana Ieronim () [Corola-journal/Imaginative/12357_a_13682]
-
dramaturgiei române poate se vor înmulți cu una. De mult se vorbește despre o nouă piesă a lui și însumi l-am auzit pe maestru vorbind despre noua sa lucrare. Mi-am amintit chiar că, într-o zi, mi-a dictat titlul noii piese și personajele, pe care i le cerusem pentru o notiță la o revistă; am căutat și-am avut norocul să găsesc aceea însemnare. O dau ca titlu de document și... ca să fac lumea și mai nerăbdătoare, căci
Caragiale și franzela exilului by Simona Cioculescu () [Corola-journal/Imaginative/12813_a_14138]
-
lecțiile insipide ale unor activiști de partid, din care era constrâns să extragă în-vățăminte pentru propria activitate. Din această conviețuire cu stereotipia propagandei s-a nutrit și Scrinul negru. Și în articole de ziar marele cărturar îndeplinea ce i se dicta, repeta sloganele la modă, difuza senzația că a pierdut facultatea de a cugeta (tocmai el care impresionase prin agerimea spiritului), că a dat în mintea copiilor. Un fenomen similar a foat identificat și în itinerariul altor prozatori: Sadoveanu (Mitrea Cocor
Cazul G. Călinescu by S. Damian () [Corola-journal/Imaginative/13846_a_15171]
-
mai pregnant, altădată consemnînd la întîmplare ceea ce a căpătat forță mai multă și un conținut apărut cu o semnificare mai bogată de trăiri, demne de a fi evocate la un moment dat. Devotata Roza consemnează cuvînt cu cuvînt ceea ce eu dictez și se creează în adîncul imaginației mele devenită vie, activă, resuscitată din adormirea ei, împodobită de originalitatea expresiilor grăitoare, care se ivesc din vorbirea mea spontană, încărcată de metafore, pe care o transmit ei cu ochii închiși, fără nici o eludare
Evocări spontane by Ioana Postelnicu () [Corola-journal/Imaginative/13845_a_15170]