155 matches
-
în închisoare al avocatului Aurelian Bentoiu). Cum spuneam, ceea ce impresionează în scrisul lui Annie Bentoiu este lipsa de patimă, eleganța naturală, capacitatea autoarei de a se bucura de lucrurile simple care dau farmec vieții. Scrisul său are un soi de didacticism superior, confortabil, extrem de agreabil la lectură. Timpul ce ni s-a dat, de Annie Bentoiu este o pledoarie pentru valorile fundamentale ale vieții și un document de neocolit pentru înțelegerea adevărtelor dimensiuni ale dramelor trăite de mii de familii burgheze
Comunismul, așa cum a fost by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9393_a_10718]
-
Umorul, în cazul lui Liviu Timbus, nu este gratuit, ci "angajat", un instrument potrivit pentru a pune în lumină de fapt gravitatea anumitor stări de lucruri. Autorul este, într-un fel, desuet, dar eficient. Structura cărții trădează un soi de didacticism: fiecare capitol se ocupă de câte o trăsătură negativă, de câte o fărâmă de realitate (Omul nou și soția lui, Românii sunt prea nervoși pentru a intra în Europa, Cu business class în slujba țări, Meseria de "băiat bun" etc.
Proză satirică by Iulia Argint () [Corola-journal/Journalistic/13976_a_15301]
-
ale interzicerii avortului, deși autoarea nu încearcă să-și ascundă poziția, cît să arate cum funcționează mecanismele menite să regleze permanent relațiile dintre statul totalitar și indivizii/membri ai societății. Excelent scrisă, de pe o poziție neutră în măsura în care nu alunecă în didacticism ori sentențiozitate, cartea lui Gail Kligman analizează pe de o parte meticuloasa încrengătură de legi, regulamente și norme de aplicare destinate să transforme femeia socialistă în producătoare de "forță de muncă viitoare", pe de altă parte lupta disperată a celor
Patru fețe ale trecutului by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/16128_a_17453]
-
-l vindece de "căpiala cărților". Începuturile romantice stau sub semnul unor afinități spirituale, condiție obligatorie a oricărei iubiri sau prietenii adevărate. Firi bovarice, dar conștiente că fericirea nu poate fi găsită în cărți (și aici romanul poate fi suspectat de didacticism), deoarece propria fericire nu seamănă niciodată cu a altcuiva, cei doi nu se mulțumesc cu reveriile și își oferă un timp al răsfățului, cu sau fără asentimentul oamenilor, ignorând moralitatea unei vieți construite pe norme exterioare. Într-o lume în
Prin lumea evgheniților by Dana Pîrvan-Jenaru () [Corola-journal/Journalistic/8983_a_10308]
-
de clișee condescendente subestimează ceea ce este efectiv discursul în cauză, care, el, e în măsură a proba prezența literară în formula particulară în care aceasta se poate împlini. Distincția între "critică" și "literatură" e una oțioasă, stînjenitoare, ținînd de un didacticism tot mai desuet. Într-o epocă a mixturilor tot mai frecvente, cu insolite rezultate caracteristice, ale genurilor și speciilor, la ce bun să le departajăm, invocînd identități formale ce au încetat a mai ține la "puritatea lor"? E. Lovinescu a
Fondul existențial by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8048_a_9373]
-
corespunde precizia termenilor. Nimic nu este retorică pură, metaforele și artificiile artistice nu-și au locul, fiecare cuvânt din scrisul profesorului Pop își are rostul său în nuanțarea judecății. Discursul critic astfel construit, chiar dacă nu este foarte spectaculos (pe alocuri didacticismul său exasperează) are trăinicia unui zid de cetate și cu greu i s-ar putea găsi fisuri. Cu liniștea cu care scrie despre modernitatea viziunii poetice a lui Ilarie Voronca, exegetul arată și punctele slabe ale poeziei: "...senzația de diluare
Un pedagog la școala avangardei by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9333_a_10658]
-
dînd această dispoziție barbară?" (p. 19) Este o plăcere să-l citești pe Virgil Duda. El știe întotdeauna să pună întrebările esențiale, cele capabile să îl conducă pe cititor spre marile revelații. Nimic nu este ostentativ în scrisul său. Un didacticism superior, de înțelept, care știe și vrea să împărtășească multe, răzbate adesea dintre rîndurile cărții sale oferindu-i cititorului, după fiecare articol, certitudinea că a cîștigat ceva: mai multă toleranță față de valorile celuilalt, mai multă înțelepciune, un alt mod de
Revelații în lumea nouă / veche by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/11491_a_12816]
-
ordin (iubirea, trecutul, peisajul) ajung doar pretext pentru filozofare; în aceste condiții, nu ne mai mirăm de insignifianța totală a poeziei de iubire a lui Alexandrescu, convențională și scrisă fără convingere, de banalitatea peisajelor, mai ales a celor nocturne, de didacticismul lecțiilor de istorie administrate de poet. Veritabila sa vocație se afla în altă parte. Denigratorul consecvent al lui Alexandrescu, Heliade, are o singură (una singură!) notație relativ favorabilă dușmanului său, notație ce sugerează că vocația hulitului "ingrat" era poezia de
La Fontaine al nostru by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/7936_a_9261]
-
dintru început, cu turtă dulce, și te lasă în criză mare, monșer! La mijloc, de toate. Defilarea bunătățurilor, deopotrivă cu a nervilor și a mizeriei. Facerea lumii, ca în Copii eram noi amândoi... Apoi, de la Slavici, Popa Tanda. Cu tot didacticismul ei, povestea se așază bine la ceasul muncilor de primăvară. Chiar și la figurat, optimismul robust al unui gospodar care nu se lasă ușor poate fi de folos, și-n vremuri mai descumpănite. După aceste foarte concrete luări în primire
Mărțișoare by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/3881_a_5206]
-
asupra lumii, ca uriașă farsă existențială, în care "nimic nu pare a fi cu adevărat durabil, solid articulat, miracolul conviețuind cu derizoriul, banalul cu insolitul." Chiar dacă, la analizele de detaliu, studiul lui Ion Pop are de suferit de pe urma unui anume didacticism, în ansamblu rămîne o contribuție importantă într-un teritoriu poetic încă prea puțin explorat. Ion Pop, Gellu Naum - poezia contra literaturii. Editura Casa Cărții de Știință, Cluj, 2002, 196 de pag., preț neprecizat.
O monografie by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/14894_a_16219]
-
a excelat în versatilitate (împinsă uneori pînă la cinism), dar citind cartea lui Pavel Țugui ai sentimentul că autorul nu găsește tonul just, iar ceea ce se vrea o radiografie lucidă, deopotrivă a unei existențe și a contextului istoric, eșuează în didacticism și patos moralizator. Un aspect care salvează în bună măsură acest volum este documentarea minuțioasă (autorul selectează o serie de scrisori, documente referitoare la "călătoria familiei Dumitriu în R.P. Ungară, R. Cehoslovacă și R.D. Germană" și la plecarea în R.F.
O biografie by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/15127_a_16452]
-
lucru, ambii strălucesc de mondenitate etc. Cea care pierde din transferul nemodificat și neactualizat în antologie este partea de analiză propriu-zisă a operei poetului. Înșirarea componentelor poeziei lui Nichita Stănescu (realistă, parodică, sentimentală, abstractă, epică, poezească, vizionară) e de un didacticism negativ și dă impresia neplăcută de disecție și nicidecum de vivisecție. Nu sînt însă puține pasajele de analiză reușită și asta se întîmplă mai ales atunci cînd Alex. Ștefănescu renunță la programul de popularizare și redevine criticul din Preludiu: "Toate
Carte în doi: Nichita Stănescu și Alex. Ștefănescu by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/17262_a_18587]
-
al unui însemnat număr de eseuri, mai ales în Familia de la Oradea. Eu însumi, călinescian convins, polemizasem cu el pe tema "direcției noi". Ne cunoșteam și personal. În cronică, remarcam, între altele, enorma cultură, propensiunea spre temeiurile filosofice ale literaturii, didacticismul superior, solemnitățile de stil și respectul aproape religios față de scris. Ca acel monah care sărută coala albă de hîrtie înainte de a începe să înșire cuvinte pe ea, după cum scriam. îi recunoșteam, cu onestitate, eseisticii lui Nicolae Balotă, însușirile principale, care
Cîrtița și Hegel by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/17346_a_18671]
-
Dramaticul, ne învață Dicționarul de termeni literari, este o categorie estetică mai cuprinzătoare decît genul dramatic, el fiind aproape sinonim cu conflictul, care se poate regăsi, ca stare de spirit, în toate genurile literare". Nu e neapărat un semn de didacticism, ci mai curînd o procedură de bun augur, într-un context în care vorbele se întîmplă a o lua razna și a glisa către înjghebări anapoda. "Beția de cuvinte" e oricînd reprobabilă. Cassian Maria Spiridon o evită, păstrînd o claritate
Un poet despre poezie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14197_a_15522]
-
natură sunt, în cartea sa, pline de poezie, deși lipsește orice tentativă de poetizare. Dialogurile au un ritm alert și captivant, ca schimbul de mingi într-un joc de ping-pong. Iar explicațiile - pentru că există și explicații - nu alunecă niciodată în didacticism. Don Pedro îi explică, de pildă, la un moment dat lui Daniel ce este parapanta, dându-le prilejul și multor... adulți să înțeleagă, în sfârșit, cum funcționează acest aparat de zbor despre care se tot vorbește în ultimii ani: E
O poveste cuceritoare by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17332_a_18657]
-
lectură să fie cu adevărat ofertant. Numai că de foarte multe ori criticii uită de această datorie elementară, campând fie în registru academizant, fie în hiperimpresionism (îmi pare rău s-o spun, dar e chiar cazul lui Cistelecan), fie în didacticism istorico-literar. E, de bună seamă, cinstit să spui că, în ultimă analiză, Mircea Ivănescu e marele rival al lui Nichita Stănescu, dar e naiv să crezi că mentalitatea de ultras a amatorilor poate fi clintită vreun milimetru de o asemenea
M. Ivănescu în atmosfera lăuntrică by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/2595_a_3920]
-
poezie. Cum găsesc câte un autor pe care alții, înaintea mea, l-au comentat într-o notă amabil infructuoasă, cum pun pe foaie un articol atât de polemic minuțios că, îmi dau și eu seama de asta, stă cu sabia didacticismului deasupra titlului. Cum nimeresc câte un critic care știe să spună lucrurilor pe nume, cum devin suporterul lui secret până la prima abatere. Din păcate, în cazul unora, la a căror semnătură țineam mult, abaterea a coincis cu renunțarea la critica
Ceva despre speranță by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/4780_a_6105]
-
-l trădează, în cititorul de profesie, pe teoretician, poartă același titlu, împărțit între o inițială luare de poziție și-o revenire: Fac traducțiile o literatură? Răspunsul, pe ton de q.e.d. va fi, previzibil, da. Vag didactice, de-un didacticism polemic, de fapt, și, în general, bine țintit, demonstrațiile lui Alexandru Mușina apără dreptul la liberă circulație al literaturii. Departe de-a asculta de doctrina (cam de-o seamă cu Introducția... lui Kogălniceanu) ,prin noi înșine", arta are nevoie, cît
Capra vecinilor by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10822_a_12147]
-
unde, maturizându-se, învață cum să trăiască plăcerea de a citi, să fie disponibil pentru lectură, să citească totul cu spirit critic, să recitească atunci când nu înțelege ceva de la început . Toate acestea spuse fără nici cea mai ușoară umbră de didacticism, alcătuind o încântătoare "carte de pe noptieră" (în curs de apariție la Editura Humanitas) pe care o poți relua la nesfârșit. ovestea asta s-a petrecut acum mai bine de treizeci de ani. Părinții mei tocmai terminaseră divorțul, lucru de care
Avanpremieră editorială - Rui Zink - Cititorul din peșteră by Micaela Ghițescu () [Corola-journal/Journalistic/8795_a_10120]
-
fiecare dată celălalt -, ambele nivele ale Memoriilor sunt ratate. Radiografia epocii, deopotrivă literare și politice, este plină de truisme, se face opțional, fără nerv și fără talentul de a reconstitui istoric, o paradă de lucruri știute spuse pe tonul unui didacticism enervant, în timp ce partea autobiografică nu trece de nivelul informativ al fascicolului de dicționar. Informațiile despre situația politică și culturală din acei ani sunt corecte dar în afara oricărei revelații. Comentariile sunt la nivelul simțului comun pentru cei care cunosc cât de
Breban. Nicolae Breban by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12042_a_13367]
-
atât pentru contemporani - deși, în primul rând, lor li se adresează - cât pentru postumitate. Teama ca nu cumva vreun reproș să rămână nerespins, iar generațiile ce vin să-i uite contribuția. Memoriile devin, astfel, un memoriu de activitate de un didacticism ticăit. Un "pretext biografic", cum îi scapă la un moment dat: "Eu exist nu atât prin istoria vieții și a carierei mele, cât mai ales prin cărțile mele." Fanii săi nu vor afla despre Breban nimic, scriitorul cu viață personală
Breban. Nicolae Breban by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12042_a_13367]
-
uneori senzația de saturație. S-ar părea că totul a fost spus în privința lor, nerămînînd de făcut celor ce se mai încumetă a-i aborda decît calea suficient de ingrată a repetiției care lesne se înfundă în encomiu convențional, în didacticism. De facto însă, marile creații sînt inepuizabile. Ele stau, precum totalitatea producțiilor literare, sub semnul mutației valorilor estetice, astfel încît alte și alte perspective le pot exploata în funcție de evoluția ineluctabilă a conștiinței literare ca și, evident, de senzorii estetici și
Arghezi prin grila Girard by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9182_a_10507]
-
când sosesc știri externe de un schematism al situațiilor atât de elementar, încât celebrele cărți schematice capătă - prin comparație - adâncimi proustiene. Alteori, „marele scriitor care e viața” - cum spunea pe vremuri un critic bogat în idei - aduce evoluții de un didacticism neegalat nici de cele mai moralizatoare fabule. Ți se pun punctele pe i și pe igrec, ca și cum ai fi cel mai prost cititor din lume, evenimente petrecute la antipozi par aranjate cu ochi și cu sprâncene, criminalul se dezvăluie cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
obligatoriu spre iluminări estetice. Tolstoi era chinuit la șaizeci de ani de povara dorințelor trupului său, fără să ne spună însă, el, care știa parcă totul, că o data scăpat de această povară și creația artistică, în cazul lui, eșuează în didacticism. Maturitatea artistică nu coincide obligatoriu cu maturitatea biologică și uneori nici chiar cu a spiritului. Este arta o categorie a spiritului, ca fenomen obiectiv, subiectiv însă forța creatoare a artistului n-are vârstă și se manifestă printr-o independență turburătoare
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
Nica-Nedeșan a publicat (la o editură din Câmpina, Dacia Felix) mai multe volume de „antrenare a creativității elevilor“ în studierea, interpretarea, evaluarea etc. creației literare. Intenția este bună, întrucât manualele de literatură din școli, scrise în limba de lemn a didacticismului, îi îndepărtează de fapt pe elevi de literatură, îi condamnă, chiar, la frigiditate estetică. Iată însă că și cărțile Vioricăi Nica-Nedeșan sunt la fel de plicticoase și de străine de specificul creației literare. Autoarea se ocupă aproape exclusiv de „subiectul“ romanelor și
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]