115 matches
-
face Iulian Boldea, cu privire la poezia șaizecistă, vine să confirme valoarea acestui grup ideologic: "În literatura română contemporană, anii '60 sunt marcați, fără îndoială, de o revigorare a lirismului pur, după o perioadă aridă, în care dogmatismul lozincard impusese o poezie didacticistă, materializată în simple reportaje lipsite de fior afectiv ori de profunzime ideatică."2 Șansa de a se face remarcată, a Generației '60 o constituie Revista "Luceafărul", mulți dintre scriitorii acestui grup ideologic debutând aici sau publicându-și, în paginile ei
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
a unei terminologii neologice, ci are în vedere și explicitarea acesteia, fapt ce imprimă articolelor o dimensiune metadiscursivă pronunțată. Conștiința necesității educării publicului cititor, în sensul receptării unui astfel de limbaj, determină recursul jurnaliștilor din această perioadă la un limbaj didacticist, în măsură să înlesnească accesul la conținuturile publicistice. În acest sens, notarea parantetică a unui echivalent mai vechi sau a unui calc, inserarea termenilor noi alături de sinonime cunoscute, prezentarea unor definiții și explicații semantice detaliate, fie în corpul articolului, fie
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
a fost construită imaginea artistică, În câte retorte și creuzete artistice a fost distilată fapta, experiența, impresia ori expresia din sfera realului, pentru a deveni act, fapt și atmosferă literară. Pentru a evita excesiva politizare a demersului sau nota oarecum didacticistă care ar imprima-o enumerarea momentelor politice ale anului În care a fost antrenat fenomenul cultural, propun o rezolvare filologică În definirea climatului și atmosferei cotidiene la nivelul anului 1949. Din presa vremii voi extrage un mic procent de; cuvinte
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
formator. Acesta din urmă este, de fapt, cel care organizează situațiile de instruire, astfel încât să se obțină rezultatele dorite cu economie de timp și efort. Jarvis (1995) trece în revistă trei abordări ale predării în educația adulților, și anume: abordarea didacticistă, abordarea socratică/euristică și abordarea facilitatoare. Aceste abordări derivă din percepția profesorului privind rolul său de instructor, din presupozițiile legate de motivația adulților de a învăța, respectiv din concepția sa privind situațiile de instruire. Abordarea didacticistă este abordarea tradițională, aflată
[Corola-publishinghouse/Science/1947_a_3272]
-
adulților, și anume: abordarea didacticistă, abordarea socratică/euristică și abordarea facilitatoare. Aceste abordări derivă din percepția profesorului privind rolul său de instructor, din presupozițiile legate de motivația adulților de a învăța, respectiv din concepția sa privind situațiile de instruire. Abordarea didacticistă este abordarea tradițională, aflată în continuu regres, în care predarea e privită ca un proces de selectare a cunoștințelor, priceperilor și aspectelor culturale de învățat și de transmitere a lor, prin intermediul unor metode și tehnici expozitive/argumentative. Profesorul controlează continuu
[Corola-publishinghouse/Science/1947_a_3272]
-
disonanța cognitivă și a-i ajuta pe cursanți să-și reconsidere punctele de vedere. În educația adulților se recomandă folosirea cu preponderență a ultimelor două abordări, în special a celei facilitatoare, fără a se exclude însă cu desăvârșire și momente didacticiste, oportune, în anumite condiții. Relația dintre predare, învățare și evaluare este una complexă, focalizată peactivitatea de învățare, implicând, de fapt, toți participanții și fiind compusă din următorii factori pe care-i vom detalia în continuare: conținutul, mediul, profesorul, organizația, grupul
[Corola-publishinghouse/Science/1947_a_3272]
-
element care oferă informații utile profesorului. Insatisfacția nu doar interferează cu procesul de învățare, ci poate determina renunțarea studentului în ce privește participarea la concursuri (Seaman și Fellenz, 1989). 2. Evaluarea profesorului cuprinde, de asemenea, mai multe aspecte: - identificarea stilului de predare (didacticist/socratic facilitator); - autoevaluarea sistematică și planificată a profesorilor este destul de rară. Câteva modalități de aplicare a ei pentru profesori ar fi: introspecția neorganizată, dar ajunsă la rang de obișnuință, stabilirea unei liste personale de întrebări care să le ghideze autoevaluarea
[Corola-publishinghouse/Science/1947_a_3272]
-
formator. Acesta din urmă este, de fapt, cel care organizează situațiile de instruire, astfel încât să se obțină rezultatele dorite cu economie de timp și efort. Jarvis (1995) trece în revistă trei abordări ale predării în educația adulților, și anume: abordarea didacticistă, abordarea socratică/euristică și abordarea facilitatoare. Aceste abordări derivă din percepția profesorului privind rolul său de instructor, din presupozițiile legate de motivația adulților de a învăța, respectiv din concepția sa privind situațiile de instruire. Abordarea didacticistă este abordarea tradițională, aflată
[Corola-publishinghouse/Science/1947_a_3272]
-
adulților, și anume: abordarea didacticistă, abordarea socratică/euristică și abordarea facilitatoare. Aceste abordări derivă din percepția profesorului privind rolul său de instructor, din presupozițiile legate de motivația adulților de a învăța, respectiv din concepția sa privind situațiile de instruire. Abordarea didacticistă este abordarea tradițională, aflată în continuu regres, în care predarea e privită ca un proces de selectare a cunoștințelor, priceperilor și aspectelor culturale de învățat și de transmitere a lor, prin intermediul unor metode și tehnici expozitive/argumentative. Profesorul controlează continuu
[Corola-publishinghouse/Science/1947_a_3272]
-
disonanța cognitivă și a-i ajuta pe cursanți să-și reconsidere punctele de vedere. În educația adulților se recomandă folosirea cu preponderență a ultimelor două abordări, în special a celei facilitatoare, fără a se exclude însă cu desăvârșire și momente didacticiste, oportune, în anumite condiții. Relația dintre predare, învățare și evaluare este una complexă, focalizată peactivitatea de învățare, implicând, de fapt, toți participanții și fiind compusă din următorii factori pe care-i vom detalia în continuare: conținutul, mediul, profesorul, organizația, grupul
[Corola-publishinghouse/Science/1947_a_3272]
-
element care oferă informații utile profesorului. Insatisfacția nu doar interferează cu procesul de învățare, ci poate determina renunțarea studentului în ce privește participarea la concursuri (Seaman și Fellenz, 1989). 2. Evaluarea profesorului cuprinde, de asemenea, mai multe aspecte: - identificarea stilului de predare (didacticist/socratic facilitator); - autoevaluarea sistematică și planificată a profesorilor este destul de rară. Câteva modalități de aplicare a ei pentru profesori ar fi: introspecția neorganizată, dar ajunsă la rang de obișnuință, stabilirea unei liste personale de întrebări care să le ghideze autoevaluarea
[Corola-publishinghouse/Science/1947_a_3272]
-
primul rând educație pentru viață, prin toate mijloacele posibile (prin intermediul conținuturilor, prin relația cu elevii, prin modelul pe care îl oferă, prin limbajul adoptat, prin activitățile extracurriculare și extrașcolare desfășurate cu elevii). Departe de a fi doar un simplu demers didacticist, educația moral-religioasă ar trebui să vizeze „umanizarea" ființei umane, prin cultivarea sentimentului de libertate a elevului, pentru a se favoriza interiorizarea valorilor și a normelor moral-religioase. Religia propune elevului noțiuni care trezesc în sufletul său sentimente și convingeri apte a
Clasa de elevi : mediul educaţional moral-religios by ELENA HEREŞ () [Corola-publishinghouse/Science/639_a_975]
-
poate fi considerat filosof sau teoretician al istoriei. Ceea ce încerc să propun prin cercetările mele, singulare, izolate, destul de anevoioase, este o teorie critică a cunoașterii istorice, dar nu o teorie a istoriei, care de fapt, nu există într-un mod didacticist, disciplinar și autonom. Există mai mulți Foucault într-unul singur, astfel că sintagma Les Foucault nu ar fi deloc nepotrivită. Foucault a rămas un creator de istorii originale și abstracte și de noi perspective teoretice, istoriografice, politice, dincolo de "tema literară
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
și facilă e de cele mai multe ori doar un pretext pentru lansarea lozincilor la modă: „Și păsările-ntoarse parcă spun/ Că anul holdei noastre va fi bun/ și izbucnind în flori candide merii/ Lansează iar lozinca primăverii:/ - Nici o parcelă neînsămânțată!” Poezia didacticistă, inspirată din evenimente istorice „purificate” ideologic și transformate în anticipări ale „lumii noi”, este de asemenea prezentă: sunt aduse astfel în scenă figurile lui Ștefan cel Mare, Gheorghe Doja, Horea, Cloșca și Crișan, Bălcescu și Avram Iancu. Scrisul lui B.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285529_a_286858]
-
Bineînțeles, nici una dintre aceste opțiuni nu se impune neîngrădit într-una sau alta din politicile orașului studiate de autorii lucrării Faire société. Dimpotrivă, cele două politici au tins la origine să asocieze aceste două orientări. Doar din motivele unei istorii didacticiste Jacques Donzelot subliniază preponderența "locului" în Franța și a "poporului" în SUA. 547 Jacques Donzelot, Catherine Mével și Anne Wyvekens, op. cit., 2003, p. 147. 548 Ibid., p. 188. 549 Ibid., p. 331. 550 Ibid., pp. 233-234. 551 Jacques Donzelot, L
by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]