126 matches
-
invocate, cît și adecvarea răspunsului dat la interogația formulată. Plasticitatea constantă a limbajului, reliefarea personalității proprii, intuirea inefabilului, alegoria, comparația, definițiile lirice, imaginile poetice sau anafora sînt doar cîteva dintre instrumentele literare utilizate de Antim și care situează indiscutabil textul Didahiilor în cîmpul artistic. Ca și în cazurile cele mai notabile ale începuturilor literaturii române - cronicar, D. Cantemir, I. Budai-Deleanu -, opera lui Antim, deși subordonată inițial unei finalități extraestetice oferă, datorită unei contextualizări diferite, dar și unei înțelegeri mai ample și
Antim Ivireanul - "Să vă fiu de mîngîiere..." by Gabriel Onțeluș () [Corola-journal/Imaginative/14930_a_16255]
-
Teodor Vârgolici se plimbă degajat în întreaga literatură română de la folclor (Sărbătorile la români de Simion Florea Marian, ediție îngrijită de Iordan Datcu) și de la cronicari (Letopisețul Țării Moldovei de Grigore Ureche) și scriitorii religioși, precum Antim Ivireanul, ale cărui Didahii au fost editate de Gabriel Ștrempel, la M. Blecher, Eugen Ionescu și Radu Rosetti, de la Creangă (Dicționarul personajelor sale, excelent, realizat de Valeriu Cristea), de la Dinu Pillat și de la venerabila Ioana Postelnicu, lansată la sfârșitul anilor ’30 de E. Lovinescu
Studii despre clasici by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Imaginative/13216_a_14541]
-
suficient pentru a ne pune în gardă; în al doilea rând, absența unor texte celebre astăzi, precum Apocalipsa lui Ioan sau Epistola către evrei; în sfârșit, prezența altor texte, dispărute astăzi mai mult sau mai puțin din colimatorul nostru, precum Didahia, Epistola lui Clement, Păstorul lui Hermas și câteva... apocrife, printre care Evanghelia lui Petru și Apocalipsa lui Petru. Apocalipsa lui Ioan a stat multă vreme „pe tușă”, din cauza milenarismului presupus din capitolul 20; nici Evanghelia lui Ioan n-a avut
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
Maupassant: „Bel-Ami”], în Opere, 10, Ediție critică de Rodica Rotaru și Al. Piru, ed. Minerva, 1981, p. 308. 2. Ediția cit., p. 910. 3.„Cuvînt de învățătură la Adormirea Preasfintei Stăpînei Noastre Născătoarei de Dumnezeu și Pururea Fecioarei Maria”, în Didahii, Ed. Minerva, 1983, p. 104. 4. Dimitrie Cantemir, Istoria ieroglifică, 1, ediție citată, p. 175. 5. Apud: G. Călinescu, Istoria literaturii romîne de la origini pînă în prezent, Ediția a II-a, revăzută și adăugită, Ediție de Al. Piru, Ed. Minerva
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
formează un an întreg”. b) Una dintre consecințele practice ale acestui mod de calcul este că sărbătorile cad mereu în aceeași zi a săptămânii, spre exemplu, miercuri, vineri și duminică, situație care amintește de îndemnul din Biserica de la început din Didahia: „Posturile voastre să nu fie în același timp cu cele ale ipocriților: ei de fapt postesc în a doua și a cincea zi a săptămânii; voi însă postiți în a patra și a șasea”. Reiese de aici că cele două
Israel în timpurile biblice : instituții, sărbători, ceremonii, ritualuri by Alberto Soggin () [Corola-publishinghouse/Science/100992_a_102284]
-
care locuiau prin împrejurimile Qumra- nului nu erau organizați militar și de aceea romanii nu i-au căsăpit în anul 70. Între textele de la Qumran Manualul de disciplină și Documentul Sadochit se vede că există o asemănare uluitoare cu scrierile Didahia, Didascalia Apostorum și Constituțiile Apostolice care reglementează organizarea religioasă a primelor frății creștine ce purtau nevinovatul nume de Militia Cristi. Deci aceste frății oculte și militarizate, la început au avut un caracter criminal, urmărind confiscarea puterii în imperiul roman, impunerea
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83086_a_84411]
-
în scrierile unor cronicari moldoveni importanți - Grigore Ureche și Miron Costin. Dar, privind ceva mai de aproape, nimic nu demonstrează mai bine decât aceste două lucrări validitatea axiomei conform căreia doar unghiul de vedere creează obiectul. Sub scalpelul analistului, autorul Didahiilor devine cap de serie în mânuirea unor strategii retorice subtile, cu carieră în istoria ulterioară a fenomenelor autohtone. Dincolo de deschiderea enciclopedică a elocinței lui Antim, în spatele dezinvolturii sale calculate, sunt depistate prompt reglaje tehnice de mare precizie, camuflate abil de
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288409_a_289738]
-
critic și talent polemic, înarmat cu argumente derivate din dreptul natural, din interpretarea rațională a Bibliei și a istoriei creștinismului, el militează, în fond, pentru liberalizarea și democratizarea vieții sociale. Asemenea precepte și sensuri iluministe sunt prezente în opera omiletică - Didahii adecă Învățături pentru creșterea fiilor... (1809), Propovedanii la îngropăciunea oamenilor morți (1809), Prediche sau Învățături la toate duminecile și sărbătorile anului (I-III, 1810-1811) -, integral apărută în tipografia de la Buda. Rezultat direct al practicii preoțești, cuvântările revelează totodată reperele gândirii
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287961_a_289290]
-
lui Maior, în funcție de fluctuația idealurilor și a gustului propriu, în funcție de modificarea raportului dintre operă - mereu aceeași - și lector - mereu altul. Constantă și definitivă a rămas însă imaginea cărturarului erudit și a patriotului militant, încadrat unei generații eroice. MARIA PROTASE SCRIERI: Didahii adecă Învățături pentru creșterea fiilor..., Buda, 1809; Propovedanii la îngropăciunea oamenilor morți, Buda, 1809; ed. îngr. Elie Dăianu, Cluj, 1906; Prediche sau Învățături la toate duminecile și sărbătorile anului, I-III, Buda, 1810-1811; Istoria pentru începutul românilor în Dachia, Buda
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287961_a_289290]
-
oamenii așa și tu să hii lor. Să te ferești de a străinului. Să-ți hie destul cu al tău. Să vă grijiți hie carele de voi să vă țineți trupul nespurcat. În rugă, în trudă, întru paza sventei biserici." Didahiile georgianului din Ivirul Caucazului, Antim, sunt mult mai însemnate. Pe Antim îl adusese în țară pe la 1690 Constantin Brînco-veanu pentru îmbunătățirea tipografiei mitropolitane. Numeroase tipărituri, între care grecești și arabe, se datoresc noului specialist, care, călugărindu-se, ajunse în 1708
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
i-au barat accesul la viață și la posesia țarinii muncite. De aceea «șfichiul» acesta verbal colorat e plin de mânie justă Învârtit parcă de un Antim Ivireanu, corespunde tonului de imprecație usturătoare a poetului, Împotriva „căftăniților”. Deci limbajul de „didahii” sau de mustrări biblice vehemente, reprezintă pentru Dan Deșliu un mijloc de materializare a suferințelor istorice, de localizare În timp a acestora și nu un artificiu, pitoresc dar steril, cu care lucra Arghezi. Și aici atingem unul din nervii poeziei
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
sătești, iar, mai târziu, breslele meșteșugarilor și negustorilor. În secolele XVII-XVIII, educația și instrucția adulților se realizau prin lectura directă a cărților, un rol educativ important având cărțile poporane (Halima, Viața lui Esop, Albinușele) și cele religioase (traducerile lui Coresi, Didahiile lui Antim Ivireanul, scrierile mitropoliților Varlaam și Dosoftei), Învățăturile lui Neagoe Basarab, Diregătoriile bunei creșteri, Povestea vorbei și fermecătorul tezaur al proverbelor populare. Calendarele (care au constituit, mai bine de un secol, singurele publicații ce formau hrana spirituală a societății
[Corola-publishinghouse/Science/1947_a_3272]
-
sătești, iar, mai târziu, breslele meșteșugarilor și negustorilor. În secolele XVII-XVIII, educația și instrucția adulților se realizau prin lectura directă a cărților, un rol educativ important având cărțile poporane (Halima, Viața lui Esop, Albinușele) și cele religioase (traducerile lui Coresi, Didahiile lui Antim Ivireanul, scrierile mitropoliților Varlaam și Dosoftei), Învățăturile lui Neagoe Basarab, Diregătoriile bunei creșteri, Povestea vorbei și fermecătorul tezaur al proverbelor populare. Calendarele (care au constituit, mai bine de un secol, singurele publicații ce formau hrana spirituală a societății
[Corola-publishinghouse/Science/1947_a_3272]
-
și-a anticipat moartea, ar trebui să ne așteptăm ca el să fi încercat să-i dea o semnificație chiar în timpul vieții sale. De fapt, chiar așa s-a întâmplat. „Cuvintele instituirii”, amplu atestate (Mc 14,22-25; 1Cor 11,23-25; Didahia 9,1-5), ne furnizează o mărturie în plus că Isus și-a anticipat moartea și a încercat să o înțeleagă. Cuvintele sale fac aluzie la mai multe pasaje scripturistice (Ex 24,8; Ier 31,31; Zah 9,11). Prin vărsarea
Ultimele zile din viaţa lui Isus : ce s-a întâmplat cu adevărat by Craig A. Evans, N. T. Wright () [Corola-publishinghouse/Science/101017_a_102309]
-
editor. A publicat o plachetă de „stihuri epigramatice” a Margaretei Faifer și un volum de teatru al lui Laurențiu Faifer, o culegere din însemnările lui Arșavir Acterian, un studiu de poetică și stilistică al Irinei Andone. A editat, de asemenea, Didahiile lui Antim Ivireanul și, în colaborare, Teatru și proză de I. L. Caragiale. SCRIERI: Dicționarul literaturii române de la origini până la 1900 (în colaborare), București, 1979; Dramaturgia între clipă și durată, Iași, 1983; Semnele lui Hermes. Memorialistica de călătorie (până la 1900) între
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286940_a_288269]
-
călătorie (până la 1900) între real și imaginar, București, 1993; Cordonul de argint, pref. Liviu Leonte, Iași, 1997; Efectul de prismă, pref. Liviu Antonesei, Iași, 1998; Faldurile Mnemosynei, Iași, 1999; Pluta de naufragiu, pref. Paul Cornea, Iași, 2002. Ediții: Antim Ivireanul, Didahii, postfața edit., București, 1983; Margareta Faifer, Zâmbete pe șapte coline, Iași, 1992; Laurențiu Faifer, Teatru, Iași, 1994; Arșavir Acterian, Neliniștile lui Nastratin. Pagini de jurnal (1967-1982), pref. edit., Iași, 2000; I. L. Caragiale, Teatru și proză, pref. edit., Iași, 2000 (în
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286940_a_288269]
-
a Bibliei, intitulată Chipurile Vechiului și Noului Testament. Transpunând integral în românește principalele cărți de cult, A.I. contribuie, în mare măsură, la naționalizarea serviciului divin, fiind considerat un creator al limbii liturgice. Scrierile ce îi încununează opera sunt predicile sau Didahiile, după denumirea lor grecească. Păstrate în manuscris, ele au avut o circulație redusă. Fie că e vorba de predica propriu-zisă sau sintetică, de omilie, pareneză sau panegiric, ceea ce frapează în aceste rostiri este că ele trec dincolo de cadrele înguste ale
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285382_a_286711]
-
nu sunt însă nicidecum o expunere seacă și pedantă. Predica are viață, culoare și, în mișcarea ei, când solemnă și înfiorată de simțăminte sublime, când lirică și unduioasă, când aspră și poruncitoare, se simte freamătul personalității aprige a Ivireanului. Originalitatea didahiilor stă în modul în care mitropolitul știe să cearnă și să prelucreze ideile sau tezele din care s-a inspirat, dar mai ales în stilul lor cuceritor. El nu se urcă la amvon doar pentru a săvârși un ritual. Vrea
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285382_a_286711]
-
moralist, auster, veghind cu ochi de Argus la păzirea bunelor moravuri și irumpând tonitruant când i se pare că neregulile au întrecut măsura. O utopie creștină a perfecțiunii, în lumina supranaturală ce se revarsă din înalturi, se întrevede și în didahiile acestui prelat cu un sentiment absolut al valorilor morale. Construcția unei predici urmează un plan riguros. După introducerea în subiect sau textul și formula de adresare (plină de smerenie și umilință creștină), vine exordiul (având ca punct de pornire anumite
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285382_a_286711]
-
creștină), vine exordiul (având ca punct de pornire anumite imagini din realitatea înconjurătoare ori unele principii și maxime evanghelice), tratarea (în care se face uneori loc tâlcuirii alegorice) și, în fine, încheierea. Între legendă și istorie, între real și ireal, didahiile, respirând aerul pur al „Cărții cărților”, pleacă de la litera ei, însă dezvoltă, se poate spune creator, premisele pe care străvechile istorii, ca niște basme doldora de tâlcuri, le oferă. Accentuate cu mistică fervoare, unduindu-se ca sub line adieri sau
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285382_a_286711]
-
care s-ar fi desfătat, desigur, citind terținele Infernului lui Dante, are o statornică încredere în posibilitatea unei lumi mai bune. Meliorist, propunerile lui de combatere a strâmbătății și a stricăciunii conțin însă și o doză de himeric. Mijesc în didahiile lui A.I. și muguri narativi, însă firul epic, subțiat și lăsat în umbră de spectacolul ideii și de mizanscena oratoriei, se fluidifică sub arcanele unui lirism alegoric, somptuos și cu o vână de dramatism. Amprenta de naturalețe, cu turnura oralității
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285382_a_286711]
-
o întreagă gamă de stări sufletești, mitropolitul se comunică și pe sine, cu spiritul său neliniștit, tumultuos, dar și contemplativ, pătimaș și duios, frământat și capricios. A.I., cel mai de seamă orator bisericesc la noi, a dat prin suita de didahii străluciri literare elocvenței sacre. Spontaneitatea exordiilor, trecerea firească de la planul material la cel alegoric, reintrările familiare în chestiune, indignările, întristările, mustrările, interogațiile retorice, curmate la timp înainte de a deveni bombastice, pasiunea ce echilibrează toată exacta mașinărie a cazaniei destăinuie un
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285382_a_286711]
-
trecerea firească de la planul material la cel alegoric, reintrările familiare în chestiune, indignările, întristările, mustrările, interogațiile retorice, curmate la timp înainte de a deveni bombastice, pasiunea ce echilibrează toată exacta mașinărie a cazaniei destăinuie un orator excelent și un stilist desăvârșit. Didahiile rămân și azi vii. G. CĂLINESCU SCRIERI: Predice făcute pe la praznice mari, îngr. și pref. I. Bianu, București, 1886; Didahiile ținute în Mitropolia din București, I-II, îngr. și pref. Constantin Erbiceanu, București, 1888-1889; Sfătuiri creștine-politice, tr. Constantin Erbiceanu, București
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285382_a_286711]
-
înainte de a deveni bombastice, pasiunea ce echilibrează toată exacta mașinărie a cazaniei destăinuie un orator excelent și un stilist desăvârșit. Didahiile rămân și azi vii. G. CĂLINESCU SCRIERI: Predice făcute pe la praznice mari, îngr. și pref. I. Bianu, București, 1886; Didahiile ținute în Mitropolia din București, I-II, îngr. și pref. Constantin Erbiceanu, București, 1888-1889; Sfătuiri creștine-politice, tr. Constantin Erbiceanu, București, 1890; Din Didahiile ținute la Mitropolia din București, îngr, I. Cornoi, București, 1895; Predicile ținute la Mitropolia din București, pref.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285382_a_286711]
-
azi vii. G. CĂLINESCU SCRIERI: Predice făcute pe la praznice mari, îngr. și pref. I. Bianu, București, 1886; Didahiile ținute în Mitropolia din București, I-II, îngr. și pref. Constantin Erbiceanu, București, 1888-1889; Sfătuiri creștine-politice, tr. Constantin Erbiceanu, București, 1890; Din Didahiile ținute la Mitropolia din București, îngr, I. Cornoi, București, 1895; Predicile ținute la Mitropolia din București, pref. N. Iorga, Vălenii de Munte, 1911; Predici, pref. P. V. Haneș, București, 1915; Predici, îngr. și pref. Gabriel Ștrempel, București, 1962; Didahii, postfață
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285382_a_286711]