126 matches
-
importantă, datorită faptului că textele care se referă la procedura baptismală doar în termeni relevanți numai pentru candidații care sunt capabili să vorbească pentru ei înșiȘi sau să acționeze responsabil (de exemplu, se supun instrucției catehetice sau postului) aparțin Și Didahiei, lucrare pe care majoritatea specialiștilor o datează în anul 100. Aland consideră că aceste documente elimină automat nou-născuții Și copiii de vârste mici<footnote Ibidem, p. 53-54. A se vedea și David F. Wright, op. cit., p. 9. footnote> În primul
Familia în societatea contemporană by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/130_a_148]
-
combină atunci aceste două perspective în sprijinul tezei sale mai generale asupra corespondenței dintre botezul evreiesc al prozeliților Și botezul creștin primitiv, combătând punctul de vedere al lui Aland. Referitor la această tăcere a Învățăturii celor doisprezece Apostoli sau a Didahiei, precum și a lui Herma, putem conchide și noi limpede că era un gest firesc din partea Apostolilor și a ucenicilor lor ca, mai întâi, după Cincizecime, să depună stăruința de a-și îndrepta misiunea către cei maturi, către adulți, căci ei
Familia în societatea contemporană by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/130_a_148]
-
sătești, iar, mai târziu, breslele meșteșugarilor și negustorilor. În secolele XVII-XVIII, educația și instrucția adulților se realizau prin lectura directă a cărților, un rol educativ important având cărțile poporane (Halima, Viața lui Esop, Albinușele) și cele religioase (traducerile lui Coresi, Didahiile lui Antim Ivireanul, scrierile mitropoliților Varlaam și Dosoftei), Învățăturile lui Neagoe Basarab, Diregătoriile bunei creșteri, Povestea vorbei și fermecătorul tezaur al proverbelor populare. Calendarele (care au constituit, mai bine de un secol, singurele publicații ce formau hrana spirituală a societății
Educația adulților. Baze teoretice și repere practice by Simona Sava, Ramona Paloș () [Corola-publishinghouse/Science/1947_a_3272]
-
sătești, iar, mai târziu, breslele meșteșugarilor și negustorilor. În secolele XVII-XVIII, educația și instrucția adulților se realizau prin lectura directă a cărților, un rol educativ important având cărțile poporane (Halima, Viața lui Esop, Albinușele) și cele religioase (traducerile lui Coresi, Didahiile lui Antim Ivireanul, scrierile mitropoliților Varlaam și Dosoftei), Învățăturile lui Neagoe Basarab, Diregătoriile bunei creșteri, Povestea vorbei și fermecătorul tezaur al proverbelor populare. Calendarele (care au constituit, mai bine de un secol, singurele publicații ce formau hrana spirituală a societății
Educația adulților. Baze teoretice și repere practice by Simona Sava, Ramona Paloș () [Corola-publishinghouse/Science/1947_a_3272]
-
pe care Îl avea În răspandirea culturii În această parte a Europei. În general, conținutul cărților era un religios, dar s-au tipărit și din domeniile beletristic, științific sau istoriografic: (Viețile paralele ale lui Plutarh, Viața lui Esop, Pildele filozofești, Didahiile lui Antim Ivireanul etc). Despre domnia lui Brâncoveanu s-au scris două cronici: a lui Radu Greceanu și Anonimul brâncovenesc. Cele două lucrări conțin amănunte, care i-au făcut pe istorici să considere că cei doi cronicari au fost martori
Din suflet de creștin. Ediția a V-a by Oana-Maria Acsinie () [Corola-publishinghouse/Science/91775_a_92320]
-
Maupassant: „Bel-Ami”], în Opere, 10, Ediție critică de Rodica Rotaru și Al. Piru, ed. Minerva, 1981, p. 308. 2. Ediția cit., p. 910. 3.„Cuvînt de învățătură la Adormirea Preasfintei Stăpînei Noastre Născătoarei de Dumnezeu și Pururea Fecioarei Maria”, în Didahii, Ed. Minerva, 1983, p. 104. 4. Dimitrie Cantemir, Istoria ieroglifică, 1, ediție citată, p. 175. 5. Apud: G. Călinescu, Istoria literaturii romîne de la origini pînă în prezent, Ediția a II-a, revăzută și adăugită, Ediție de Al. Piru, Ed. Minerva
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
oricâte veți lega pe pământ, vor fi legate și În cer, și oricâte veți dezlega pe pământ, vor fi dezlegate și În cer”. În Biserică să-ți mărturisești greșalele tale și să nu purcezi la rugăciunea ta Întru cunoștință vicleană (Didahia celor doisprezece Apostoli). Credinciosul Își mărturisește păcatele și primește prin preotul duhovnic iertarea păcatelor. Mărturisirea păcatului este așadar un act de pocăință, o faptă prin care ne raportăm la Dumnezeu. Pentru a-și atinge scopul spiritual, mărturisirea trebuie să fie
Din suflet de creștin. Ediția a V-a by Ana-Maria Bodai () [Corola-publishinghouse/Science/91775_a_92293]
-
care locuiau prin împrejurimile Qumra- nului nu erau organizați militar și de aceea romanii nu i-au căsăpit în anul 70. Între textele de la Qumran Manualul de disciplină și Documentul Sadochit se vede că există o asemănare uluitoare cu scrierile Didahia, Didascalia Apostorum și Constituțiile Apostolice care reglementează organizarea religioasă a primelor frății creștine ce purtau nevinovatul nume de Militia Cristi. Deci aceste frății oculte și militarizate, la început au avut un caracter criminal, urmărind confiscarea puterii în imperiul roman, impunerea
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83086_a_84411]
-
poate fi evaluată drept ,,mama limbii celor latinești”. Sursa sa de inspirație o identifica întotdeauna în folclorul românesc, din care își formula argumente în cărțile sale adresate părinților și preoților în vederea îndrumării și educării copiilor. Tipărește în acest scop lucrările Didahiile și Provedaniile, în care își exprima convingerile pedagogice sub forma pildelor și proverbelor populare. Continuatori și susținători ai ideilor sale au fost și alți reprezentanți ai Școlii Ardelene, precum Ion Budai-Deleanu, Vasile Aaron, Ion Molnar Piuariu, toți acești cărturari români
Istoria pedagogiei : educaţia între existenţă şi esenţă umană by Mihai VIȘAN, Mihaela MARTIN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101000_a_102292]
-
ducă lipsă, fiindcă cei care dețineau pământuri sau case, le vindeau și aduceau prețul celor vândute și îl depuneau la picioarele Apostolilor, și i se împărțea fiecăruia după trebuințele sale (cf. Fap 4,32-35). Este important ceea ce se citește în Didahia, cap. 2: „În ceea ce-i privește pe Apostoli și pe profeți, conform învățăturii Evangheliei, așa veți face. Fiecare apostol care vine la voi să fie primit asemenea Domnului. Nu va sta la voi mai mult de o singură zi; dacă
Apostolica vivendi forma. Meditaţii pentru preoţi şi persoane consacrate by Giovanni Calabria () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100984_a_102276]
-
de mulți. De ce ne mirăm că o așa de mare devoțiune asiduă față de pâinea vieții ar fi produs atâta vitalitate și că sacramentul iubirii ar fi creat minunile unității? Scena s-ar putea reconstitui urmând descrierea sugestivă lăsată nouă de Didahia (ne folosim aici de Holzner): „După agapă, cei care nu erau încă botezați se îndepărtau, în timp ce ceilalți se îndreptau pentru celebrarea banchetului euharistic în sala de la etaj, rezervată în casele orientale recepțiilor solemne, totdeauna înaltă și aerisită și dotată cu
Apostolica vivendi forma. Meditaţii pentru preoţi şi persoane consacrate by Giovanni Calabria () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100984_a_102276]
-
și-l schimbau între dânșii; la fel făceau și femeile. În timp ce se lăsau în tabernacol Sfânta Împărtășanie pentru eventualii bolnavi, se exprima bucuria printr-un imn de mulțumire, de la care și-a luat numele întreaga ceremonie (Euharistia); imn care, potrivit 'Didahiei', se termina printr-un strigăt ce invoca reîntoarcerea Domnului: „Amintește-ți, o Doamne, de Biserica Ta, mântuiește-o de orice rău, desăvârșește-o în iubirea Ta; adună-o, sfințește-o, din cele patru zări ale împărăției Tale pe care ai
Apostolica vivendi forma. Meditaţii pentru preoţi şi persoane consacrate by Giovanni Calabria () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100984_a_102276]
-
Domnului, Capul său: Pentru că este o singură pâine, iar noi cei mulți, cei care ne împărtășim din aceeași unică pâine, formăm un singur trup» (1Cor 10,17), a spus Sfântul Ap. Paul. Și erau atât de convinși acest lucru, încât Didahia atrăgea atenția: „Așadar, oricine ar fi în dezbinare cu aproapele său, să nu se prezinte decât după ce s-a împăcat cu el, ca să nu fie profanată oferta voastră“. Era o reamintire a poruncii Domnului care a spus că, atunci când venim
Apostolica vivendi forma. Meditaţii pentru preoţi şi persoane consacrate by Giovanni Calabria () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100984_a_102276]
-
oamenii așa și tu să hii lor. Să te ferești de a străinului. Să-ți hie destul cu al tău. Să vă grijiți hie carele de voi să vă țineți trupul nespurcat. În rugă, în trudă, întru paza sventei biserici." Didahiile georgianului din Ivirul Caucazului, Antim, sunt mult mai însemnate. Pe Antim îl adusese în țară pe la 1690 Constantin Brînco-veanu pentru îmbunătățirea tipografiei mitropolitane. Numeroase tipărituri, între care grecești și arabe, se datoresc noului specialist, care, călugărindu-se, ajunse în 1708
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
fericirii”, „22”, 1992, 11; Nicolae Mecu, Portretul înțeleptului la tinerețe, RITL, 1992, 1-2; Monica Pillat, „Jurnalul fericirii”, RITL, 1992, 1-2; Eugenia Tudor-Anton, „Monologul polifonic”, RITL, 1992, 1-2; Ion Simuț, Destinul unei cărți, cartea unui destin, RL, 1992, 35; Maria-Elena Ganciu, „Didahii” la sfârșitul mileniului, ECH, 1992, 7-9; Alexandru Paleologu, A fost cel mai bun prieten al meu, VR, 1992, 8-9; Toma Pavel, Jurnalul lui Nicu Steinhardt, „22”, 1992, 41; Cristea, A scrie, 45-53; Alexandru George, Critica lui N. Steinhardt, RL, 1993
STEINHARDT. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289916_a_291245]
-
prin oameni, mentalități, lucruri. Pentru mine, cei 14 ani au fost „ani defuncți”), de eroziune, sterili, dar nu numai din motive generale, politice. Judecîndu-mă singur, trecînd în revistă fragmentele, mi-am descoperit destule vinovății. „Mare lucru este sufletul!” (Ilie Miniat, Didahii și Predici) „Fiecare cu sufletul lui.” (Octavian Goga, Jurnal, 11 aprilie 1931) *Voi explica altă dată pornirea (veche) de a face „însemnări zilnice”. Pe acestea le încep azi, joi 3 ianuarie 1975, la redacție, cu lume în birourile alăturate, fără
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
veche. Era, desigur, un demers absolut necesar, dat fiind că studiile docte înregistrau cu satisfacție fiecare "biruință a scrisului" autohton, dar ignorau elementele care puteau justifica o recuperare din unghi estetic a unor texte vechi. Prin urmare, Călinescu citește cronicile, didahiile, psalmii ritmați și rimați, cărțile de morală creștină, textele parenetice din perspectiva literaturității lor, fixând începuturile literaturii române în secolele XVI-XVII și oferind, inventând, aș risca să spun, o tradiție organică a literaturii autohtone (efort care se poate vedea și
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
literatură a pătruns târziu, în secolul al XIX-lea, cercetătorul este nevoit să valorifice din punct de vedere literar texte care doar "literatură", în sensul strâmt pe care îl dăm noi astăzi noțiunii, nu se voiau, cum ar fi cronici, didahii, opere parenetice, cărți de teologie, de morală etc. În cultura română, Dimitrie Cantemir este primul scriitor în adevăratul înțeles al cuvântului, adică un autor cu o deplină conștiință a actului său cultural, stăpân pe o poetică pe care, de altfel
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
bine că, în cultura europeană, nu lucrarea lui Damaschin Studitul impusese norma reprezentărilor și simbolurilor animaliere, ci Fiziologul. Chiar dacă Fiziologul a influențat scrisul românesc, urmele sale fiind vizibile fie în Învățăturile lui Neagoe Basarab către fiul său Teodosie, fie în Didahiile lui Antim Ivireanul și ulterior la Heliade Rădulescu 48, chiar dacă influența sa asupra Istoriei ieroglifice este dincolo de orice dubiu 49, nimic nu ne îndeamnă să acceptăm faptul că Dimitrie Cantemir avea drept punct de referință vreuna din aceste variante românești
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
secolul al XVIII-lea, prefață de Emmanuel le Roy Ladurie, traducere de Magda Jeanrenaud, Editura Polirom, Iași, 2010, p. 71. În cultura română, contemporan cu Dimitrie Cantemir, Mitropolitul Antim Ivireanul dă și el glas, într-una din cele mai reușite didahii ale sale, acestei reticențe față de filosofia profană: "Și vrând Dumnezeu cuvântul ca să se arate în lume mai nainte, până a nu să întrupa și a să face om, au trimis în lume proroci să propoveduiască la oameni venirea lui cea
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
secolul al XVIII-lea, prefață de Emmanuel le Roy Ladurie, traducere de Magda Jeanrenaud, Editura Polirom, Iași, 2010, p. 71. În cultura română, contemporan cu Dimitrie Cantemir, Mitropolitul Antim Ivireanul dă și el glas, într-una din cele mai reușite didahii ale sale, acestei reticențe față de filosofia profană: "Și vrând Dumnezeu cuvântul ca să se arate în lume mai nainte, până a nu să întrupa și a să face om, au trimis în lume proroci să propoveduiască la oameni venirea lui cea
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
lumii de Miron Costin și Psaltirea... lui Dosoftei), 10 de proză, adică un roman (Istoria ieroglifică), un titlu asimilabil prozei scurte (O samă de cuvinte de Ion Neculce) și 8 titluri din categoria non-fictivului (letopisețe, cronici, eseuri, învățături, predici - ca Didahiile lui Antim Ivireanul, Divanul lui D. Cantemir, Învățăturile lui Neagoe). Și aici ar fi destule de adăugat, dar riscăm să încălcăm flagrant criteriul estetic aplicat atât de sever. Secolul al XIX-lea oferă o altă imagine. Dintr-un total de
Catalogul bibliotecii esențiale by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/13114_a_14439]
-
publicate de marii structuraliști, hermeneuți și critici universitari. Suntem, totuși, în zorii mileniului al treilea, iar poezia de secol XVII - XVIII a rămas undeva, hăt, departe. Acum o sută de ani, am trăit o mișcare avangardistă demnă de asimilat. De la Didahiile lui Dosoftei și Amărâtă turturea a Văcărescului până la Eminescu, Arghezi, Blaga, Barbu, Baudelaire, Bacovia, Philippide, Verlaine, Poe, Tagore, Rilke, Whitman, Ungaretti și atâția mari, foarte mari poeți e cale lungă. De veacuri...
[Corola-other/Science/93_a_126]
-
(în georgiană: ანთიმოზ ივერიელი; n. circa 1640 - 1650, Iviria — d. 1716, asasinat în Rumelia) a fost un autor, tipograf, gravor, teolog, episcop și mitropolit român de origine georgiană. Mitropolit de București, autor al unor celebre Didahii, ce reprezintă o colecție de predici folosite la Marile Sărbători de peste an, a fost o personalitate culturală remarcabilă a literaturii române vechi. A fost cel care a înființat prima bibliotecă publică în Bucureștiul de astăzi, în secolul XVIII. Născut probabil
Antim Ivireanul () [Corola-website/Science/299157_a_300486]
-
Antim Ivireanul avea nu numai o frumoasă cultură teologică, ci și una profană întrucât folosea nu doar citate din Biblie, dar și din literatura patristică, respectiv din filosofi antici. În multe din ele făcea o critică vehementă a moravurilor vremii. Didahiile îl așază, fără nicio îndoială, în rândul celor mai de seamă predicatori creștini din toate timpurile. Este ctitorul mănăstirii cu hramul "Toți Sfinții" din București - numită azi Mânăstirea Antim - (1713 - 1715), pe care a înzestrat-o cu toate cele trebuitoare
Antim Ivireanul () [Corola-website/Science/299157_a_300486]