4,260 matches
-
dintre aceștia fiind chiar Andrei Pleșu. Care nu se înșeală, totuși, în constatarea eșecului intelectualilor: atîta doar, că au eșuat că intelectuali. Acea diferența pe care o stabileau în perioada comunistă, mai bine sau mai prost, măi net sau mai difuz, măi demn sau mai echivoc, în raport cu ordinea politică a dispărut. Comportamentul "isteric" diagnosticat de Andrei Pleșu e mai degrabă o consecință decît o cauză: intelectualii au abandonat spiritul critic, principalul lor element de identitate, în favoarea partizanatului politic. Au renunțat, de
Solidaritatea intelectualilor cu ei însisi by Mircea Iorgulescu () [Corola-journal/Journalistic/17673_a_18998]
-
o viață de tip organic... Boicotul istoriei, atitudinea de totdeauna, ia din cînd în cînd proporții istorice. Noncooperarea încetează pentru scurte intervale de a fi rezistență pasivă, prefăcîndu-se în reacțiune organizată". Evident, toată această concepție, denumită sofianica, este "acel sentiment difuz, dar fundamental al omului ortodox", desi tot specialiștii în ale folclorului, inclusiv Blaga, au relevat în Miorița straturi preromânesti, punice și scitice, adică neortodoxe și păgîne. Blaga a acceptat faptul că trecînd de la etapa de început la cea a statalității
PE MARGINEA UNOR MITURI FONDATOARE by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17679_a_19004]
-
garanții tendințelor multiple nu prin epuizarea unui anumit comportament, ci prin luciditatea și prin vigoarea enunțului axiomatic. Ea nu dezvolta eposuri și nici nu epuizează direcții, ci lansează memorabile definiții. Prin cumulul de forme și de tendințe, prin sinteză spiritului difuz al unui anumit timp, prin capacitatea nemijlocita de a transforma observația în intuiție și intuiția în fapt istoric, evident într-un alt spațiu expresiv și într-o convenție a reprezentării total diferită, Lucia Ioan se aseamănă, psihologic și comportamental, cu
Expozitia Lucia Ioan by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/17769_a_19094]
-
pe care marele creator și-a luat-o în raport cu aceștia. Aidoma unui fabulos mijloc de tracțiune, opera sa a avut generozitatea de a-i aduce în raza vederii noastre. Dar nu putem contesta nici o acțiune - oricît de puțin însemnată, de difuză și de greu omologabilă - în sens invers. Așa cum remarca un comentator, eminescianismul era o stare de spirit, o tendință care plutea în aer încă înainte de Eminescu. Deschizînd, prin resurse proprii, un "orizont nemărginit", autorul Scrisorilor a catalizat, totodată, un romantism
Contemporani cu Eminescu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17208_a_18533]
-
spus!" în romanul Muntele vrăjit al lui Thomas Mann există un personaj - secundar, dar de neuitat -, Peeperkorn, care farmecă asistența numind pur și simplu situațiile cunoscute de toată lumea. Enunțurile sale creează parcă acele situații, care altfel s-ar fi reflectat difuz în conștiința martorilor. Petre Țuțea seamănă cu Peeperkorn, cu deosebirea că gândirea sa este exclamativă, nu enunțiativă. Filosoful nu analizează, nu interpretează, nu demonstrează, ci exclamă. Exclamațiile lui crează pentru câte o clipă iluzia că existența are un sens. 322
GÂNDIREA EXCLAMATIVĂ by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17294_a_18619]
-
activă și proeminentă în viața intelectuală din România. Dreaptă sau nedreaptă, dar sigur delicată și cu neputință de pus în termenii unei ecuații oferind garanția certitudinii absolute, percepția după care unii autori originari din România sînt în mod tacit și difuz resimțiți ca aflîndu-se înăuntrul iar alții în exteriorul culturii române există - și cel mai cuminte, de nu chiar obligatoriu, este să o constatăm. Pornind, eventual, de la situații fără dubiu: nimeni nu contestă și nu va contesta, spre exemplu, apartenența lui
Fără ieșire?! by Mircea Iorgulescu () [Corola-journal/Journalistic/17314_a_18639]
-
debutat în deceniul șapte. În afară de Paul Gherasim, pot fi amintiți aici Horia Bernea, Sorin Dumitrescu, Vasile Gorduz, Napoleon Tiron, Ion Grigorescu, Florin Niculiu, Silvia Radu, Horea Paștina, Constantin Flondor și alții. Exista vag și un al patrulea segment, dar unul difuz și cu puține șanse de coagulare din pricina suspiciunii și a ostilității oficiale, acela care privea expresiile și atitudinile neconvenționale în accepțiunea strictă a cuvîntului. Exprimat mai curînd individual decît ca o tendință largă și explicită, acest comportament artistic îi avea
După zece ani (II) by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/17358_a_18683]
-
în situația unui regizor de emisie de la televiziune. Cu bun-gust și cu mobilitate intelectuală, el comandă schimbarea perspectivei narative exact atunci când trebuie, ceea ce înseamnă exact atunci când cititorul începe să se plictisească. Dragoste și erotism Romanul este plin de un erotism difuz și inanalizabil, ca erotismul din șampanie. Indiferent dacă descrie icre de Manciuria sau ceaiuri afrodisiace, munți cu vârfurile ascunse în nori sau case de toleranță, prozatorul trezește în cititor nostalgia beatitudinii amoroase. Parafrazându-l pe Titu Maiorescu, despre romanul său
CONSTANTIN ȚOIU POVESTEȘTE... by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17349_a_18674]
-
cine știe ce aventură spațială demnă de cititorii împătimiți ai unui Frank Herbert: "O muzică nouă, nemaicunoscută, zgrunțuroasă, nărăvașă, a zecimilor de secundă, subatomică, disipativă simți că-i înveselește diafragma, îi învălui, îi zgudui timpanele celofanate cu obișnuitele ritmuri domoale /.../; o fantă difuză peticind aburul de mătase plutitor peste pădurea de conifere, cum prefera el, așezându-se în fotoliul de la geam, să-și imagineze în timpul audiției, o astfel de gâlceavă a umbrelor necontrolate îi șfichiui timpanele, aidoma unui fir de laser, neprietenos, concis
Noaptea orgoliilor by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/17372_a_18697]
-
de sfeșnice/ veșnic ard veșnice/ ard fără zăbava/ ard fără răgaz/ ard pentru veșnică slavă -/ mii de glasuri/ într-un singur glas// Ard în albe potire/ peste oraș în somn și cimitire/ ard pe piept și pe buze/ ard clare, difuze/ ard pentru veșnică îndoială/ și pentru veșnicul adevăr/ ard pe pământ și în cer" (Ard mii de sfeșnice). Nu întâmplător, procedeul poate fi identificat și la alți poeți - Ioan Alexandru, Cezar Ivănescu - care vor să transmită cititorilor o ardoare mistica
Al doilea Nichita al literaturii române by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17963_a_19288]
-
cunoscut o evoluție interesantă, nu lipsită de surprize. La început de tot, nici conceptul de literatură nu era fixat cuprinzînd deopotrivă domeniul literelor, științelor și artelor sau pe al istoriei, științei și poeziei, după cum ne încredințează un cercetător sau altul. Difuz încă, o bucată de vreme, conceptul de istorie literară pare să aibă ca obiect cînd viața intelectuală în genere, cînd cultură națională în totalitate. O precizare a lui Aron Densusianu este cu desăvîrșire izolată în acest context: " Dacă am zis
Conceptul de istorie literară by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/18048_a_19373]
-
categorie de dezagremente ale regimului comunist, resimțite acut în prima fază și mult atenuat în cea de a doua, percepute cumva ca necazuri zilnice, pe care mulți le-au și uitat sau le-au lăsat să vegeteze într-o zonă difuză a memoriei. Dar și acestea ne fac să nu dorim reiterarea genului de societate care le naște. Orice formă va căpăta în viitor utopia „Cetății Soarelui“, lumea dreptății și echității sociale - la care omul nu va renunța niciodată (cu atât
Evocări din „prima fază“ by Dumitru Popescu () [Corola-journal/Journalistic/2472_a_3797]
-
tip, mall-uri, supermarketuri, galerii comerciale), dar și sălile de jocuri de noroc, cazinourile, sălile de internet, parcurile de distracție, școlile de dans, muzeele, centrele sau cabinetele medicale, târgurile, expozițiile, aeroporturile, gările etc. trebuie să plătească taxe pentru a putea difuza muzică ambientală în incinta lor. Totodată, utilizatorii de opere muzicale în scop ambiental au obligația ca, înaintea oricărei utilizări de opere muzicale, să obțină din partea UCMR - ADA "autorizația licență neexclusivă pentru utilizarea operelor muzicale și să plătească remunerații". Cele mai
Noi taxe pentru muzica ambientală. Ce afaceri plătesc cel mai mult () [Corola-journal/Journalistic/24990_a_26315]
-
hărțuindu-se cu o multitudine de întrebări, depășind neînțelegeri și practicând desțeleniri pentru ca, în final, să ajungă la acea complinire, dialogul nefiind o luptă în care se câștigă sau pierd bătălii, ci un teatru al confruntărilor împlinitoare „sub blânda lumină difuză a bunului-simț“. În ce zonă se manifestă înțelegerea/ cunoașterea? Să fie acea „societate spectacol“ sau „golul“ pe care atât de adesea îl folosește Mihai Șora pentru a da margini unui „nemărginit“? În copilărie, descoperise „nemărginirea mărginită“ stând, întins pe pământ
Mihai Șora: despre rostul dialogului by Vasile Savin () [Corola-journal/Journalistic/2525_a_3850]
-
acea icoană trecătoare pe care ș...ț ființa etern curgătoare a proiectat-o pe cerul cuvintelor ca să se dezvăluie (însă doar în fulguranța clipei) pe sine sieși“. Găsim și împerecheri de cuvinte ce dau ființă unor noi dimensiuni: „blânda lumină difuză a bunului-simț“, „pământul minții“, „cantitate netrebnică“, „aromă a lumii“, „infinitul închis al ființei“, „vidă ancorare“, „soarele explicației exhaustive“. Ne trezim astfel atrași în farmecul demonstrației savantului care este fie un „ademenit-ademenitor“, fie un „ademenit-împingător“, spre a ajunge, poate, - depinde de
Mihai Șora: despre rostul dialogului by Vasile Savin () [Corola-journal/Journalistic/2525_a_3850]
-
blocaje și care e (încă) imun la ideologii. Nu e singurul moment din Firul alb în care exercițiul acesta funcționează excelent. De multe ori, în rolul jucat aici de Tudor e distribuit cititorul sau o serie de personaje cu prezență difuză. Mă gândesc, în primul rând, la regretații Gheorghe Crăciun ori Alexandru Mușina, dar și la alte nume de toată mâna și de toată condiția, de la Hannah Montana, Rommy Schneider, Radu Cosașu sau Silvio Berlusconi. Asistăm la o inflație onomastică sau
Automobilul și căprioara by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/2450_a_3775]
-
el este romancier „prin dramele proprii”), Constantin Fântâneru, văzut în filiația lui Knut Hamsun ș.a. Dar romanul care îi trezește cele mai lirice accente și mai îndrăznețe caracterizări este Craii de Curtea-Veche („Ce senzualitate tulbure în această carte... O lumină difuză cade pe obiecte și pe oameni, fără să-i scoată deplin din obscuritatea în care își petrec câteva ultime ore de agonie. Totul e stins și nesigur etc.”), cărora li se adaugă pecetea unicității, „un roman fără formulă, o operă
Sebastian și lumea lui by Mircea Anghelescu () [Corola-journal/Journalistic/2379_a_3704]
-
pe atât de curajoase. Iată cum sună mărturia de atașament a autorului pentru marele scriitor căruia i-a consacrat acest demers critic: „Mă simt atașat de I.L. Caragiale ca de o rudă pe care nu am cunoscut-o, o prezență difuză, grandioasă dintr-o copilărie cețoasă și mirifică, o rudă despre care circulă o mulțime de legende în familie.” Să reținem și aprecierea lui Ioan Stanomir, care comentează volumul pe coperta a IV-a: „În tot, ea (această carte, n.n.) marchează
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/2420_a_3745]
-
filiație sigură va fi existat între răfuiala iluminiștilor din Franța (...) cu absolutismul sau cu fanatismul religios și lupta cărturarilor români din Transilvania pentru drepturile politice ale nației lor"? Și, în fine, altă întrebare, de ordin moral și biografic, condensînd patetismul difuz în întreaga analiza: "ce fel de afinități elective de substanță puteau fi între Voltaire, răsfățatul regelui prusac frederic al II-lea și al doamnei de Pompadour ori între dramaturgii de mare succes, Beaumarchais sau Goldoni, si bietul Gheorghe Șincai, cel
O carte inconformistă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/18179_a_19504]
-
socotiseră și anchetatorii care nu i-au mai deschis proces. Tenebroasa și oribila întâmplare desigur că nu este biografică ci imaginată, trecută în contul personajului ca una din premisele îndepărtate ale angoasărilor de care va fi bântuit mai târziu. Acționase difuz asupra psihicului său oricum fragilizat, vulnerabil. Înainte de a fi altceva, romanul lui Virgil Duda este cronica unei nevroze, a unei destructurări psihice urmărite minuțios și nemilos, în toată desfășurarea ei mereu agravată, chiar de acela care îi suportă efectele, eroul-povestitor
Cronica unei nevroze by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/16844_a_18169]
-
au compus de-a lungul întregii lor cariere un vers atât de inspirat ca versul lui Lucian Vasilescu: "Ai moartea înainte pentru a spune ce ai de spus." El ar putea figura ca motto al întregii cărți. Sentimentul sacrului, exprimat difuz în acest poem de dragoste, cristalizează sub forma unei rugăciuni într-o continuare a lui, tipărită cu litere cursive: " Vino și spune sufletului meu: Eu sunt mântuirea ta!/ N-a mai rămas nimic sănătos în carnea mea;/ nu mai este
Poezie fără frontiere by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16906_a_18231]
-
calmez în umbra liniștitoare a terasei rustice, să o sting în recea lumină a stelelor. Iași, Vila Neuschatz 12 Februarie 1918 Plimbare cu pași leneși, în această după amiază, în partea de jos a parcului, alături de Pynx. Cer plumburiu, cer difuz de Februarie. Copaci, carpeni, crâng, încă triști și goi, dar sub scoarța copacilor înviorați de dezgheț, urcă și pulsează deja seva nouă. Liniște întinsă, adiere cu miros de zăpadă topită, tulburătoare suflare de înnoire. Fermentații latente a tot ceea ce încolțește
Memoriile Mariei Cantacuzino Enescu by Elena Bulai () [Corola-journal/Journalistic/15802_a_17127]
-
Ange plein de gaîté, connaissez-vous l'angoisse?" Cu această strofă începe ,,Reversibilitate", una din cele mai cunoscute poezii din ,,Les fleurs du mal". În aceste cîteva versuri Baudelaire reușește să zugrăvească mai bine decît toate dicționarele medicale acea stare uneori difuză, alteori acută, caracterizată printr-o neliniște nelămurită (putînd uneori să ajungă pînă la panică) ce pare a izvorî din teama față de un pericol iminent. Firește, cel mai mare pericol care ne amenință pe noi toți încă de la naștere rămîne fîlfîitul
Angoase by Gina Sebastian Alcalay () [Corola-journal/Journalistic/15644_a_16969]
-
explicația - suficient de generală, mai precis, contextuală - a împotrivirii la estetic, socotit, după sintagma ironică a lui Nicolae Manolescu, ,,inamicul public numărul unu". E o împotrivire numai uneori servită de un aparat doctrinar, precum la dl Adrian Marino, alte dăți difuză, transpusă într-o mentalitate ce se vădește mai mult în reacțiile sale piezișe decît în formule ale conștientizării, ce și-ar asuma un risc polemic. Pe de o parte, această ,,ostilitate implacabilă", această ,,teamă față de artă și literatură", pe care
Un impas al lovinescianismului? (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15710_a_17035]
-
Autoarea își culege informațiile din cele mai diverse domenii și uimește prin dexteritatea cu care stabilește corelații între acestea. Ceea ce descoperă cercetătoarea americană nu este însă o imagine unică sau unitară a Balcanilor, ci mai degrabă o serie de imagini difuze, adesea suprapuse, schematice și stereotipe, cu un nucleu comun însă, și care definesc tiparele de percepție ale lumii "civilizate" și ale balcanicilor înșiși. Remarcabil este modul în care autoarea explică trecera de la fascinația față de exoticul Balcanilor, tipar de percepție dominant
Balcanii între real și imaginar by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/15724_a_17049]