598 matches
-
aceleiași teme. Și, semn patognomonic al copturii morbide ce i-a măcinat mințile, ghepardul pierde direcția; obosește repede și conturul țintei începe să-i joace înaintea ochilor, volatilizîndu-se în timpul goanei. Din acest motiv, divagația îi este regulă de gîndire, iar digresiunea forma firească de camuflare a infirmității psihice. Așa se face că numai într-o jumătate din carte e vorba despre Wagner, restul volumului cuprinzînd asociații libere ce gravitează în jurul muzicii, decadenței și spiritului Germaniei. Și totuși, genul acesta de filozofi
Șarpele cu clopoței by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6860_a_8185]
-
producătorilor americani de filme. Aceștia, în opinia sa, sunt buni doar în a face filme narative, care, simple în linearitatea lor, distrează de minune, dar nu oferă decât rareori și altceva în plus. De aceea, Greenaway preferă întreruperile, suprapunerile și digresiunile, care contrastează evident cu dezvoltarea lineară a narațiunii și duc la un efect brechtian de înstrăinare. Suprapunerea dintre Prospero și Shakespeare în film și suprapunerea dintre Prospero, Sycorax, Christopher Everard, Thomas Warner și Shakespeare în spațiul intertextual dintre Furtuna, Indigo
Cărțile lui Prospero by Pia Brînzeu () [Corola-journal/Journalistic/7508_a_8833]
-
o slabă calitate a înregistrării sau distorsionate (audio și/sau vizual), de exemplu dintr-o stație, pe un stadion sau dintr-o înregistrare veche • identificarea atitudinii fiecărui vorbitor, într-o discuție animată, articulată într-un ritm natural și caracterizată prin întreruperi, digresiuni și exprimări colocviale, într-un stil familiar (ironie, ezitare, nesiguranță etc.) • înțelegerea unei game largi de materiale înregistrate sau transmise în direct, inclusiv într-un limbaj nonstandard și identificarea unor detalii subtile, de exemplu atitudini sau relații interpersonale 1.4. Identificarea
ANEXE din 30 martie 2023 () [Corola-llms4eu/Law/266784]
-
o slabă calitate a înregistrării sau distorsionate (audio si/sau vizual), de exemplu dintr-o stație, pe un stadion sau dintr-o înregistrare veche • identificarea atitudinii fiecărui vorbitor, într-o discuție animată, articulată într-un ritm natural și caracterizată prin întreruperi, digresiuni și exprimări colocviale, într-un stil familiar (ironie, ezitare, nesiguranță etc.) • înțelegerea unei game largi de materiale înregistrate sau transmise în direct, inclusiv într-un limbaj nonstandard și identificarea unor detalii subtile, de exemplu atitudini sau relații interpersonale. 1.4. Identificarea
ANEXE din 30 martie 2023 () [Corola-llms4eu/Law/266784]
-
obiecte inutile și informații incapabile să numească veritabile evenimente ale ființei se petrece într-un prezent monoton și, paradoxal, în nestăpânită metamorfozare. Scrisul exploatează liber rămășițe ale imaginarului debordant, neepuizat în exercițiul regizoral. Maniera suprarealistă de transcriere, cu devieri onirice, digresiuni parabolice și figuri ludice, îi este la îndemână, punerea în scenă fiind ea însăși recurs la suprarealitate. Rostirea devine prospectivă, fascinată de miraculoasa și extenuanta sa diversitate figurală. Opiniile..., povestirea care dă titlul volumului, este o subtil-amară radiografie a „țărișoarei
(Auto)portret cu himere by Irina Petraș () [Corola-journal/Journalistic/4928_a_6253]
-
coperta tuturor sau a aproape tuturor celor 34 de cărți pe care le-a publicat până la vârsta de 85 de ani, dar niciuna dintre ele nu este un adevărat roman. Fiecare scriere a lui este un amestec de narațiune, confesiuni, digresiuni literar-filosofice, anecdote și alte ingrediente ale bavardajului erudit și zglobiu pe care ne-am obișnuit să-l considerăm tipic franțuzesc. Am citit doar vreo patrucinci dintre ele, l-am urmărit însă o vreme și în ziarul Le Figaro pe care
Un boier al minții by Felicia Antip () [Corola-journal/Journalistic/5907_a_7232]
-
această privire pe care o aruncă în labirintul mecanismelor literarității, prozatorul târgoviștean vădește o extrem de lucidă conștiință a „comediei” literaturii. Se poate remarca, de asemenea, o mare diversitate de tehnici epice, de la jocul de cuvinte, la inserturile intertextuale, de la strategiile digresiunii la reflexele ironiei și ale parodiei. Ceea ce surprinde aici este pura imanență, oarecum gratuită, a textului; totul se derulează în spațiul textualității, în această dinamică ascunsă, virtuală sau, dimpotrivă, concretizată a relațiilor dintre cuvinte, sensuri, semnificații, genuri literare sau tipuri
Mircea Horia Simionescu – Dimensiuni ale prozei by Iulian Bol () [Corola-journal/Journalistic/5400_a_6725]
-
nebuni, iar Anonimul nu face altceva decât să noteze vorbele pacienților. Scriitura iese, așadar, din tiparele obișnuitului, căpătând reflexe insolite, bizare, incongruente. Autorul recurge, și aici, la procedeele pe care le-a consacrat în celelalte volume ale tetralogiei, de tipul digresiunilor, narațiunilor secundare, sau al notelor bibliografice de o naivitate trucată (Mozart, de pildă, ar fi reputat pentru „cântecele sale patriotice” etc). În partea a doua a volumului, Și totuși oamenii nu joacă degeaba dambilușca, scriitorul dezbate unele teme grave ale
Mircea Horia Simionescu – Dimensiuni ale prozei by Iulian Bol () [Corola-journal/Journalistic/5400_a_6725]
-
și dincoace de rău (1983), ultimul volum al tetralogiei, transcrie, la început, în spirit ludic și parodic, câteva „date și coincidențe” de aspect biografic, fiind structurat sub forma unei confesiuni cu caracter filosofic, contrapunctată de diverse linii narative secundare, de digresiuni și fapte relatate cu mai multă sau mai puțină obiectivitate. Se contopesc, în textura romanului, evenimente din vremea copilăriei și adolescenței, cu situații obișnuite din existența unor familii târgoviștene. Discursul narativ capătă, în acest fel, pluridimensionalitate, ambiguitate semantică și relevanță
Mircea Horia Simionescu – Dimensiuni ale prozei by Iulian Bol () [Corola-journal/Journalistic/5400_a_6725]
-
în care s-a perindat, și mai ales de ce în Elveția aflăm abia în una dintre ultimele pagini ale cărții: „Elveția te lasă să visezi, dar numai pînă la un punct”. La fel decurg și povestirile memorialistice din acest volum: digresiunea în subiectiv se amestecă într-un fin echilibru cu specialitatea profesională a lui Judt, istoria, reconstituită de această dată prin recursul la memoria personală. Întregul volum se constituie, o spun de pe-acum, într-o superbă laudă a măsurii și
Lauda clasei de mijloc by Ana Chirițoiu () [Corola-journal/Journalistic/5105_a_6430]
-
ficțiunii". Toți naratorii lui Federman sunt de fapt acrobați nebuni, alter-ego-uri având nume diferite (Namredef, Bătrânul, Moinous, Frenchy, Scriitorul), dar mereu aceeași personalitate. Cea a autorului. Oglindindu-se în naratorii săi, Federman se joacă cu personajele, așa cum o face cu digresiunile, comentariile, parantezele, colajele și cu tot ceea ce se mai naște din imensa sa imaginație autoplagiatoare. Pe de o parte, Federman crede că realitatea există doar în ficțiunile sale; pe de altă parte, el dorește să șteargă momentele dramatice ale vieții
Cum să vorbești despre ceea ce nu poți să vorbești? by Pia Brînzeu () [Corola-journal/Journalistic/6720_a_8045]
-
autorul găsește un nou centru și o nouă problemă. Și așa se face că Kierkegaard trece de la iubirea din speranță la iubirea din datorie, de la posesie la cucerire, de la logodnă la căsătorie, sau de la prima iubire la unica iubire. Prin digresiunile la care recurge mereu, Kierkegaard are ceva din înclinația spre divagație a lui Nietzsche, atîta doar că acum avem de-a face cu un Nietzsche melancolic, lipsit de voință iconoclastă și scutit de capricii profetice. Un Nietzsche spășit pentru care
Elegia conceptuală by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6617_a_7942]
-
am găsi, teza Monicăi Spiridon își păstrează nealterat interesul. Ea vorbește despre o relectură a publicisticii lui Eminescu și, vorbind, nu ezită s-o pună în practică. Înainte de a fi citate și antologate, textele acestuia sunt citite până la virgulă: fără digresiuni fastidioase, fără preambuluri teoretizante, în fine, fără încărcate referințe de subsol. Cu o luciditate, în schimb, care aparține unei viziuni critice veritabile.
Convergență și divergențe by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6432_a_7757]
-
timpului și a fost, de asemenea, autorul romanului Zgomot alb, studiat azi în universități ca prototip al postmodernismului american. A decis, așadar, să-și permită luxul de a prezenta drept roman un text de dimensiunile unei nuvele conținând meditații și digresiuni despre câteva dintre marotele lui din totdeauna, cum ar fi ideea (bizară pentru un narator atât de înzestrat, de prolific și mai ales de pedant în materie de șlefuire a expresiei) că viața nu încape în cuvinte, că orice încercare
Ca în Psycho au ralenti by Felicia Antip () [Corola-journal/Journalistic/6443_a_7768]
-
mai degrabă, în istoria noastră decât a lui Holmes. Mai abitir decât în primul episod, Sherlock Holmes (2009), detectivul, interpretat de un tot mai șleampăt și trivial Robert Downey Jr., se află într-o vervă bufonă cu pasiunea redescoperită a digresiunii limbute. Ritmul discuției, replici seci, casante, ironice, devine ritmul acțiunii, astfel încât, luat de val sau călare pe el, regizorul surfează vertiginos uitând de rațiunea fiecărei acțiuni și de sensul pe care prozatorul îl acorda momentelor de solipsistă reflecție holmesiană. Holmes-ul
La circ cu Sherlock Holmes by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/5006_a_6331]
-
povestea peripețiilor lui Jaime Deza, un expatriat spaniol care trăiește în prezent la Londra și lucrează ca analist în cadrul Serviciilor Secrete MI6, unde studiază și interpretează viețile persoanelor aflate sub observație, anticipînd posibilele lor acțiuni. Stăpânind admirabil mecanismele reflecției și digresiunii, descompuse cu minuțiozitate până la constituenții lor ultimi, Javier Marías îmbină suspansul romanelor de spionaj cu lirismul romanelor de dragoste, oferind cititorului o meditație tulburătoare asupra iubirii și geloziei, asupra pericolelor cunoașterii și ale limbajului și asupra violenței. Trilogia Chipul tău
Javier Marías - Chipul tău, mîine. Dans și vis () [Corola-journal/Journalistic/5747_a_7072]
-
unui egoist sau Poveste, de exemplu, făcea, din start, operațiunea nu numai dificilă, ci și riscantă. Care ar fi punctele de interes în măsură să justifice o re-lecturare a Poetului Vlahuță? În primul rând, diseminarea în corpul schiței a unor „digresiuni metatextuale”, cum le numește Al. Călinescu în Caragiale și vârsta modernă a literaturii. Într-adevăr, autorul întrerupe în câteva rânduri fluxul narațiunii pentru a intercala considerații subtile legate de dialectica literară a dubletelor realitate-ficțiune, model-personaj sau adevăr verosimilitate, emițând, între
Caragiale cenzurat. O ipoteză by Gelu Negrea () [Corola-journal/Journalistic/5854_a_7179]
-
adevăr verosimilitate, emițând, între altele, ideea - paradoxală, în aparență - conform căreia „cu cât o operă de artă este mai perfectă, și ca putere de concepție, și ca limpezime de execuție, cu atât cere mai multe deslușiri ”. Poate că în aceste „digresiuni” nu poate fi identificată, cum crede Al. Călinescu într-un exces de entuziasm, „o «artă poetică» de o importanță capitală pentru înțelegerea concepției despre literatură a lui Caragiale”. Rămâne însă cu certitudine deosebit de incitantă și generoasă în semnificații o definire
Caragiale cenzurat. O ipoteză by Gelu Negrea () [Corola-journal/Journalistic/5854_a_7179]
-
cu totul alte criterii, greu de înțeles pentru o minte rațională. Se pare că legile mai mult sau mai puțin capricioase ale hazardului bîntuie și eternitatea. Din pricina aceasta pentru unii conu-i mumă, pentru alții ciumă. În fine, după această scurtă digresiune, să revemin și la subiect: postumitatea lui Mihai Ursachi. În comparație cu popularitatea de care s-a bucurat în timpul vieții, receptarea postumă a lui Mihai Ursachi mi se pare greu de acceptat pentru cei care l-au cunoscut îndeaproape și i-au
Mihai Ursachi și enigmele receptării sale postume by Nichita Danilov () [Corola-journal/Journalistic/5538_a_6863]
-
într-un terminal aviatic, fără niciun control asupra viitorului său apropiat. Și astfel, plictisit, nervos și mai ales frustrat, protagonistul începe să scrie o lungă scrisoare adresată companiei American Airlines în care îngrămădește năvalnic bucăți de biografie, flux al conștiinței, digresiuni, divagații și chiar un roman în roman (pretextul este că personajul tocmai traducea o carte). Avem astfel o poveste clasică în ramă - poate prea evidentul cadru narativ constituind unul dintre puținele minusuri ale cărții. Sună cam cusută cu ață albă
Cronica unui zbor amânat by Răzvan Mihai Năstase () [Corola-journal/Journalistic/5549_a_6874]
-
putut să renunțe. În al doilea rînd, pradă pletorei verbale care îi caracterizează romanele-fluviu, Breban nu-și poate înfrîna patosul unor asociații de idei care nu au nici o legătură cu temele atinse. De aici impresia că autorul se dedă unor digresiuni inutile care acoperă spațiul degeaba. Prea multă zgură menită a umple cadrul unui eseu istoric. În fine, amintirile personale denotă irepresibila pornire ca, vorbind despre alții, să ajungi pînă la urmă să vorbești despre tine, plagă pe care un autor
Hybrisul românesc by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5634_a_6959]
-
la crâșmă, într-o nepăsare absolută. Probabil unul dintre puținele delicii ale acestui roman extrem de apăsător este traducerea semnată de Anamaria Pop, o traducătoare migăloasă până la obsesie, care are capacitatea de a reda până și cele mai fine nuanțe și digresiuni din textul original. Primul roman publicat în limba română al lui László Krasznahorkai ne dezvăluie un prozator extrem de abil, mai degrabă experimentat decât talentat, în stare să descrie la rezoluție maximă infernul din jur și infernul din mintea lui.
Infernul văzut ca fractal by Mihai Răzvan Năstase () [Corola-journal/Journalistic/3610_a_4935]
-
continuă: făcând abstracție de jocul scenic (ale cărui subtilități oferă destule piste pentru a sugera antifraza), cum putem interpreta diferența dintre noblețea conținutului și caracterul ignobil al lui Richard, cel care își asumă fără vreun scrupul acest conținut? Glosele și digresiunile sunt pasionante, Zografi dându-le un aer de improvizație controlată. Nu mă opresc asupra lor din motive de spațiu. Rețin doar concluzia operațională: între „filmul acțiunii”, pe care-l vedem dinafară, și „filmul personal”, care ar reprezenta perspectiva angajată a
Un film personal by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3833_a_5158]
-
în ciuda grafomaniei cu care își aruncă divagațiile pe pagină, din răvășeala considerațiilor se pot desprinde cîteva intuiții rare. În acest caz, răbdarea de a-i cerceta litera întrece exasperarea insuflată de incoerența ei, cărțile lui Nietzsche fiind un șir de digresiuni cărora le lipsește direcția unei idei. Cauți trufele în învălmășeala glodului și treci mai departe. A patra formă cere un unghi precumpănitor speculativ, cînd nu te mai preocupă nici maestrul și nici nebunul, ci doar semnificația catastrofică a personajului. Din
Gheara leului by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3836_a_5161]
-
prompt punctele de tensiune sau controversă; textele sale sunt atrăgătoare cu sobrietate și persuasive cu măsură, informate fără ostentație și întotdeauna urbane; scrise cu o claritate și o greutate „clasică”, ele merg, întotdeauna, la obiect, fără a se împotmoli în digresiuni și factologie. Un punct forte îl constituie dosarele de critică și istoria receptării, deopotrivă spectaculoase, cuprinzătoare și relevante. Spirit „clasic”, spuneam, criticul orădean e un stabilizator, deschis la provocările actualității, dar fără să i se plieze mimetic. Să mă ierte
Istoricul literar, canonul și politicul by Paul Cernat () [Corola-journal/Journalistic/3786_a_5111]