376 matches
-
a unui zid nevăzut imposibil de traversat, înverșunat să le frângă elanurile de emancipare și să le irosească în volute fără noimă ale zadarului. Clădeau și ei în felul lor. În același timp însă, zidul multhulit ținea la respect o dihanie atât de neînduplecată și vicleană încât nici să se-ntruchipeze nu se-ndura. Și tocmai pentru că se confunda cu obscuritatea necunoscutului, ea făcea cunoscutul să încremenească în convingerea că ar fi fost capabilă să-l facă de nerecunoscut. Nu-i
[Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
simți dator să dea un exemplu de sobrietate, așa cum șade bine celor ce cred în virtuțile ordinii existente: − Ca și cum criza n-ar avea existență obiectivă... − Chiar dacă are, nu e eternă: se naște, trăiește cât trăiește, după care moare, ca orice dihanie. Fosilele îi supraviețuiesc pentru că evită să o confrunte la momentul ales de ea, când e capabilă să inspire groază și să obțină un efect paralizant maxim. − Ha, ha! Dacă poate fi evitată, atunci nu mai e necesitate. − Crezi? își apără
[Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
uitat la dânsul, de frică să nu-mi schimb hotărârea, după care era osândit fără apel, să lase pe nevastă-sa în pace la mama ei. Totuși, auzind un glas urât și pițigăiat, ridicai capul și-l privii: era o dihanie de o urâțenie de nedescris: galben, sfrijit și, deși îmbrăcat nemțește, era de o murdărie grozavă. Am ascultat tot ce a spus, apoi, în urmă - ca să mă scap de el - i-am dat și eu câteva sfaturi părintești, ca de
VASLUI. TRADIŢIONALISM… Oameni și întâmplări by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Science/91666_a_92808]
-
pierdut speranța și, prinși între miraje, nu mai înțeleg nimic: „Minunea, chinul, teama și uimirea/Sălășluiesc aici - ne scape cerul/ De acest tărâm cumplit!“ Este cu atât mai vrednic de luat în seamă faptul că numai Caliban, așa cum este el, dihanie și om, născut din duhuri rele și pornit pe rele, dar totuși singurul ei aborigen și „rege“, singur el este acela care, simțindu-i, ca făptură a naturii, farmecul și fericirea, îi înalță, spre laudă, un imn: „Ostrovu-i plin de
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2880]
-
a aceluiași verb într-o relație de subordonare desfășurată numai în planul expresiei; în planul semantic al predicației se dezvoltă aspectul durativ (sau/și nedeterminare): „Mai merge cât merge, și când la poalele unui codru, numai iaca ce vede o dihanie de om...” (I. Creangă) • sintagme formate prin intrarea unui verb în relații de coordonare copulativă sau, mai rar, de subordonare - desfășurată numai în planul expresiei - cu verbul a sta sau a (se) lua; în planul semantic al predicației se dezvoltă
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
simplu; se realizează prin: • adjective: „Nici un marinar și nici un aviator nu crede că se mai întoarce viu.” (T.Arghezi, IX, 86), • substantiv: Numai ce-l văd pe Tasache al meu intrând în ogradă și ducând de dârlogi un soi de dihanie, pe care cu un prisos de bunăvoință ai fi putut-o lua drept cal.” (C. Hogaș, 143) • pronume: „Mama și-a făcut din soțul ei un idol, pe care îl voia al ei și numai al ei.” (L. Blaga, Hronicul
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
de fapt, niște apariții aflate sub semnul hiperbolei de tip grotesc. Personajele auxiliare sunt, totodată, puternic umanizate, atât sub aspect fizionomic, cât și sub cel psihologic, portretele lor alcătuind, prin trimitere la ființa umană: „schimonositură de om”, „pocitanie de om”, „dihanie de om”, „namilă de om” sau „arătare de om”. Gerilă, Flămânzilă și Setilă sunt expresia alegorică a unor impulsuri ce aparțin instinctului de apărare și de conservare al ființei umane; acțiunile lor se înscriu, de altfel, în sfera realității mai
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea, opţiune sau necesitate? by Dorina Apetrei, Mihaela Butnaru, Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Science/426_a_1250]
-
la logică tocmai pentru a fi sesizate, conștientizate și eliminate. - Tu cum ești evaluat? Se vorbește tulburător de mult despre sistemul de învățământ. Pe seama sistemului de învățământ se pun toate relele pământului. Ce este acest sistem? Este fără îndoială o dihanie impersonală în care s-au topit toate reziduurile personale ale decidenților mici și mari. A lua decizii este propriu nu numai liderilor, dar cu cât o decizie este rostuită dintr-un plan mai apropiat de vârful conului de putere, cu
Responsabilitatea de a fi intelectual by Valeria Roşca () [Corola-publishinghouse/Science/91718_a_93229]
-
zeci de ani Înainte, am trăit poate acel revelator satori ca o revelație avant la lettre, pentru că habar n aveam de faptul că ar exista pe lumea asta ceva numit haiku, necum că mă voi Întîlni vreodată cu o asemenea dihanie. Lucrurile s-au petrecut atunci foarte simplu. Bruma de peste noapte, consistentă și durabilă, m-a atras pe dealurile din apropiere. După vreo oră și ceva de mers, am trecut de prima culme și, pe un plai larg, undeva Între două
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
care se adaugă 2 exemple în care acordul este "mixt" (în aceeași frază, un predicat este la singular, altul la plural). Substantivele colective care impun un astfel de acord sunt nărod, familie (sub forma mai apropiată de etimon fămeaia), sfat, dihanie 51, împărăție și gloată (ex. Nărodul văzură Hristos în codru suind. - Diaconul Coresi, Carte cu învățătură (1581), București, 1914, apud Carabulea, 1965: 596; pentru celelalte exemple, vezi Carabulea, 1965: 596). În limba română modernă și contemporană, posibilitatea ca un substantiv
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
sec. al XVIII-lea, la care autoarea a adăugat exemple din Densusianu (1961) și câteva exemple întâlnite sporadic în alte pagini din textele menționate. 51 În exemplul Și deaca auzi Isus, să duse în corabie în loc pustiu singur; și auziră dihania, mearsără după el pedestri din orașe (Noul Testament sau împăcarea cu leagea noao, Belgrad (Alba-Iulia), 1648, ms., apud Carabulea, 1965) - regional, substantivul dihanie are sensul colectiv "mulțime, lume". 52 Până în prima jumătate a secolului al XVIII-lea, toponimele cu formă de
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
textele menționate. 51 În exemplul Și deaca auzi Isus, să duse în corabie în loc pustiu singur; și auziră dihania, mearsără după el pedestri din orașe (Noul Testament sau împăcarea cu leagea noao, Belgrad (Alba-Iulia), 1648, ms., apud Carabulea, 1965) - regional, substantivul dihanie are sensul colectiv "mulțime, lume". 52 Până în prima jumătate a secolului al XVIII-lea, toponimele cu formă de plural primeau doar articolul definit la plural (cf. TILR, II). În secolul al XIX-lea, aceste toponime oscilau între articolul singular și
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
române la continuarea războiului dincolo de Nistru. Într-o altă pastorală, din 1942, Nicodim Munteanu face o afirmație interesantă: „De aceea noi - poporul întreg - trebuie să ne unim ca unul și să ducem până la sfârșit sfânta luptă de nimicire totală a dihăniei de la răsărit(...) Dumnezeu a îndrumat pe Conducătorul Țării noastre ca să facă tovărășie sfântă și salvatoare cu poporul german și, cu armatele împreunate, să pornească sfânta cruciadă împotriva bolșevismului distrugător”. Identificarea Bisericii ortodoxe române doar cu prioritatea redobândirii Basarabiei și nordului
SIMPOZIONUL NAȚIONAL. CREATIVITATE ȘI MODERNITATE ÎN ȘCOALA ROMÂNEASCĂ by Coajă Costel () [Corola-publishinghouse/Science/91750_a_92814]
-
prin oralitate, dialogul este dinamic, replicile concise, proverbele și zicalele au note de expresivitate: "Nici nu-i pasă de Năstasă; de Nichita, nici atâta". Se rețin: interjecții ("ia, mă, hai, hai!" și onomatopeele memorabile ("huștiuluc", "hârți!")', regionalismele (descotorosi, hârbuit, iarmaroc, dihanie). Dănilă Prepeleac este prezentat în comparație cu fratele său: "Cel mai mare era harnic, grijuliu și chiabur, pentru că unde punea el mâna, punea și Dumnezeu mila, dar n-avea copii. Iară cel mai mic era sărac. De multe ori fugea el de
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
este doar o părticică din scrisa sau data copilului, lucru care apare mai clar În basme, unde norocul și mintea sunt puse În cumpănă dreaptă. Prin țara Hațegului, moașa, singura care poate apăra pe copil de toate lohoanele și boglodatele (dihăniile spurcate), aude cum ursesc ursonile În cele trei zile după naștere, când, pentru primirea lor, se pregătește o masă cu sare, pită și apă. S-a Întâmplat că undeva ursitoarele n-au aflat sare, pită și apă; de aceea s-
ACCEPȚIILE VIEȚII ÎNTRE NOROC ȘI SOARTĂ ÎN PROZA POPULARĂ by Ion –Horia BÎrleanu () [Corola-publishinghouse/Science/772_a_1549]
-
află În luptă cu Îngerul; după cum biruiește unul sau altul, omul face fapte bune sau rele. Într-o ordine aleatoare, duhurile rele ar fi: Avestița (duh necurat care chinuiește mama și copilul la naștere, numită și Samca, Aripa Satanei), Boglodate (dihănii spurcate care vatămă nou-născutul În timpul nopții; moașele, dacă aud vreun zgomot, fac cruce, aprind tămâie și strigă la aceste duhuri să se ducă În lemn și În piatră), Bosorcăi (duhuri necurate care schimbă copiii), Crasnic (diavol rezultat din unirea unei
ACCEPȚIILE VIEȚII ÎNTRE NOROC ȘI SOARTĂ ÎN PROZA POPULARĂ by Ion –Horia BÎrleanu () [Corola-publishinghouse/Science/772_a_1549]
-
rituale. După ce a scăldat copilul, l-a Înfășat, se pregătește să meargă acasă, dar vine un om cu un suman alb si o cheamă la femeia lui, care se trudea să nască. Moașa Îl Însoțește, o ajută să nască o dihanie urâtă. Omul a luat dihania și a schimbat-o tocmai cu copilul femeii de unde o luase pe moașă. Moașa la cunoscut Îndată; l-a luat și l-a scăldat, a băgat un bold copilului sub unghie; acesta a Început să
ACCEPȚIILE VIEȚII ÎNTRE NOROC ȘI SOARTĂ ÎN PROZA POPULARĂ by Ion –Horia BÎrleanu () [Corola-publishinghouse/Science/772_a_1549]
-
l-a Înfășat, se pregătește să meargă acasă, dar vine un om cu un suman alb si o cheamă la femeia lui, care se trudea să nască. Moașa Îl Însoțește, o ajută să nască o dihanie urâtă. Omul a luat dihania și a schimbat-o tocmai cu copilul femeii de unde o luase pe moașă. Moașa la cunoscut Îndată; l-a luat și l-a scăldat, a băgat un bold copilului sub unghie; acesta a Început să țipe. Omul ia cu lopata
ACCEPȚIILE VIEȚII ÎNTRE NOROC ȘI SOARTĂ ÎN PROZA POPULARĂ by Ion –Horia BÎrleanu () [Corola-publishinghouse/Science/772_a_1549]
-
dos. Astfel, ea ajunge În fundul fântânei. Vorba românului: Cum și-o face omul, nici dracul nu i-o face. După 20 de zile, bărbatul ia o funie mare și merge la fântâna unde căzuse Despina. Vede ieșind din fântână o dihanie, jumătate albă și jumătate neagră. Se sperie, Își ia inima-n dinți și o Întreabă de ce este așa de urâtă. Răspunsul nu-l descurajează, este Însuși Dracul, iar motivul pentru care arată astfel capătă o motivație neașteptată: A căzut Despina
ACCEPȚIILE VIEȚII ÎNTRE NOROC ȘI SOARTĂ ÎN PROZA POPULARĂ by Ion –Horia BÎrleanu () [Corola-publishinghouse/Science/772_a_1549]
-
pierdut speranța și, prinși între miraje, nu mai înțeleg nimic: „Minunea, chinul, teama și uimirea/Sălășluiesc aici - ne scape cerul/ De acest tărâm cumplit!“ Este cu atât mai vrednic de luat în seamă faptul că numai Caliban, așa cum este el, dihanie și om, născut din duhuri rele și pornit pe rele, dar totuși singurul ei aborigen și „rege“, singur el este acela care, simțindu-i, ca făptură a naturii, farmecul și fericirea, îi înalță, spre laudă, un imn: „Ostrovu-i plin de
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
aerului tăiat de șuieratul săgeții slobozite din coarda unui arc pentru a răpune vânatul. Urma imediat geamătul înfundat al căprioarei sau al mistrețului ascuns printr-un tufiș. În apropiere, urși și lupi pășeau cu grijă, ferindu-se de lațul capcanei. Dihăniile se lingeau pe bot, adulmecându-ne laolaltă cu prada. Din depărtare, tălăngi atârnate de gâtul oilor răsunau cu putere. Turmele acopereau pășunile care se revărsau din vârful muntelui. Spre amurg, ciobănașii își mânau mioarele și mieii, la înnoptat. Ajunși la
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
vreunor țări καθολυκή, ce a unor case numai și μερική ieste. De care lucru, pentru asupreala mai sus pomenită, pre fietecare chip supt numele a vreunia din pasiri sau a vreunuia din dobitoace a supune, și firea chipului cu firea dihaniii ca să-și răducă tare am nevoit"1. Prin urmare, intenționând să dea în vileag anumite dedesubturi ale istoriei contemporane, al cărei nedreptățit se considera, autorul recurge la un sistem simbolic gata constituit, cel al măștilor zoomorfe, având grijă să "acordeze
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
provine din Biblie; în orice sistem simbolic, cornul a păstrat acest ascendent. Pentru a ocupa abuziv poziția supremă, Strutocamila trebuie să primească o investitură semnificativă: "Strutocamilii, după chipul ce din fire are și din ocrotirea Corbului cea tare, între alalte dihănii și cornul cel de putere să i să dea, căci partea Corbului clironomiia Vulturului are"69. (s.m.) Amănunt important, Inorogul încă nu a intrat în scenă. Dar autorul are deja grjă să îi pregătească apariția, strecurându-i cititorului ideea că
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
este trimisă ca un fel de avertisment împotriva celor care îl adăpostesc pe ucigașul Peleus. Descrierea nu mai lasă loc dubiilor privind modul în care cei vechi își reprezentau acest carnasier: Deci, urlând cu mare vuiet, îngrozește ținuturile vecine o dihanie mare, un lup. Din pădurile mlaștinii iese cu gura căscată, plină de spumă amestecată cu sânge închegat, cu ochii înotând într-o flacără roșie. Deși sfâșiat de turbare și de foame, totuși mai mult îl mână turbarea. Căci nu se
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
din văzduh (carile precum tuturor zburătoarelor împărat ieste, cine-și poate prepune?) în sine și cu sine socotindu-să și pre amănuntul în samă luându-să, după a firii sale simțire așé să cunoscură, precum mai tari, mai iuți și mai putincioasă dihanie decât dânșii alta a fi să nu poată"12. Este aici o preluare tacită a oricărei ierarhii a puterii în regnul necuvântător reprezentată în convenție simbolică. Dacă în cazul monarhului din țara zburătoarelor autorul nu selectează nici un aspect favorabil, el
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]