1,082 matches
-
interes. Unul din rezultatele principale elementare ale geometriei simplectice este teorema lui Darboux, care precizează că: local, două mulțimi simplectice având aceeași dimensiune sunt izomorfe. Cu alte cuvinte, nu există nici un invariant local, astfel, opunându-se complet geometriei riemanniene: Această dihotomie rezumă bine opoziția dintre suplețea geometriei riemaniene și rigiditatea geometriei simplectice. Această rigiditate se regăsește și la alte nivele, precum rigiditatea simplectomorfismelor, teorema de rigiditale a lui Gramov, etc. Studiul geometriei simplectice s-a născut din constatarea că evoluția unui
Geometrie simplectică () [Corola-website/Science/317822_a_319151]
-
care alegea în cursurile lui de retorică drept exemplu de propoziție irecuzabilă afirmația "dacă a născut, înseamnă că s-a culcat cu un bărbat" - "si peperit, cum viro concubuit" ), fapt care contravenea dogmei creștine a nașterii lui Hristos din fecioară. Dihotomia între latina cultă, a clasicilor, și latina biblică a Vulgatei sfântului Ieronim este un factor agravant în animozitatea pe care creștinii medievali o manifestau pentru gramatică, așa cum era ea prescrisă de Donatus. În opinia unor istorici, precum Will Durant, factorul
Renașterea () [Corola-website/Science/298285_a_299614]
-
Dihotomia sacru-profan este o idee postulată de sociologul francez Émile Durkheim, care a considerat-o principala caracteristică a religiei: „religia este un sistem unitar de credințe și practici relaționate cu "lucruri sacre", adică cu lucruri puse deoparte și interzise”. În teoria
Dihotomie sacru-profan () [Corola-website/Science/337008_a_338337]
-
deoparte și interzise”. În teoria lui Durkheim, sacrul reprezenta interesele grupului, în special unitatea, care erau încorporate în simboluri de grup sacre sau totemuri. Profanul, pe de altă parte, implica preocupări individuale lumești. Durkheim a afirmat în mod explicit că dihotomia sacru/profan nu era echivalentă cu dihotomia bine/rău. Sacrul ar putea fi bun sau rău, la fel ca și profanul. Pretenția lui Durkheim de universalitate a acestei dihotomii pentru toate religiile/cultele a fost criticată de oameni de știință
Dihotomie sacru-profan () [Corola-website/Science/337008_a_338337]
-
sacrul reprezenta interesele grupului, în special unitatea, care erau încorporate în simboluri de grup sacre sau totemuri. Profanul, pe de altă parte, implica preocupări individuale lumești. Durkheim a afirmat în mod explicit că dihotomia sacru/profan nu era echivalentă cu dihotomia bine/rău. Sacrul ar putea fi bun sau rău, la fel ca și profanul. Pretenția lui Durkheim de universalitate a acestei dihotomii pentru toate religiile/cultele a fost criticată de oameni de știință precum antropologul britanic Jack Goody. Goody a
Dihotomie sacru-profan () [Corola-website/Science/337008_a_338337]
-
implica preocupări individuale lumești. Durkheim a afirmat în mod explicit că dihotomia sacru/profan nu era echivalentă cu dihotomia bine/rău. Sacrul ar putea fi bun sau rău, la fel ca și profanul. Pretenția lui Durkheim de universalitate a acestei dihotomii pentru toate religiile/cultele a fost criticată de oameni de știință precum antropologul britanic Jack Goody. Goody a remarcat, de asemenea, faptul că „multe societăți nu au cuvinte care să traducă termenii sacru sau profan și că în cele din
Dihotomie sacru-profan () [Corola-website/Science/337008_a_338337]
-
știință precum antropologul britanic Jack Goody. Goody a remarcat, de asemenea, faptul că „multe societăți nu au cuvinte care să traducă termenii sacru sau profan și că în cele din urmă, la fel ca distincția dintre natural și supranatural, această dihotomie era mai degrabă un produs al gândirii religioase europene decât un criteriu universal aplicabil”.
Dihotomie sacru-profan () [Corola-website/Science/337008_a_338337]
-
deseori prin blamarea victimei, care este considerată a fi vinovată pentru că a încălcat diferite norme de comportament. Violența domestică este perpetuata de o serie de factori, evidențiați de numeroase studii feministe: Pedepsirea actelor de violența domestică a însemnat însă depășirea dihotomiei public/privat, care justifică în mod tradițional neintervenția autorităților statului în conflictele din familie. Discutând celebra sintagma “ceea ce este personal, e politic”, Susan Moller Okin (1989: 125-129) a constatat faptul că la fel ca sfera publică, cea privată (domestică) este
Violență în familie () [Corola-website/Science/321820_a_323149]
-
sunt fie obișnuite (steagul , culoarea verde-caracteristică islamului), fie capătă diferite sensuri în funcție de contextul socio-cultural, aceste sensuri fiind subordonate unor arhetipuri, formate de către inconștient. Toate aceste arhetipuri Simbolurile islamice sunt cel mai bine redate Coran fiind reflectate în teme care păstrează dihotomia divinitate - om, natură - destin. Omul este inzestrat cu liber arbitru, de aceea este supus păcatului, fiind atras de Satana("'Iblīs") care a fost alungat din cer, căci a refuzat să i se inchine lui Adam : Pe lângă acest aspect se păstrează
Simboluri în islam () [Corola-website/Science/329364_a_330693]
-
cel care vorbește limba perfectă, limba revelației Coranului, deci limba sacră. Despre mit Mircea Eliade afirma: "Ad-dunyă" (lumea prezentă) și "al-'aḫīra"(lumea de dincolo) sunt caracterizate de arhetipuri, de imagini care definesc spațiul și mentalitatea islamică. Astfel, se impun dihotomiile lună-soare, moarte-viață, demon-înger, ori elementele ce țin de bestiar sau de vegetal. Dualitatea este reflectată până și la nivelul limbii, gândirea mistică regăsindu-se în terminologia lingvistică: litere lunare și litere solare. Timpul joacă un rol vital, reprezentând încă din
Simboluri în islam () [Corola-website/Science/329364_a_330693]
-
1960, curentul Arte Povera m-a încurajat să întrevăd posibilități estetice și conceptuale în folosirea unor material simple și „sărace”, în afară confirmării pieței artistice a artei „bogate” din galerii și muzee, obiecte ready-made resemnificate într-un flux temporar, dincolo de dihotomia instituționalizata a<i> </i>artei în spațiu public și a vieții de zi cu zi<a title="" href="# ftn7">[7]</a>. <i>Arte povera </i>a fost necesară și într-un sens strict adaptiv, într-un context al unor urgente
Antropologie performativă. Cazul ghetoului Pata Rât (partea II) () [Corola-website/Science/295671_a_297000]
-
relație în care unul din parteneri e atât de îndrăgostit, încât îi iartă totul celuilalt. Următorul cântec „Because I Want You” abordează tema unei relații problematice, o relație la care însă personajul nu vrea să renunțe. Se observă din nou dihotomia versuri-instrumental, specifică Placebo: versuri serioase, instrumental aproape vesel. Următorul cântec, „Blind”, denumit de Molko drept „un cântec pentru fete”, cu un instrumental al cărui început amintește puțin de experimentele făcute pe "Sleeping With Ghosts", continuă cu explorarea dependenței afective. „Pierrot
Meds (album) () [Corola-website/Science/313107_a_314436]
-
albă", spre a fi în opoziție cu "magia neagră" asociată în opinia lor răului și satanismului. Sanders a folosit și termenii "calea mâinii stângi" pentru magia răuvoitoare, respectiv "calea mâinii drepte" pentru magia binevoitoare. Unii wiccani contemporani descurajează însă aceste dihotomii; un exemplu de argument adus este că negrul ca și culoare nu ar trebui să fie asociat cu răul. Cercetătorii Rodney Stark și William Bainbridge au susținut în 1985 că wicca "a răspuns secularizării cu o întoarcere hotărâtă înspre magie
Wicca () [Corola-website/Science/297234_a_298563]
-
Eroarea logică informală a falsei dileme - cunoscută și ca falsa alegere, falsa dihotomie, eroarea logică a terțului exclus, gândirea în alb și negru, bifurcație - implică situația în care două propoziții alternative sunt reținute ca fiind singurele opțiuni, când de fapt în realitate există alte opțiuni în plus, una sau mai multe, care nu
Falsa dilemă () [Corola-website/Science/309445_a_310774]
-
poate spune câteodată minciuni sau adevăruri. Al treilea exemplu este invalid din același motiv ca și cel de-al doilea, chiar dacă de fapt concluzia este adevărată. Afirmația în care se spune că nu există alternativă este un exemplu de falsă dihotomie dusă la extrem, în care alternativele sunt reduse la una singură, cea propusă de vorbitor. Bineînțeles vorbitorul nu crede că nu există alternative altfel nu s-ar obosi să argumenteze pentru afirmația sa, mai degrabă se opune alternativelor și caută
Falsa dilemă () [Corola-website/Science/309445_a_310774]
-
prin urmare cauza primă care stârnește evoluția, cristalizarea iubirii și separarea îndrăgostiților de realitate, ceea ce Gasset numește „ideea dizlocării iubitei de realitate” totul concluzionându-se cu contopirea cu Marele Tot, așa cum Blaga definea întregul universal. În final se ajunge la dihotomia ratio cognoscendi - ratio essendi dominate de capacitatea cauzatoare. Ioana Feodorov vorbește despre gradația iubirii care are la bază criteriul temporal și intensitatea. Astfel ḥubb este iubirea permisă, iar ʻišq este iubirea inadmisibilă, în timp ce "šaġaf" va fi ultimul stadiu de intensitate
Poezia ’umayyadă () [Corola-website/Science/329355_a_330684]
-
dragoste, inima al cărei unic ghid este pasiunea. Altă noțiunea definitoare este al-wadd : afecțiunea, tandrețea, ceea ce a dat naștere la mawadda, afecțiunea în general. Ultimii doi termeni ar fi avut la origine divinitatea preislamică: "Al-wadd", personificarea iubirii. Totodată amintim și dihotomia "al-ḥubb", iubirea completă- "ġarăm", iubirea sentimental. Pentru aceste gradații ale iubirii așa cum le numeam mai sus, am consultat lucrări care merită menționate și cercetate în profunzime, căci sunt adevărate monumente de literatură, precum: "Diwan al-‘Ašīqīn"( Divanul îndrăgostiților) de Mohamed
Poezia ’umayyadă () [Corola-website/Science/329355_a_330684]
-
cu a cărei cucerire nu se lăudau. Ei descriau doar forța iubirii lor pentru femeie, se lamentau de separarea forțată și exprimau într-o manieră puțin exagerată tristețea și deziluzia, iar unii chiar mureau de violența acestei iubiri care exprima dihotomia: sublimare a celuilalt și a zeilor și frica față de celălalt- o atitudine asimilată a credinciosului și a credinței sale cu iubitul și pasiunea sa. Mișcarea spirituală compara suferințele cu jihăd-ul, îndrăgostiții considerându-se mujihaddūn, și dă naștere temei unicității: Dumnezeu
Poezia ’umayyadă () [Corola-website/Science/329355_a_330684]
-
critic contemporan, regizorul Mihnea Columbeanu, a afirmat că primul lung-metraj al lui Gopo este un film controversat care se caracterizează prin inteligență și originalitate, acțiunea fiind o "„vânzoleală caricatural-realistă atât de precis calculată, încât pendulează permanent între expozitiv și criptic - dihotomie care avea să mineze, în diverse proporții, toate lungmetrajele lui Gopo de mai târziu”". "S-a furat o bombă" este citat în multe studii internaționale cu privire la filmele cu spioni din țările comuniste. Filmul a participat la Festivalul Internațional de Film
S-a furat o bombă () [Corola-website/Science/319396_a_320725]
-
pe ideea unui anume tip de camion folosit de secole, aproape neschimbat, și pe faptul că gethenienii nu simt o nevoie specială de a realiza un model mai performant. Exact ca în cazul anterior, acest lucru se poate datora absenței dihotomiei clare bărbat/femeie, sau poate fi doar un efect secundar al resurselor naturale limitate, nu numai din punct de vedere material, ci și ca sursă de inspirație (Genly Ai emite la un moment dat ipoteza că avionul nu a fost
Mâna stângă a întunericului () [Corola-website/Science/321603_a_322932]
-
etnia română, si mai puțin pe apartenența la teritoriu. V: Da, dar perspectiva asupra naționalismului ca fiind mai ales de două feluri, unul de tip civic și altul de tip etnic te duce pe o pistă falsă. Această corespunde unei dihotomii între proiectul național liberal bazat pe cetățenie și proiectul națiunii etnocentrice - unul autoritarist, despotic. Această a doua categorie este tradițional asociată estului Europei, acestui spațiu barbaric, sângeros și irațional. Avem de-a face cu o perspectivă orientalista a cărei unic
Națiune, subalternitate și dorința de Europa. O discuție despre identitate națională și nevoia apartenenței europene () [Corola-website/Science/295826_a_297155]
-
naționale sunt parte necesară din regimul global actual. Legat de ceea ce spuneai mai devreme, sigur că proiectul național este unul fundamental etnicist, asta e esența lui, dar felul în care s-a construit apartenența este cumva diferit, nu doar în dihotomia, într-adevăr orientalista, vest-est, ci și prin raportarea la alte contexte. În America Latină, de exemplu, construcția națională fiind desigur făcută într-un context foarte diferit și de pe alte baze, uneori chiar de cei care se opuneau colonialismului, nu de cei
Națiune, subalternitate și dorința de Europa. O discuție despre identitate națională și nevoia apartenenței europene () [Corola-website/Science/295826_a_297155]
-
a oamenilor, ce caracterizează oamenii constând într-un corp ("soma"), suflet("psihic"), și spirit ("pneuma"), totuși majoritatea învățaților Biblici moderni scot în evidență modul cum termenii de spirit și suflet sunt folosiți interschimbabil în multe pasaje biblice, și astfel iată dihotomia: Ideea că fiecare dintre noi este trup și suflet. Pavel a spus că "trupul, se războiește împotriva" sufletului, și că "Îmi ghiontesc corpul", pentru a-l menține sub control. Filozoful Anthony Quinton a spus că sufletul este o "serie de
Suflet () [Corola-website/Science/314525_a_315854]
-
drept bază pentru eco-etici. Oamenii au experiențe comune cu alte vietăți: setea, foamea, împerecherea ș.a (M.Miroiu, 1996). Pe baza lor pot „înțelege” alte ființe că subiecți ai moralei. Empatia este o formă de cunoaștere care ajută la depășirea dihotomiilor rațiune-emoție, cunoaștere propozițională-cunoaștere experiențială, implicare rațională-implicare afectiva. Ea nu solicită „înclinația”, emoția, ci mai degrabă înțelegerea experienței trăite într-un alt chip decât cea pur teoretică. Această problemă are relevanță în feminism, mai ales în ce priveste accesul la înțelegerea
Empatie () [Corola-website/Science/322168_a_323497]
-
Anonim & Spike - se alătură mentorilor pentru un Maraton (20CM), cu alte cuvinte, un fel de "who's who" al labelului. Momentul pozitiv este întregit de Rău sau bun unde 3 personaje întruchipate de Cheloo, Ombladon și Spike oscilează între limitele dihotomiei ying-yang: Rai sau iad, rău sau bun / Iarba sau tutun, fericit sau român / Sclav sau stăpân, geniu sau nebun / Când toți tac sau spun / Bun venit sau rămas bun. Restul CD-ului se scurge în contextul "status quo"-ul cu
Confort 3 (album Paraziții) () [Corola-website/Science/325486_a_326815]