1,278 matches
-
devora de viu este tipică pentru hipersensibilitatea maladivă a lui Lynch. și acesta nu este decât una din numeroasele scene în care regizorul se suprapune pe frecvența de emisie a filmelor lui Lynch, cu imagini viscerale, monstruoase, sau cu detalii dilatate până la abnorm și terifiant ilustrând unul și același lucru, o angoasă profundă cu ceva din insolitarea oribilă a monștrilor. Lynch știe să creeze aceste efecte spectrale, psihedelice, care vibrează asemeni unui fluture de noapte izbindu-se bezmetic de geam, aceste
Ecce Homo by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/6914_a_8239]
-
povestirii, la personaje, la finalitatea scrierii: toate aceste elemente și altele încă ne arată că Slavici a adaptat subtil formula basmului, cea mai convenabilă formulă pentru inspirația sa. Ca și în basme, timpul nuvelelor se lărgește și se restrînge, se dilată și se contrage după necesitățile demonstrației: ultimul paragraf din Popa Tanda se petrece la un deceniu sau mai mult de restul nuvelei; Budulea Taichii urmează la început un fir cronologic strict pentru ca, imediat ce Huțu ajunge student, anii să zboare, iar
Prozatorul Biedermayer: Slavici by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/7065_a_8390]
-
conceput Purcărete cuplul Estragon-Vladimir. Ce ar fi de spus despre versiunea cu Marian Râlea? În primul rând faptul că în același decor, în care soluțiile regizorale și mizanscena nu au suferit modificări, emoțiile și rezonanțele spectacolului sunt altele. Ludicul se dilată la maximum și e scos din zona reflexivului. Marian Râlea, de minune în acord cu harul său nativ, creează în Vladimir un personaj total desprins de cotidian, imponderabil, de o ingenuitate dezarmantă, înzestrat cu o duioșie de clovn plutitor, mistic
Așteptare și limită existențială by Ion Cocora () [Corola-journal/Journalistic/8102_a_9427]
-
radio se cânta "aolică, mă Staline, dau oltenii peste tine", ne aștepta o etapă în Urali, alta la Vladivostok. Brusca spulberare a mitului victoriei a așternut un lințoliu pe multe conștiințe candide. Trăim într-un univers în care miturile se dilată, spre a se topi... Asemenea gânduri îmi treceau prin minte la lectura paginilor despre mitogeneză cu care se deschid capitolele cărții dlui Eugen Negrici, lapidar intitulată Iluziile literaturii române (Editura "Cartea românească", Buc., 2008). Din cele trei cuvinte alcătuitoare ale
Să nu-ți faci iluzii... by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/8115_a_9440]
-
alții în împrejurări decisive. Istoria s-a scris multă vreme, știm bine, din perspectiva celor care girau scrierea ei, preocupați să aducă în planul din față figuri și evenimente care ilustrau o linie politică. Ne amintim cât de mult fusese dilatată contribuția adusă de comuniști la evenimentele din august 1944 și cât de micșorat, până la negare, fusese rolul Regelui în aceleași evenimente. Erau subiecte, erau teme, erau valori, în regimul dictatorial, nelăsate altfel să circule decât în viziune oficializată, răspunzând de
Valul memorialistic by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/2868_a_4193]
-
să se audă la maximum manele. Dar n-o să știi niciodată.” Subiectul și evoluția lui sunt previzibile, chiar intenționat astfel, metodă a tragediilor grecești unde povestea era spusă încă din prolog, pentru că miza era întotdeauna forma. Pentru Soni, timpul se dilată adeseori (ajutată sau nu de substanțe halucinogene), iar episodul în care simțurile i se ascut chiar în momentul accidentului bătrânului care încercase să treacă strada pe roșu face dintr-un subiect de știri, o scenă memorabilă: „O liniște aproape funerară
În sfârșit, un roman by Iulia Iarca () [Corola-journal/Journalistic/4301_a_5626]
-
unor poeți de prelung și neînfrînt răsunet, de la Vergilius la Goethe. În răspăr cu geografiile cazaniere, saltul oricît de riscat, peste genuni ce pironesc privirea, nu tinde numaidecît să ne despartă de un aici primordial, ci mai degrabă să-l dilate pînă a deveni intens stimulator, vînzolit de aripi înalte. Prevențiuni, legate de un scrupul al localizărilor cu orice preț, n-au relevanță și temei cînd se aplică pedant făpturilor crescute din fumul fără trup, încolăcindu-se capricios pe tîmpla perenă
În magnetismul imaginarului by Dan Hăulică () [Corola-journal/Journalistic/4452_a_5777]
-
Macii își curăță ultimele semințe. Și iubita îmi linge stropii de transpirație de pe gât. Se anunță o toamnă liniștită. Așteaptă să adorm ca să-mi poată șopti la ureche: Tu ești Alpha Male. Pleoapele mi se deschid și pupilele mi se dilată ca într-un film prost cu vârcolaci. Te-ai împerecheat cu femela lor Alfa. Asta te face masculul Alfa. Acum nu se vor mai lua de tine și nici nu se vor mai bate între ei pentru mine. Sunt numai
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
crede că și-a pierdut mințile. Deschise ușa de la tindă și ieși în ograda luminată ca ziua de luna plină. Prinse să coboare în grădină adulmecând aerul curat, ușor jilăvit de roua care-i pătrundea pănă-n bătaia inimii și îi dilată pieptul ca un suspin. "Frumos e, Doamne!" își spuse. Își trecu încet palmele peste sâni și își șterse monturile transpirate ale palmelor de coapse. După ce se mai obișnui, desluși în umbrele pomilor adierea vântului în crengi. Prinse să soarbă cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
Vocea crainicului, ca debitul constant al unei ape gâlgâind pe-o conductă, îi făcea totuși bine. O ajuta să suporte mai ușor scurgerea timpului. Întunericul mașinii zumzăia de pocnete mici, trosnituri și huruituri captate din aer. Bezna din jurul ei se dilată încărcată de bucuria și nerăbdarea care-o apucară. "A reușit, a reușit", tresări încordându-se și strângându-se, înfiorată în ea,, să-i facă mai mult loc pe canapeaua confortabilă. Glasul îi radia de ușurare și mândrie: Știam eu c-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
jucând șotron. Nu de asta. Stai! Te rog, potolește-te! Cum stătea și se sprijinea de el, răsuflarea îi devenea tot mai precipitată, și-n lumina misterioasă cernită dintr-un geam din apropiere, ochii îi păreau speriați de ceva, sau dilatați de așteptare, de bucurie. Un freamăt ciudat trecu prin el, scurgându-i-se în brațe. Lăsându-se în jos, o cuprinse cu-o încordare bățoasă în tot trupul, uitând de durere. Străbătură piața prin orașul acela pustiu, sau care părea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
oprește pe larg asupra pesimismului, comparând modul în care el se manifestă în buddhism și creștinism. În cel de-al doilea caz: definirea imanentismului, relația directă om-Dumnezeu și optimismul inerent. Aici Nae Ionescu este foarte succint, spre deosebire de Underhill, care se dilată pe multe pagini. Chestiune de înclinație personală. E adevărat că Nae folosește ilustrația deus- theos pentru cuplul emanatism-imanentism, la fel ca autoarea engleză. Totuși, aceasta nu este o „speculație underhilliană“, cum crede Marta Petreu, ci un câștig al filologiei comparate
Apaşul metafizic şi paznicii filozofiei by Liviu Bordaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1356_a_2716]
-
Evelin: Nimeni nu știe exact; doar un ou atomic care a explodat. După explozie materia s-a pus în mișcare, a prins viteză, s-a răcit formănd galaxii, sori, planete deci Marele Univers. Profesorul: Din observațiile astrologilor noștri, Universul se dilatează continuu și se îndreaptă vertiginos către un punct roșu. Evelin: Care în miliarde de ani lumină poate fi iar atomul atomic care a explodat. Profesorul: Deci, ne naștem prin Marea Implozie, ne adunăm pentru a muri, ca apoi să urmeze
Invazie extraterestră Volumul 1 by Ion Bălan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1245_a_2206]
-
întâmplă, de pildă, în muzica lui Bach, artă a ritmicei absolute și care, tocmai prin această ordine perfectă oferă cea mai largă libertate spiritului. Așa are loc, de exemplu, în poeziei Peste vârfuri. Aici mișcări ale naturii și sunetul cornului dilată la indefinit spațiul din afară "mai departe, mai departe" și apoi preschimbă acest spațiu tensionat în pură mișcare sufletească, iar aceasta crește până se eliberează în moartea inițiatică a inefabilului "Sufletu-mi nemângâiet/ Îndulcind cu dor de moarte". În poezia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
dactilografei) pentru ca măcar ceva să țină o eternitate: neființa mea traversând această clipă!” Presupun că așa s-ar raționa atunci, dacă acceptăm că pe marginea prăpastiei (prăpastia ... înaltului!) se mai pot face raționamente ... Fiindcă, se pare, un coeficient de iraționalitate dilată sacrificiul de bunăvoie. Mă întreb iar: de bună voie, ori este destinul, imperativul fatal izvorând din conștiința finitudinii? Poate nici nu mai este sacrificiu, ci dorința egoistă de a împlini visul propriei fericiri. Însă, când scopul este existența ideală, mai
Jucătorul by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1257_a_1933]
-
luptă Fapta persoanei care, în cadrul unui conflict armat, cu sau fără caracter internațional: A) utilizează otravă sau arme cu substanțe otrăvitoare; B) utilizează gaze asfixiante, toxice sau asimilate și orice lichide, materii sau procedee similare; C) utilizează gloanțe care se dilată sau se aplatizează cu ușurință în corpul uman, cum sunt gloanțele al căror înveliș dur nu acoperă în întregime mijlocul său sunt perforate de incizii, Se pedepsește cu închisoare de la 7 la 15 ani și interzicerea exercitării unor drepturi.” O
Decalogul şi Codul Penal Românesc by Răzvan Badac () [Corola-publishinghouse/Law/100965_a_102257]
-
să accepte ceea ce i se întâmplă. Mintea ei e blocată de un puhoi de simțuri abia acum desco perite, care ies de nicăieri și dau năvală în pieptul ei, de undeva dinăuntru. Mintea ei pâlpâie palid în timp ce gândul ei se dilată și-i curge fierbinte printre șanțurile creierului. Doamne, mă-ndrăgostesc de cine nu trebuie. Și chiar nu trebuie. Tot ce e carne în făptura ei începe să tremure spasmofilic, și Sophia simte ce i se întâmplă, e speriată de ce i
Romantic porno by Florin Piersic Jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1344_a_2728]
-
de un minut. (Un minut, care trece pur tând pe brațele lui musculoase două majorete zâm bitoare.) Nu uitați, transmitem live din însăși miezul unui coșmar. Un vis de noapte. O închipuire. Acolo, timpul are alte margini. Un minut își dilată secundele și ceasurile lui Dali sunt atârnate pe toți pereții. Ați mai văzut asta prin filmele cu Leonardo di Caprio, pline de invențiile lui Leonardo da Vinci, upgradate. Dar aici lucrurile stau altfel. Aici totul e pură impro vizație. Happening
Romantic porno by Florin Piersic Jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1344_a_2728]
-
Barbu Cioculescu O sută treizeci și cinci de miliarde de galaxii se dilată și apoi se contractă, nenumărabile astre pe lângă care Terra e un grăunte de praf se nasc, altele pier supte de negrele găuri - în Cosmos se petrec fără încetare crize de proporții depășitoare minților noastre. De ce ne-am pierde cu firea
Pe aripile crizei by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/7194_a_8519]
-
destrămării entității trupului. Când temperatura scade, mușchii intră în contracție producând căldură, arterele periferice se contractă pentru a limita circulația sângelui și astfel pierderea de căldură. Alte procese hormonale intră și ele în funcțiune. Când e prea cald, arterele se dilată, mai mult sânge ajunge la piele și căldura se elimină, glandele sudoripare scapă de căldură prin sudoarea care a absorbit energia calorică a corpului. Coagularea sângelui e un proces uimitor, permanent factori pro și anticoagulanți se războiesc pentru supremație și
Inteligența creatoare by Liviu Georgescu () [Corola-journal/Journalistic/7203_a_8528]
-
situațiile și personajele specifice genului. În plus, lasă interpreții să se miște lejer, cu aerul că improvizează, permițându-le să recurgă la unele trucuri din arsenalul celor "garantat sută la sută" în cazul lui Caragiale. Prin supralicitarea elementelor de farsă, dilatate pentru a face loc atât unor soluții consacrate de spectacologia caragialescă, cât și unora personale, inedite, totdeauna însă discret, cu măsură, spectacolul lui Lucian Sabados e departe de a se complace într-o condiție de epigonat. D'ale Carnavalului e
D'ale carnavalului și mai multe paranteze by Ion Cocora () [Corola-journal/Journalistic/8763_a_10088]
-
forțat de dl. Hyde, apărut brusc și în existența sa. Bînd o licoare preparată ad-hoc, din sărurile ordonate anterior de un bilet straniu al lui Jekyll, acesta trece printr-un terifiant proces de metamorfoză-alchimică, în urma căruia devine, instantaneu, sub ochii dilatați de spaimă ai lui Langou, chiar doctorul Jekyll. Utterson însuși, intrînd în forță, la un moment dat, în camera prietenului Jekyll (alertat de către servitorii conștienți de prezența în casă a unei alte persoane decît stăpînul lor) observă înmărmurit cadavrul lui
Deconstrucție postmodernă by Codrin Liviu Cuțitaru () [Corola-journal/Journalistic/8827_a_10152]
-
planetă, care ar putea fi poezia, "memoria ei necruțătoare" ori măcar veșmîntul ei compus din "petice de amintiri". Cum se comportă autorul Arheologiei blînde pe tărîmul insolit care e creația poetică, "un continent în care litera îngheață / și cuvintele se dilată"? Cu totul altfel decît contemporanii d-sale de mare succes precum Ioan Alexandru sau Ion Gheorghe, care, pornind și ei de la premisa sensibilă a unei "lumi pierdute", au umplut scena cu clamoarea unor orizonturi cosmice gemînd de încleștări stihiale, de
Retrospectivă Petre Stoica by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8863_a_10188]
-
și soteriologice. Orașul topit imaginează salvarea prin cufundarea în chipul vizionar al realității, resurecția de după moarte prin semnul biblic al mersului pe apă. Amintiri din copilărie testează salvarea livrescă, prin biblioteca păstrătoare a existenței aurorale. De fiecare dată, viziunea fantasmatică dilată realul, dar mai degrabă în sens expresionist și, oricum, nu în sens textualist și postmodern, ca în proza onirismului estetic (}epeneag, Titel etc.). Prin urmare, nu prin hiperrealism, altfel spus prin privirea adâncă, intermediată de microscop. Universul ficțional, lumile create
Dincolo de poezie by Marian Victor Buciu () [Corola-journal/Journalistic/8990_a_10315]
-
supremația. Avem a face cu o abordare tipică de poet, întrucît timpul e, spre deosebire de spațiu, un fenomen capricios, de-o obiectivitate îndoielnică, apt de modelările prodigioase ale subiectului ce-l poate umple ad libitum cu imaginile sale, ce-l poate dilata sau accelera în funcție de trăirile de care are parte. Firește, nu poate fi pus semnul egalității între timpul operant pe tărîmul științei, cuantificabil, omogen, și cel trăit, pe care Bergson îl numește "sentiment interior al duratei". Un atare "sentiment" îl încearcă
Ana Blandiana și homo viator by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9077_a_10402]