622 matches
-
au să te uite un timp, Au să-ți închidă poarta de intrare în Olimp. Riscul se anunță destul de mare, dar fie! Reziști tentației de a scrie poezie? Ar fi naiv să crezi că îți asiguri nemurirea: Veșnicia?...O clipă dilatată...risipirea. Adrian Simionescu Referință Bibliografică: Nemurirea / George Nicolae Podișor : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 378, Anul II, 13 ianuarie 2012. Drepturi de Autor: Copyright © 2012 George Nicolae Podișor : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este
NEMURIREA de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 378 din 13 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361298_a_362627]
-
Acasa > Manuscris > Scriitori > AER - PROZĂ SCURTĂ Autor: Romeo Tarhon Publicat în: Ediția nr. 354 din 20 decembrie 2011 Toate Articolele Autorului Domnul acela tușește convulsiv, se cutremură, își rupe plămânii. Ochii dilatați, buzele cianotice, fața congestionată...Îl privesc de aproape: arată oribil! Deschide gura. Se sufocă. Mâna la inimă, durerea îi flagelează mimica disperată. Cade ca secerat. Mă reped spre el. Oamenii fac cerc. Femeile cu palma la gură.... Ne simțim neutincioși
PROZĂ SCURTĂ de ROMEO TARHON în ediţia nr. 354 din 20 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361431_a_362760]
-
să și-o pună... Azi, flamanda vreme inspiră vară, din nou, În brațele-i căzute sfios în rugăciune Și chiotul de bucurie l-aud că un ecou Din timpu-ntors părelnic spre vârsta-mi ce apune... Mă reazim, iar, de amintirea dilatata... Clipă, sub cireș, îți aduce chipul înflorit, Rotește timpul spre-napoi -încă odată- ``Te aștept -aici- Alină , în timpul nevenit!`` Referință Bibliografica: CIREȘ ÎN RUGĂCIUNE (1 IUNIE) / Lia Ruse : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1978, Anul VI, 31 mai 2016
CIREŞ ÎN RUGĂCIUNE (1 IUNIE) de LIA RUSE în ediţia nr. 1978 din 31 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/363518_a_364847]
-
la timp, că «vizionarismul lui Nichita Stănescu se intelectualizează și se abstractizează; poezia este, în continuare, imaterială, voind s-o prinzi într-o formulă, vezi că-ți trece printre degete.» (SSra, I, 173). Criticul vorbește și despre «o anumită percepție dilatată a timpului», desemnând o formă de bază a existenței: țimpu-i «o noțiune imprecisă și poetul face totul pentru a o aburi și mai mult» (ibid.). Marian Popa nu găsește în Dreptul la timp decât «divagații pe marginea categoriei timpului văzut biologic
NICHITA STĂNESCU ŞI „NOUA ONTOLOGIE“ A LIMBII / LOGOSULUI DIN TEMEIUL PARADOXISMULUI (1) de ION PACHIA TATOMIRESCU în ediţia nr. 1084 din 19 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363457_a_364786]
-
199). În această elegie, increatul se antrenează între tragicele limite orizontice: Ouă concentrice, negre, sparte/fiecare pe rând și în parte. / Pui de pasăre respins de zbor, /străbătând ou după ou, /din miezul pământului pân' la Alcor, /într-un ritmic, dilatat ecou, / „sinele “încearcă din „sine “să iasă, /ochiul din ochi, și mereu/însuși pe însuși se lasă/ca o neagră ninsoare, de greu. Dintr-un ou într- unul mai mare/la nesfârșit te naști, nezburată/aripă. Numai din somn/se
NICHITA STĂNESCU ŞI „NOUA ONTOLOGIE“ A LIMBII / LOGOSULUI DIN TEMEIUL PARADOXISMULUI (1) de ION PACHIA TATOMIRESCU în ediţia nr. 1084 din 19 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363457_a_364786]
-
a fost cucerit, cartografiat, cunoscut, banalizat...Marginile vechilor hărți, după care nu mai urma decât : hic sunt leones ...aveau un rost.În copilărie lumea părea uriașă , magică, infinită, drumurile se despărțeau în nenumărate cărări, care duceau spre direcții diferite.Timpul dilatat făcea că zilele să nu se mai termine, o vacanță de vară de trei luni dura de fapt trei ani...Să ridice mâna cine nu are impresia că, pe masura ce înaintăm în vârstă, timpul se contractă, zilele devin mai scurte, anii
CERUL ! de MARIUS MIRCEA GANEA în ediţia nr. 1864 din 07 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/363573_a_364902]
-
41 / «să revăd cum cade-n brațe-mi / infinitul mirosind // mirosind a fân de vară / înflorit proaspăt cosit / precum mândra dimineața / când mustea de-atât iubit // să revăd prin timp când mândra / avea sânii ridicați / formele forme sublime / aveau porii dilatați», p. 42; sau în vibrație psalmic-argheziană, ori cu „pitulușul“ / „de-a v-ați ascunselea“ jumătăților androginice: «ți-aș pitula prin sânge-mi pașii / eșarfa de la gât plutind / te-aș descompune-n mii de forme / ca să te pot gândi iubind // ce
DESPRE „GRAAL” ŞI BUCURIA MICROCANTITĂŢII DE ENERGIE RADIANTĂ DIN CUVÂNT de ION PACHIA TATOMIRESCU în ediţia nr. 1252 din 05 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360986_a_362315]
-
zâmbet fugar al unei clipe, subtil parfum de iasomie. Simțea nevoia să-ți mângâie obrazul, ca și cum ți-ar fi alinat sufletul... Cercuri noi se deschid... Timp de-amintire, timp de uitare... Era un timp când alergam spre tine, un timp dilatat ce ne îmbrățișa în secundele sale, Era un timp când doar lumina din noi conta. Când odată privirile întâlnite, metamorfoza lui Eu ce devenea Tu acționa instantaneu, Când te mirai că-ți revedeai inexplicabil imaginea ta pe chipul meu impregnată
EXODUL CUVINTELOR de IRINA LUCIA MIHALCA în ediţia nr. 122 din 02 mai 2011 [Corola-blog/BlogPost/361193_a_362522]
-
într-o logoree susținută matur, rafinată, recurentă ideatic dar subtilă liric totodată. Două planuri se absorb reciproc în poetica lui Theodor George Calcan. Unul ține poate “de livresc” (Calistrat Costin în prefața volumului) și al doilea plan, cel metafizic, expus dilatat, tensionat, în permanență pe sinusoida liric- prozaic. Un eu liric descătușat, un eu liric pendulând între marile proleme psiho-filozofice ale existenței, un eu liric expus conștient și care, când dialoghează cu el însuși, devine martorul apărării sau propriul terapeut. Poemele
THEODOR GEORGE CALCAN- ANUL ŞARPELUI GLYKON de CRISTINA ŞTEFAN în ediţia nr. 1601 din 20 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/367701_a_369030]
-
a nu mai trece printr-un anumit șir de emoții. După un timp destul de îndelungat, ne-am găsit izolați în micul spațiu la care se ajungea urcând pe pietre, exact ca la început. L-am privit fix, în ochii negri, dilatați, ca și cum aș fi vrut să-l hipnotizez. "Nu vă supărați, aveți cumva un ceas?", mi-au ieșit din gură cuvintele politicoase, absurde. "Mda, sigur... E 11.45", mi-a răspuns. "Aha... Mulțumesc...", am îngăimat în timp ce-i priveam cicatricea de pe obrazul
ULTIMUL DANS CU REGINA ŢIGANILOR (III) de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 2239 din 16 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/350228_a_351557]
-
fi, cum va decurge, unde se vor întâlni. Probabil pe plajă. ”Da””, gândi bărbatul, „”acolo ar fi locul ideal, sub razele arzătoare ale soarelui de vară, lângă valurile ce se sparg în nisipul fin, necontenit, la mal în timp ce nările noastre dilatate, vor inhala miraculoasa esența marină”. .............................................................................................................................. Era 1 octombrie. Șeful de catedră, Domnul Tochitură întrebă pe profesorii din jurul său.. - Care știe ceva de Ginică? Nu a venit la Universitate. A început anul universitar. Domnule Cucuruz, parcă erați prieteni, doar veniți din
“LABIRINTUL ENIGMELOR“ de CORNELIA PĂUN în ediţia nr. 1827 din 01 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/350189_a_351518]
-
aerul de miros livresc nu există antidot pentru logoree această boală contaminează letal ispititorii șerpi se încolăcesc sub formă de A și mor la apus ca un O invalid n-au picioare cuvintele se târăsc prin mlaștini pestilențiale ochii lor dilatați magnetici reflectă oceane agitate furtuni acalmii le-am legat de catarg să fluture alizeic eșarfă stelelor e ca un curcubeu pictat scară spre cer devotată cuvintele mele urca șerpește unse cu miere praful argintiu sclipește tragic în ele sunetul lor
(I)LOGICA de ANGI CRISTEA în ediţia nr. 1254 din 07 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349847_a_351176]
-
Acasa > Poezie > Vremuri > (SIN)UCIDERE Autor: Angi Cristea Publicat în: Ediția nr. 1286 din 09 iulie 2014 Toate Articolele Autorului norii inhalează suflete estropiate arborii ca niște căngi (se) spânzură de toarta cerului pești cu ochi dilatați și trup alunecos depozitează amăgiri pe fundul râului umbrele înecaților se-agăță de sălcii plângătoare secunde iritate sapă titanic în albia râului minutele ca niște antropofagi înghit vieți robuste hulpav orele târăsc în praf sufletul hectorian exorcizat Referință Bibliografică: (Sin
(SIN)UCIDERE de ANGI CRISTEA în ediţia nr. 1286 din 09 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349971_a_351300]
-
Ca pe maidan, literele, schizofrenice, aleargă pe catalige, purtând pe umeri cuvintele - bufoni triști. Clovnii lumii părăsite au buzunarele pline de sensuri din care clădesc incomode întrebări. Azi, când grijile și-au rupt în coate hainele și-așteaptă cu pupilele dilatate finalul teribilei nopți valpurgice, omenirea își strigă disperarea precum Orfeu, fuge tipând înfricoșată ca-n tabloul lui Munch. Oare în urmă va rămâne doar o voce care strigă în pustiu? Mihaela Oancea Referință Bibliografică: Vox clamantis / Mihaela Oancea : Confluențe Literare
VOX CLAMANTIS de MIHAELA OANCEA în ediţia nr. 1215 din 29 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/348016_a_349345]
-
Trei buchete cu trei fire de mărgăritare. Un poem pentru ora cafelei matinale, Când Soarele înalță sprâncenele astrale, Iar ierburile își sună clopoțeii de rouă Și ziua se înalță ca o cantată nouă. Amiaza se târăște încet, caniculară - Atât de dilatate sunt zilele de vară! S-a încins diabolic, înfiorător „Cuptorul”! Mă amăgesc: cu precauție trag storul. Alt poem pentru clipa când sosește amurgul - „Începutul odihnei” - hotărî Demiurgul. Seara își lasă cortina cu stele și lună Casa, cu grijă, ca pe
TREI POEME de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 377 din 12 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361939_a_363268]
-
907 din 25 iunie 2013. CALUL statuie a zvâcnetului calul reazemă bolta în nări și copita stemă a libertății lui sudează nervos cerul de pământ nobilă dăltuire de curaj doar fluturele roșu îl inimii bate temător în pupila uleioasă și dilatată trădându-i ancestrala teamă de zăbală NĂUCA VARĂ, CÂINE TURBAT a venit vara în câmpie fecioarele sechestrează soarele în anafoarele ochilor minciunile lor vestimentare fac flăcăii să calce în străchini când vântul mai scapă din câte-o crâșmă ce închide
ION IANCU VALE [Corola-blog/BlogPost/365986_a_367315]
-
Articolele Autorului Sunt un Sancha al iubirii idealizate pe tărâmuri ancestrale nemărginite de mărginirea claustrofobică a perimetrului abisal. Ea, iubirea, mă vânează în aceeași măsură în care... eu o caut formând un ceva amestecat în eprubeta existenței și-a timpului dilatat reunind firimituri resuscitate ce vor fi înghițite hulpav de păsările cerului... Referință Bibliografică: FIRIMITURI / Daniela Tiger : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1021, Anul III, 17 octombrie 2013. Drepturi de Autor: Copyright © 2013 Daniela Tiger : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală
FIRIMITURI de DANIELA TIGER în ediţia nr. 1021 din 17 octombrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/352469_a_353798]
-
iunie 2013 Toate Articolele Autorului CALUL statuie a zvâcnetului calul reazemă bolta în nări și copita stemă a libertății lui sudează nervos cerul de pământ nobilă dăltuire de curaj doar fluturele roșu îl inimii bate temător în pupila uleioasă și dilatată trădându-i ancestrala teamă de zăbală NĂUCA VARĂ, CÂINE TURBAT a venit vara în câmpie fecioarele sechestrează soarele în anafoarele ochilor minciunile lor vestimentare fac flăcăii să calce în străchini când vântul mai scapă din câte-o crâșmă ce închide
DIN MITOLOGIA MEA (POEME) (5) de ION IANCU VALE în ediţia nr. 907 din 25 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345647_a_346976]
-
supărat pe dată când am adus vorba de ședințele din Parlament și l-am întrebat cum se descurcă. Surprins, mi-am cerut scuze la prima privire dură a „gorilei” ce purta geanta diplomat și, în timp ce examinam cu coada ochiului mușchii dilatați și amenințători ai acesteia, mi-am permis o mică intervenție cu jumătate de gură: - Dar, domnule deputat, cu respect, apreciez eficiența lucrărilor în plen, dar parcă se cam lungesc și se bate apa-n piuă...Dumneavoastră, de ce sunteți nemulțumit? - Păi
CU GÂNDUL LA ZIUA DE MÂINE de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 282 din 09 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356963_a_358292]
-
și roșii precum cireșele, stăteau întredeschise ca într-o admirație sublimă. Sânii micuți înțepau cu sfârcurile bluza răsfrântă larg, lăsând a se vedea rotunjimile aproape sferice, cu pielea bronzată ca întregu-i trup cu mijlocel nefiresc de subțire și fragil. Nările dilatate inspirau cu nesaț aerul curat și parfumat de întreaga vegetație în floare. Ochii erau închiși, cu pleoapele atât de strânse, încât genele-i lungi căpătaseră un tremur ușor și ritmic. O priveam surprins și o descopeream cum nu o văzusem
GÂNDURI ŞI AMINTIRI IZVORÂTE DIN DORUL DE CASĂ de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1338 din 30 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/370281_a_371610]
-
postmortem, - brrr!) Despre câte-un vis pe care l-am ucis, de teamă să nu-l trăiesc cu ochii deschiși. Sau pentru că nu se putea nicicum trăi. Doamne, câți bărbați splendizi nu s-au perindat prin ochii mei... Aveam pupilele dilatate ca să încapă toți. Și rezervele. Atât de mult puteam visa, că nu-mi ajungeau ziua pauzele și noaptea insomniile. Nu știam atunci că trăiesc cu adevărat. Că asta-i viața. Mi se părea că viața mea ești tu. Acum nu
EXTEMPORAL LA SINCERITATE de MIRELA BORCHIN în ediţia nr. 1077 din 12 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/347220_a_348549]
-
În cele din urmă trebuia să se așeze pe patul de naștere, să-și agațe fiecare picior pe suporturile laterale și să-și expună intimitatea lumii largi, care pătrundea sub forma luminilor de neon, și doctorului, care examina cât de dilatată era ea ... și-a închis ochii ... în momentele de mare plăcere și mare durere, ne închidem ochii, vrem să păstrăm ceva sacru în noi sau din contră, să ne debarasăm de cele respingătoare. Repede și-a deschis însă ochii, avea
GEMENII de SUZANA DEAC în ediţia nr. 316 din 12 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357049_a_358378]
-
îmi porți Sămânța? Nu putu să îi răspundă. Sau mai bine zis nu încercă. Aplecată asupra bordului, îl putea vedea oglindit în panourile sclipitoare: părul lung, ondulat, căzut până la umeri, trupul puternic, perfect proporționat și ochii superbi, negrii, cu pupilele dilatate... devenite brusc pătrate. Referință Bibliografică: SĂMÂNȚA - SF / Mihaela Alexandra Rașcu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1456, Anul IV, 26 decembrie 2014. Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Mihaela Alexandra Rașcu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat
SF de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1456 din 26 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/357633_a_358962]
-
Înțelegea, acum, de ce oamenii se simt uneori, în zilele pustiitoare de noembrie, când plouă cu acid și întunericul devine consistent, străini în propria ființă și singuri în propriul corp... AER ... Domnul acela tușește convulsiv, se cutremură, își rupe plămânii... Ochii dilatați, buzele cianotice, fața congestionată...Îl privesc de aproape: arată oribil! Deschide gura. Se sufocă. Mâna la inimă, durerea îi flagelează mimica disperată...Cade ca secerat. Mă reped spre el. Oamenii fac cerc... Femeile cu palma la gură.... Ne simțim neutincioși
TREI PROZE FANTASTICE PREZENTATE DE CEZARINA ADAMESCU de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 533 din 16 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357679_a_359008]
-
este șocantă în unele versuri ca acelea din Poem care trebuia să fie ochei: „rătăceam amândoi peste ochiul lumii ca doi îngeri/bizantini/împiedicându-ne din când în când tu/de surâsul meu știrb iar eu de/părul din nările dilatate ca un vagin de lăuza”. (p. 15). În al doilea ciclu (Anotimpul regăsit) lirismul erotic și elegia se purifică de tentă grotescă, lăsând loc confesiunii simple, ca în poeziile Dacă, Vine o zi, Era așa tristețe, Gând siluit, Scurtă rugăciune
MĂŞTILE POETULUI de SORIN OLARIU în ediţia nr. 245 din 02 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/359252_a_360581]