645 matches
-
moment etc. [...] În lipsa unei veritabile a treia căi, PRM-ul a apărut singura forță necompromisă de beneficiile puterii. Naivii au uitat că partidul vadimist a participat la guvernarea dintre 1992 și 1996. [...] Mixtura PRM-istă este, în continuare, formată din diletanți și profitori de duzină.” Stelian Tănase remarca faptul că: „PDSR se bucură de sprijinul unui electorat îmbătrânit, rural format din principalele categorii defavorizate.” Despre acest partid și liderul său voi pomeni mai târziu, când voi aminti de scandalurile în care
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
asemenea politică și cea din democrațiile liberale occidentale prospere este că în acestea din urmă miza exercitării puterii este satisfacerea intereselor publice, urmărirea intereselor naționale.” Actuala clasă politică a încorporat foști activiști de partid, milițieni și securiști. Mulți oportuniști și diletanți și au făcut loc alături de aceștia. Că lucrurile stau astfel o dovedește faptul că mulți ani de zile s-a tergiversat adoptarea legii accesului la dosarele proprii întocmite de fosta securitate, care ar fi făcut curățenie printre politicieni. Nu s-
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
Norman Kohn. „A avut un extraordinar simț al premoniției În privința forțelor care vor lua amploare În anii de după moartea sa, provocând cataclismul politic al secolului nostru.“ 15. Grație unei „manipulări ordinare“ (expresia lui Delevski), pamfletul Împotriva tiraniei și al despoților‑diletanți, ca În cazul lui Napoleon al III‑lea, se va transforma Într‑un program ocult de dominație mondială, În Conspirația. Mistificatorii vor miza În mod cinic pe rapoartele polițienești, care consemnaseră că acidul sulfuric distrusese toate exemplarele cărții lui Joly
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
mai degrabă oarecare. Sute de fotografii, fără altă valoare decât sentimentală și care doar prin cantitate puteau eventual sugera aspirația spre perfecțiune a distinsului universitar. Amatorismul său declarat, cu ostentație chiar, Îl proteja de o judecată prea severă din partea cunoscătorilor, diletanți ei Înșiși, dar Într-un sens superior. Cică. Se mai uită o dată În vitrină, de data asta ca să-și verifice ținuta și intră În magazin cu nonșalanța unuia de-ai casei. Mirosea a cauciuc. Jumătate din Încăpere era ocupată de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
fi plîngînd? Cum mă trag din Homo Gutenbergensis§§§§§§§§§§§, regret că, după '90, cartea a fost sacrificată televizorului. Urmăream hipnotizați, în direct, pînă-n zori, procesele nomenclaturiștilor. O națiune făcea politică. Boala politichiei, cu o complicație gravă: scenarita, ne ridicase la toți (diletanți și foști politruci, studenți și pensionari, gospodine și filosofi) tensiunea. Simptomatic este editorialul semnat de Mircea Dinescu în "Academia Cațavencu", Organizația teroristă Veta Borș. La Suceava sub cetate, se descoperă o bombă plasată într-o mașină. Să fie mîna lungă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
cancelaria sa, singur, după căderea nopții, să se revolte din cauza condiției mizerabile la care Armata Română fusese redusă de toate regimurile care s-au aflat la putere de-a lungul timpului. Am fost întotdeauna la mîna unei clase politice de diletanți, oportuniști de cea mai joasă speță. Nu-l interesa că ei se numesc Hohenzollerni, Brătieni, conservatori, legionari, comuniști. Cu toții nu făcuseră altceva decît să arunce țara din rău în mai rău, neavînd alt scop decît pricopsirea materială și gloria lor
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
Caragiale, nu am f...cut prea mult că s... „binemerit...m” de la UE. Aceast... dorinț... este dublat... în ultima vreme, pe m...sur... ce informațiile despre „lumea de apoi” european... filtreaz... și în confuză sfer... public... româneasc... dominat... de semidocți, diletanți și demagogi, de o anxietate crescând.... Tot că în Caragiale, suntem dintotdeauna conștienți c... „Europa st... cu ochii ațintiți asupra noastr...”, dar ne-am obișnuit: ori nu ne pas..., ori credem c... o putem trage pe sfoar..., ori ne subevalu
[Corola-publishinghouse/Administrative/1898_a_3223]
-
polemică. Dovadă necruțarea cu care îi judecă pe doi din autorii aflați în vogă: Samuel Huntington și Francis Fukuyama. Primul este un epigon al lui Spengler (iar The Clash of Civilizations e o pastișă după Der Untergang des Abendlandes), un diletant care scoate naivități americane pe bandă rulantă, pretîndu-se la un fast-food de idei și făcînd un talmeș-balmeș din criteriile lingvistice, geografice, politice și religioase. Nici Fukuyama nu scapă de vituperările autorului: un politolog improvizat care întreține ideea utopică că democrația
Acvariul cu mentalități by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7884_a_9209]
-
Congresului al IX-lea al partidului. Mai mult, a ajuns să fie admonestat de către Zaharia Stancu, cu prilejul unei întîlniri a conducerii Uniunii Scriitorilor, de față aflîndu-se și Ceaușescu. I se atrăgea atenția că nu numai Chișinevschi care era "un diletant" răspunde de "marile erori" ce puteau fi acum oficial indicate, ci și zelosul său colaborator. A fost un memento pe care Leonte Răutu l-a luat în serios. Drept rezultat, s-a ploconit cu augmentată slugărnicie față de noul stăpîn, simulînd
O carte despre Cameleonea (III) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6865_a_8190]
-
alcătuiesc palmaresul sinistru al lui Leonte Răutu din "obsedantul deceniu" (în realitate o perioadă considerabil mai lungă decît sintagma meschin rezumativă a lui Marin Preda). În locul intelighenției autentice date brutal la o parte, Cameleonea înțelege a promova un set de diletanți și de impostori, cu unicul merit al acceptării ecusonului comunist. Iată cîteva din numele lor: Mihail Roller, Matei Socor, Nicolae Goldberger, Ofelia Manole, Nicolae Moraru, Ion Vitner, Gheorghe Gonda, Nestor Ignat, Florența Rusu, Vasile Dinu, Petre Drăgoescu, Elena Beșcu. În
O carte despre Cameleonea (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6886_a_8211]
-
pune preț pe calitatea estetică a expresiei. Mai mult chiar, lui Ion Papuc îi repugnă scrisul frumos, acea însăilare atrăgătoare sub care autorii își camuflează de obicei lipsa unei culturi temeinice. Pentru autor, literații sunt pecinginea culturii, acea breaslă a diletanților lipsiți de instrucție filozofică care zumzăie cuvinte a căror sonoritate e lucie și goală. În locul exhibiției literare, Ion Papuc preferă sobrietatea unor cuvinte depănate după ti-parul clasic. De aceea, în fața sintaxei sale lungi și întortocheate, nu pot să nu
În mijlocul cărților by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7967_a_9292]
-
bând apă dintr-un vas coclit". (Renaștere) Curajul de a merge mai departe înseamnă însă și curajul de a aborda teme grave. Fug în reveria viorii poemului/ știu că-mi aparțin amândouă/ precum vioara lui Chagall/ sunetul neresemnării din cosmosul diletanților/ fragila vioară/ canarul evreului/ ca eternă victimă" (Vioara poemului). Cea mai gravă temă e desigur destinul de a fi evreu: Suntem unicul popor din lume/ care nu avem o bucurie întreagă/ pentru că fiecare sărbătoare/ ne aduce aminte de cei uciși
Cele opt note ale gamei by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/7647_a_8972]
-
mâine nu le mai ai. Sunt individualul în stare pură. Iar literatura tocmai cu individualul are de-a face. E drept, scriitorii mari îi dau literaturii și sens. Îi dau și scriitorii buni, dar al lor e banal sau fals. Diletanții nu-i dau. Eu nu-i dau." (p. 67) Fragmentele lui Livius Ciocârlie au la rândul lor compoziție fragmentară. Aproape că pot fi desfăcute în bucăți, ghicindu-se, îndărătul fiecăruia dintre ele, butada. Uneori, ca aici, eseistul pregătește îndelung o
Naturalis historia by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6195_a_7520]
-
spirit, cînd cititorul e silit să asiste la un schimb de replici în care autorul intră în polemică cu sine, mai precis cu cugetul lui, sub forma unei conversații marcate cu linii de dialog. Paginile acestea au un iremediabil aer diletant, de cazuistică morală făcută parcă din dorința de a umple spațiul, de unde și senzația că autorul s-a grăbit să înghesuie între coperți fragmente care se resping din incompatibilitate de gen. Ce rămîne însă în urma acestui tom inegal, de pestrițătură
Scoriile trecutului by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5147_a_6472]
-
ofere o bază atât tehnic, cât și artistic. Și nu în ultimul rând, să stea cât mai departe de așa-zisele „cursuri de fotografie”. R.A.: De ce spui asta? C.O.: În domeniul acesta, ca și în multe altele, activează mulți diletanți și impostori care predau „arta fotografică” prin tot felul de școli populare sau în cadrul a tot felul de cursuri. Absolvenții acestor cursuri de fotografie îngroașă rândul „artiștilor fotografi” autoproclamați care abundă în fotografia românească contemporană. Există, cu siguranță, și oameni
Despre arta fotografică cu Christina One by Racoceanu Andreea () [Corola-journal/Journalistic/66075_a_67400]
-
periferic. Șoseaua Giurgiului, intersecția cu Toporași. La trei stații de ieșirea din oraș și doar la o aruncătură de băț de Ferentari. Cînd circulația se mai domolește, noaptea, mă delectez cu manele, cîntate live (de maeștri ai genului sau de diletanți) în curtea caselor din vecinătate. N-am termopan. Și chiar dacă aș avea, sîmbătă e petrecere cu două etaje mai sus, așa că tot aș fi la curent cu ultimele hituri în materie. Aceasta e mahalaua în care trăiesc din anul II
Literatura de cîrtiță by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6589_a_7914]
-
său. O relectură nu lipsită de interes. În primul rând, faptul că avem de-a face cu un amator, a cărui unică experiență literară sunt aceste memorii, ne duce imediat cu gândul la Grigore Lăcusteanu. Analogia este tentantă: ambii sunt diletanți și nu au conștiință artistică. Literaritatea textelor lor este spontană și necăutată. Însă analogiile se opresc aici. Vasilie Moldovan e, spre deosebire de Lăcusteanu, un om cultivat. Revoluția din 1848 îl surprinde în anul al III-lea al Seminarului de la Blaj, pregătit
Un memorialist uitat de la 1848 by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/6390_a_7715]
-
unul din aspectele felului meu de a fi bătrân. Mi s-a amputat jumătate din minte. Până nu demult, și de când mă știu, am alternat. Am avut perioade de ideolog, de teoretician, de cap pătrat, și perioade de sceptic, de diletant, de scriitor. Acesta din urmă, sătul să-și mai amintească - deformând, neintenționat, din proastă memorie - ori să mai scrie astăzi m-am sculat la ora șapte și am băut cafea cu lapte, a început să consemneze ce-i trecea prin
Însemnări by Livius Ciocarlie () [Corola-journal/Journalistic/6392_a_7717]
-
mâine nu le mai ai. Sunt individualul în stare pură. Iar literatura tocmai cu individualul are de-a face. E drept, scriitorii mari îi dau literaturii și sens. Îi dau și scriitorii buni, dar al lor e banal sau fals. Diletanții nu-i dau. Eu nu-i dau. Nu-i dau nici când lucrez cu fraze, ca acestea, care au sens. În fond, ca scriitor n-ai cum să faci altfel. Cuvintele au sens. Însă la diletanți nu are sens ansamblul
Însemnări by Livius Ciocarlie () [Corola-journal/Journalistic/6392_a_7717]
-
e banal sau fals. Diletanții nu-i dau. Eu nu-i dau. Nu-i dau nici când lucrez cu fraze, ca acestea, care au sens. În fond, ca scriitor n-ai cum să faci altfel. Cuvintele au sens. Însă la diletanți nu are sens ansamblul. Ce sens are pagina pe care o scriu acum ? Are ea unul, dar nu intrinsec. Adiacent. Fac și eu ceva, asta-i tot. Găsesc o soluție ca să ies, măcar așa, punctual, adică astăzi, acum, în momentul
Însemnări by Livius Ciocarlie () [Corola-journal/Journalistic/6392_a_7717]
-
probabilistic) care admit apariția miracolelor, alături de vorbele de spirit rostite de un Paul Dirac, Roger Penrose, Einstein sau Heisenberg. Dincolo de detalii, sînt două trăsături care izbesc la Keith Ward. Prima e că vezi un cleric care a ieșit din condiția diletantului, asimilînd cu migală teoria adversarilor, detaliu care pledează pentru apariția unei noi generații de teologi: dacă pînă de curînd preoții se pronunțau asupra darwinismului fără să aibe habar cum se identifică o genă și puteau să comenteze ideile lui Schrödinger
Erezia cuantică by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4707_a_6032]
-
ca și printr-un simț sigur al valorilor. Ce privim și ce vedem A produs ceva agitație amplasarea pe treptele Muzeului Național de Istorie a statuii lui Traian, datorată sculptorului Vasile Gorduz: și-au dat cu părerea tot felul de diletanți, au apărut proteste, s-au auzit strigăte de nemulțumire și s-a cerut chiar îndepărtarea operei de acolo. În toată zarva de opinii după ureche, întâlnim și semnalăm o „lectură” inteligentă, competentă a operei lui Gorduz. Aceasta aparține lui Erwin
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/4660_a_5985]
-
ori „operă de execuție”. N-ar fi fost totuși deloc lipsit de interes ca Mircea A. Diaconu să clarifice aceste aspecte, mai ales că, pornind de la prejudecata că marele nostru dramaturg a fost mai degrabă un „autodidact” cu mină de diletant decât un scriitor în deplinătatea facultăților estetice, ele au fost puse în discuție doar sporadic și insuficient. Ce-a mai rămas, în schimb, din proiectul inițial? O sumă de eseuri variate ca tematică (Lumea ca tehnică și abisalitate, Realul himeric
Critica supracalificată by Alex Goldiș () [Corola-journal/Journalistic/4585_a_5910]
-
ar fi bucurat, dar nu cât să-mi stric viața, obsedat de succes. Dacă nu ți s-a dat cât ți-ar fi trebuit ca să faci un lucru mare, e recomandabil, pentru starea bună a vieții, să accepți condiția de diletant. A avea mentalitatea unui creator când nu ești dotat cum ar fi necesar e tragic și grotesc. Balzac mai spune adevărul banal, însă inconturnabil, că ai nevoie de elaborare îndelungată. Numai că pentru asta trebuie să poți să gândești. Să
Însemnări by Livius Ciocarlie () [Corola-journal/Journalistic/4509_a_5834]
-
de un principe. Sunt descrise cu lux de amănunte granițele, iar principele țării, Într-un dialog cu Împăratul, Își afirma suveranitatea; Plăcuțele de plumb de la Sinaia, subiect aproape tabu, căci dacă cineva Îndrăznește să le aducă În discuție este considerat diletant, tracist, dacist, incult, ocult și cine mai știe cum; Lucrarea „Cosmographie”, scrisă În limba română cu alfabet propriu, de inspirație geto-dacă, de către Aeticus Istrius (Dunăreanu), ilustru cărturar și explorator român din sec. al IV-lea (ibid.); Arhivele mănăstirilor din Europa
Cum se numeau strămoşii noştri: daci, geţi, vlahi sau români?. In: Editura Destine Literare by Marius Fincă () [Corola-journal/Journalistic/99_a_394]