311 matches
-
sale, Nicholas Buda s-a ridicat împotriva clasei politice de la București, condamnând cu vehemență circul politic de pe Dâmbovița și, totodată, compătimind nivelul scăzut de viață impus pe nedrept românilor. În articolele sale politice, acesta a ridicat semne de întrebare împotriva diletantismului practicat de către unii reprezentanți ai Ministerului de Externe, dar și ai președinției de la București, în articole precum „România și Moldova din nou în atenția Secretarului de stat american Hillary Clinton”, „Din ce în ce mai săraci material, românilor le-au mai rămas doar bogăția
NOI APARIŢII EDITORIALE ARMONII CULTURALE – SEPTEMBRIE 2014 de GHEORGHE STROIA în ediţia nr. 1354 din 15 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362173_a_363502]
-
multe altele. Se-nțelege că toate materiile acestea sânt tratate c-o egală adâncime și cunoștință de cauză. Parcă li se bat calici-n gură, zice o vorbă veche. Discuția aceasta sterilă, superficială, fără plan și unitate de vederi, acest diletantism care judecă cu o rară suficiență și infatuitate toate cestiunile posibile și imposibile, ex abrupto, fără baza largă a esperienței din propriul nostru trecut și din viața altor state, e pusă în mișcare de un resort ocult pe care ne
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
ieșeană de pictură: cam genul ăsta de școală, dacă e să fac o primă circumscriere, una cu totul aleatorie, cum se vede. Dar pregătind astfel tonul sub care vor sta considerațiile. Unul lejer. Dacă nu chiar facil. Prin voluptuosul lor diletantism, deja asumat. Ba, mai mult, unul insolent, atîta vreme cît diletantul nu e diletant autentic, dacă nu produce și-un dram de insolență. Dar, ca să nu mă autoflagelez cu atîta pornire, să spun că fragilele referiri la... școlile de creație
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
al Colecțiilor, de fapt, crimă culturală în care și-au găsit cavoul excepționalele colecții particulare. Felul în care e prezentat... documentarul dezvăluie fără tăgadă stima respectivului post t.v. pentru ignarii dictatori. Ce să crezi? O fi vorba doar de diletantismul postului sau de ceva mult mai grav: de tînjirea pioasă după trista epocă de aur?! Să revin deci, prin deja invocatul diletantism, la pomenitul catalog al pomenitei expoziții jubiliare. Diletantismul e nota dominantă a acestei redactări festiviste: inconsecvență în păstrarea
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
fără tăgadă stima respectivului post t.v. pentru ignarii dictatori. Ce să crezi? O fi vorba doar de diletantismul postului sau de ceva mult mai grav: de tînjirea pioasă după trista epocă de aur?! Să revin deci, prin deja invocatul diletantism, la pomenitul catalog al pomenitei expoziții jubiliare. Diletantismul e nota dominantă a acestei redactări festiviste: inconsecvență în păstrarea parității datelor personale ale artiștilor expozanți, neglijențe inadmisibile în materie de curriculum, inversări de date personale și de imagini reproduse, stîlciri de
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
ignarii dictatori. Ce să crezi? O fi vorba doar de diletantismul postului sau de ceva mult mai grav: de tînjirea pioasă după trista epocă de aur?! Să revin deci, prin deja invocatul diletantism, la pomenitul catalog al pomenitei expoziții jubiliare. Diletantismul e nota dominantă a acestei redactări festiviste: inconsecvență în păstrarea parității datelor personale ale artiștilor expozanți, neglijențe inadmisibile în materie de curriculum, inversări de date personale și de imagini reproduse, stîlciri de nume (și prenume); unele din aceste hibe, referitoare
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
se-ntreabă antimicul nostru. Imposibil de imaginat, răspunde tot el. Și de-aici, începe speculația: Cred că abia în momentul în care ne vom vedea destinul prin inexistenta piele a micului, atunci îl vom vedea corect". Iar antidotul corupției, mizeriei, diletantismului ar fi... renunțarea la mic. Și dacă nu putem renunța, atunci... nu. Ca să vezi pînă unde poate răzbate pesimismul (schopenhauerian)! Imagini (în sepia) cu străzile vechilor orașe românești au mai totdeauna un atît de neîndoios efect catartic. Chiar dacă efectul vine
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
dar Utrillo? 8. Arp, abstractul speculînd rodnicia hazardului; dar Mondrian? 9. Modigliani, candidul pervers al lascivelor nuduri. 10. Pollock, suprarealistul gestual, precursorul postmodernismului. Ați observat, mirați poate, absența "diletantului" Van Gogh. Nu întîmplător: puseu psihanalizabil oricum, dacă mi-l atașez "diletantismului" personal, mereu atent să iasă de sub... anatemă și să se așeze în profesionalism pur sang. Cîtă insolență, nu? în această ultimă alăturare! Dar de îngăduitor-dezmățatelor sărbători ce nu-i permis! Ar mai rămîne de văzut care ar fi insula în
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
apariția ultimei lucrări a istoricului - a constituit una din dimensiunile sale umane constante, de care au profitat uneori și cei ce meritau mai puțin, cu toate că lui Leonid Boicu nu i-a lipsit acuitatea de a discerne între valoarea autentică și diletantism sau impostură și nu pregeta să șfichiuiască cu ironii penetrante arivismul sau amatorismul profesional. În egală măsură recurgea la autoironie și se amuza când însuși devenea ținta sarcasmului prietenilor, fără să le poarte urmă de resentimente”.Un alt episod biografic
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
o gamă variată de izvoare documentare. Studiul istoriei universale, al dreptului civil și roman, al filozofiei, pentru care a apelat și la sprijinul lui Eftimie Murgu ș.a., a stat la baza unei instrucții temeinice, menită să-1 ferească de improvizații și diletantism. Firește, N. Bălcescu și-a completat neîntrerupt cultura sa istorică generală. Este adevărat că printre numeroasele opere invocate sau citate de el se află și unele nesemnificative sau de mâna a doua, cum am spune astăzi, dar cercetătorul va constata
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
de la debutul acestui ciclu dedicat capodoperelor teatrului lyric și cu riscul de a fi acuzat de lipsă de modestie, pot afirmă că ceeace s-a născut din pasiunea ardenta a autorului pentru muzica de operă nu mai poate fi considerat diletantism. Am recitit ceeace am scris acum șapte ani în volumul Lebădă de la Busseto, consacrat marelui Giuseppe Verdi, și mi-a făcut plăcere să constat că nimic din materialele înserate în respectivul volum nu s-a dovedit a fi perisabil. Au
Opera italiană în capodopere by Alexandru Emanoil () [Corola-publishinghouse/Science/1302_a_1926]
-
religiilor, istoria mentalităților, filosofia culturii și a istoriei), de istorie a culturii, meditează asupra „destinului” și „sensului” culturilor, propune o ideologie culturală. Toate acestea le face fără pedanterie exagerat „științifică” (dar cu rigoare a informației), într-o sinteză aflată în preajma diletantismului superior, dar și - privind „favorabil” lucrurile - a tărâmului culturologiei de maximă generalitate. Demersul lui are un clar sens ideologic; respinge ierarhizarea culturilor în „centru” și „periferii”, afirmă legitimitatea, îndreptățirea egală a tuturor culturilor de a ajunge la universal. Se opune
ANGHEL-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285367_a_286696]
-
Situată pe pozițiile unui exclusivism agresiv, C. propagă „neoevanghelismul” și „filosofia neospiritualistă”, emanații pseudoștiințifice ale Societății Teosofice din Paris, lansează atacuri repetate la adresa lui A.D. Xenopol, împotriva „Sămănătorului” și, mai ales, a lui Ilarie Chendi, pe care îl acuză de ignoranță, diletantism și mercantilism la editarea primului volum, Literatura populară, din Opere complete de M. Eminescu. Beletristica publicată aici cultivă macabrul sub forma unor scrieri precare, în care abundă fantomele, visele și vedeniile terifiante. Se remarcă poezia lui B.P. Hasdeu Complotul bubei
CUVANTUL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286630_a_287959]
-
de table (1971), în care, sub aparența de gratuitate a jocului livresc, tratează probleme grave, cum ar fi criza identității într-o lume incapabilă de comunicare (Balmeș-talmeș), falsele și realele probleme ale creației puse unor autori condamnați la sterilitate și diletantism cronic, pentru care scrisul devine o activitate mecanică (Coja Ion, autorul piesei), sensul puterii și al responsabilității implicate în tentativa de a dirija destinele celor din jur, înfăptuită de un individ care se crede Dumnezeu (Jucătorul de table) sau perspectiva
COJA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286323_a_287652]
-
lui Diderot, postulează că un interpret trebuie să evolueze cât mai detașat de personajul său, să aibă, cu alte cuvinte, „simțirea simțirii”. Oscilația, și nu e singura, se explică nu numai prin umoarea de moment, ci și printr-un anume diletantism într-ale teoriei. O viziune de dramaturg pecetluiește opera lui C. În piesele sale se răsfrâng, cum e firesc, truvaiuri ale unor comediografi premergători, de la B.P. Hasdeu la V. Alecsandri, replici, dacă se poate spune, precaragialiene fiind de găsit atât
CARAGIALE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286090_a_287419]
-
Iluzia, stăpâna omenirii (1945), și de placheta Poemele destinului (1947). În manuscris au rămas dramele Simfonia destinului, depusă spre reprezentare la Teatrul Național din Iași, Vedeniile și Răzvrătiții. În Teoria fenomenului comic, încercare temerară de estetică generală, nu ferită de diletantism, C. discută, cu o informație limitată mai ales la aria de limbă franceză, pornind de la H. Bergson, fenomenul în sine și manifestările lui artistice. Sunt urmărite „mecanismul psihofiziologic de producere a comicului”, interdependența dintre comic și tragic, legăturile cu alte
CONSTANTINESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286368_a_287697]
-
Mușlea și Problemele tipologiei folclorice (1971) de D. Caracostea. De acești doi eminenți cercetători ai culturii noastre populare îl leagă de asemenea meditația gravă asupra destinului folcloristicii, efortul de a o elibera de sub tutela literaturii, a eseisticii literare și a diletantismului, de a o dota cu instrumentele de lucru necesare, îndelung așteptate. Spre deosebire însă de D. Caracostea, care a abordat și „disciplinele adiacente”, sau de I. Mușlea, care a fost acaparat de etnografie, B. și-a delimitat cu fermitate, din
BARLEA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285647_a_286976]
-
din 1896 până în 1935) la „Convorbiri literare”, unde, din 1900, e membru în comitetul de redacție, instituie, începând cu nuvela Emma, etapa de maturitate a scrisului lui B. A fost tradus în franceză, italiană, rusă, portugheză, bulgară. Un aer de diletantism blajin emană din intervențiile lui în materie de literatură. Cu toată tenta lor paternală, opiniile sunt intolerante în fond. Aderând, pe urmele lui T. Maiorescu, la principiul artei pentru artă, scriitorul se dovedește un tradiționalist, speriat de excese și mefient
BASSARABESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285670_a_286999]
-
lui Baudelaire: „Într-o seară de toamnă”, “într-o seară de vară”, e plat, e fără suflet. În timp ce la el, clipa aceea face posibilă vraja, știi, oarecum ca zilele blânde de toamnă târzie... Charlotte își dezvolta întodeauna comentariul cu un diletantism ușor disimulat, mascând la ea cunoștințe adesea foarte vaste, de care se temea să pară mândră. Dar eu nu mai auzeam decât melodia, când rusească, când franțuzească, a vocii ei. În locul obsesiei trupului de femeie, a femeii omniprezente care mă
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
arte și artiști, dar e de privit ca o smintire a proporțiunei celei (adevărate) drepte dintre artist și public, în care și-a pierdut fiecare din ei atitudinea cea (dreaptă) adevărată. NECESITATEA CEA URGENTĂ A UNEI ARHITECTONICE A ARTEI DRAMATICE. DILETANTISM ȘI ARTE Prin progresul civilizațiunei, și anume prin acea mișcare grandioasă a spiritului care-a adus toate clasele societății civile, reprezintanții tuturor activităților izvorâte din sânul ei, la recunoașterea dreptului lor și a onoarei lor, s-a emancipat ca una
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
are-n urmă decât a prinde cu mâna și adesea nu esercită altă activitate decât reenumeră piesele de aur (deja gata) ale limbei și ale fantaziei. E dar o urmare naturală că trebuie să dispară mai cu totul diferința între diletantism și arte (Kuenstlerschaft) într-o arte unde obiectivul a înăbușit obiectivul unei arhitectonice solide și a unei educațiuni orânduite și treptate (stufenmaessig). La neci o arte nu se-ntîmplă asta mai mult ca la artea dramatică. Nicăiri nu lipsește mai mult
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
De aceea la neci o arte nu e mai des fenomenul de-a ținea adică impresiunile vii esperiate de o provocare cătră sine însuși pentru de-a le și transfera iarăși asupra altora fără o prealabilă mijlocire. Dacă însă ființa diletantismului se manifestă cu deosebire într-aceea că aleargă repede la satisfacerea sa și la impresiunea artei sale asupra altora, fără d-a lua asupră-și lucrul cel aspru și spinos al (coprinsului) periferiei întreg[i], fără d-a se supune
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
întreg[i], fără d-a se supune în singurătate unei esercitări treptate de tecnică, nealegând din regiunea întregului decât ceea ce-i convine cu delăturarea adeseori a unor părți cu totul esențiale a artei, atuncea artea dramatică e mai mult prada diletantismului decât orcare alta. Căci nicăiri diletantismul nu face succese mai fără osteneală, nicăiri nu culege pentru vanitatea lui personală un seceriș mai bogat fără osteneala sămănatului și a coptului; pentru că numai în această arte omul angajează individualitatea sa și pentru că
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
supune în singurătate unei esercitări treptate de tecnică, nealegând din regiunea întregului decât ceea ce-i convine cu delăturarea adeseori a unor părți cu totul esențiale a artei, atuncea artea dramatică e mai mult prada diletantismului decât orcare alta. Căci nicăiri diletantismul nu face succese mai fără osteneală, nicăiri nu culege pentru vanitatea lui personală un seceriș mai bogat fără osteneala sămănatului și a coptului; pentru că numai în această arte omul angajează individualitatea sa și pentru că bucuria succesului și impresiunea izvorâtă adesea
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
în această arte omul angajează individualitatea sa și pentru că bucuria succesului și impresiunea izvorâtă adesea din nesecabilea putere a poetului devin o satisfacție (Genuss) pentru personalitatea proprie. Care arte dar e mai însărcinată de-a restabili marginile mai șterse dintre diletantism și arte (Kuenstlerschaft) și de-a cuceri prin aceea artei însuși o pozițiune Notă Acest fenomen ce zace în artea noastră însași, d-a o putea esersa adică mai nepreparat decât orce altă arte și de-a putea produce deja
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]