809 matches
-
care nemulțumeau magnații din Polonia Mică. Pe de altă parte, Mieszko a avut mai multe succese în politica externă, prin căsătoria fiicei sale, Elisabeta: aceasta se căsătorise în 1173 cu Ducele Soběslav al II-lea al Boemiei iar prin aranjamentul dinastic dintre fiica ei, Anastatia, cu ducele Bogislaw I de Pomerania, Mieszko a întărit, încă odată, suveranitatea poloneză peste ducatul Pomeraniei. În 1177, fiul lui Mieszko, Odon, care se temea pentru moștenirea lui, s-a răzvrătit împotriva tatălui său. El a
Mieszko al III-lea al Poloniei () [Corola-website/Science/330621_a_331950]
-
În tinerețe, a vizitat frecvent Parisul, pe atunci cel mai mare oraș din Europa de Vest. Carol a declarat că „"Parisul nu este un oraș, este un univers"” ("Lutetia non urbs, sed orbis"). Dar Carol a moștenit și tradiționala rivalitate politică și dinastică între lineajul burgund și cel regal al Dinastiei Valois. Acest conflict a fost amplificat de ascensiunea sa la tronul Sfântului Imperiu Roman și Regatului Spaniei. A fost logodit atât cu Louise cât și cu Charlotte de Valois, fiicele regelui Francisc
Carol Quintul () [Corola-website/Science/299322_a_300651]
-
inferior extins, o deformare care s-a înrăutățit în viitoarele generații habsburgice dând naștere termenului de maxilarul Habsburg (prognatism). Această deformare a fost cauzată de lunga istorie de endogamie care a fost practicată în familiile regale pentru a menține controlul dinastic al teritoriilor. El se chinuia să mestece mâncarea în mod corespunzător și prin urmare, întraga viață a avut probleme cu indigestia. A suferit de epilepsie și a fost serios afectat de gută, probabil din cauza dietei bazată pe consumul de carne
Carol Quintul () [Corola-website/Science/299322_a_300651]
-
un fond albastru; dedesubt sunt două linii care reprezintă Marea Adriatică și râurile locale, iar deasupra se găsesc trei stele aurite cu șase colțuri aranjate în formă de triunghi inversat, luate din stema conților de Celje (slovenă "Grofje Celjski"), o casă dinastică slovenă de la sfârșitul secolului al XIV-lea și începutul secolului al XV-lea. Steagul este în culorile pan-slavice, însă aceste culori au mai fost folosite și pe steme mai vechi, și erau considerate culori naționale înainte de a fi pentru
Drapelul Sloveniei () [Corola-website/Science/303491_a_304820]
-
1320/5 este menționat un anume Balică sau Balko în Principatul Cărvunei (Dobrogea), care se întindea de la zona actualului Babadag în nord, până la Mesembria (azi Nesebăr) la sud. În 1346, fiii lui Balică, Dobrotici si Teodor, se implică în luptele dinastice din Imperiul Bizantin de partea împărătesei Ana de Savoia. Din cauza aceasta, în 1347, din ordinul împăratului Ioan V Paleologul, emirul Bahud din Umur, un vasal al Bizanțului, conduce o expediție împotriva lui Balică, în timp ce dromoanele bizantine atacă porturile de la Marea Neagră
Istoria Dobrogei () [Corola-website/Science/302149_a_303478]
-
1404. Înfrângerea lui Baiazid I de către Timur Lenk la Ankara în 1402 deschide o perioadă de anarhie în Imperiul Otoman.În 1403, Mircea ocupă cetatea genoveză Licostomo de la gurile Dunării, iar în 1404 recucerește Dobrogea și se implică în luptele dinastice din Imperiul Otoman. După moartea lui Mircea, în 1418, fiul său Mihail I, reîncepe luptele cu turcii, pierzându-și viața într-o luptă în 1420.În anul acela, sultanul Mehmed I cucerește Dobrogea, Țara Românească rămânând doar cu Delta Dunării
Istoria Dobrogei () [Corola-website/Science/302149_a_303478]
-
numele tatălui lui Basarab este identificabil ca "Toq-tämir", și comun atât între cumani cât și între tătari în secolele XIII și XIV. O cronică rusa din preajma anului 1295 vorbește de un "Toktomer", un prinț mongol din Crimeea. În China, linia dinastică mongolă, supranumită chinezește Yuan, avu un membru pe nume Toq-temür semnalat în documente chinezești în jurul anului în care Basarab a înfrânt corpul expediționar al regelui Carol Robert d'Anjou. A fost avansată chiar ipoteza că tatăl lui Basarab I ar
Dinastia Basarabilor () [Corola-website/Science/300123_a_301452]
-
fost decernat unui număr de ceva mai mult de de persoane, în afară de membri ai familiei imperiale. s-a bucurat mereu de un foarte mare prestigiu, atât în Rusia cât și în străinătate. Astăzi "Ordinul Sfântului Andrei" este atât un ordin dinastic al familiei imperiale a Romanovilor în exil, cât și cel mai înalt ordin al actualei Federații Ruse. În cursul sejurului său în Anglia, Petru I al Rusiei a primit mai multe decorații. În ianuarie 1698 a primit Ordinul Jartierei din
Ordinul Sfântului Andrei () [Corola-website/Science/327180_a_328509]
-
inițial numele de "Ordinul Sfântului Andrei al Scoției și al Ciulinului", suveranul scoțian i-a dat un nou statut acestui ordin și l-a numit "Ordinul Ciulinului". La sfârșitul secolului al XVII-lea, Rusia nu poseda nicio decorație, niciun ordin dinastic. În anul 1698, Petru cel Mare a descoperit modul de a dota Rusia cu un ordin cavaleresc. Tot în Anglia, și-a informat anturajul de hotărârea sa; prin propria sa voință, țarul a readus la viață acest ordin scoțian uitat
Ordinul Sfântului Andrei () [Corola-website/Science/327180_a_328509]
-
un județ frânc, care și-a cucerit încet, încet independența și s-a extins până ce a anexat Principatul Cataloniei, Regatul Aragonului și alte posesii aflate peste mare, conducând astfel Marea Mediterana de la Barcelona până la Atena. Cand Confederația Catalonia-Aragon a fost anexată dinastic Castiliei, a început decăderea Barcelonei. Orașul a fost devastat după Republică Catalonă din 1640 - 1652 și în Războiul Spaniol de Succesiune din 1714. La începutul secolului al XX-lea, Barcelona a redevenit un centru cultural și politic după o reînviere
Barcelona () [Corola-website/Science/296750_a_298079]
-
a primit și numele de botez "Dieudonné" (în franceză „darul lui Dumnezeu”), iar Franța, în semn de recunoștință, a fost închinată de tatăl său, regele Ludovic al XIII-lea, Fecioarei Maria, care făcuse posibil miracolul. Ludovic este fructul unei uniuni dinastice: bunicii paterni au fost Henric al IV-lea și Maria de Médicis, care erau franco-navari și florentini iar bunicii materni au fost Filip al III-lea și Margareta de Austria, care erau spanioli și austrieci, ambii din Casa de Habsburg
Ludovic al XIV-lea al Franței () [Corola-website/Science/298942_a_300271]
-
decăderea Califatului omeyad de Cordoba, în secolul XI . Regatul respectiv includea, înafară de teritoriul de astăzi al Regiunii Murcia, provinciile Albacete, Almeria și Alicante. După Bătălia de la Sagrajas în 1086 dinastia Almoravides au reunificat Al-Andalus. În 1296, profitând de lupta dinastică dintre regele de Castilia și Fernando de la Cerda, teritoriul a fost cucerit de către regele de Aragon, Jaime II de Aragon, fiind anexat Regatului de Valencia. Fiindcă dominația aragoneză a durat foarte puțin, această cucerire ar fi fost foarte puțin importantă
Regiunea Murcia () [Corola-website/Science/300105_a_301434]
-
care era neobișnuit pentru acea vreme. Poate doar Republica Veneția mai existase un regim politic asemănător, și interesant este faptul că ambele republici se mai numeau și " Serenisima Republică". În vreme ce țările europene erau conduse către centralizare, monarhie absolutistă și războaie dinastice și religioase, federația polono-lituaniană se bucura de descentralizare, federalizare, democrație, toleranță religioasă și pacifism, (în condițiile în care Seimul vota de obicei împotriva planurilor regale de război). Acest sistem unic își avea rădăcinile în victoriile șleahticilor în luptele sociale și
Uniunea statală polono-lituaniană () [Corola-website/Science/302091_a_303420]
-
-lea se mutase în Liechtenstein pentru prima oară în 1938, la câteva zile după anexare. În timpul celui de al Doilea Război Mondial, Liechtenstein a ramas oficial stat neutru, căutând asistență și îndrumare de la Elveția vecină, în timp ce tezaurul familiei din posesiunile dinastice din Boemia, Moravia și Silezia a fost adus în Liechtenstein pentru păstrare. La încheierea conflictului, Cehoslovacia și Polonia, încercând să confiște ceea ce ele considerau a fi posesiuni germane, au expropriat toate proprietățile familiei Liechtenstein din aceste trei regiuni. Exproprierile (subiect
Liechtenstein () [Corola-website/Science/298119_a_299448]
-
Până în 1946 Italia era o monarhie constituțională, bazată pe statutul albertin: aparatul de conducere al statutului era cunoscut ca și Coroana iar conducătorul purta titlul de rege al Italiei. Deținera Coroanei era transmisă în mod ereditar, conform legii de succesiune dinastică. În 1946 Italia devine Republică, deținând o Adunare Constituantă în scopul de a elibera o constituție având valoare de lege supremă a Statului Republican pentru a înlocui statul Albertin, aflat în vigoare până atunci. A fost vorba despre o perioadă
Proclamarea Republicii Italiene () [Corola-website/Science/311984_a_313313]
-
după ce s-a întors la Weimar și și-a asumat guvernarea ducatului, Karl August s-a căsătorit cu Louisa de Hesse-Darmstadt, fiica cea mică a lui Ludovic al IX-lea, Landgraf de Hesse-Darmstadt. Căsătoria a fost în întregime în scop dinastic și a dus la consolidarea ducatul de Saxa-Weimar în cadrul Sfântului Imperiu Roman. Ducele era un mare băutor, dar, de asemenea, un sportiv bun. A fost interesat de literatură, artă, știință, l-a sprijinit financiar pe Goethe, a fondat "Fürstliche freie
Karl August, Mare Duce de Saxa-Weimar-Eisenach () [Corola-website/Science/326227_a_327556]
-
s-a dovedit a provoca un conflict cu biserica luterană. Ca regină-mamă este cunoscut că ea a împiedicat căsătoria fiului ei cu Ebba Brahe, o aventură care a durat între 1613-1615. Ea a preferat un beneficiu politic dintr-o căsătorie dinastică și i-a fost teamă față de complicațiile unei căsătorii cu un nobil. Ca văduvă ea a servit ca regentă pentru fiul ei mai mic, Carol Filip, Duce de Södermanland, în ducatul de Södermanland din 1611 până în 1622. A locuit la
Christina de Holstein-Gottorp () [Corola-website/Science/326409_a_327738]
-
ci ca rege, la 16 octombrie 1384. În 1386 regina Jadwiga s-a măritat cu ducele Lituaniei Iogailas (Jagiello), cunoscut, ulterior, ca Vladislav al II-lea al Poloniei. Încoronarea lui a fost la 4 martie 1386, inaugurându-se, astfel, perioada dinastică a casei regale a Jagiellonilor. Uniunea personală cu Marele Ducat al Lituaniei, vecinul din nord și est, începută prin încoronarea lui Jagiello pe tronul polonez, a permis extinderea puterii poloneze spre est și crearea (conform Uniunii de la Lublin din 1569
Polonia () [Corola-website/Science/296619_a_297948]
-
ani; 4)[?], 20 de ani; 5)[?]-bimușmaș, 30 de ani; 6)[?], 9 ani; A treia dinastie din Kish: 1)Kubaba cîrciumăreasa, 100 de ani. aprox. 4500 i.Hr. - sumerienii se stabilesc în sudul Mesopotamiei; dezvoltarea scrieii cuneiforme. aprox. 2800-2400 i.Hr. - "Perioada dinastica timpurie" și orașe-stat centralizate. aprox. 2700-2600 i.Hr. - domnia legendarului rege Ghilgameș la Uruk. aprox. 2494-2342 i.Hr. - regele Eannatum întemeiază prima dinastie din Lagaș, cucerind orașele-stat sumeriene. aprox. 2350 i.Hr. - lupta pentru supremație între rege și preoțime în Lagaș aprox. 2334-2279
Sumer () [Corola-website/Science/303985_a_305314]
-
Mama sa, Oltea avea să moară la 4 noiembrie 1465. Ștefan cel Mare a fost căsătorit de trei ori. Dacă predecesorii săi încercaseră prin căsătorii și alianțe matrimoniale să se apropie de suzeranii lor catolici, regii Ungariei și Poloniei, politica dinastică a lui Ștefan cel Mare privind căsătoriile a fost diferită - după cum remarca istoricul P. P. Panaitescu - "toate trei soțiile lui sunt principese ortodoxe din țări vecine: Evdochia, fiica lui de la Kiev, Maria din Paleologii de la Mangup, în Crimeea, Maria, fiica
Ștefan cel Mare () [Corola-website/Science/297119_a_298448]
-
X-lea. El și-a sporit prestigiul și influența prin alianțe matrimoniale cu cei din Benevento și Capua și chiar a intrat în diferite proiecte antibizantine, obținând unele pământuri în Campania. Guaimar a căutat în continuare să își stabilizeze succesiunea dinastică și l-a numit pe fiul său, Gisulf I drept co-principe din 943, iar acesta i-a succedat în 946. Succesiunea nu a fost contestată în interior, însă forțele aliate ale ducilor Ioan al III-lea de Neapole și Landulf
Principatul de Salerno () [Corola-website/Science/324626_a_325955]
-
limbă ci mai degrabă de credință (în sensul de a fi credincios unui suzeran și unei religii).. Dobrotici era fiul lui Balică, primul conducător "de facto" independent al Cărvunei. În 1346, Dobrotici și fratele său Teodor, se implică în luptele dinastice din Imperiul Bizantin de partea împărătesei Anna de Savoia. În această calitate, reușește să cucerească mai multe castele, primind ca soție, în dar, pe fiica lui Apokaukos, un înalt demnitar bizantin. După ce suferă o înfrângere la atacul cetății Selimbria (azi
Dobrotici al Dobrogei () [Corola-website/Science/306361_a_307690]
-
au fost cele mai mari din lume. El a avut, de asemenea, mare grijă de rupere a puterii eunucilor și al magnaților neînrudiți, înfeudându-și descendenții în întreaga Chină și a încercat să ghideze acești principi, prin publicarea de instrucțiuni dinastice. Acest lucru a eșuat în mod spectaculos, atunci când succesorul său, a încercat să reducă puterea unchilor săi, fapt ce i-a determinat la revolta care l-a pus pe Prințul Yan pe tron, ca Împăratul Yongle în 1402. Împăratul Yongle
Dinastia Ming () [Corola-website/Science/309369_a_310698]
-
rebelă Han, peste triplul mărimii Ming, estimată la a fi 650.000. Victoria a distrus ultima fracțiune rebelă adversă, lăsându-l pe Zhu Yuanzhang în controlul necontestat al bogatei văi a fluviului Yangtze și cimentânduși puterea în sud. După ce liderul dinastic al Turbanelor Roșii a murit în mod suspect în 1367, în timp ce era un oaspete al lui Zhu, nu mai era nimeni care a să fi fost capabil de a contesta marșul său la tron, și a făcut ambițiile sale imperiale
Dinastia Ming () [Corola-website/Science/309369_a_310698]
-
maghiară pentru fiul său. El a construit un vast imperiu ce se întindea de la Dunăre până la Marea Baltică. În 1306, ultimul rege din linia Přemyslizilor a fost ucis în circumstanțe misterioase în Olomouc pe când se odihnea. După o serie de războaie dinastice, casa de Luxemburg a obținut tronul Boemiei. Secolul al XIV-lea, și mai ales domnia regelui de origine cehă Carol al IV-lea, care a devenit și rege al Italiei, rege al romanilor și împărat romano-german, este considerată a fi
Cehia () [Corola-website/Science/297179_a_298508]