319,831 matches
-
îl poate echivala acum fără dificultăți pe germanul Selbst (în engleză: self), ceea ce din punctul de vedere al teoriilor psihanalitice elimină cel puțin o confuzie posibilă. Dicționarul lui Roudinesco și Plon are, spre deosebire de celelalte, ambiția aproximării exhaustive și din multiple direcții a întregului domeniu al psihanalizei. Dacă faimosul Vocabular al lui Laplanche și Pontalis se limita, cu rare excepții, la terminologia freudiană, acesta de față nu are restricții explicite de interes, înregistrând, alături de freudism, de asemeni lacanismul, culturalismul american, pe kleinieni
Opțiuni terminologice by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/15342_a_16667]
-
politic inferior, cel românesc, un curent de idei generos, modern, superior și revoluționar". Pînă și "reabilitarea postumă", din anii '80, a lui Aderca i se pare suspectă vigilentului protocronist, oferindu-i încă un prilej spre a trimite o săgeată în direcția autorului Neoiobăgiei: "Aderca va fi reabilitat postum, în etapa de redogmatizare gheristă a literaturii române, din anii '80 (curios: știam, și dl M. Ungheanu trebuie s-o știe mai bine decît noi, că anii '80 au cunoscut o redogmatizare protocronistă
Un nou A.C. Cuza by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15370_a_16695]
-
că a-ți înregistra viziunile pe casete e un procedeu cam... New Age?" N-am stat să ascult răspunsul părințelului - studenții începuseră să-mi intre în amfiteatru - dar tot am distins cuvintele "blasfemie" și "afurisenie", aruncate ca o anatemă în direcția mea... însă mai mult decât toate acestea mă înspăimântă nesimțirea animalică a conducătorilor politici ai României. Cum altfel să califici succesiunea de gesturi în urma cărora unul dintre adjuncții procurorului general - dat afară cu surle și trâmbițe pentru ordinul de a
Servește: Vadim. La preluare: Csurka by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15385_a_16710]
-
au expatriat, iar Virgil Teodorescu s-a descalificat, încălcîndu-și principiile inițiale, pe calea unui oportunism lamentabil. Poate că "destinul trist" al poetului ("deși Gellu Naum se considera un fericit"!) să fi constituit, compensator, o șansă a cristalizării existenței sale în direcția transpunerii suprarealismului într-un "mod de viață", al "umanizării" sale specifice. Singurătatea și "inactualitatea" i-au favorizat adîncirea în sine, marginalizarea i-a îngăduit a-și cultiva propriul "centru" creator și spiritual. De altminteri, Gellu Naum a adresat grele imputări
Salvarea unei specii by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15449_a_16774]
-
-l recunosc pe H.-R. Patapievici în dreapta belicoasă în care l-au drapat adversarii săi. Riscanta lui conectare la "păltinișism" (probabil, o "ideologie" ce urmează a fi pusă și ea cât de curând la zid) ne cam arată din ce direcție bate vântul în înaltele cercuri politic-corecte. Lăsând de-o parte faptul obiectiv că H.-R. Patapievici n-a fost niciodată membru al cercului Noica, trebuie să fii rău de tot pălit în cap să susții că Andrei Pleșu, Gabriel Liiceanu
Pro-Patapievici by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15462_a_16787]
-
lia la bătae"; "Tre ste spargi în figuri/ ca băiat dă băiat"; "pencă az nu mai e / ca pă vremea lu tactu", Băetzii). Foarte interesantă mi se pare tocmai această divergență a nivelelor lingvistice: fonetica și lexicul merg într-o direcție; sintaxa, structura textuală, versificația - în alta. Rezultatul poate fi de mare haz, dar și de ascunsă anxietate. în acest volum, "estetizarea" textului mi se pare mai ales un mijloc de emfatizare, prin care ororile devin mai șocante și mai absurde
Poezie și limbaj jurnalistic by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/15499_a_16824]
-
Există elemente evident autobiografice, de plasare, în First Light. în rest, nimic ostentativ, nimic însemnat. Demontați cronologia în chip subtil. Dacă Lessing e mușcătoare, Lodge și Bradbury glumeți, Barnes usturător de ironic, dvs. sunteți eminamente tandru. Sensibilitatea care scrie subminează direcția istoriei, scufundându-se în este sau era, la întâmplare. Istoria se suprapune peste cronologia povestirii și, în orice clipă ne-am afla, tot ce știm este că încă existăm și vrem să continuăm, să aflăm ce e pe pagina următoare
Peter ACKROYD - Mintea este suflet by Lidia Vianu () [Corola-journal/Journalistic/15460_a_16785]
-
care nu apare Noro (ex. vizita la domiciliu a inspectorului, spovedania mamei, dezlănțuirea polițistului tînăr care izbește duba cu bastonul de cauciuc - pentru prima dată un actor talentat, ca Marius Stănescu, prins pe picior greșit)... Finalul împinge filmul într-o direcție falsă: copilul e urcat de tată, cu chiu cu vai, pe scara unui tobogan uriaș, de unde își dă drumul, apoteotic! Ca și cînd depășirea unui handicap ar însemna, neapărat, mimarea "normalității"... Intuind, parcă, eroarea, autorul îi lipește acestui final o
Cinema cu handicap by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/15504_a_16829]
-
acest punct de vedere, dar numai din acesta, Omul recent este o carte cu probleme!) care ne preocupă îndeosebi pe noi, pe români, într-un moment istoric în care putem - dacă nu cumva e doar o iluzie - să alegem o direcție de evoluție. în mod special autorul supune unei judecăți critice idealul umanist al lumii de azi, care presupune bunăstare pentru toți, prin redistribuirea forțată a ceea ce creează oamenii de valoare, situare exclusiv în prezent, amnezie interesată și asigurarea confortului sufletesc
Poliție culturală by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/15512_a_16837]
-
Evident. După cum există și familia de spirite Edmund Burke, Joseph de Maistre, Lord Acton, Allan Bloom, foarte onorabile. Nu putem exclude nici una dintre aceste tendințe. Patapievici spune la un moment dat în carte că dacă lucrurile continuă să meargă pe direcția de care se teme el, vom ajunge cu toții niște animale prospere, blînde și politicoase. Se înșală. Am spus-o și la lansare: cel puțin în ambianța de acum, nici una dintre aceste perspective nu este plauzibilă în România. Blîndețea și politețea
"Să recuperăm obiceiul de a nu fi de acord cu cineva fără a-i dori Dispariția" by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/15476_a_16801]
-
își va da seama de erorile materiale și se va informa la o bună școală, atunci el se va numi Maiorescu. Dar și exaltația ideologică va dispărea. Cațavencu va deveni profesor. Un Cațavencu ilustru este Hasdeu, care pornește în toate direcțiile, delirînd fără erori vizibile de stil, dar nu mai puțin haotic, beat de a lua cunoștință de tainele universului. Hasdeu era un romantic, Cațavencu e și el un romantic". Potrivit unei asemenea logici, ce ne-ar opri a-l vedea
Bufoneria lui G. Călinescu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15515_a_16840]
-
pe de altă parte, și Dennis Deletant discută locul comun conform căruia exista un număr mare de evrei, maghiari și persoane aparținînd altor minorități printre cadrele Securității (în Ceaușescu și Securitatea..., Humanitas 1998), și ajunge la concluzia că la nivelul Direcției Securității Statului această prejudecată în general nu se confirmă, și-și motivează afirmațiile apelînd la statistici oficiale privind originea etnică a personalului direcției. Spre deosebire de Deletant, Câmpeanu dă doar o listă cu principalele posturi din aparatul ideologic ocupate de evrei, însă
Perspective de istorie recentă by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/15513_a_16838]
-
minorități printre cadrele Securității (în Ceaușescu și Securitatea..., Humanitas 1998), și ajunge la concluzia că la nivelul Direcției Securității Statului această prejudecată în general nu se confirmă, și-și motivează afirmațiile apelînd la statistici oficiale privind originea etnică a personalului direcției. Spre deosebire de Deletant, Câmpeanu dă doar o listă cu principalele posturi din aparatul ideologic ocupate de evrei, însă este mult mai categoric în afirmațiile pe care le face. E foarte greu să lucrezi cu o astfel de carte - în măsura în care ea merge
Perspective de istorie recentă by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/15513_a_16838]
-
ajută să mă orientez în ceea ce am de gînd să întreprind, și anume să scot în evidență curente fecunde din proza românească modernă, care combină minuția pînă la acribie a reproducerii realului cu elemente de miraculos și supranatural. Una din direcții împinge paradoxal fantasticul pe o pistă a exactității, ca și cum ar îndeplini exigențe ale realismului, în marginile posibilului cotidian. Modele recunoscute sunt Kafka sau corifei ai literaturii sudamericane ca Marquez și Cortazar, pe versante totuși diferite. Printre precursorii autohtoni, mai frecventați
Șalul, pălăria de paie, pasărea cu penaj colorat by S. Damian () [Corola-journal/Journalistic/15520_a_16845]
-
un dramatism de o altă factură decît cel al lui Mircea Dinescu, autorul Telejurnalului de la Cluj ia mulajul datelor vieții politice și civile la intersecția lor cu conștiința stupefiată sau revoltată. Traumelor noastre existențiale li se caută sursa precisă, în direcția cauzelor legislative, administrative, economice, politice. E o investigație ce pornește dinăuntru, dintr-o stare de spirit a unui individ "oarecare" și tocmai prin aceasta exponențial, spre a opera necruțător în sfera vieții publice, de atîtea ori lunecoasă, amăgitoare, predispusă a
Absurdul ca instrument by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15535_a_16860]
-
există între aceste momente culturale o continuitate de idealuri: cultul pentru latinitate și mândria originii noastre romane, dar și datoria luminării poporului pentru emanciparea lui socială și națională. Acestea erau de fapt, coordonatele fundamentale ale activității reprezentanților Școlii Ardelene: o direcție erudită, de elaborare a unor tratate de istorie, filologie și lingvistică și alta, tipic iluministă de luminare a maselor. Atanasie Marian Marienescu (1830-1915) este un pașoptist ardelean care ilustrează acest adevăr de istorie literară. Este, după aprecierea lui Ovidiu Bârlea
Un urmaș al Școlii Ardelene by Ion Buzași () [Corola-journal/Journalistic/15538_a_16863]
-
mână la onorurile zilei de azi. (...) Reprezentant al doinei și baladei ardelene pășește salutat de noi toți colegii d-tale". De data aceasta, dl Eugen Blăjan, statornic cercetător al operei lui Atanasie Marian Marienescu, retipărește o lucrare reprezentativă pentru cealaltă direcție a scrisului său, în prelungirea Școlii Ardelene, aceea de luminător al maselor: Învățătorul și poporul, Sibiu, 1858, la care mai adaugă Detorințele noastre, Viena, 1867, precum și articolele Femeia economului român, Jurnalistica română și abuzurile ei și Foile literare dincoace de
Un urmaș al Școlii Ardelene by Ion Buzași () [Corola-journal/Journalistic/15538_a_16863]
-
biată indecizie între candoarea paradisiacă și sfidarea arogantă a realității. în pofida acestei reprezentări nu tocmai optimiste, asemenea aventuri sînt încă posibile. Profesioniști care au cercetat în profunzime fenomenul artistic național, care i-au analizat evoluția și i-au evaluat atent direcțiile, au ieșit acum din disciplina istoriei artei și au intrat decis în istoria ei reală. într-o asemenea situație, dificilă și seducătoare în același timp, se găsește, nu de multă vreme, criticul de artă Maria Magdalena Crișan. Cunoscută în principal
Discursul despre sine by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15543_a_16868]
-
producției în cauză. Cu îndreptățire observă Gheorghe Crăciun, în prefața volumului Scriptor, ce alcătuiește obiectul prezentei cronici, că "există în natura poetică a lui Ioan Flora o evidentă teamă de închidere și o aspirație secretă spre ubicuitate și încadrarea în direcții poetice neortodoxe". Această tendință spre "deschidere" e mai complexă decît o simplă mișcare de absorbție culturală, dar o include la vedere, în date categorice. Să precizăm că impregnarea culturală remarcabilă a poetului nu-i atenuează spiritul de independență, voința de
Poetul ex-centric by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15552_a_16877]
-
ale obiectelor./ Gîndesc că aș putea fi încolțit de cuvînt.// Mîna destinsă./ Starea lichidă./ Nici un motiv de tăcere./ Un val de căldură face/ ca imaginea paharului să tremure" ( Imaginea paharului tremură). Neliniștită, nesatisfăcută cu sine, empiria se eliberează într-o direcție cogitativă: "Ne zvîrcolim, tîrzii și candizi, iubito,/ cînd pe canapeaua aceasta de purpură,/ desfundată ca un drum de țară primăvara,/ cînd pe gheața covorului de-ub alb calm, victorian/ discutînd marile absoluturi,/ urmărind integrarea noastră ca un fluid în natură./ Ghearele
Poetul ex-centric by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15552_a_16877]
-
fel cu cel vechi. În sensul că rămîne la fel de imprevizibil, va rămîne la fel de deschis către toate generațiile, către toate vocile, indiferent de lobby-uri, de tabere, de trendurile actuale. Nu cred însă că mai e la fel în ceea ce privește lipsa de direcție. Știți că atunci, între '91 și '96, mi s-a reproșat că nu știu ce vreau, că nu dăm o direcție, că nu avem niște puncte de vedere prioritare, cristalizate, că nu avem prejudecăți deloc și că, la adăpostul acestei lipse de
DAN C. MIHĂILESCU "Toată viața am avut obsesia non-alinierii" by Cristina Poenaru () [Corola-journal/Journalistic/15500_a_16825]
-
vocile, indiferent de lobby-uri, de tabere, de trendurile actuale. Nu cred însă că mai e la fel în ceea ce privește lipsa de direcție. Știți că atunci, între '91 și '96, mi s-a reproșat că nu știu ce vreau, că nu dăm o direcție, că nu avem niște puncte de vedere prioritare, cristalizate, că nu avem prejudecăți deloc și că, la adăpostul acestei lipse de prejudecăți stă, de fapt, un aleatorism, un fel de cult al întîmplătorului. Dar au trecut cinci ani, în care
DAN C. MIHĂILESCU "Toată viața am avut obsesia non-alinierii" by Cristina Poenaru () [Corola-journal/Journalistic/15500_a_16825]
-
fel de cult al întîmplătorului. Dar au trecut cinci ani, în care toți am căpătat sentimentul inutilității omului de cultură, o senzație cumplită de dezbinare a vieții intelectuale, un sentiment de dezorientare, de debusolare. Cred că o să încercăm oleacă de direcție, ca să vorbesc așa, ca în Moldova. Aș vrea, în primul rînd, să refacem - cred că-i prețios ce spun acum - dar aș vrea să refacem țesutul social al intelectualului, al omului de cultură, să resolidarizăm breasla literară, să re-familiarizăm breslele
DAN C. MIHĂILESCU "Toată viața am avut obsesia non-alinierii" by Cristina Poenaru () [Corola-journal/Journalistic/15500_a_16825]
-
Lăptăria lui Enache - pictori, sculptori, actori, regizori, dansatori, filozofi etc. și să încercăm să vedem dacă, în tot marasmul ăsta de incultură, de răutate, de agresivitate și de prostocrație, reușim să ne mai găsim un rost. Aceasta ar fi, așadar, direcția pentru recăpătarea autorespectului omului de cultură de la noi. Nu știu cît vom reuși să cîștigăm publicul sau ce fel de public mai avem, dar măcar, noi între noi, avem datoria să ne auzim. În altă oridine de idei, aș vrea
DAN C. MIHĂILESCU "Toată viața am avut obsesia non-alinierii" by Cristina Poenaru () [Corola-journal/Journalistic/15500_a_16825]
-
noastră, dacă am reușit să recuperăm Europa. Pe scurt, LA&I-ul nu va fi atît o revistă de informare, pentru că avem și Cotidianul, ca ziar, și reviste ca Observatorul Cultural, care fac informare foarte bine, cît o revistă de direcție. Iar direcția LA&I-ului cred că va fi așa: cu sufletul la ideea românească și cu mintea către Europa - dar, mă rog, nu vreau să devin patetic. Să ne amintim cum ați pornit LA&I-ul, în 1991. Am
DAN C. MIHĂILESCU "Toată viața am avut obsesia non-alinierii" by Cristina Poenaru () [Corola-journal/Journalistic/15500_a_16825]