133,326 matches
-
de ordin profesional. Inițiatorul și managerul acestui proiect, a cărui importanță absolută este mult mai mare decît valoarea sa de eveniment artistic, este chiar directorul de marketing al companiei, Dl Sorin Zaharescu, iar acest fapt, care se referă la interesul direct al manageriatului și la consecvența unei asemenea implicări, se înscrie el însuși într-o zonă puțin explorată, dacă nu aproape virgină, a vieții noastre publice. încercările anterioare ale unor mari companii de a se împlica în astfel de acțiuni, cazul
Allianz..., ca imperativ moral by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15331_a_16656]
-
nu se termină, nu se reduce la individualitatea noastră biologică, la ovul și spermatozoid, ci se durează de milioane de veacuri - diferență între eul biologic și cel psihologic secundar și general... O distincție foarte importantă, în istoria culturii, cu urmări directe în artă și literatură, explicând diferența dintre realismul literar - de tip Balzac - și literatura impresionistă, subiectivistă, gen Proust, și modernii ulteriori... Distincția se află definită în critica noțiunii de engramă aplicată la natura psihologică. Critica, devenită clasică, a lui Bergson
Adevăratul corp uman by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15374_a_16699]
-
afle care e situația actuală a expresiei sărut mîna, dincolo de definiția, în esență corectă, din DEX ("formulă de salut sau de mulțumire adresată unei femei sau unei persoane mai în vîrstă"), ar fi foarte utile anchetele sociolingvistice. Pentru că altminteri informațiile directe și comentariile suferă de o anume ambiguitate: ca și gestul pe care îl evocă, formula - adesea evitată în manualele și în ghidurile de conversație din a doua jumătate a secolului al XX-lea, poate pentru caracterul ei inconvenabil din punct
"Săr'na" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/15372_a_16697]
-
de către Emil Cioran, precum și o bine documentată și "mărturisitoare" prefață. între altele, Cioran îi scrie Mariei: "înțeleg foarte bine că ați fost tentată să scrieți o piesă, să depășiți filosofia: devii în mai mare măsură tu însuți în gândirea întrupată, directă, decât în eseu sau sistem. Nu există blestem în filosofie, nu există "sangre". Observați, pe bună dreptate, că Iov nu e filosof. Dacă ar fi fost, Dumnezeu nu i-ar fi răspuns niciodată (nici nu l-ar fi pedepsit, de
Povestiri sau poezii? by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/15381_a_16706]
-
Marlowe sau alți contemporani. Cu o privire atotcuprinzătoare a epocii contemporane și a legislației ei complexe în privința artelor, cu importantele sume prin care era răsplătit un spectacol la curte, ceremoniile de înnobilare (Shakespeare însuși a fost înnobilat, iar inamicii săi direcți i-au compus drept blazon o căpățână de porc cu deviza "nu fără muștar!"), cu aventurile galante ale vremii (viața aventuroasă a ambițiosului conte de Essex, amant al reginei, mai tânăr decât ea cu treizeci de ani, sfârșit în cele
Povestiri sau poezii? by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/15381_a_16706]
-
dă - pentru a nu știu câta oară - idei egalilor săi întru iraționalitate de dincolo de Tisa. Să fie o întâmplare că Vadim și-a rostit prostiile tocmai la Cluj, în capitala istorică a Transilvaniei? Dacă nici asta nu e o invitație directă adresată lui Csurka de-a cere și el un arbitraj privind Ardealul, înseamnă că nimic pe lumea asta nu are logică! Zbieretele lui Vadim sunt departe de-a izbucni din compasiune pentru nenorociții de basarabeni. în fond, puterea de la Chișinău
Servește: Vadim. La preluare: Csurka by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15385_a_16710]
-
la maieștrii de odinioară"... - stilul comentariilor nu s-a schimbat... * Citez: Deși nu are sistem nervos, amiba acționează, se conduce, se comportă ca un metazoar superior, manifestând instincte. Concluzia ar fi că raporturile dintre psihism și viață sunt mult mai directe și că, în orice caz, "fiziologia sistemului nervos nu este cheia acestor raporturi." Sistemul nervos n-ar putea să fie un instrument și o condiție esențială a unității organice, pentru că unitatea amibei se sprijină direct pe structura ei. Sistemul este
Psihismul primar by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15399_a_16724]
-
Leméac). Este o carte despre îmbătrânire și moarte. Subiectul, banal prin eterna și implacabila lui recrudescență, este salvat de finețea percepției și tehnica de construcție a personajului principal - mama autoarei - impresionant prin forța și coerența caracterului. O luptă tenace, când directă, când disimulată, cu miză mare sau derizorie, este secretul celei care încearcă cu disperare să-și recupereze trecutul printr-un simulacru de viață. Lucidă și abilă, ea își folosește până în ultima clipă toate resursele pentru a nu abandona această partidă
Memoria salvată by Constanța Ciocârlie () [Corola-journal/Journalistic/15407_a_16732]
-
expediate plictisit, alteori Márquez mizează pe efecte facile. În Mă ofer să visez un bărbat visează că este visat de o femeie misterioasă. Povestirea se încheie previzibil cu visul femeii care-l visează pe bărbat... visând-o. Trimiterea ironică și directă la Borges nu salvează povestirea al cărei sens este căznit împins spre metaforic. Dacă destinul personajelor pare să se intersecteze cumva prin singurătatea lor așteptând momentul nedefinit care se apropie cu destulă blândețe, în ultima povestire Urma sângelui tău pe
Despre alte morți "anunțate" by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/15416_a_16741]
-
cuvinte", căutarea împinge imaginația compozitoarei către acel moment al trăirii sentimentului poetului, numit "minut al contemplării": "Nu sunt versuri, sunt vorbe ce s-au născut firesc, privind în sus, cerul, într-o anume seară la acel minut anume... Cuvinte simple, directe, acelea, numai acelea, și numai ale aceluia, deși le va fi putut spune oricine... O silabă nu poate însă lipsi din ele și nici acel minut al contemplării nu poate fi înlocuit. Străina își închipuie o fereastră la catul de
Eminescu în proza Hortensiei Papadat-Bengescu by Eugenia Tudor-Anton () [Corola-journal/Journalistic/15429_a_16754]
-
printre nouri..." E ceva care în acel ceas se petrece undeva în lumi pe care un minut le contemplă. Fiecare cuvânt simplu dezbrăcat de orice simțire... numai albă... De ce atât de albă?" Și, mai departe, constatarea că: "O propoziție oarecare, directă, simplă poate fi cel mai minunat vers". Așadar, închipuirea Inei cheamă firesc imaginea poetului prins în chingile inspirației care-l izolează de lumea înconjurătoare: "geamul scund cu sticla murdară", dar și faptul că: "o căruță trece sărind pe pietre prin
Eminescu în proza Hortensiei Papadat-Bengescu by Eugenia Tudor-Anton () [Corola-journal/Journalistic/15429_a_16754]
-
vechi, aparținând perioadei slavone, impregnate de spirit bisericesc, fără legătură cu o tânără cultură modernă și occidentalizată. Așa să fie? Oare nu puține din mentalitățile noastre de azi - lipsa de entuziasm pentru "capitalism", scepticismul, demonizarea averii, "egalitarismul", fatalismul, evitarea confruntării directe, speranța în personalitățile providențiale și paternaliste, fidelitatea față de biserică etc. - pe care le socotim "păcate, handicapuri congenitale" ale nației ar fi mult mai ușor de înțeles și de făcut profitabile dacă am încerca să zăbovim puțin asupra ghidului medievalității românești
Fantoma părintelui ucis by Manuela Tănăsescu () [Corola-journal/Journalistic/15425_a_16750]
-
stricte ale limbajului, de capacitatea culorii de a purta și de a transmite informații, Mirela Dimcea a traversat, pînă acum, două etape importante: prima dintre ele, prezentă prevalent în cadrul expoziției sale anterioare, cea de la Muzeul Literaturii din 1999, privește relația directă dintre limbaj și un anumit pretext formal, în speță chipul uman redus la o schemă aproape abstractă, iar cea de-a doua, care constituie, de fapt, chiar miza actualei expoziții, privește resursele și energiile interne ale culorii, capacitatea ei neinfluențată
O revoluție de catifea by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15434_a_16759]
-
nonexistență, la structură și la semnificație. Preocupată vizibil de acest potențial ascuns al culorii și al limbajului, pictorița care a rezistat cu atîta fermitate în fața efectelor din pictura lui Vasile Grigore se lasă acum sedusă, dar nu prin vreo influență directă, ci printr-o cercetare pe cont propriu, de arhitecturile cromatice din categoria celor acreditate de Teodor Moraru și de spiritul analitic, de lectura sub microscop, pe care Florin Ciubotaru le-a impus în pictura noastră de astăzi. Afină spiritual cu
O revoluție de catifea by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15434_a_16759]
-
rîvnesc opera, puțini reușesc să-i pună în valoare conținutul. Citirea teatrului lui Ionesco - publicat integral de Editura Univers în traducerea nuanțată și unitară a lui Dan C. Mihăilescu - este un act personal, solitar și individual al cititorului. Este relația directă cu autorul, o provocare asumată pe cont propriu. Fiecare se descurcă cum poate, recidivează în studiu ori de cîte ori simte nevoia. O punere în scenă unește, în principiu, toate aceste singurătăți cărora le este dirijată acum o percepție, acea
O scamatorie by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15456_a_16781]
-
în cheie proprie și accentuînd latura formală a versificației, creează în ansamblul volumului o variație utilă, evitînd excesul de sordid jurnalistic. în tema jurnalistică se poate recunoaște fascinația suprarealiștilor pentru obiectul efemer și cam vulgar, dar și rezultatul unei experiențe directe și larg împărtășite: ultimul deceniu fiind, la noi, unul de renaștere rapidă și de dezvoltare devorantă a gazetăriei. De altfel, Șerban Foarță e și autorul unui ingenios și subtil eseu despre jurnalism - Dublul regim (diurn/ nocturn) al presei (1997) - și
Poezie și limbaj jurnalistic by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/15499_a_16824]
-
și subtil eseu despre jurnalism - Dublul regim (diurn/ nocturn) al presei (1997) - și se plasează cu bună știință în plin paradox: un poet aflat sub semnul esteticului, al ludicului, al scriiturii manieriste și rafinate se ocupă de scriitura cea mai directă, de textele care, cu o redactare adesea elementară și neglijentă, își asumă condiția perisabilității. Din fericire, paradoxurile și contradicțiile sînt situațiile cele mai productive pe termen lung. Cum se vede și din faptul că în volumul de care ne ocupăm
Poezie și limbaj jurnalistic by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/15499_a_16824]
-
Cătălin Constantin Titlul uneia dintre ultimile publicații ale Muzeului Țăranului Român sună ispititor: Privește!. în spatele unei invitații atît de directe se ascunde o carte-album, o interesantă lucrare de antropologie vizuală, dedicată fraților Manakia și celor două sute de fotografii din colecția muzeului realizate de aceștia. Povestea pe care o afli din paginile scrise de Ioana Popescu, din care rețin, pentru spectaculozitatea
A citi / a privi by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/15490_a_16815]
-
cu minuțiozitate evoluțiile artistice de la o carte la alta. Cum s-a remarcat deja, stilul lui Tudor Țopa este desăvârșit - s-ar putea face o apropiere mai degrabă cu Radu Petrescu - această preocupare fiind deseori prezentă în text prin referiri directe: Fraza trebuie să cheme la ochiul unde se cuvine. Dar și ochiul să se lase chemat, să fie liber adică, să fi fost cultivat [...] Oare, o carte n-o poți ghici toată dacă ai un singur cuvânt din ea, unul
Reușita scriitorului by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/15489_a_16814]
-
în unele cazuri, procedeul trist de a comenta foarte dur o carte pe care în mod vădit n-ai citit-o decît, cel mult, pe sărite. Este un lucru inadmisibil. Am simțit de cîteva ori că recenzia nu are legătură directă cu cartea, că autorii recenziei sînt departe de a fi citit cu acribie paginile pe care le comentează. Pe urmă poți să-i semnalezi autorului scăpări bibliografice - sîntem într-un moment în care n-ai cum, dacă ești normal, să
"Să recuperăm obiceiul de a nu fi de acord cu cineva fără a-i dori Dispariția" by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/15476_a_16801]
-
aibă voie să se apropie de vreun microfon spre a-și da cu părerea. Abia peste câteva generații, copiii copiilor lor ar redobândi dreptul de-a reveni în politică. Altminteri, viața noastră, a celor de azi și a urmașilor noștri direcți, va continua să fie o dizgrațioasă zbatere prin noroaiele unei tranziții din șanț în groapă și retur. în rest, pot să dea iliescienii câte legi vor dori și pot să fure de la pensionari pentru a da profesorilor, de la medici pentru
Yorick: statul și tigva by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15507_a_16832]
-
am compus Decalogul timpului liber. Nebun cine pleacă de acasă! Un inventar al tipurilor de discurs în textele Irinei Nicolau arată o diversitate pe care orice scriitor de meserie ar invidia-o. Cele mai numeroase sînt probabil articolele cu ton direct, care constată cu ochi critic și în același timp cumva șăgalnic fețele unei lumi în mișcare. De cele mai multe ori există un dialog deschis și explicit cu cititorul, care e îndemnat să sară pagini, să revină, să deschidă o carte de
Irina Nicolau, scriitoarea by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15514_a_16839]
-
unde începe cealaltă, dacă un asemenea marcaj grafic ar fi cu putință, premisa viziunii plastice și perspectiva morală rămân aceleași: incapacitatea fixării în norme, a gîndirii în rețetă, a existenței în coduri prestabilite. Chiar dacă o anumită soluție plastică este consecința directă a unui impact cultural, de pildă lucrarea Fructul care m-a devorat era mama mea, creație de certă aluzie psihanalitică, perspectiva construcției rămîne în continuare genuină, marcată evident de percepțiile copilăriei, și împinge decis într-un plan secund întregul eșafodaj
Oglinda lui Victor Brauner by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15505_a_16830]
-
audiență (camere video cu circuit închis, porți magnetice, detectoare, radare), ruptura de continuitatea nu se mai operează în spațiu, ci în durată (închideri de fabrici, greve, etc.). Teledetecția sateliților și obiectivul camerei de filmat înlocuiesc "profunzimea cîmpului suprafețelor expuse observației (directe) în profitul profunzimii timpului de înregistrare (indirect) al datelor numerice", orașul fiind, nu explorat, ci supraexpus. Limitele nu mai țin de categoriile spațiului, ci, tot mai mult, de cele ale timpului: diferența dintre centru și periferie se face între un
Despre Cetate și timpurile ei by Roxana Racaru () [Corola-journal/Journalistic/15533_a_16858]
-
supraexpus. Limitele nu mai țin de categoriile spațiului, ci, tot mai mult, de cele ale timpului: diferența dintre centru și periferie se face între un timp de lucru și un timp al vacanței. Preferința pentru informația indirectă, mediatizată, în detrimentul observației directe (inclusiv în știință, unde rezultatele experimentelor sînt citite și interpretate de instrumente perfecționate, observația directă fiind din ce în ce mai rară) are efecte stranii asupra percepției în sine: "efectul de real suplinește, se pare, realitatea imediată". Criza marilor narațiuni în favoarea micro-narațiunilor se dovedește
Despre Cetate și timpurile ei by Roxana Racaru () [Corola-journal/Journalistic/15533_a_16858]