315 matches
-
din viață la vârsta de 50 aniEste admis la Conservatorul din București, unde învăța teoria muzici cu Nicolae Breazu, compoziția cu Ion Dumitrescu și dirijoratul cu Constantin Silveștri, Eduard Lindenberg și George Georgescu. După cum singur mărturisea, lecțiile particulare de artă dirijorala cu Constantin Silveștri au fost determinante pentru dezvoltarea să ulterioară. Adolescent, devine membru al Quartetului Radio și violonist în orchestră Filarmonicii de Stat. Activitatea de cântăreață a mamei sale i-a deșteptat de timpuriu pasiunea pentru opera, ceea ce i-a
Sergiu Comissiona () [Corola-website/Science/302255_a_303584]
-
neașteptat: când dirijorul orchestrei, care trebuia să conducă opera ""Faust"" de Charles Gounod, a fost, în seara respectivă, indisponibil, Comissiona, pe atunci în vârstă doar de 17 ani, a convins conducerea operei că el cunoaște partitura, făcându-și astfel debutul dirijoral alături de mama sa, care interpreta rolul "Margaretei". În 1949, se căsătorește cu dansatoarea Robinna, care îi va fi alături până la sfârșitul vieții. În 1950, Comissiona devine directorul muzical al Ansamblului de Stat Român, iar cinci ani mai tarziu, în 1955
Sergiu Comissiona () [Corola-website/Science/302255_a_303584]
-
la Cimitirul Eternitatea din Iași. Elevii săi, Ion Vidu și Timotei Popovici, veniți din Banat să învețe la Iași, ca și Enrico Mezzetti, Al. Zirra ș.a., au continuat tradiția maestrului lor, îmbogățind repertoriul coral românesc cu lucrări de valoare. Tradiția dirijorală a lui Gavriil Musicescu a fost continuată la Iași de Antonin Ciolan și Vasile Popovici-Ieșeanu.
Gavriil Musicescu () [Corola-website/Science/302591_a_303920]
-
de la Craiova și București și a fost director al Operei Române, în cadrul Teatrului Național din București. A fondat Societatea Filarmonică Română din București (1868), unde a activat ca dirijor și director. În total, a petrecut 35 de ani la pupitrul dirijoral, reușind să formeze un nou public interesat de muzica simfonică. A scris vodeviluri, muzică vocal-simfonică, de cameră, corală, lieduri și muzică de scenă. Printre lucrările sale se numără: un cvartet de coarde, o sonatină pentru pian, cinci canțonete comice pentru
Eduard Wachmann () [Corola-website/Science/308782_a_310111]
-
facultățile Universității Naționale de Muzică din București, cea de dirijat de orchestră, la clasa profesorilor Ludovic Bács și Petru Andriesei, precum și cea de interpretare muzicală (tuba), la clasa conf. univ. Ion Popescu. S-a perfecționat apoi în cadrul Studiilor aprofundate - stilistica dirijorala cu Horia Andreescu și a urmat cursuri de măiestrie susținute de dirijorii Alain Paris și Adrian Sunshine. Preocupat permanent de îmbogățirea cunoștințelor muzicale, Tiberiu Soare a participat și la cursul de compoziție predat de Dan Dediu la aceeasi Universitate. Tânărul
Tiberiu Soare () [Corola-website/Science/309341_a_310670]
-
în mod periodic, concerte cu orchestra simfonică a universității unde predă (Huddersfield). A dirijat ansambluri specializate pe muzică contemporană în Europa și Australia. Urmează o selecție a lucrărilor interpretate de Webb în concert, atât ca trombonist, cât și de la pupitrul dirijoral. Sunt notate interpretări remarcabile și comentarii, acolo unde este cazul. Din 1995, Barrie Webb înregistrează pentru MPS (Marea Britanie), Metier (Marea Britanie), Radio France/MFA, Col Legno (Germania), Move (Australia) ș.a. Webb a înregistrat împreună cu diferite formații și ansambluri, la BBC și
Barrie Webb () [Corola-website/Science/309793_a_311122]
-
ridicare a învățământului și creației muzicale românești. Sprijină crearea unei „Asociații a elevilor Conservatorului”. După ce în 1922, în urma unor intrigi, fusese înlăturat de la conducerea Conservatorului, este rechemat la cârma acestuia în 1925 și continuă, paralel cu munca profesorală, și activitatea dirijorală, avându-i ca elevi, printre alții, pe Emanuel Elenescu, Dinu Niculescu, Constantin Arvinte. În 1948 s-a stabilit la Cluj, unde va fi numit dirijor al orchestrei simfonice „Ardealul” și prim-dirijor al Operei Maghiare de Stat. Ca profesor al
Antonin Ciolan () [Corola-website/Science/313017_a_314346]
-
12 copii, în numai câțiva ani, corul câștigă aprecierea conducerii publicului de specialitate și nu numai, ajungând în 1951 și 1953 la Festivalul Mondial de Tineret, unde devine laureat al acestuia. În cei 60 de ani de existență, la pupitrul dirijoral al corului s-au aflat pe rând nume ca: Elena Vicică, Therodor Carțiș, Nicolae Vicleanu, Eugenia Văcărescu și Voicu Popescu. Activitatea sa cuprinde peste 50 de turnee, numeroase concerte "a capella" și vocal - simfonice, înregistrări, filmări și premii recunoscute internațional
Corul de Copii Radio () [Corola-website/Science/297769_a_299098]
-
foarte tăcută și nu sugerează nicio rezolvare a întunecimii climaxului. A doua parte, prima din cele două Scherzo-uri, constă în două idei principale, prima fiind marcată de numeroase schimbări ale metrului care ar fi fost o provocare pentru stilul dirijoral al lui Mahler dacă ar fi trăit să dirijeze simfonia. Aceasta alternează cu un "Ländler" vesel și tipic pentru Mahler. Este aproape sigur că Paul Stefan a avut această parte în minte când a descris simfonia ca și conținând "veselie
Simfonia nr. 10 (Mahler) () [Corola-website/Science/328591_a_329920]
-
sprijin financiar din partea parohiei, pleacă la Arad unde își continuă studiile, școala secundară și Preparandia pentru învățători pe care o absolvă în anul 1892. Colaborează cu preotul Nicolae Chicin, profesor de cântare bisericească la Arad, de la care își perfecționează arta dirijorală. A fost contemporan cu compozitorul bisericesc, Trifon Lugojan. Între 1892 - 1896 funcționează ca dascăl în comunele Toracu Mic, în Banatul sârbesc și Comloșu Mare, unde înființează și conduce primele sale coruri formate din elevi și adulți. În 1896 revine la
Atanasie Lipovan () [Corola-website/Science/322257_a_323586]
-
de Muzică din București. În timpul facultății, cântă în cele mai importante coruri bucureștene („Madrigal”, „Preludiu”, „Te Deum Laudamus”, „Kontakion”, „Musica Selecta”, „Da Capo”, Corul Filarmonicii „George Enescu”). Experiența corală acumulată în acești ani îi va folosi mai târziu în activitatea dirijorală și îl va determina să înființeze Corul de Cameră „Accoustic”, alături de colegii săi de generație. Legăturile cu folclorul autentic și muzica sacră îi vor marca primele decizii repertoriale. Marin Constantin îl numește în anul 2003 dirijor secund al Corului Național
Daniel Jinga () [Corola-website/Science/337620_a_338949]
-
Accoustic”, alături de colegii săi de generație. Legăturile cu folclorul autentic și muzica sacră îi vor marca primele decizii repertoriale. Marin Constantin îl numește în anul 2003 dirijor secund al Corului Național de Cameră „Madrigal”, legitimându-i astfel, "de facto", calitățile dirijorale. Din dorința de a se exprima artistic într-o manieră autentică, părăsește emblematicul "Madrigal" și înființează Corul de Cameră "Accoustic", împreună cu cei mai valoroși colegi ai generației sale. Corul „Accoustic” își construiește în scurt timp o identitate repertorială nouă și
Daniel Jinga () [Corola-website/Science/337620_a_338949]
-
săli importante sau în aer liber, alături de vedete din toate genurile muzicale, preferând pentru o perioadă proiectele pop-rock simfonic, spațiile neconvenționale și zona experimentală a manifestărilor muzical-artistice. Anul 2012 îi aduce o liniștire a activității și o cristalizare a aspirațiilor dirijorale. Câștigă concursul organizat de Opera Națională din București pentru postul de Maestru de cor și începe o frumoasă ucenicie și activitate dirijorală alături de legendarul Stelian Olariu. În egală măsură cu Marin Constantin, acesta avea să traseze o ultimă tușă asupra
Daniel Jinga () [Corola-website/Science/337620_a_338949]
-
zona experimentală a manifestărilor muzical-artistice. Anul 2012 îi aduce o liniștire a activității și o cristalizare a aspirațiilor dirijorale. Câștigă concursul organizat de Opera Națională din București pentru postul de Maestru de cor și începe o frumoasă ucenicie și activitate dirijorală alături de legendarul Stelian Olariu. În egală măsură cu Marin Constantin, acesta avea să traseze o ultimă tușă asupra personalității dirijorale în formare a încă tânărului dirijor Daniel Jinga. Va învăța aici meseria de „Maestru de cor", va asista și va
Daniel Jinga () [Corola-website/Science/337620_a_338949]
-
concursul organizat de Opera Națională din București pentru postul de Maestru de cor și începe o frumoasă ucenicie și activitate dirijorală alături de legendarul Stelian Olariu. În egală măsură cu Marin Constantin, acesta avea să traseze o ultimă tușă asupra personalității dirijorale în formare a încă tânărului dirijor Daniel Jinga. Va învăța aici meseria de „Maestru de cor", va asista și va pregăti el însuși premiere puse în scenă de Opera Națională București. În paralel continuă să colaboreze ca dirijor cu o
Daniel Jinga () [Corola-website/Science/337620_a_338949]
-
de Compoziție, Muzicologie și Pedagogie muzicală, la Universitatea Națională de Muzică din București. În 2003, a obținut diploma de licență, susținând lucrarea cu titlul „Muzica liturgică romano-catolică după Conciliul Vatican II”. Între 2003 și 2004 urmează cursurile de master (Stilistică Dirijorală - Dirijat Cor Academic) ale Universității Naționale de Muzică București, și susține lucrarea de master cu titlul „Mijloace psihotehnice în arta conducerii dirijorale”. În anul 2012 i s-a acordat titlul de Doctor în Muzică al aceleiași universități, pentru lucrarea „Reprezentanți
Daniel Jinga () [Corola-website/Science/337620_a_338949]
-
cu titlul „Muzica liturgică romano-catolică după Conciliul Vatican II”. Între 2003 și 2004 urmează cursurile de master (Stilistică Dirijorală - Dirijat Cor Academic) ale Universității Naționale de Muzică București, și susține lucrarea de master cu titlul „Mijloace psihotehnice în arta conducerii dirijorale”. În anul 2012 i s-a acordat titlul de Doctor în Muzică al aceleiași universități, pentru lucrarea „Reprezentanți ai creației corale "a capella" românești la sfârșitul secolului al XX-lea și începutul secolului al XXI-lea - Tehnici de construcție corală
Daniel Jinga () [Corola-website/Science/337620_a_338949]
-
2012 i s-a acordat titlul de Doctor în Muzică al aceleiași universități, pentru lucrarea „Reprezentanți ai creației corale "a capella" românești la sfârșitul secolului al XX-lea și începutul secolului al XXI-lea - Tehnici de construcție corală și conducere dirijorală”. În paralel, a absolvit următoarele cursuri de perfecționare: "Masterclass" internațional de dirijat operă, susținut de Prof. Univ. Dr. Dumitru Goia, La Traviata de Giuseppe Verdi, "Masterclass" de dirijat coral ținut cu Corul “Arnold Schoenberg” de către Profesorul Erwin Ortner și "Masterclass
Daniel Jinga () [Corola-website/Science/337620_a_338949]
-
cursuri de perfecționare: "Masterclass" internațional de dirijat operă, susținut de Prof. Univ. Dr. Dumitru Goia, La Traviata de Giuseppe Verdi, "Masterclass" de dirijat coral ținut cu Corul “Arnold Schoenberg” de către Profesorul Erwin Ortner și "Masterclass" de dirijat coral și stilistică dirijorală, ținut de Sharon Hansen (Profesor de Muzică și Artă la Universitatea din Wisconsin, SUA). MundiColour „MundiColour” este o trupă-concept fondată în 2014, pentru a acompania proiectul muzical al sopranei Ana Cebotari. Repertoriul abordat era la început folclor stilizat și urmărea
Daniel Jinga () [Corola-website/Science/337620_a_338949]
-
Comloșu Mare, Timiș - d. 1 septembrie 2008, Timișoara, Timiș) a fost un dirijor român. Născut în 1931, în comuna Comloșu Mare, jud. Timiș, absolvent al Conservatorului din Cluj, a studiat deopotrivă canto, dirijat coral, pedagogie, specializându-se apoi în arta dirijorală, la Berlin, cu celebrul Kurt Sanderling, a fost, pe rând solist al Teatrului Muzical din Galați, cadru universitar și, în paralel, dirijor la Cluj, pentru ca în 1983 să revină în Banatul său natal, preluând bagheta și, în perioadele 1983-1990, 1992-2000
Ion Iancu () [Corola-website/Science/297621_a_298950]
-
din Germania, Spania, Franța, Olanda și România. Ca solista, Lăură a debutat pe scena faimoasei Filarmonici de la Berlin în anul 2006 interpretând primul concert pentru violoncel și orchestră de Dmitri Șostakovici împreună cu Orchestră Simfonica din Berlin, avându-l la pupitrul dirijoral pe James Gaffigan. „Lăură Buruiana a redat primul concert de violoncel concentrată pe dezvoltarea propriei voci și în același timp cu mare diversitate timbrala și de articulație. În mișcarea lentă, în această parte s-a evidențiat cel mai mult, artista
Laura Buruiană () [Corola-website/Science/313840_a_315169]
-
jumătate mama m-a dus la Rigoletto. M-am decis să mă fac dirijor" spunea Sânți într-un interviu. În anul 1951 a debutat că dirijor în Padua dirijând... Rigoletto la Teatro Verdi. Are în spatele său o foarte lungă carieră dirijorala desfășurată în lumea întreagă, în special în Germania, Elveția și Statele Unite, țări unde este considerat un cunoscător profund și un interpret rafinat al repertoriului italian de operă (Rossini, Bellini, Donizetti, Puccini dar în special Verdi). Dirijează la operă din Zurich
Nello Santi () [Corola-website/Science/312658_a_313987]
-
repertoriului abordat (baroc, clasicism, muzica sec. XX etc.) și prin cooptarea de soliști instrumentiști sau vocali, Orchestra de Studio a Radiodifuziunii Române a evoluat calitativ oferind emisiunilor muzicale numeroase titluri. Desigur, meritul aparține în egală măsură maeștrilor aflați la pupitrul dirijoral: Constantin Silvestri, Mendi Rodan, Constantin Bobescu, Carol Litvin, Ludovic Bács. Actualul dirijor al Orchestrei de Cameră Radio este Cristian Brâncuși. Cu o stagiune permanentă de concerte și înregistrări, acest ansamblu este o prezență activă și atractivă în viața muzicală românească
Orchestra de Cameră Radio () [Corola-website/Science/330099_a_331428]
-
România, Logodnă la mânăstire de Serghei Prokofiev - Sâmbătă 7 Iulie 1963, dirijor Egizio Massini, regia Hero Lupescu, maeștrii de cor Gheorghe Kulibin și Stelian Olariu. Maestrul Kulibin moare în urma unei grele suferințe la 17 Septembrie 1963 iar de atunci, cariera dirijorală a maestrului Stelian Olariu este definitiv legată de corul Operei, deși până în anul 1966 a continuat să dirijeze și Corul de copii al Palatului Copiilor. Astfel, sub îndrumarea sa, Corul Operei Naționale a participat în peste 150 premiere și reluări
Stelian Olariu () [Corola-website/Science/326783_a_328112]
-
Bunescu, absolvent de Conservator, compozitor și specializat în organizarea corurilor bisericești. Este cel dintâi compozitor preocupat de asigurarea repertoriului necesar cântării corale concretizăndu-și strădaniile în tipărirea colecției „Repertoriul coral religios...” (1886). Ioan Bunescu s-a atașat mai mult de activitatea dirijorală la Biserica Sărindar, prezența la corul Mitropolitan fiind foarte scurtă (1884?-1885). Dintr-o cerere adresată Mitropolitului reiese că starea de sănătate și solicitările multiple de la Mitropolie l-au determinat să revină la Biserica Sărindar. Până la venirea lui Gheorghe Cucu
Corul Patriarhiei Române () [Corola-website/Science/308241_a_309570]