906 matches
-
acceptarea botezului drept cheie a izbăvirii reprezintă actul inițial, dar definitoriu, al despărțiri lui Iisus de iudaismul oficial, majoritar, care se va desăvârși și împlini semnificativ prin poziția față de problema purității și implicațiile ei multiple. Într-adevăr, privite atent, celelalte disidențe ale lui Iisus față de ordinea religioasă iudee par minore și, în orice caz, acceptate de oficialitățile Templului. Să nu uităm, de pildă, alte cazuri contemporane lui. Astfel, chiar în privința lui Ioan Botezătorul, care a inventat un ritual de botez unic
De ce s-a botezat Iisus () [Corola-journal/Journalistic/70818_a_72143]
-
supraviețuirii, Bugakov se vede silit să-i trimită dictatorului o petiție, apoi, într-o scrisoare adresată guvernului sovietic, vorbește despre dezechilibrul psihic la care e expus un creator a cărui existență este amenințată. Scrisoarea rămâne celebră atât ca model al disidenței asumate, cât și prin efectele ei neașteptate. Trei săptămâni mai târziu, este sunat de către Stalin, în urma căruia, deși Bulgakov crede că a fost victima unei farse, este reangajat la teatru. Scrierile lui rămân, însă, nepublicate. În ultimul deceniu al vieții
Avanpremieră "Roman teatral" de Bulgakov, la Teatrul Nottara by Căloiu Oana () [Corola-journal/Journalistic/80755_a_82080]
-
acum că felul meu de a gîndi este profund românesc". Ceea ce constituie o consecință a libertății reflexive asumate principial. Atacurilor venite din direcția așa-numitei "filosofii științifice" li s-au alăturat cele dinspre apărătorii rigizi ai teologiei ortodoxe, ofensați de "disidența" tot mai apăsată a lui Blaga ce păruse o vreme a se încadra convenabil gândirismului. Din preajma revistei diriguite de Nichifor Crainic s-au ivit cîteva cărți ce reverberează decepția unor teologi (toți autorii erau profesori la Seminarul teologic din Sibiu
Polemica lui Blaga by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8117_a_9442]
-
Cel puțin unele, le-am mai scris. Dar ocazia reamintirii lor pe care mi-o oferă cartea este unică. Deocamdată mă voi referi la Mihai Botez. Sper să reiau și cu privire la alții. L-am cunoscut în casa Adrianei Bittel, înainte de disidența lui. Era cumnatul lui Sergiu Celac, fostul meu coleg de facultate, pe care l-am revăzut, după mulți ani, cu aceeași ocazie. Ne-am împrietenit, Mihai și cu mine, și am trecut împreună prin anii disidenței lui. Mihai era o
Câteva observații personale by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/3913_a_5238]
-
casa Adrianei Bittel, înainte de disidența lui. Era cumnatul lui Sergiu Celac, fostul meu coleg de facultate, pe care l-am revăzut, după mulți ani, cu aceeași ocazie. Ne-am împrietenit, Mihai și cu mine, și am trecut împreună prin anii disidenței lui. Mihai era o excepție printre disidenții români, înrudit cu Michnik sau Havel, mai curând decât cu Doina Cornea sau cu Vasile Paraschiv. Era, așa zicând, un legalist: se prevala de Constituție, folosind în chip inteligent toate prevederile democratice pe
Câteva observații personale by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/3913_a_5238]
-
întreg, în clar, nu cu nume de cod. În plus, nu numai că erau pozitive, neconținând nimic din ce l-ar fi putut incrimina, dar erau critice la adresa Securității și Partidului, în care Mihai identifica fățiș principalele instituții responsabile de disidența lui Dorin, pe motivul că-l lipsiseră sistematic de drepturile lui. Constituționale, firește. I-am atras atenția și asupra prefeței lui Radu Ioanid, speculativă și tendențioasă. Dorin știa, de altfel, că Mihai era mai tot timpul convocat de ofițeri de
Câteva observații personale by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/3913_a_5238]
-
punct de vedere etic ar putea fi considerată vinovată pentru evitarea confruntării cu puterea. Dar literatura neaservită era ea însăși o contraputere, o alternativă, cu atât mai mult cu cât a evoluat de la evazionism spre subversivitate și uneori chiar spre disidență internă. Acest efort de recuperare este opera revizurilor critice. Era de domeniul evidenței că literatura română din perioada comunistă nu putea fi nici acceptată în bloc, nici condamnată în bloc. Era nevoie de o reexaminare meticuloasă a tuturor valorilor, ceea ce
Ce s-a întâmplat cu literatura română în postcomunism - Simptomatologie generală by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8783_a_10108]
-
și azi fiori cititorului care a prins măcar o bucățică din societatea socialistă multilateral dezvoltată. Fiindcă, pe de o parte, Occidentul condamnă "ferm" încălcarea drepturilor omului în spațiul de manevră al U.R.S.S. Este notificată condamnarea invaziei Cehoslovaciei; e încurajată disidența surprinzătoare a României. Pe de altă parte, retorica diplomatică rămâne retorică diplomatică, un balet grațios-grețos, în urma căruia nimic nu este realmente contracarat. Vorbele nu au acoperire în fapte; principiile rămân pe hârtie sau suspendate în eter. Occidentul nu are de
Imposibila întoarcere by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8886_a_10211]
-
Nici nu mai aveam, pentru că, dacă eram în Polonia, aș fi avut autoritate. În România, nu, fiindcă eroii în România sînt victimele, eroii în România nu-s eroi, asta am văzut pe pielea mea, Paler a fost marele erou al disidenței, care a fost dat afară de peste tot, și în ultimii ani a devenit un fel de vag disident la US. Dacă eu am ieșit, contra lui Ceaușescu, din CC, am avut o poziție critică, asta era suspect. Nu, în România
Nicolae Breban - Iubirea este o formă a limitării by Dora Pavel () [Corola-journal/Journalistic/9969_a_11294]
-
în sensul acceptării de către consiliu a votării chiar alături de conservatori. Iar un SV, vorbind despre Tactica noastră la alegeri 13, preciza că noua lozincă trebuie să fie "nu neapărat sus conservatorii, ci jos colectiviștii!" Neîncrederea socialiștilor se manifestă și față de disidențele liberale. Articolul lui Mille, citat mai sus, combătea tocmai una dintre ele, cea de la Iași, condusă de George A. Scorțescu, directorul "Evenimentului". Și au fost alte, multe, încontrări între fracțiunea respectivă și socialiști de vază. Cu toate acestea, la alegerile
C. Stere și duelul său de la 1894 by Victor Durnea () [Corola-journal/Journalistic/8916_a_10241]
-
urmelor, a bunului-simț civic. Din aceste reacții, uneori calme și ironice, cîteodată temperamentale și pline de nerv pamfletar, iar, alteori, de-a dreptul necruțătoare, s-au născut cărțile Trecerea nimicului prin ceva și Pe drumul spre La Mancha (exerciții de disidență universală), aceste cărți pasionale, polemice, incisive, de multe ori nedrepte și, nu de puține ori, pline de melancolie și de amărăciune. Portretul artistului, așa cum se desprinde el din aceste pagini, este unul inconsecvent și paradoxal la suprafață, dar dramatic și
Un disident universal by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/9128_a_10453]
-
în comparație cu numărul acelora din alte țări foste comuniste. Așa este și chiar mai rău. Niciunul dintre acei puțini - nici Paul Goma, nici Dorin Tudoran, nici Dan Deșliu, nici Mircea Dinescu - nu a ajuns să se impună ca figură emblematică a disidenței din Est, asemenea unor Havel, Bukovski sau Michnik. Perceperea disidenților noștri a fost numai internă, intermediată de postul de radio "Europa liberă". Singur Paul Goma a stat o vreme, nu multă, în atenția presei internaționale, în special după ce a vorbit
Ceva despre disidență și disidenți by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/9132_a_10457]
-
sau Michnik. Perceperea disidenților noștri a fost numai internă, intermediată de postul de radio "Europa liberă". Singur Paul Goma a stat o vreme, nu multă, în atenția presei internaționale, în special după ce a vorbit despre el Eugen Ionescu. Și totuși, disidența acestor scriitori români este nedrept să fie minimalizată. Au acționat din impuls de conștiință și s-au expus unor măsuri de pedepsire care nu s-au limitat la interzicerea de a publica. Au suportat punerea sub urmărire, anchetările la Securitate
Ceva despre disidență și disidenți by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/9132_a_10457]
-
comițând injustiții care se cer reparate. Încerc să fac un mic pas în această direcție. Înainte de a spune și alte lucruri țin totuși să precizez că notele mele îi au în vedere pe scriitorii disidenți în sens propriu. Uneori termenul disidență este folosit în accepția prea largă de contestare. Or disidență înseamnă contestare din interior. Și mai precis: contestarea din interior a unor norme de conduită oficial instituite. Scriitorii disidenți sunt așadar aceia care, la un moment dat, contestă ceva ce
Ceva despre disidență și disidenți by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/9132_a_10457]
-
mic pas în această direcție. Înainte de a spune și alte lucruri țin totuși să precizez că notele mele îi au în vedere pe scriitorii disidenți în sens propriu. Uneori termenul disidență este folosit în accepția prea largă de contestare. Or disidență înseamnă contestare din interior. Și mai precis: contestarea din interior a unor norme de conduită oficial instituite. Scriitorii disidenți sunt așadar aceia care, la un moment dat, contestă ceva ce până atunci acceptaseră, intră în dezacord cu linia oficializată a
Ceva despre disidență și disidenți by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/9132_a_10457]
-
riscante, poate chiar mai riscante, aproape că nu se mai vorbește, o inechitate sub aspect moral și o desconsiderare a realităților istorice. Fie și în fugă, fiindcă altfel nu pot aici, mă voi referi la câteva episoade mai vechi ale disidenței scriitoricești, cu ecouri azi tot mai slabe sau cu desăvârșire uitate.Fac totuși parte din istorie. Anul 1956 începuse sub semnul dezghețului hrușciovian, neagreat de echipa Dej care a înțeles imediat că destalinizarea ar fi costat-o trecerea cârmei în
Ceva despre disidență și disidenți by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/9132_a_10457]
-
spunerea "adevărului integral". Faptele trebuie lăsate singure să vorbească, sunt semnificative, omenește și literar, prin ele însele. În același spirit de contestare, în fond, a partinității sacrosancte a vorbit acolo și prozatorul Nicolae }ic, alăturându-se astfel primului act de disidență scriitoricească înregistrat la noi, întreprins de Radu Cosașu. Eu altul înaintea acestuia nu știu. Acțiunea disidentă a celor doi tineri scriitori, de pe urma căreia li s-a tras scoaterea din presă, blamarea publică și alte necazuri, poate fi pusă, desigur, și
Ceva despre disidență și disidenți by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/9132_a_10457]
-
să-i aducă aminte că în tinerețe a creditat proletcultismul, uitând sau neștiind că tot el, în plin comunism, a formulat de la o tribună publică cea mai drastică punere sub acuzare a cenzurii ca instituție, comițând un act de cutezătoare disidență, cu ecouri care au trecut marginile lumii scriitoricești. Sigur că presa din epocă nu l-a consemnat, dar cum să o fi făcut dacă exista cenzură? Ceva și despre anii 1968-1970, anii de vârf ai liberalizării sub comunism în România
Ceva despre disidență și disidenți by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/9132_a_10457]
-
un comunist fără partid"). Nu știu dacă scrisorile au ajuns la destinatar, dacă trimițătorul a dat curs hotărârii sale de o gravitate extremă, dar fapt este că exprimă reacția unui scriitor nemulțumit de cursul politic și un act tipic de disidență. Nicolae Breban, ca să ajung și la el, comite la rândul lui un act tipic de disidență când, în 1971, ca membru al Comitetului Central, dezaprobă public, în presa occidentală, un document oficial al partidului din a cărui conducere, să zicem
Ceva despre disidență și disidenți by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/9132_a_10457]
-
curs hotărârii sale de o gravitate extremă, dar fapt este că exprimă reacția unui scriitor nemulțumit de cursul politic și un act tipic de disidență. Nicolae Breban, ca să ajung și la el, comite la rândul lui un act tipic de disidență când, în 1971, ca membru al Comitetului Central, dezaprobă public, în presa occidentală, un document oficial al partidului din a cărui conducere, să zicem, făcea parte. Cum sunt văzuți azi la noi acești câțiva scriitori care au săvârșit (sau măcar
Ceva despre disidență și disidenți by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/9132_a_10457]
-
membru al Comitetului Central, dezaprobă public, în presa occidentală, un document oficial al partidului din a cărui conducere, să zicem, făcea parte. Cum sunt văzuți azi la noi acești câțiva scriitori care au săvârșit (sau măcar au schițat) acte de disidență? Aș spune că nu tocmai bine, atunci când nu sunt cu totul uitați, ca Nicolae }ic. Nu e prea mult timp de când Radu Cosașu a fost grav calomniat, învinuit că a scris pe vremuri un articol care a dus la eliminarea
Ceva despre disidență și disidenți by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/9132_a_10457]
-
de odinioară, răul făcut altora, voit sau ne-voit, dar nici binele pe care eventual l-a făcut să nu se uite, nici curajul, nu tocmai comun, de a-și recunoaște greșelile și de a le îndrepta, nici asumarea riscurilor disidenței în vremuri când alții au rezistat numai prin muțenie. Acestea cântăresc mai mult, cred eu, în balanța morală, când este să fie judecat cineva după tot ce a făcut într-o viață.
Ceva despre disidență și disidenți by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/9132_a_10457]
-
Ștefan Andrei. Este pensionat și se simte marginalizat și înfrânt. Singura șansă care îi mai rămâne este să joace demn și cinstit în funcția de președinte al Uniunii Scriitorilor și așa va proceda. Dan Deșliu și Dorin Tudoran, pregătiți de disidență, i se confesează și îi fac reproșuri: G. Macovescu nu este deloc alarmat. Dimpotrivă, crede într-un comunism cu față umană: "Comunism înseamnă umanism și nu ură și distrugere fizică și spirituală a omului. Cei ce cred altfel nu au
Un comunist onest by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9273_a_10598]
-
epocii ("Echinox", revista studenților la litere din Cluj, aflată în permanentă concurență cu surata ei din Iași, "Dialog") și avea reputația specialistului numărul 1 în problemele avangardei literare românești, ceea ce, la vremea respectivă, putea fi perceput ca o jumătate de disidență. Chipul său în imaginar era completat de șansa incredibilă pe care a avut-o de a fi stat de vorbă cu toate numele de neocolit ale criticii franceze, gânditorii de numele cărora sunt legate direcțiile fundamentale ale spiritului european în
Un pedagog la școala avangardei by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9333_a_10658]
-
pierde de fiecare dată". Un minim simț al ridicolului ar fi trebuit să-l împiedice pe directorul cotidianului citat să-l numească "pseudo intelectual" pe Gabriel Liiceanu. Chiar dacă Ziua l-a atacat pe Liiceanu în serial, acuzîndu-l de plagiat, falsă disidență etc, într-o încercare fără precedent de a-i ruina reputația, Sorin Roșca Stănescu a avut pînă de curînd aerul că, personal, se ține la distanță de acest caz. Mai ales că în ziarul pe care îl conduce au apărut
Fabrica de atestate S.R.S. by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/9483_a_10808]