563 matches
-
sumbre viziuni. Constantin Abăluță nu face excepție. Specificitatea poeziei sale este admirabil subliniată de Gheorghe Grigurcu: Nimic șocant, nimic teatral în poezia lui Constantin Abăluță. Poetul mizează pe normalitatea banalului, a cotidianului repetitiv , forțându-l însă a-și dezvălui resursele disimulate, misterul irezolvabil. Precum în pictura metafizică a lui Chirico, imaginea nudă transmite o adâncime absconsă, formele clare se arată a fi depozitarele unei vieți secrete. Cu cât claritatea formală e mai articulată, cu atât umbra sa e mai tulburătoare. Abăluță
Tristețea orfevrului by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/6669_a_7994]
-
pașnici scriitori ajung să-și inventeze (dacă n-au la îndemână) inamici, concreți sau abstracți, numai ca să-și poată exersa în voie timidele latențe belicoase. Recitiți primul volum de sinteze postceaușiste al lui Dan C. Mihăilescu și veți găsi acolo, disimulată, o curată metafizică a morilor de vânt! De la această regulă facilă face în primul rând excepție Florin Manolescu. Nimic scandalos, așadar, în Cu ochii pe mine și totodată nimic fastidios. Om al micilor deprinderi, inclusiv formale, dacă ne gândim la
Gemütlich by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6118_a_7443]
-
să răstoarne o situație normală într-o reverie, într-o parabolă hiperdimensionată. Ca un cozonac ce iese din orice formă și se revarsă, la nesfîrșit, făcîndu-te prizonierul irealului înaripat de sub ochii-ți neputincioși. O stranietate altfel, poate mai subtilă, mai disimulată însoțește această viziune a lui Afrim față de, să spun, „Boala familiei M.", o montare remarcabilă a lui Afrim de la Timișoara. Sau față de „and Byorg, of course" de la Ploiești. Dincolo de lungimi și de momente repetitive inutile de la un punct încolo, pe
În fața și în spatele ușilor by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/6409_a_7734]
-
sinceră, trepidantă și fragmentară, depunând mărturie despre celălalt versant, privat, al biografiei autorului. Copilăria și adolescența prelungită până în pragul primelor angajări se suprapun peste perioadele tulburi ale anilor optzeci și, decurgând mizerabilist din ei, nouăzeci. Motorul real, oricât de bine disimulat, îl reprezintă două tragedii familiale (moartea bunicului matern și a tatălui), de unde și titlul, citit în sensul lui propriu, care, în chip firesc, îl precedă pe acela injurios. Fără a forța explicații prea savante pentru necesitățile unei cronici, trebuie să
Biografii contemporane by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/4400_a_5725]
-
pe lângă romanul de dragoste complicată dintre Maia și Dinu, pe lângă romanul social din ultimii ani de ceaușism și, în fine, pe lângă romanul istoric schițat prin biografia unchiului Ghe, victimă inocentă a schimbării de regim din anii cincizeci, se află aici disimulat și un roman al romanului. Al poveștii care, odată exprimată, schimbă inerent ceva din ordinea lucrurilor. Este, se vede pretutindeni, convingerea cea mai adâncă a Mioarei Apolzan. Și tocmai grație acestei convingeri O vară cu Maia are un farmec indicibil
Diferențe specifice by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/4646_a_5971]
-
omul la care ținuse în această viață cel mai mult: cu cât se îndepărtează de el în timp cu atât îi vede mai limpede pornirile rele, defectele, „parvenitismul ciocoiesc”, faptul că își ascundea evreitatea și cultiva un soi de antisemitism disimulat, motivat prin oportunități de carieră. Depărtarea în timp nu-l melancolizează pe narator, nu-l face mai îngăduitor cu defectele vechiului prieten, cum ar fi fost de așteptat, ci îi ascute percepția critică față de el. De iubit îl iubește, dar
Noi teritorii by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/4652_a_5977]
-
omul la care ținuse în această viață cel mai mult: cu cât se îndepărtează de el în timp cu atât îi vede mai limpede pornirile rele, defectele, „parvenitismul ciocoiesc”, faptul că își ascundea evreitatea și cultiva un soi de antisemitism disimulat, motivat prin oportunități de carieră. Depărtarea în timp nu-l melancolizează pe narator, nu-l face mai îngăduitor cu defectele vechiului prieten, cum ar fi fost de așteptat, ci îi ascute percepția critică față de el. De iubit îl iubește, dar
Noi teritorii by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/4653_a_5978]
-
ca și cum mi-ar povesti prima oară./ când spune frățior e ca atunci când mi-a zis/ că n-are bani de ghetuți: i-am simțit sufletul, ăla etern./ nu știu cum s-o spun altfel,/ nici nu e nevoie.” (p. 45) E aici, disimulată, o viziune absolut autentică asupra poeziei. O provocare, cum se spune. Aceea de a salva un cuvânt compromis prin alte câteva cuvinte, în felul lor primordiale. Dar nu-i numai asta. Duioșia, prezentă în fibra textului, nu comportă riscuri. E
Ultima oră by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5695_a_7020]
-
un soi de experiment Zaica à l’anglaise). În ce privește intențiile ascunse ale compoziției, adevărul rămâne imposibil de stabilit. Oricum, faptul privește în prea mică măsură poezia generației optzeci. Important nu este dacă melodia conținea sau nu un astfel de mesaj disimulat, ci dacă tinerii poeți de la Cenaclul de Luni (și în speță Florin Iaru) aveau știință despre aceste polemici, cu totul inavuabile pe atunci în spațiul autohton. A presupune că da, așa cum procedează eseistul Andrei Oișteanu în studiul pe care îl
Florin Iaru și nenumăratele sale unelte by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3322_a_4647]
-
lumea e intermediată de o întreagă gamă de armonii culturale având ca fundal spiritul Greciei Antice. Nu e vorba numaidecât de o școală: epicureismul și stoicismul stau, aici, cu lejeritate alături, pe când arta sofisticii îi este întotdeauna la îndemână. Abil disimulate, acestea predispun, însă, la o lectură înjumătățită. Despre ce e vorba exact, ne poate da o idee un scurt poem din această Carte de iarnă e edificator: „La granițele memoriei e atâta de frig încât/ dacă o lebădă ar fi
Cu cărțile la vedere by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3443_a_4768]
-
interferențe cartografiate meticulos, remarcabile fiind, mai ales, portretele de scriitori care trădează o secretă disponibilitate de moralist: un soi de Jiquidi al verbului critic ilustrând „vieți paralele”. Biografia autorului comentat este recepționată în datele ei istorice, colorată afectiv, cu abia disimulate accente sentimentale. Deși, în varianta orală a manifestării sale, gata oricând să lanseze săgeți acide, criticul este întotdeauna „de partea” autorului. O generozitate critică inepuizabilă mascată de ironie și de o „agresivitate” mai degrabă calamburescă, îndrăgostită de propriile performanțe. Mini-eseurile
Ultima reverie critică by Irina Petraș () [Corola-journal/Journalistic/3160_a_4485]
-
la cruzimile care o pecetluiesc: „aici săvîrșesc carnagiu după carnagiu, piramidă după piramidă, ucid” (Viziunea turmei). Și ororile continuă chiar în zona erosului (Însemnări din anul porcului). Aici se pot face două observații. Mai întîi aceea că autorul e un disimulat moral. Din orgoliu, d-sa își ascunde nuditatea suferinței, dîndu-i glas indirect, sugerînd-o doar prin poza de sangvinar, precum un alibi. Cruzimea aceasta trufașă e un cifru al durerii comensurabile la scară normală însă care nu acceptă a se dezvălui
Confruntarea cu provincia by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/3144_a_4469]
-
ca și a flagrantei inadecvări cu accepția uzuală, modernă a criteriului estetic; 2. de acceptare, mai mult sau mai puțin entuziastă, motivată fie prin stranietatea arhaică a vehiculului verbal, ce generează paradoxal "expresivitate involuntară" (E. Negrici), fie printr-o abia disimulată nostalgie intelectuală. Este evident că susținerea unei predici impunea, din partea lui Antim, un efort creator, în pofida ilustrelor modele retorice care îi stăteau la dispoziție - este vorba, între alții, de Ioan Hrisostom și Ilie Miniat - și pe care le putea cita
Antim Ivireanul - "Să vă fiu de mîngîiere..." by Gabriel Onțeluș () [Corola-journal/Imaginative/14930_a_16255]
-
lasă ,televizat" atunci cînd punctul de plecare îl constituie ,restaurantul Casei Monteoru": ,Să facem focul sub scaun,/ fantoma heleșteului îngheață iarna/ în ochiul lunetistului cu pești și stele,/ cu păhăruțul printre ele.// La naiba să punem focul sub mlaștina asta disimulată -/ e frig, e întuneric, m-am îmbătat/ de singura mea evlavie, păhăruțul curat" (La restaurantul Casei Monteoru). Abstracțiunea e așadar corijată prin ironie. Un echilibru al discursului induce unul de ordin moral, tehnica funcționînd precum un calmant. În atari condiții
Un nou balcanic by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11184_a_12509]
-
senine. Reamintim, aceasta ne apare drept o calitate inclusiv a longevității purificatoare, intuite în psihologia sa avant la lettre. însă nu e vorba de-o neimplicare mai mult ori mai puțin ipocrită, de speța celor ce conțin calcule și resentimente disimulate. Ci de-o privire a unei lucidități calme, apte a disocia excesele, tendențiozitățile, ereziile, mistificările. Comunicarea albă, fără învolburări afective, fără tentații pamfletare, acordă propozițiilor un coeficient amplificat de credibilitate. Cîteva linii în legătură cu Eugen Jebeleanu scot în relief, în ochiul
Condei acid - II by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11212_a_12537]
-
privi doar în afară, spre a prinde în obiectiv scene și figuri dintr-o lume care nu e a lui, prin care el trece cumva ca Guliver prin cele trei țări fantastice, Tudor Arghezi se exprimă în Flori de mucegai, disimulat, și pe sine" (p. 112). O idee ce trebuie reținută. Ca și aceea despre lirismul idilic și ludic din Cărticica de seară și din ciclul Buruieni, echivalent cu o exorcizare a demonilor, o ieșire a poetului din sine însuși, ,o
Relectură, revizuire, rescriere by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11232_a_12557]
-
transforma într-un veritabil arbitru. Abia atunci demersul său ar avea anumite șanse. Dar astfel de lucruri îi reușeau lui Ion Iliescu. Or, cel numit de părintele pesedeilor "Prostănacul" nu beneficiază de aceleași atuuri. Aparentele sale atacuri sunt doar forme disimulate - și disperate - de apărare. În sine, ideea de a începe o viață nouă alături de o generație nepătată e salutară. Numai că pentru asta e nevoie de o despărțire fermă de practicile și personajele trecutului. Prins în chingile unor confruntări violente
Generația cu un singur membru by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/10675_a_12000]
-
și de foarte explicitul citat din Mario Vargas Llosa: Într-adevăr, romanele mint - ele nu pot face altceva -, dar acesta este doar un aspect al problemei. Celălalt este că, mințind, ele transpun un adevăr ciudat care poate fi exprimat doar disimulat și protejat, deghizat în ceva ce nu există de fapt". Porunca lui Elohim nu este un roman ușor de povestit. La fel ca celelalte romane ale ciclului el este construit într-o tehnică cinematografică. Planurile se întretaie în permanență, în funcție de
Viața ca un film by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10919_a_12244]
-
frecvent, bunul simț ne dă un răspuns negativ), credem că ele pot fi invocate în virtutea unei concepții de autonomizare a operei față de creatorul său, opera depșășindu-i informațiile, intenționalitatea, conștiința operațională. Ea e compusă din straturi "la vedere" și din straturi disimulate, practic inepuizabile, care transmit insolite mesaje. Fiind de părere că sîntem cam "leneși la pricepere", vorba Sfîntului Pavel, în cazul lui Caragiale, din pricina unei vechi preconcepții, derivate din Aristotel, potrivit căreia scriitorul comic n-ar putea fi înzestrat cu o
Caragiale între oglinzi paralele (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10884_a_12209]
-
aspectul original, vetust, dar interesant pentru turiști care, acasă la ei, nu mai văd o asemenea ambianță. Este absolut necesar să înceteze vînătoarea de case vechi. Astfel ce-o să le mai arătați oaspeților? Culmea este că masacrul are aprobarea, abia disimulată, a autorităților de resort, pentru care contează numai cît timp vor mai fi la putere.” Are dreptate istoricul. Dar, oare, nu vorbește el în deșert? Întrebarea este retorică, răspunsul se cunoaște. Exerciții ludice Nu numai revista 22, ci și Dilema
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/3064_a_4389]
-
spune, uneori. În Stațiunea, tai și spânzuri; vecinii de apartament, trecătorii nu știu nimic. Prietenii (?Ă. Nu dă nimeni prea mulți bani pe tine. Nici tu nu te sinchisești de cei din preajmă. E un fel de care pe care disimulat. Fiecare coace, în felul său, ceva celuilalt; la timpul potrivit, plăcintele vor fi servite. Cu o bombă drept răvaș, dacă se poate. ROMANCIERUL. A ieșit ca dracu’, a fost împușcat Eremitul. Cine caută găsește; vroia să-i sufle Magistratului pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
-și Înfrâna Înjurăturile care Îi urcaseră pe gâtlej. 3 În aceeași zi, pe la miezul zilei Spițerul părea bucuros să Îl revadă. — Îmi dau seama că te-ai reînsănătoșit, messer Durante. Așa cum ți-am promis, spuse el cu o mândrie prost disimulată. Iar așa cum ți-am promis și eu, revin să te omagiez și să reînnoiesc vechea prietenie. — Mă bucur. Așadar, doftoria mea și-a făcut efectul scontat. — Pe deplin, și Îți mulțumesc Încă o dată pentru asta. A avut același efect și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
dacă maestrul e cel care Își alege ucenicii, cărțile nu-și aleg cititorii). Aprins de gînduri necurate și Încins probabil de votcă, Ben Haas hotărî ca dintr-un ins total neinteresant - ucenicul nefiind În stare să răspundă la nici o Întrebare disimulată a Maestrului - să facă un hasidic (cuvînt ce semnifică instruire, inițiere, umilință) dacă nu cumva putea fi vorba de o pornire inconștientă de parodiere a lui Pigmalion, după cum crede Franckel. TÎnărul va admite că Vară și pustie i-ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
lor, turnând peste pleoapele lor încercănate balsamul suav al somnișorilor. În orele care mai rămâneau, spionii, întorși în masă în câmpul operațiunilor, nu aveau să facă altceva decât să străbată în toate sensurile piețele, bulevardele, străzile și străduțele orașului, ascultând, disimulat, pulsul populației, căutând intenții prost ascunse, adunând cuvinte auzite ici și colo, cu scopul de a-și da seama dacă transpirase ceva din hotărârile luate în consiliul de miniștri, în special cele referitoare la iminenta retragere a guvernului, întrucât un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
ne-a dus la fericire. Stăm liniștiți mâna în mână Că doi copii nevinovați, Dorind că totul să rămână Așa cum stăm, îmbrățișați. Petia 08 noiembrie 1963 *** Aleargă... Aleargă și vei prinde, visul dintâi, al copilului inocent. Diamantul Diamantul? Iluzie optică disimulata, cenușă pietrificata Referință Bibliografica: Ziua minunată / Mihai Leonte : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 368, Anul ÎI, 03 ianuarie 2012. Drepturi de Autor: Copyright © 2012 Mihai Leonte : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai
ZIUA MINUNATĂ de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 368 din 03 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361570_a_362899]