194 matches
-
necesar pentru supraviețuirea sa, iar perturbația internă care rezultă este și ea corespunzătoare. Iată deci că complexitatea crescândă generează nevoia unui consum crescând de energie din mediul ambiant, ceea ce conduce la o fragilitate crescândă, dar tocmai această trăsătură a structurii disipative este la baza evoluției ei ulterioare spre o complexitate mai mare. Explicația se află În faptul că, dacă perturbația este suficient de mare, sistemul poate trece printr-o bruscă reorganizare, reușind să se mențină numai cu prețul unei complexități mai
Medicina si psihologie cuantica by Valentin AMBĂRUŞ, Mariana FLORIA, () [Corola-publishinghouse/Science/1642_a_2904]
-
dacă perturbația este suficient de mare, sistemul poate trece printr-o bruscă reorganizare, reușind să se mențină numai cu prețul unei complexități mai mari. Cu alte cuvinte, unde nu e perturbare nu e schimbare. După această incursiune În caracteristicile structurilor disipative devine logică Întrebarea: cum se manifestă biosistemele ca structuri disipative ? Desigur, răspunsul va fi cât mai concis, avându se În vedere obiectul disciplinei noastre, În care rolul termodinamicii este de instrument științific și nu obiect de studiu. În formularea răspunsului
Medicina si psihologie cuantica by Valentin AMBĂRUŞ, Mariana FLORIA, () [Corola-publishinghouse/Science/1642_a_2904]
-
o bruscă reorganizare, reușind să se mențină numai cu prețul unei complexități mai mari. Cu alte cuvinte, unde nu e perturbare nu e schimbare. După această incursiune În caracteristicile structurilor disipative devine logică Întrebarea: cum se manifestă biosistemele ca structuri disipative ? Desigur, răspunsul va fi cât mai concis, avându se În vedere obiectul disciplinei noastre, În care rolul termodinamicii este de instrument științific și nu obiect de studiu. În formularea răspunsului vom avea În vedere un fapt bine cunoscut, palpabil pentru
Medicina si psihologie cuantica by Valentin AMBĂRUŞ, Mariana FLORIA, () [Corola-publishinghouse/Science/1642_a_2904]
-
termodinamice semideschise (de exemplu, folosesc ciupercile comestibile nu pe cele otrăvitoare). Pentru a face o comparație Între un biosistem și un sistem fizic, nu cu ordinea statică a cristalelor trebuie făcută comparația, ci cu ordinea dinamică a unui sistem fizic disipativ, ale cărui atribute le are pe toate. Biosistemul primește entropie joasă din mediul exterior, respirând și alimentându-se, realizând și menținând În interiorul său o “stare de ordine” și dă mediului exterior căldură și deșeuri, care măresc entripia mediului. Reciproc, funcționarea
Medicina si psihologie cuantica by Valentin AMBĂRUŞ, Mariana FLORIA, () [Corola-publishinghouse/Science/1642_a_2904]
-
datorează totul unor interacțiuni “morfogenetice” interioare obiectului Însuși. Aportul exterior se mulțumește, ca și la ființa vie, să pună la dispoziția sistemului energia liberă necesară pentru a asigura această geneză de ordine. Pe baza teoriilor lui Ilya Prigogine, privind structurile disipative, se produce o unificare a viului și neviului, a umanului cu non-umanul. Se conturează o nouă viziune a omului În Univers. Însăși Ilya Prigogine sublinia Într-un interviu al său: “Existența unei săgeți a timpului, comună și omului și sistemelor
Medicina si psihologie cuantica by Valentin AMBĂRUŞ, Mariana FLORIA, () [Corola-publishinghouse/Science/1642_a_2904]
-
În concluzie se poate reaminti că viața consumă În mod necesar energie liberă, chir și În timpul celei mai profunde hibernări. Această energie dă posibilitatea construirii de structuri care sunt foarte Îndepărtate de echilibru. După Ilya Prigogine, asemenea structuri se numesc disipative, adică structuri care consumă energie liberă (a disipa, din lat. dissipare: a distribui, a Împrăștia). Principiul fizical al structurilor disipative poate fi demonstrat În cadrul sistemelor simple. Un exemplu chimic pentru o structură disipativă este așa numit „reacție Belusoff Zabotinski”, oxidarea
Medicina si psihologie cuantica by Valentin AMBĂRUŞ, Mariana FLORIA, () [Corola-publishinghouse/Science/1642_a_2904]
-
Această energie dă posibilitatea construirii de structuri care sunt foarte Îndepărtate de echilibru. După Ilya Prigogine, asemenea structuri se numesc disipative, adică structuri care consumă energie liberă (a disipa, din lat. dissipare: a distribui, a Împrăștia). Principiul fizical al structurilor disipative poate fi demonstrat În cadrul sistemelor simple. Un exemplu chimic pentru o structură disipativă este așa numit „reacție Belusoff Zabotinski”, oxidarea unui acid organic (acidul malic) cu bromură de potasiu În prezența unui catalizator. 3. Materie, Energie, Informație Existența materiei În
Medicina si psihologie cuantica by Valentin AMBĂRUŞ, Mariana FLORIA, () [Corola-publishinghouse/Science/1642_a_2904]
-
După Ilya Prigogine, asemenea structuri se numesc disipative, adică structuri care consumă energie liberă (a disipa, din lat. dissipare: a distribui, a Împrăștia). Principiul fizical al structurilor disipative poate fi demonstrat În cadrul sistemelor simple. Un exemplu chimic pentru o structură disipativă este așa numit „reacție Belusoff Zabotinski”, oxidarea unui acid organic (acidul malic) cu bromură de potasiu În prezența unui catalizator. 3. Materie, Energie, Informație Existența materiei În paradigma newtoniană nu se pune la Îndoială Întrucât Întregul edificiu științific newtonian este
Medicina si psihologie cuantica by Valentin AMBĂRUŞ, Mariana FLORIA, () [Corola-publishinghouse/Science/1642_a_2904]
-
ea"). Conceptele de integralitate, devenire, finalitate a universului apar drept constante ale sistemelor fizicienilor (David Bohm promotor al unei perspective holiste integrative, Ilya Prigogine), biologilor, filosofilor (René Thom, Marius Bunge) care studiază un ansamblu minimal de categorii și principii (structură disipativă, catastrofă etc.) susceptibile să caracterizeze întreaga existență: permanența și devenirea, fizicul și mentalul. Creșterea cunoașterii (growth of knowledge apud Karl Popper) este reprezentată în plan conceptual de complexificarea teoriilor și acceptarea seriilor complementare de modele (cf. Niels Bohr și principiul
Semiotica, Societate, Cultura by Daniela Rovenţa-Frumușani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
sistem adaptiv complex, are o structură formată dintr-o multitudine de sisteme cibernetice distincte, mergând de la întreprindere și până la sistemul întregii economii naționale. Fiecare dintre aceste sisteme cibernetice are proprietățile cunoscute ale sistemelor adaptive complexe (interdependență și conectivitate, coevoluție, structură disipativă, funcționare-departe-de-echilibru, istoricitate, procese feedback fundamentale, dependență de traiectorie, autoorganizare, emergență și adaptare) dar prezintă, fiecare dintre ele, și proprietăți specifice care le fac, în primul rând, să fie atât de diverse și, în al doilea rând, le determină comportamentul și
Cibernetica sistemelor economice by Emil Scarlat, Nora Chiriță () [Corola-publishinghouse/Science/222_a_216]
-
intricate și încrucișate și de influențe multidirecționale, atât directe, cât și mediate. Conectivitatea și interdependența propagă efectele acțiunilor, deciziilor și comportamentelor prin ecosistem, dar această propagare sau influență nu este uniformă și depinde de gradul de conectivitate. 2.3. Structuri disipative, funcționarea-departe-de-echilibru și istoria Un alt concept-cheie în definirea CAS este structura disipativă, care reprezintă modalitățile prin care sistemele deschise schimbă energie, materie sau informație cu mediile lor și care atunci când sunt împinse, departe-de-echilibru” creează noi structuri și o nouă ordine
Cibernetica sistemelor economice by Emil Scarlat, Nora Chiriță () [Corola-publishinghouse/Science/222_a_216]
-
Conectivitatea și interdependența propagă efectele acțiunilor, deciziilor și comportamentelor prin ecosistem, dar această propagare sau influență nu este uniformă și depinde de gradul de conectivitate. 2.3. Structuri disipative, funcționarea-departe-de-echilibru și istoria Un alt concept-cheie în definirea CAS este structura disipativă, care reprezintă modalitățile prin care sistemele deschise schimbă energie, materie sau informație cu mediile lor și care atunci când sunt împinse, departe-de-echilibru” creează noi structuri și o nouă ordine. Ilya Prigogine a luat în 1977 Premiul Nobel pentru chimie pentru lucrările
Cibernetica sistemelor economice by Emil Scarlat, Nora Chiriță () [Corola-publishinghouse/Science/222_a_216]
-
prin care sistemele deschise schimbă energie, materie sau informație cu mediile lor și care atunci când sunt împinse, departe-de-echilibru” creează noi structuri și o nouă ordine. Ilya Prigogine a luat în 1977 Premiul Nobel pentru chimie pentru lucrările sale privind structurile disipative și termodinamica dezechilibrului. Prigogine a dat o interpretarea nouă celei de-a doua legi a termodinamicii. Disoluția în entropie nu este o fatalitate absolută, ci „în anumite condiții, entropia însăși devine generator de ordine”. Pentru a fi mai precis „în
Cibernetica sistemelor economice by Emil Scarlat, Nora Chiriță () [Corola-publishinghouse/Science/222_a_216]
-
absolută, ci „în anumite condiții, entropia însăși devine generator de ordine”. Pentru a fi mai precis „în condiții de nonechilibru, cel puțin, entropia poate produce, în loc de degradare, ordine (și) organizare. Dacă este așa, atunci entropia însăși își pierde caracterul său disipativ. În timp ce anumite sisteme dispar, alte sisteme evoluează simultan și cresc cu mai multă coerență.” (Prigogine, Stengers, 1985). În structurile disipative apare tendința de a avea soluții alternative care se numesc bifurcații. Acest termen este nepotrivit, deoarece separarea poate să aibă
Cibernetica sistemelor economice by Emil Scarlat, Nora Chiriță () [Corola-publishinghouse/Science/222_a_216]
-
cel puțin, entropia poate produce, în loc de degradare, ordine (și) organizare. Dacă este așa, atunci entropia însăși își pierde caracterul său disipativ. În timp ce anumite sisteme dispar, alte sisteme evoluează simultan și cresc cu mai multă coerență.” (Prigogine, Stengers, 1985). În structurile disipative apare tendința de a avea soluții alternative care se numesc bifurcații. Acest termen este nepotrivit, deoarece separarea poate să aibă loc între mai multe soluții posibile. O bifurcație poate conduce la mai multe traiectorii posibile, unele dintre ele stabile, altele
Cibernetica sistemelor economice by Emil Scarlat, Nora Chiriță () [Corola-publishinghouse/Science/222_a_216]
-
profiturile, făcând posibilă apariția mai multor puncte de echilibru, depinzând de buclele feedback negative care, pot, de asemenea, să opereze în sistem.” (Arthur, 1990). Posibilitatea ca un sistem să aibă mai multe puncte de echilibru este dată de proprietățile structurilor disipative. În sistemele fizico-chimice această proprietate a unor substanțe de a se afla simultan în două sau mai multe stări stabile în anumite condiții la limită se numește bistabilitate și descrie „posibilitatea de a evolua, pentru valori date ale parametrilor, către
Cibernetica sistemelor economice by Emil Scarlat, Nora Chiriță () [Corola-publishinghouse/Science/222_a_216]
-
sunt influențate de alți atractori. Această mobilitate a atractorilor din spațiul de stare al unui sistem complex, posibilitatea atractorilor de a se deplasa, de a-și reduce dimensiunile sau chiar de a-și modifica caracteristicile, a dus la introducerea sistemelor disipative. Acestea, spre deosebire de sistemele conservative, au deci proprietăți care permit apariția haosului. Turbulența și haosul apar, deci, numai în sistemele disipative. Într-un astfel de sistem, trecerea unei traiectorii către un atractor este destul de complicată. Atractorii care sunt puncte staționare, adică
Cibernetica sistemelor economice by Emil Scarlat, Nora Chiriță () [Corola-publishinghouse/Science/222_a_216]
-
a se deplasa, de a-și reduce dimensiunile sau chiar de a-și modifica caracteristicile, a dus la introducerea sistemelor disipative. Acestea, spre deosebire de sistemele conservative, au deci proprietăți care permit apariția haosului. Turbulența și haosul apar, deci, numai în sistemele disipative. Într-un astfel de sistem, trecerea unei traiectorii către un atractor este destul de complicată. Atractorii care sunt puncte staționare, adică au capacitatea de a atrage traiectoriile din vecinătatea lor, fac ca traiectoriile să aibă tendința să conveargă către ei sau
Cibernetica sistemelor economice by Emil Scarlat, Nora Chiriță () [Corola-publishinghouse/Science/222_a_216]
-
de funcția predictivă pentru că pur și simplu ar trebui ca aceasta să fie relevantă după mai multe criterii în același timp și în aceeași măsură. Cumva concluziv, sistemul economic nefiind substanțial de natură fizică, nu este nici principial de natură disipativă (Prigogine, Stengers, 1984), având o comportare nonentropică pentru că are una antropică, prin care stările sistemului rămân deschise ca posibilitate tendențială până când își configurează un sens, o direcție, prin mecanismele discernământului specific alegerilor subiective negociate în contexte intersubiective, de finalitate consensuală
ECONOMIA DE DICȚIONAR - Exerciții de îndemânare epistemicã by Marin Dinu () [Corola-publishinghouse/Science/224_a_281]
-
degradează și unul animat de o mișcare de distrugere creatoare se conduc în același mod? Concepția aceasta din urmă ar trebui, după mine, să ni se impună astăzi. Degradarea energiei solare însuflețeste marile cicluri biogeochimice și per-mite dezvoltarea vieții. Structurile disipative ale lui Prigogine reprezintă energia care se cheltuiește pentru a crea forme și structuri, matematica lui René Thom e una a morfogenezei; Henri Altan și von Foerster înseamnă principiul "ordinii sau complexificării prin zgomot", adică o altă structurare, iar teoria
[Corola-publishinghouse/Science/1477_a_2775]
-
reflexiei moderne" (Sorin Dumitrescu, Chivotele lui Petru Rareș și modelul lor ceresc, Humanitas, București, 2001, p.25). Teorii mai noi sunt la originea unei revoluții așteptate: teoria catastrofelor a lui René Thom, teoria fractalilor dezvoltată de Benoît Mandelbrot, teoria structurilor disipative a lui Ilya Prigogine, teoria haosului descrisă de John Gleick, teoria atractorilor stranii, elaborată de David Ruelle, sinergetica lui Herman Haken sau teoriile morfogenetice descrise de Alain Boutot. Toate sunt abordări nonliniare ale sistemelor, înțelese ca rețele sferice de puncte
[Corola-publishinghouse/Science/1553_a_2851]
-
unui suprasistem care impune constrîngeri. Dacă nu sunt respectate restricțiile impuse, sistemul va fi eliminat. Genele joacă un rol decisiv în restrângerea opțiunilor și transmiterea procesului de autoorganizare reușit. Potrivit sugestiei lui Ilya Prigogine, condițiile în care se formează structurile disipative influențează decisiv mecanismul de selecție al autoorganizării. Câmpurile externe, cum ar fi câmpul gravitațional și cel magnetic devin condiții la care reacționează sistemul viu ca un întreg și dezvoltă noi posibilități de răspuns. Nu numai chimia și biologia au beneficiat
Începuturi... by Mihaela Bulai () [Corola-publishinghouse/Science/1204_a_2050]
-
complexe. Astfel, în termodinamică, ireversibilitatea proceselor ce părea să ducă la paradoxuri fizice s-a transformat într-o viziune complementară a realității ce poate fi descrisă la nivel microscopic de legi invariante, la inversiunea timpului la nivel macroscopic, unde structurile disipative sunt guvernate de legi ireversibile. Problemele legate de săgeata timpului ne forțează să reconsiderăm comportamentul structurilor complexe chimice și biologice, care au capacitate de autoorganizare și evoluează în timp ireversibil, ca un răspuns la modificarea condițiilor de mediu. Sensibile la
Începuturi... by Mihaela Bulai () [Corola-publishinghouse/Science/1204_a_2050]
-
chiar dacă analiza din această lucrare se bazează și pe observația spontană sau pe analiza documentelor sociale necifrice, am apelat și la setul conceptual furnizat de teoriile morfogenetice. Astfel, conceptele de fractal, catastrofă, atractor, haos, turbulență, supersensibilitate la condițiile inițiale, structuri disipative sau procese cooperante pot fi aplicate în știința sociologiei, prin analogie cu înțelesurile lor din științele exacte care le-au generat. Folosirea instrumentarului teoretic-conceptual oferit de științele complexității ne poate ajuta în conturarea unei paradigme structuraliste, bazate pe ideea de
Societatea izomodernă. Tranziții contemporane spre paradigma postindustrială by Emil E. Suciu [Corola-publishinghouse/Science/1062_a_2570]
-
Atractor (straniu) Subansamblu din spații dinamice în care converg traiectoriile din toate punctele vecinătăților Haos Turbulență Manifestare a fenomenelor haotice Supersensibilitate la condițiile inițiale Două condiții inițiale foarte asemănătoare creează comportamente nonlineare, opuse calitativ Atractori stranii Mulțimi fractale complexe Structuri disipative Structuri disipative Autoorganizare în populații compuse din indivizi identici aprioric Procese cooperante Generarea aparent spontană a unei ordini în interiorul structurilor disipative Introducere Trăim vremuri tulburi, marcate de schimbări sociale tot mai abrupte și de turnúri sociale ample din ce în ce mai impredictibile. Omul
Societatea izomodernă. Tranziții contemporane spre paradigma postindustrială by Emil E. Suciu [Corola-publishinghouse/Science/1062_a_2570]