383 matches
-
empiric”, distanțat astfel și față de filosofiile secolului al XVIII-lea sau al XIX-lea, și de o viziune monolitică, holistă și deterministă asupra societății. Apelând la dialectică, optează pentru specificarea „contradicțiilor” ce apar între diferitele domenii ale societății, respectiv a... disjuncției dintre tipul de organizare și normele solicitate de domeniul economic [pe de o parte] și normele autorealizării, care dețin acum o poziție centrală în cultură [pe de altă parte]. Cele două domenii care au fost istoric puse împreună pentru a
Sociologie și modernitate. Tranziții spre modernitatea reflexivă by Lazăr Vlăsceanu () [Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]
-
binelui și răului, ignoră plinătatea pomului Vieții. În veșnicia lui Dumnezeu „nu mai e nimic contrar” (Maxim Mărturisitorul): totul este pătruns de iubire și gratuitate. Morala nu știe că „unde intră «trebuie», acolo avem începutul eșecului”. Aceasta nu înseamnă că disjuncția între bine și rău trebuie ocultată, ci faptul că esența revelației ține de modul afirmativ al existenței. Morala se bazează pe refuz și pe interdicție. Neascultarea lui Adam n-a fost o eroare etică, ci o abatere a inimii de la
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
gândirea creștină a Răsăritului grecesc”2 - , care admite că orice cunoaștere „nu se limitează la cunoașterea intelectuală, ci este un fapt existențial integral care presupune conlucrarea mai multor facultăți distincte (senzitivă, critică, abstractivă, reductivă, imaginativă, afectivă, intuitivă, perceptivă)”3. Această disjuncție facilă îl face pe Yannaras să afirme că „apofatismul esențialist” al lui Augustin sau Toma d’Aquino (1225-1274) nu ne adresează o invitație la poetica doxologică atât de specifică tradiției răsăritene. Asemenea judecăți generalizante sunt dublate de alte aprecieri riscante
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
în care percepția ar trebui să se producă” (Freud, 1926/1968). Modelul nevrozei obsesionale ilustrează însă cel mai bine maniera în care eul se cramponează de contrainvestirile sale. Cortegiul de simptome obsesionale poate apărea ca o sumă de factori de disjuncție și deci de contrapondere în raport cu presiunea pulsională: fie că e vorba de obsesiile însele (gânduri sau ritualuri) ori de mecanisme cum ar fi izolarea, anularea, raționalizarea sau formațiunea reacțională, avem de-a face cu bariere pe care eul le înalță
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
problematicii; reperează, după modelul lui Constantin Noica, stilurile și maladiile ironiei; imaginează și argumentează o tipologie; disociază între spiritul ironic și spiritul dogmatic, între ironie și umor, între ironie și paradox; exersează câteva „palimpseste de citire ironică”. Asocierea, adversitatea și disjuncția sunt considerate (și practicate) ca operații tipic ironice ale gândirii, ironia fiind nu numai o figură de retorică, ci „și o figură a spiritului”, dialectic opusă dogmatismului. În bibliografia românească a ironiei, După Socrate este prima lucrare care „atacă frontal
BUDUCA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285912_a_287241]
-
de imagini ale orașului în mizerie) și, în sfârșit, tema cuplului, ce revine în proza titulară. Obositoare prin tehnicismul stil Noul Roman francez, prozele din Vară-primăvară (1989) restituie fragmente de umanitate alterată (mediul social îmbâcsit și fără ieșire, cuplul în disjuncție irepresibilă, emigrantul întors în țară, nemaireușind să comunice cu nimeni, deși familia îl aștepta cu fervoare, din diferite motive), interesantă fiind tenta de teatralitate (ca și alura de scenariu de film) a multor pagini. Tocmai din acest ultim punct de
ADAMESTEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285180_a_286509]
-
Caragiale și Mateiu I. Caragiale) (1998; Premiul Asociației Scriitorilor din Târgu Mureș), e un studiu comparativ pe o temă controversată în critica românească (Paul Zarifopol, Pompiliu Constantinescu, Vladimir Streinu, Șerban Cioculescu, Cornel Regman): „problematica relațiilor și corelațiilor, a convergențelor și disjuncțiilor dintre operele lui I. L. Caragiale și Mateiu I. Caragiale”. Ca punct de plecare, autorul a luat în considerare „teme, toposuri, personaje de anvergură ce pot fi corelate, puse în corespondență, evaluându-se din perspectiva convergențelor și disjuncțiilor estetice dintre cei
BOLDEA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285802_a_287131]
-
a convergențelor și disjuncțiilor dintre operele lui I. L. Caragiale și Mateiu I. Caragiale”. Ca punct de plecare, autorul a luat în considerare „teme, toposuri, personaje de anvergură ce pot fi corelate, puse în corespondență, evaluându-se din perspectiva convergențelor și disjuncțiilor estetice dintre cei doi scriitori” (Preliminarii la un demers comparativ). Investigația vizează „toposuri precum cele ale măștii, oglinzii, carnavalului, al femeii demonice, al fantasticului etc.”, în proiecții specifice individualității creatoare atât de marcate a celor doi scriitori. Reprezentarea finală reușește
BOLDEA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285802_a_287131]
-
aduce în față un caz de limită, singular. Ea presupune o anumită imagine a lumii și a celor omenești: este vorba de o lume finită, actuală și perfect bivalentă. Stările de lucruri care o compun ascultă în ultimă instanță de disjuncția exclusivă: există sau nu există, sunt reale sau iluzorii, într-un fel sau în altul. Nu poți vorbi în acest caz de alternative reale, nici de un posibil interval între cele două variante. Cu atât mai puțin despre un „spațiu
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
aduce în față un caz de limită, singular. Ea presupune o anumită imagine a lumii și a celor omenești: este vorba de o lume finită, actuală și perfect bivalentă. Stările de lucruri care o compun ascultă în ultimă instanță de disjuncția exclusivă: există sau nu există, sunt reale sau iluzorii, întrun fel sau în altul. Nu poți vorbi în acest caz de alternative reale, nici de un posibil interval între cele două variante. Cu atât mai puțin despre un „spațiu intermundiar
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
alături de ofițerul științific care-l susținea și-i controla eficient fiecare hotărâre. ― Gata pentru detașarea platformei! (Apăsă pe comutatorul intercomului și ordonă:) Compartiment mașini, pregătiți detașarea! ― Alinierea babord și tribord verde, raportă Parker, fără nici o urmă de sarcasm. ― Verde și disjuncția ombilicului spinal, adăugă Brett. ― Trecerea cercului de iluminare, îi informă Lambert. Pătrundem în fața întunecată a planetei. Pe astronavă, o linie dreaptă tăie un strat fin de nori, lăsând de-o parte o zonă strălucitoare, iar de cealaltă, una întunecată ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
Dinamica, tensiunea dintre ele sunt generatoare de noi elemente, de noi unități (sunetul ascuțit și grav dau naștere gamei muzicale, îmbinarea tonurilor contrare generează armonii, etc.), este creatoare, productivă, pozitivă. 2.2.2 Funcția distructivă: opoziția contrariilor poate provoca rupturi, disjuncții, dezacorduri, chiar excludere reciprocă (ex. sănătate-boală). Dinamica lor nu este productivă, creatoare, generatoare de noi elemente; poate cauza sciziunea în esența obiectului, procesului sau fenomenului în cadrul căruia survine, este negativă. 2.2.3. Relativitatea sau non - relativitatea și gradul de
Visul lui Scipio. Somnivm Scipionis by Marcus Tulius Cicero [Corola-publishinghouse/Science/1099_a_2607]
-
voi fi acuzat de stân gism jalnic, deși, în cazul de față, e vorba de o necesitate vitală pentru toate forțele angajate. Dacă voi încerca să glosez pe seama păguboasei incomunicări dintre scriitorime, corpul profesoral și mass-media, incomunicare din pricina căreia predomină disjuncția și se amână indefinit și ucigător conjuncția, voi fi taxat iute de pedanterie oțioasă. Și totuși, cum s-o spun? E limpede că dinspre lumea literară trebuie să vină disponibilitatea dialogală, dinspre școală trebuie să vină invitația și nesațiul cunoașterii
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
dram de optimism. 1 septembrie 2011 Cu alți ochi spre interbelic O spun iarăși, că nu strică: nu am înțeles niciodată mania (i.e. nebunia) noastră de a ne judeca maniheist, dinspre prezent, trecutul. Pretutindeni ori-ori, mai niciodată și-și. Numai disjuncția (dezbinarea, destrămarea, desfigurarea) ne satisface apetitul sadomasochist. Con juncția (coagularea, armonizarea contrariilor) ni se pare dovada impardonabilă a spiritului căldicel, împăciutorist. De ce oare eram obligați la școală să optăm invariabil pentru Gherea în defavoarea lui Maiorescu, deși e limpede că numai
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
rimea moldo-valah-transilvană, pașoptistă, junimistă, cla sică, romantică ș.a.m.d. s-a dedicat cu nesățioasă plăcere memorialisticii. La noi - știe cine vrea s-o știe - ficțiunea e moft, dumneaei Memoria e totul. În ce mă privește, sunt un adversar al disjuncțiilor și, prin urmare, un atlet al conjuncției. Înțeleg și accept (până la un punct) ierarhia „anatomică“ a fericirii. Când e vorba de cele ieftine, nisipoase, concret-pârdalnice, vorbim de satisfacții materiale. Când urcăm către voluptate și ajungem în plexul solar, optăm pentru
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
pleacă cu Pascalopol la Paris, Felix, derutat, are o scurtă aventură cu Georgeta și-i pare că a trădat-o pe Otilia. Otilia este delicată, frumoasă, voluntară, instruită, dar independența ei, felul în care își exprimă personalitatea este elementul de disjuncție, de incompatibilitate dintre eroi. Raportul ambiguu dintre ea și Pascalopol, dar mai ales discuția francă a lui Pascalopol, care-i spune că va lupta cu armele lui pentru Otilia, îl tulbură pe Felix și nu știe cum să acționeze, ca
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
la început era Cuvântul”. Debutul teologic al Evangheliei după Ioan îi permite lui Michel Henry (pe urmele lui Heidegger, poate, dar cu alte consecințe) să discute radicala diferență între conceptul grecesc și viziunea biblică asupra logos-ului. Henry identifică o disjuncție ce vine să acopere conflictul tacit dintre fenomenologia lumii, analitica Dasein-ului și, respectiv, fenomenologia Vieții („întru El era viață”, In. 1,4) care trimite automat la „fenomenologia lui Hristos”1. Aceeași Evanghelie îi consemnează o mărturie fundamentală: „Eu sunt Calea
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
mimesis I, respectiv mimesis III), ci urmărește să îl distingă tocmai prin funcția sa mediatoare. De altfel, filosoful francez nu ezită să-și formuleze rezervele față de poetica modernă care se grăbește „să reducă prea repede șmimesis-ul, n.n.ț la simpla disjuncție în numele unei pretinse interdicții pe care semiotica o lansează împotriva a tot ceea ce este considerat extralingvistic”104. De aici și până la presupoziția ontologică a referinței (cu evidențierea conexiunilor dintre povestire și modul nostru propriu de a trăi în lume sau
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
eficientă ar fi astfel firma modernă, Întreprinderea rațională, condusă de un manager și constând În resurse umane (forță de muncă) detașate de proprietatea asupra mijloacelor de producție. Jensen și Meckling (1976) argumentează că instituția firmei moderne, În care există o disjuncție a proprietății de autoritate, În care managerul și proprietarul (sau proprietarii majoritari) sunt actori distincți, este mai eficientă decât firma având un unic proprietar - manager. În linii principale, se argumentează că, În cazul managerului - acționar majoritar firma ar trebui să
Organizare și câmpuri organizaționale. O analiză instituțională by Mihai Păunescu [Corola-publishinghouse/Science/2104_a_3429]
-
chestionării principiilor normative sau a concepțiilor de dreptate socială ce stau la baza relațiilor de cooperare intra-organizaționale, dar și Între organizație și mediu. Pornind de la principiile managerialiste, teoria agent - principal de sorginte economică explică pierderea de eficiență cauzată de disjuncția intereselor proprietarilor și managerilor, precum și de configurațiile structurii de capital care minimizează aceste pierderi, rămânând, În mare parte, În limitele teoriei neoclasice a firmelor. În baza acelorași principii, teoria „investitorilor” lărgește perspectiva, axându-se În primul rând pe impactele sociale
Organizare și câmpuri organizaționale. O analiză instituțională by Mihai Păunescu [Corola-publishinghouse/Science/2104_a_3429]
-
diverse ale actorilor constitutivi. În economia neoclasică, principiul eficienței, maximizarea valorii de piață a firmei constituie criteriul de bază ce guvernează luarea deciziei. Pe de altă parte, teoria agent - principal, În varianta economică reprezentată de Jensen și Meckling (1976), consideră disjuncția omonimă ca un fapt generator de costuri. Costurile asociate „agenției”, așa cum au fost prezentate anterior, sunt considerate constrângeri de natură obiectivă, având același statut cu celelalte costuri de producție; profitul rămâne singurul element de valoare, cu Încărcătură normativă. Teoria „investitorilor
Organizare și câmpuri organizaționale. O analiză instituțională by Mihai Păunescu [Corola-publishinghouse/Science/2104_a_3429]
-
înseamnă că nu există x variante , deoarece, dacă ar exista, atunci b) 1 2sa P a pentru că unul dintre indivizi este decisiv pe 1 2( , )a a . De aceea, avem (1,0) (1,0) (0,1). Notăm prima propoziție a disjuncției cu d1 și pe cea de-a doua, cu d2. Presupunem că d1. Dacă 2 (1,0)a și 2 3sa P a dintr-o decisivitate libertariană, atunci, prin definiție, 3a este o x variantă a lui 2a . Presupunem că
Paradoxuri libertariene în Teoria Alegerii Sociale Preferinţe individuale și preferinţe sociale by Mihai UNGUREANU () [Corola-publishinghouse/Science/211_a_268]
-
în sfera publică, preferă să nu o citească. footnote>. Caracterul de monotonie este dat de faptul că se permit doar preferințele care au același sens pe x aspecte . Cum acestea pot fi fie crescătoare, fie descrescătoare, avem și caracterul de disjuncție. Aceste preferințe sunt diferite de preferințele libertariene minimal raționale deoarece tranzitivitatea nu cere monotonie. Acest aspect este clar în următorul exemplu: presupunem că avem 0 preferat lui 1, preferat lui 0,5. Tranzitivitatea este satisfăcută în vreme ce monotonia nu. Dacă impunem
Paradoxuri libertariene în Teoria Alegerii Sociale Preferinţe individuale și preferinţe sociale by Mihai UNGUREANU () [Corola-publishinghouse/Science/211_a_268]
-
Problematici evolutive / 73 Etnicizarea întreprinderii și culturalizarea pieței / 81 Interogații în fața mondializării / 92 Capitolul 3. Industrializare, dezindustrializare (L. Bazin) / 101 (Dez)Învestiri etnologice / 102 Alterizare și folclorizare / 104 O scenă știintifică incertă / 111 Prospecții / 118 Munca și cartierele: conjugarea și disjuncția lor / 118 Întreprindere, muncă și comercializare / 123 O reconstrucție imaginară a dominației / 129 Economie și politică: metamorfoze / 137 Capitolul 4. Economie și colonizare Congo, 1961 (G. Althabe) / 143 Regiunea nord-congoleză / 143 Densitatea populației / 145 Volumul satelor / 147 Centrele semiurbane / 149
Motive economice în antropologie by LAURENT BAZIN, MONIQUE SELIM [Corola-publishinghouse/Science/1015_a_2523]
-
tradiții schimbătoare sau disecate de un fir ce separă modernitatea industrială "străină" de o economie "indigenă", fără ca modurile de edificare a raporturilor de dominare pe care le cuprinde această dualitate să fie abordate la modul problematic. În cercetările africaniste îndeosebi, disjuncția introdusă face posibilă o limitare strictă a obiectelor la rămășițe "endogene" ale economiei care se pretează la observarea unei alterități "autentice" hrănind problematicile articulării modurilor de producție, precum și pe cele, mai recente, care sunt deplasate în informal, proletariatele urbane sau
Motive economice în antropologie by LAURENT BAZIN, MONIQUE SELIM [Corola-publishinghouse/Science/1015_a_2523]