177 matches
-
atâtea elemente” prin „~”. Cele trei proprietăți ale relației ,,~” sunt proprietățile relației de echivalență. Deci relația ,, are tot atâtea elemente” este o relație de echivalență între mulțimi. Această relație introdusă în universul mulțimilor determină o împărțire în clase de echivalență nevide, disjuncte două câte două. 2.5.2. Formarea conceptului de număr natural Copilul care descoperă lumea și se adaptează grație unui proces dublu de asimilare și de acomodare, ajunge la situația de a compara lucrurile între ele, de a stabili relații
Activit??i didactice desf??urate in gr?dini?? ?n scopul ?nsu?irii no?iunii de num?r natural by Gu?u Mihaela. Pasat Ionel-Marius () [Corola-publishinghouse/Science/83651_a_84976]
-
noțiunii de corespondență element cu element între mulțimi finite; • noțiunii de succesiune din axioma lui Peano; • exprimarea rezultatului măsurării unei mărimi. Suportul științific al primei căi este dat de noțiunea de mulțimi echipotente. Relația de echipotență împarte mulțimile în clase disjuncte, într-o clasă aflându-se toate mulțimile echipotente între ele. O asemenea clasă poartă numele de cardinal. Deci, cum am demonstrat pe larg în subcapitolul precedent, clasa de echipotență căreia îi aparține o mulțime A se numește cardinalul mulțimii A
Activit??i didactice desf??urate in gr?dini?? ?n scopul ?nsu?irii no?iunii de num?r natural by Gu?u Mihaela. Pasat Ionel-Marius () [Corola-publishinghouse/Science/83651_a_84976]
-
mai multe metode de grupare/clasificare automată a datelor și anume: proceduri bazate pe separarea de distribuții de probabilitate dintr-o mixtură de distribuții și metode bazate pe estimarea dispersiei dintre grupuri. Gruparea/clasificarea se poate efectua prin formarea grupurilor disjuncte (când un element aparține numai unui singur grup) și grupuri intersectate (când un element aparține la mai multe grupuri). Posibilitățile legăturii dintre grupuri sau indivizi sunt infinite: legături simple (față de vecinii săi), legături complete (față de punctul cel mai îndepărtat), legătura
A M P E L O G R A F I E M E T O D E ? I M E T O D O L O G I I D E D E S C R I E R E ? I R E C U N O A ? T E R E A S O I U R I L O R D E V I ? ? D E V I E by Doina DAMIAN, Liliana ROTARU, Ancu?a NECHITA, Costic? SAVIN () [Corola-publishinghouse/Science/83089_a_84414]
-
clericală), cu ideologii în principiu necoincidente și cu teleologii bine delimitate. Spre diferență de imaginarul occidental, în imaginarul local (românesc) nu au loc rupturi decisive de nivel care să ducă la noi stratificări ale reprezentărilor și nici la individualizări tematice disjuncte; nu în spațiul culturii scrise și cu atât mai puțin în cea orală. Diverși factori au contribuit la sedimentarea relației dintre eul istoric și eul mitic, precum schimbul permanent de informație între palierele sistemului, dar și caracterul mnemotehnic al culturii
Imaginarul medieval: forme și teorii by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
manifestă acordul cu spiritul acestora: „Între oameni există, În mod obiectiv, diferențe care rezultă din istoria trecută a grupurilor ca atare (adaptarea la o climă, migrație, izolare etc.), dar aceste diferențe nu ne dau dreptul să vorbim de tipuri rasiale disjuncte” (ibidem, p. 37). Nici n-am putea să ne exprimăm mai bine. Trebuie Însă să adăugăm imediat că, dacă biologii ar ajunge să stabilească o legătură de cauzalitate Între diferențe genetice și inegalități fundamentale și să dea astfel o anumită
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
propune o clasificare a structurilor de actanță − care nu caracterizează limbile în ansamblu, ci perechi de construcții − în: (a) acuzativă (X = Z); (b) ergativă (Y = Z); (c) neutră (X = Z, Y = Z); (d) mixtă (X ≈ Z și Y ≈ Z); (e) disjunctă (X ≠ Z și Y ≠ Z). Lazard (1994: 37) susține, de asemenea, combătând definiția ergativității dată de Dixon (1979), mai precis faptul că această definiție se bazează pe noțiunea de subiect, că noțiunea de agent e mai potrivită și constituie o
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
de ascendentul temporal și documentar al acestora, aducând noi dovezi, într-o interpretare originală și alertă. Intensitatea excepțională a ideilor născute dintr-un temperament cu inducții pamfletare, dar totdeauna între parametrii rigorii și ai argumentelor, coroborează evenimente și personaje aparent disjuncte, într-o construcție perfect unitară. Prezentarea și problematizarea faptelor au caracter filmic și se dezvoltă contrapunctic, captivând și printr-un agreabil stil colocvial. Preluând aserțiunea lui N. Georgescu, că eminescologia suferă de lipsa interpretării critice a izvoarelor arhivistice, Theodor Codreanu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
său, scriitorul Wells, Lețcani grilaje teribile, la țară... pentru rurali! protejează demonstrativ spațiul verde, îngrăditura măsura în așteptarea Măsurătorului, masonerie majusculă, ai acceptat condițiile înainte să pui problema acceptării lor, moara din Podu Iloaiei nominalism, numele suprapus peste clădiri membra disjuncta, gara gălbuie virează cu Podu Iloaiei numele ei, chenare albe, ferestre boltite și chenăruite, în altă ordine de idei eticheta de pe zid, la bază poveștile de tineri în lungimea peronului, rîs de prezentare fetișcana de una singură, lunecă vagoanele, întinde
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
istorie din această primă generație de cărți școlare specializate în abordarea trecutului așază bazele unor memorii colective specifice provincial, care deși împărtășesc o serie de comunalități (originea comună, latinitatea pură, teza continuității, unitatea etnică a românimii), sunt, cu toate acestea, disjuncte. Liniile de fractură de-a lungul cărora sunt separate aceste memorii colective coincid cu granițele politice care separă principatele. Fiecare perspectivă a trecutului este circumscrisă statal, memoria colectivă fiind organizată în interiorul cadrelor statului. Independența. Ferm ancorată încă în paradigma latinistă
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
a Moldovei, respectiv a Ardealului. Deși există o fundație comună care stă la baza fiecărei dintre aceste memorii statale (originea comună, latinitatea pură, continuitatea, unitatea etnică a românimii, spiritualitatea ortodoxă), construcțiile mnemonice și proiectele identitare elaborate prin aceste manuale sunt disjuncte. Cadrul statal (al fiecărui principat în parte) este cel care modelează memorii colective relative provincial, și nu un cadru etnic-național unitar. Vom urmări procesul de fuzionare a memoriilor statale într-o memorie etnico-națională unică în capitolul următor, în care acest
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
specifice Moldovei, Țării Românești și Transilvaniei, au fost integrate în "Revoluția Română de la 1848" (Almaș, 1994, p. 84; Cristescu et al., 1994, p. 30). Avem astfel o unificare revoluționară a pașoptismului românesc, prin care mișcările desincronice temporal, disparate teritorial și disjuncte programatic (în special în cazul Transilvaniei) sunt fuzionate în același cadru temporal, spațial și revendicativ în care dominantă este ideea unificării naționale. II. Discursul polifonic (post-1998). Tema unității, sacralizată în mitologia națională, este deconstruită odată cu noua programă școlară pe baza
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
ales când sunetul gi se află în poziția finală a cuvântului, nu împiedică înțelegerea dar conferă vorbirii un aspect disgramatical, sugerând introducerea cazului dativ: Tu strângii crengii ? Indicând articularea scurtă a sunetului i semivocalic, corijăm defectul apărut în pronunție. - Pronunțarea disjunctă a grupului ge, gi în sunetele g-e sau g-i se datorează întârzierii vocalizării lui e și i sau intercalarea unei vocalizări excesive a lui î. Prin exerciții de rostire a silabelor je sau ji se elimină pauza articulatorie, apoi
Recuperarea şi investigaţii le paraclinice în tulburările de comunicare verbală by Bogdan Dionisie () [Corola-publishinghouse/Science/91643_a_93183]
-
grupului au aceeași funcție, dar soarta unora depinde de soarta celorlalți. În aceste condiții, randamentul grupului nu poate depăși randamentul celui mai puțin productiv membru. Exemplu: întinderea unei corzi de alpinism. Grupul depinde de membrul cel mai puțin performant; • sarcinile disjuncte: grupul reușește dacă un membru reușește. Randamentul grupului depinde de un singur membru, de data aceasta cel mai competent. Randamentul grupului este atunci egal cu cel al celui mai bun membru; • sarcinile discreționare: membrii grupului își combină eforturile (sunt posibile
Psihologia socială a organizaţiilor by Claude Louche [Corola-publishinghouse/Science/879_a_2387]
-
minte lumea își pune întrebarea Din nou: de unde vine și unde merge floarea Dorințelor obscure sădite în noian?” (M. Eminescu) șcirc. spațialț Enunțurile interogative pot fi: • simple, când dezvoltă o singură direcție semantico-sintactică: „- Dar de văzut vezi?” (B. Fox, 178), • disjuncte, când dezvoltă ambele alternative semantico-sintactice, prin intermediul unei relații de coordonare disjunctivă: „L-ai cunoscut sau nu?” (B. Fox, 205) Enunțurile interogative pot avea în vedere realitatea extralingvistică-obiect al comunicării lingvistice: „Lacăte, cine te-a închis / La umbra marelui meu vis
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
soluției sub forma unei combinații liniare de funcții triale test sau funcții admise, iar coeficientul de ponderare se calculează prin minimizarea funcționalei. Metoda elementelor finite Spre deosebire de metoda variațională clasică Ritz, în metoda elementelor finite domeniul VΣ se partiționează în subdomenii disjuncte numite elemente finite, în general de aceeași formă (dar nu neapărat), operația de divizare și de identificare fiind programabilă. În locul funcțiilor triale definite pe întreg domeniul, în această metodă funcțiile triale sunt definite pe fiecare element, în majoritatea cazurilor fiind
COMPATIBILITATE ELECTROMAGNETICĂ SURSE DE PERTURBAŢII ELECTROMAGNETICE by Adrian BARABOI, Maricel ADAM, Sorin POPA, Cătălin PANCU () [Corola-publishinghouse/Science/733_a_1332]
-
subiectului enunțării Reprezentare discursivă (Rd) Asumarea enunțurilor Enunțare implicată Non-asumare a enunțurilor Enunțare distanțată Rd conjunctă parametrilor situației de enunțare Lume actualizată PREZENT enunțiativ IMPERATIV și PERFORMATIV PERFECT COMPUS 1 VIITORURI <1> PREZENT de DEFINIȚIE și PREZENT GNOMIC <3> Rd disjunctă situației de enunțare Diegetizare <2> PERFECT COMPUS 2 <4> PERFECT SIMPLU Timpurile V (cele din povestirea-cadru din T83: Fratele tău Nushiño îți va spune că... Fratele tău Nushiño o să tragă un pîrț lung și sonor... și-ți va spune că
Lingvistica textuală: introducere în analiza textuală a discursurilor by JEAN-MICHEL ADAM () [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
de către <2>, atît de caracteristică genului faptului divers clasic (T2). Acest tip de variațiune este specific oricărei enunțări textuale în act21. În alternanțele sau tranzițiile preferențiale, un singur parametru este variabil. O alternață verticală face să varieze caracterul conjunct sau disjunct al reprezentării discursive. Între polii <1> și <2>, poziția subiectului enunțării nu variază, ci rămîne implicată. Între <3> și <4>, distanțarea enunțiativă domină. O alternanță orizontală între polii <1> și <2> face să varieze gradul de implicare a subiectului enunțării
Lingvistica textuală: introducere în analiza textuală a discursurilor by JEAN-MICHEL ADAM () [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
20 În text, această formă apare odată cu portarul azilului, cel cu care dialogul pare posibil și care, ulterior, la proces, apare ca un martor mai puțin înverșunat. La fel de semnificativă este opțiunea lui Camus pentru perfectul compus, care prezintă acțiunile ca disjuncte, spre deosebire de perfectul simplu, care înscrie evenimentele punctuale într-un ritual narativ ce implică înlănțuirea lor logică. Optând pentru perfectul compus, Camus nu mai integrează faptele personajului unui șir de cauze și efecte; ideea de absurd este susținută astfel și prin
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
temporale reduse la un fel de "punct" insecabil, juxtapunerea lor fiind interpretată ca o succesiune de evenimente care se sprijină, fără a se intersecta. La rândul său, perfectul compus este puțin compatibil cu înlănțuirea narativă. El prezintă procesele ca fiind disjuncte, trecute față de momentul enunțării și, în virtutea legăturii cu aspectul împlinit, statice, în loc să le orienteze către elementele care urmează. Astfel, El cumpără o prăjitură și luă trenul va fi interpretat ca o succesiune, în timp ce situația este cu totul diferită în cazul
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
-l desfigureze, să-și recupereze mașina și să anuleze tot..."), însă în literatura romanescă este folosit la maxim. Discursul indirect liber reprezintă o provocare pentru analiza gramaticală. De fapt, aici se regăsesc amestecate elemente pe care le considerăm, de regulă, disjuncte: absența subordonării, caracteristică discursului direct, și pierderea autonomiei deicticelor din discursul citat, caracteristică discursului indirect. Să analizăm acest fragment de Zola, în care Rosalie, bona, i se adresează stăpânei: Totuși, Rosalie se încăpățâna. Când credea că are o idee bună
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
și obligațiile se împart între acestea. În noul Cod civil aceste obligații sunt reglementate în Cartea a V-a sub Titlul "Obligații divizibile și obligații indivizibile". În lumina acestor reglementări, obligațiile complexe, cu pluralitate de subiecte, sunt de regulă divizibile (disjuncte). Indivizibilitatea presupune (așa cum prevedea și codul anterior), o obligație nesusceptibilă de divizare intelectuală sau materială, din punct de vedere obiectiv sau subiectiv. În cazul pluralității active (cu mai multe subiecte active), fiecare dintre creditori poate pretinde de la debitor numai partea
Actul juridic civil by Elena Iftime () [Corola-publishinghouse/Science/907_a_2415]
-
antimodernism celui de postmodernism și care stabilește următoarea listă de opoziții între modernitate și antimodernitate: "evazionism, individualism, lumi imaginare paralele, personale/poezie implicată, model de acțiune și comportare în cadrul acestei lumi, soluție existențială individuală, dar și colectivă; construcții deviante, compensatorii, disjuncte, izolatoare/ imaginar al realității contingente și colective; specializare restrictivă a limbajelor/ asumare deliberată a lipsei de specializare; construct conceptual, intelectual, abstract, egocentrist, monologic și impersonal/discurs sentimental (fără sentimentalism), natural, sincer (fără gafe estetice și platitudini), individual (fără anecdotică), etic
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
naturale formate numai din cifrele 1 și 2. Ce observați? 13. Operații cu mulțimi: intersecție, reuniune, diferență. DE REȚINUT: * Intersecția a două mulțimi A și B este mulțimea tuturor elementelor comune celor două mulțimi. * Două mulțimi A și B sunt disjuncte dacă nu au nici un element comun. * Reuniunea a două mulțimi A și B este mulțimea tuturor elementelor mulțimii A și B comune și necomune luate o singură dată. * Diferența a două mulțimi A și B este mulțimea formată din elementele
Matematică. Caiet de teme pentru clasa a V-a by Oana Iavorenciuc () [Corola-publishinghouse/Science/997_a_2505]
-
câteva banale exemple: română-franceză (muzicalitatea limbajului liric în simbolism), română-engleză (tehnica argumentării, privite comparativ în manualele celor două discipline-surori) etc. Demersul se poate relua găsind infinite posibile asocieri, la libera inițiativă a profesorului, între discipline aparținând unor arii curriculare aparent disjuncte. Iată, de pildă un exemplu personal extrem de simplu: adeseori la predarea modurilor și timpurilor verbale la clasa a V-a, pentru a elimina riscul confuziilor între cele două categorii (generate, în plus, și de asemănarea formală între denumiri: indicativ-imperativ-imperfect-infinitiv) apelez
Interdisciplinaritatea ca necesitate. In: Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Daniela-Paula Epurianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1337]
-
spus: "Plouă." (DD) → Paul a spus că plouă. (DI) Din cauze multiple, pe care nu le putem dezvolta aici, această idee este falsă: DD și DI sînt două moduri de citare independente unul de celălalt, care funcționează în regimuri enunțiative disjuncte. În cazul discursului indirect, enunțiatorul care citează are o infinitate de moduri de a traduce vorbele citate, dat fiind că nu cuvintele exacte sînt raportate, ci ideea: Se povestește că difuzorul englez al filmului, Ray Santilli, a cunoscut un anume
Analiza textelor de comunicare by Dominique Maingueneau [Corola-publishinghouse/Science/885_a_2393]