256 matches
-
factorul medical. Mă voi referi la ultimul capitol, valoros prin implicațiile metodice, psiho-pedagogice și terapeutice, atât pe planul organizării și dezvoltării sistemului limbajului și al comunicării, cât mai ales în ceea ce privește educarea, reeducarea și metodologia corectivă. Luând în cercetare specificul acestei dislalii prin tulburările combinate de articulație și de rezonanță, care denaturează estetica și inteligibilitatea vorbirii sub cele două forme: - rhinolalia deschisă (apperta) și - închisă (clausa), cât și cea mixtă, considerăm o deosebită precădere teoretică și practică a domniei sale în precizarea diagnosticului
RHINOLALIA ŞI TERAPIA EI STUDII ŞI CERCETĂRI by Margareta Tomescu () [Corola-publishinghouse/Science/91625_a_93000]
-
din lipsa de coordonare dintre mișcările limbii și ale vălului” (85; p.337). Nefuncționalitatea sau insuficiența velară lasă ca o parte din aerul respirator să treacă prin cavitățile nasale, adăugând timbrului un sunet nasal. Alți autori includ rhinolalia în categoria dislaliilor, definind-o ca atare „datorită unei reale comunicări între cavitatea orală și cea nasală”. Astfel Herman Gutzman a introdus rhinolalia în opera principală „Defectarea vorbirii în cazul despicăturii cerului gurii” și a încadrat-o în grupa denumită de el „o
RHINOLALIA ŞI TERAPIA EI STUDII ŞI CERCETĂRI by Margareta Tomescu () [Corola-publishinghouse/Science/91625_a_93000]
-
între cavitatea orală și cea nasală”. Astfel Herman Gutzman a introdus rhinolalia în opera principală „Defectarea vorbirii în cazul despicăturii cerului gurii” și a încadrat-o în grupa denumită de el „o fonfăire mecanică” („Die mechanischen dislalien”) în care apar dislalia laringeală, faringeală, nasală, linguală, etc., iar după aceasta dislalia palatală (78). Albert și Herman Gutzman, 1924; Seeman, 1955; Hvattev, 1959; Arnold și Luchsinger, 1959, includ rhinolalia în dislalia mecanică sau defectele pronunțării la modificarea organelor periferice de vorbire, spun ei
RHINOLALIA ŞI TERAPIA EI STUDII ŞI CERCETĂRI by Margareta Tomescu () [Corola-publishinghouse/Science/91625_a_93000]
-
a introdus rhinolalia în opera principală „Defectarea vorbirii în cazul despicăturii cerului gurii” și a încadrat-o în grupa denumită de el „o fonfăire mecanică” („Die mechanischen dislalien”) în care apar dislalia laringeală, faringeală, nasală, linguală, etc., iar după aceasta dislalia palatală (78). Albert și Herman Gutzman, 1924; Seeman, 1955; Hvattev, 1959; Arnold și Luchsinger, 1959, includ rhinolalia în dislalia mecanică sau defectele pronunțării la modificarea organelor periferice de vorbire, spun ei, sub denumirea dislaliei înțelegând „toate tulburările vorbirii cauzate de
RHINOLALIA ŞI TERAPIA EI STUDII ŞI CERCETĂRI by Margareta Tomescu () [Corola-publishinghouse/Science/91625_a_93000]
-
denumită de el „o fonfăire mecanică” („Die mechanischen dislalien”) în care apar dislalia laringeală, faringeală, nasală, linguală, etc., iar după aceasta dislalia palatală (78). Albert și Herman Gutzman, 1924; Seeman, 1955; Hvattev, 1959; Arnold și Luchsinger, 1959, includ rhinolalia în dislalia mecanică sau defectele pronunțării la modificarea organelor periferice de vorbire, spun ei, sub denumirea dislaliei înțelegând „toate tulburările vorbirii cauzate de disfuncții ale epiglotei, mai mult, ale cerului gurii despicat” (106; p.618). Ca și Gutzman, Arnold și Luchsinger, includ
RHINOLALIA ŞI TERAPIA EI STUDII ŞI CERCETĂRI by Margareta Tomescu () [Corola-publishinghouse/Science/91625_a_93000]
-
nasală, linguală, etc., iar după aceasta dislalia palatală (78). Albert și Herman Gutzman, 1924; Seeman, 1955; Hvattev, 1959; Arnold și Luchsinger, 1959, includ rhinolalia în dislalia mecanică sau defectele pronunțării la modificarea organelor periferice de vorbire, spun ei, sub denumirea dislaliei înțelegând „toate tulburările vorbirii cauzate de disfuncții ale epiglotei, mai mult, ale cerului gurii despicat” (106; p.618). Ca și Gutzman, Arnold și Luchsinger, includ rhinolalia în „dislalia mecanică” sau în „defectele pronunțării” la modificarea organelor periferice ale vorbirii. Cu
RHINOLALIA ŞI TERAPIA EI STUDII ŞI CERCETĂRI by Margareta Tomescu () [Corola-publishinghouse/Science/91625_a_93000]
-
defectele pronunțării la modificarea organelor periferice de vorbire, spun ei, sub denumirea dislaliei înțelegând „toate tulburările vorbirii cauzate de disfuncții ale epiglotei, mai mult, ale cerului gurii despicat” (106; p.618). Ca și Gutzman, Arnold și Luchsinger, includ rhinolalia în „dislalia mecanică” sau în „defectele pronunțării” la modificarea organelor periferice ale vorbirii. Cu această influentă, logopedia cehă cu M. Sovak, F. Burian, N. Janotova, 1956, denumesc rhinolalia de origine velo-palatină „palatolalie” (92; p.45), referindu-se exclusiv la categoria de subiecți
RHINOLALIA ŞI TERAPIA EI STUDII ŞI CERCETĂRI by Margareta Tomescu () [Corola-publishinghouse/Science/91625_a_93000]
-
au dezvoltat o vorbire rhinolalică după operație datorită interferării la timp a tratamentelor de specialitate și a unei presiuni adecvate a mediului familial. Cu aceeași formă clinică a malformației congenitale, subiectul A.T. în vârstă de 9 ani prezintă o dislalie intensă, în care unele consoane sunt înlocuite cu suflu nasal, diminuate din cauza acestuia sau înlocuite cu „h” ca un șuierat laringian, consoanele „m, n, l, h” fiind pronunțate corect fără să găsim o constantă de suplinire a celorlalte posibilități de
RHINOLALIA ŞI TERAPIA EI STUDII ŞI CERCETĂRI by Margareta Tomescu () [Corola-publishinghouse/Science/91625_a_93000]
-
examinarea fonemelor cu valoare consonantică, testul vocabular întrebat s-a consemnat alături de testul răspuns. Pentru aprecierea generală a vorbirii s-a cerut copilului preșcolar să spună o poezie, școlarului să citească, să scrie. S-a stabilit astfel forma și felul dislaliei și dacă există legate de aceasta fenomene de dislexie și disgrafie. Examinându-se raportul dintre rezonatori s-a stabilit gradul și forma rhinoliei. Pentru determinarea generală a vorbirii nasale deschise s-au folosit probele de perflațiune nasală (aerul fonetic parcurge
RHINOLALIA ŞI TERAPIA EI STUDII ŞI CERCETĂRI by Margareta Tomescu () [Corola-publishinghouse/Science/91625_a_93000]
-
holofraze în jur de 2 ani. Dezvoltarea limbajului rostic se face neconcordant cu vârsta. De la 4 ani - 4 ani și 6 luni, vocabularul este în creștere și învelișul acestuia în plină restructurare. La 4 ani vorbirea este profund rhinolalică cu dislalie poliformă, fonație de tip C (compensații faringo-laringiene, suflu răgușit cu mare deperdiție nasală). La vârsta de 5 ani, se aplică probele de dezvoltare lingvistică - Borel-Masonny - unde se constată o întârziere de un an față de vârsta cronologică V.Ca./ V.1
RHINOLALIA ŞI TERAPIA EI STUDII ŞI CERCETĂRI by Margareta Tomescu () [Corola-publishinghouse/Science/91625_a_93000]
-
circa 1 an față de indicii normali. Primul cuvânt cu sens - la 15 luni. Holofrazele în jurul vârstei de 2 ani. Vocabular de 4-5 cuvinte până la 2 ani și 6 luni - marcând spre vârsta de 4 ani-4 ani și 6 luni - o dislalie polimorfă universală, cu rhinolalie apperta, cu aspect de neinteligibilitate la nivelul comunicării. Dezvoltarea limbajului rostic: vocabular, organizare sintactică, povestire, rămân permanent sub vârstă. Probele Borel-Maisonny indică o dezvoltare lingvistică întârziată cu 2 ani, recuperare ce are loc în cadrul terapiei logopedice
RHINOLALIA ŞI TERAPIA EI STUDII ŞI CERCETĂRI by Margareta Tomescu () [Corola-publishinghouse/Science/91625_a_93000]
-
anterioare, a vegetațiilor adenoide și a hipertrofiei de cornete inferioare care apar secundar fenomenului congenital. Tulburările de articulație urmează pe cele de rezonanță și se găsesc într-un procent de 100% într-o formă întinsă sau mai puțin întinsă. Astfel dislalia parțială are frecvență mai crescută în despicăturile posterioare (63%) decât în cele totale (43,2%), iar cea polimorfă o frecvență mai mare în despicăturile totale (56,8%) decât în cele parțiale, deși vom vedea în capitolele care urmează că nu
RHINOLALIA ŞI TERAPIA EI STUDII ŞI CERCETĂRI by Margareta Tomescu () [Corola-publishinghouse/Science/91625_a_93000]
-
în cele totale (43,2%), iar cea polimorfă o frecvență mai mare în despicăturile totale (56,8%) decât în cele parțiale, deși vom vedea în capitolele care urmează că nu există întotdeauna o concordanță între forma defectului și cea a dislaliei și că alți factori determină gradul dislaliei la copii malformați. Diferențele mici ale valorilor comparative obținute din analiza datelor statistice sunt nesemnificative și practica confirmă validarea lor. Autoarea lucrării de față într-un studiu al fenomenelor dislalice găsește indici asemănători
RHINOLALIA ŞI TERAPIA EI STUDII ŞI CERCETĂRI by Margareta Tomescu () [Corola-publishinghouse/Science/91625_a_93000]
-
polimorfă o frecvență mai mare în despicăturile totale (56,8%) decât în cele parțiale, deși vom vedea în capitolele care urmează că nu există întotdeauna o concordanță între forma defectului și cea a dislaliei și că alți factori determină gradul dislaliei la copii malformați. Diferențele mici ale valorilor comparative obținute din analiza datelor statistice sunt nesemnificative și practica confirmă validarea lor. Autoarea lucrării de față într-un studiu al fenomenelor dislalice găsește indici asemănători pentru fiecare fonem în două forme de
RHINOLALIA ŞI TERAPIA EI STUDII ŞI CERCETĂRI by Margareta Tomescu () [Corola-publishinghouse/Science/91625_a_93000]
-
dintre greșelile descrise mai sus sunt corectate. Nu se mai formează grimasa nazală, pierderea de aer nasal se diminuează, dar multe dintre defectele de articulare încă persistă, cu toate că tonul nasal este mai redus. Aceste cazuri se descriu mai mult ca dislalie și se tratează ca atare. b. Funcția închiderii velare nedezvoltate. În această grupă tulburările de vorbire includ: 1) pierdere de aer nasal; 2) timbru nasal; 3) grimasă nasală; 4) sforăit naso-faringian; 5) stop glotic; 6) tulburări faringiene în pronunțarea consoanelor
RHINOLALIA ŞI TERAPIA EI STUDII ŞI CERCETĂRI by Margareta Tomescu () [Corola-publishinghouse/Science/91625_a_93000]
-
tratează ca atare. b. Funcția închiderii velare nedezvoltate. În această grupă tulburările de vorbire includ: 1) pierdere de aer nasal; 2) timbru nasal; 3) grimasă nasală; 4) sforăit naso-faringian; 5) stop glotic; 6) tulburări faringiene în pronunțarea consoanelor fricative; 7) dislalie = substituiri, eliziuni, etc.; s, z, ș, f, v, sunt suflate laringian sau faringian; s este sunetul cel mai frecvent produs pe această cale. Se folosesc mai des două poziții de pronunție a consoanei s: este articulat cu limba ușor proeminând
RHINOLALIA ŞI TERAPIA EI STUDII ŞI CERCETĂRI by Margareta Tomescu () [Corola-publishinghouse/Science/91625_a_93000]
-
încă incomplet; se folosește însă stopul glotic în consoanele explosive ocluzive. În aceste cazuri nedirijarea învățării vorbirii în prima etapă a copilăriei, lipsa de inteligență, întârzierea mintală, dificultăți de imitare sau chiar o apraxie articulară măresc dificultățile de corectare a dislaliei. b. Funcția închiderii velare nedezvoltate. Principalele defecte în cest grup sunt: 1) pierderea de aer nasal; 2) timbru nasal; 3) grimasă nasală; 4) stop glotic; 5) omisiunea tuturor consoanelor fricative și explosive, neefectuându-se nici o încercare de a le produce
RHINOLALIA ŞI TERAPIA EI STUDII ŞI CERCETĂRI by Margareta Tomescu () [Corola-publishinghouse/Science/91625_a_93000]
-
17; p.8-30). Din analiza tulburărilor fono-articulatorii am sintetizat astfel următoarele tipuri de fonație: 1. Tipul A - vorbire normală; 2. Tipul B - articulare în limite normale + B1 deperdiție nasală și suflu nasal B2 suflu răgușit al gâtului; 3. Tipul C - dislalie poliformă + suflu nasal, compensații faringo-laringiene, suflu răgușit și „coup de glotte”; 4. Tipul A/B - dislalie parțială + suflu nasal; 5. Tipul A/C - dislalie parțială + suflu răgușit + „coup de glotte”; 6. Tipul B/C - dislalie poliformă, nasonare și articulații glotice
RHINOLALIA ŞI TERAPIA EI STUDII ŞI CERCETĂRI by Margareta Tomescu () [Corola-publishinghouse/Science/91625_a_93000]
-
A - vorbire normală; 2. Tipul B - articulare în limite normale + B1 deperdiție nasală și suflu nasal B2 suflu răgușit al gâtului; 3. Tipul C - dislalie poliformă + suflu nasal, compensații faringo-laringiene, suflu răgușit și „coup de glotte”; 4. Tipul A/B - dislalie parțială + suflu nasal; 5. Tipul A/C - dislalie parțială + suflu răgușit + „coup de glotte”; 6. Tipul B/C - dislalie poliformă, nasonare și articulații glotice. Această tipologie a fost necesară în notarea și diferențierea specifică pentru stabilirea diagnosticului și de aici
RHINOLALIA ŞI TERAPIA EI STUDII ŞI CERCETĂRI by Margareta Tomescu () [Corola-publishinghouse/Science/91625_a_93000]
-
limite normale + B1 deperdiție nasală și suflu nasal B2 suflu răgușit al gâtului; 3. Tipul C - dislalie poliformă + suflu nasal, compensații faringo-laringiene, suflu răgușit și „coup de glotte”; 4. Tipul A/B - dislalie parțială + suflu nasal; 5. Tipul A/C - dislalie parțială + suflu răgușit + „coup de glotte”; 6. Tipul B/C - dislalie poliformă, nasonare și articulații glotice. Această tipologie a fost necesară în notarea și diferențierea specifică pentru stabilirea diagnosticului și de aici în precizarea procedeelor, tehnicilor și metodelor de corectare
RHINOLALIA ŞI TERAPIA EI STUDII ŞI CERCETĂRI by Margareta Tomescu () [Corola-publishinghouse/Science/91625_a_93000]
-
al gâtului; 3. Tipul C - dislalie poliformă + suflu nasal, compensații faringo-laringiene, suflu răgușit și „coup de glotte”; 4. Tipul A/B - dislalie parțială + suflu nasal; 5. Tipul A/C - dislalie parțială + suflu răgușit + „coup de glotte”; 6. Tipul B/C - dislalie poliformă, nasonare și articulații glotice. Această tipologie a fost necesară în notarea și diferențierea specifică pentru stabilirea diagnosticului și de aici în precizarea procedeelor, tehnicilor și metodelor de corectare care, așa cum vom vedea în capitolele ce urmează, și-au dovedit
RHINOLALIA ŞI TERAPIA EI STUDII ŞI CERCETĂRI by Margareta Tomescu () [Corola-publishinghouse/Science/91625_a_93000]
-
velar, prin acte compensatorii, în scopul combinării de semne, cât mai apropiat de idiomul folosit de anturaj. Forma și întinderea defectului, reușita operatorie, antrenamentul corect sau incorect în activitatea verbală impusă de mediul înconjurător, suprapunerea tulburărilor fono-articulatorii peste așa-zisa „dislalie de evoluție” precum și ritmul propriu de maturizare a sistemului fonologic, imprimă fonetismului specific copilului cu defect velar congenital, particularități individuale de o mare diversitate. Astfel, a fost necesar un studiu statistic al fenomenelor dislalice pentru a extrage ponderea lor pentru
RHINOLALIA ŞI TERAPIA EI STUDII ŞI CERCETĂRI by Margareta Tomescu () [Corola-publishinghouse/Science/91625_a_93000]
-
apreciate în procente, înteresând calculul „entropiei” și al „gradului de organizare și Rhinolalia și terapia ei, studii și cercetări 158 progres” (213; p.20-30), al sistemului fonemic în condițiile patologiei velare de origine congenitală. 5.2.a) Deși în majoritatea dislaliilor sunt afectate numai consoanele și foarte rar vocalele, despicăturile congenitale de buză și văl palatin modifică totuși și biomecanica vocalelor prin tulburarea mecanismelor elementare de respirație - suflu bucal, „coup de glotte”. Astfel, la 150 subiecți cu despicături totale, vocala „i
RHINOLALIA ŞI TERAPIA EI STUDII ŞI CERCETĂRI by Margareta Tomescu () [Corola-publishinghouse/Science/91625_a_93000]
-
închiderea velofaringiană atât în vocale cât și în consoane. 5.2. b) În ceea ce privește emisia consonantică s-a extras din datele intabelate frecvența dificultăților de pronunție pe forme de despicături pentru fiecare sunet afectat, conform tabelului 15. În cazul subiecților noștri dislalia este generală sau complexă, polimorfă, toate sunetele fiind pronunțate defectuos în afară de m și n. Graficul 14 arată sugestiv creșterea dificultăților de pronunție prin adăugarea anomaliilor de creastă alveolară, de maxilar, de poziție ale dinților pe arcadă, care măresc dificultățile de
RHINOLALIA ŞI TERAPIA EI STUDII ŞI CERCETĂRI by Margareta Tomescu () [Corola-publishinghouse/Science/91625_a_93000]
-
anatomică a palatului despicat. Cele mai frecvente consoane de înlocuire sunt aspirata h și nasala n ușor accesibile și accidental, când alte consoane se pot emite, ele devin elemente de înlocuire, fie după asemănare auditivă, fie după asemănare articulatorie. Astfel dislalia în rhinolalia apperta de origine velară este polimorfă și complexă și depinde în cea mai mare măsură de influența psiho-socială și pedagogică care dirijează formarea și dezvoltarea vorbirii. Ea este extrem de expusă influențelor din afară, ceea ce argumentează importanța și necesitatea
RHINOLALIA ŞI TERAPIA EI STUDII ŞI CERCETĂRI by Margareta Tomescu () [Corola-publishinghouse/Science/91625_a_93000]